01.12.09
Ilie Cioară – tăcerea minţii
Tot pe o listă de discuţii, am primit şi acest citat de Ilie Cioară:
Tăcerea necondiţionată a minţii permite Realităţii Unice – existentă în noi toţi, ca şi pretutindeni în întregul Univers – să ni se reveleze prin Ea însăşi, oferindu-ne capacitatea de trăire în perfectă armonie atât cu noi înşine cât şi cu restul lumii.
La Adevărul Absolut nu se ajunge cu ajutorul raţiunii, analizei, imaginaţiei, rugăciunilor, rostirilor de formule sau mantre etc. Nu-L putem descoperi nici prin căutări, eforturi de voinţă, privaţiuni impuse corpului fizic sau prin stăpânirea hoinărelilor permanente ale gândirii.
Fiecare căutare – şi aici, ca şi în orice alt domeniu de investigare – este iniţiată şi susţinută în mod continuu de către o precunoaştere.
Ilie Cioară
“Tăcerea necondiţionată a minţii permite Realităţii Unice”… chiar dacă mă voi lăuda (acum, la început de an
) că am ajuns la o tăcere destul de mare a minţii (probabil există şi tăceri mai profunde), tot nu-mi plac termenii pompoşi ca “Realităţii Unice”. Eu consider tăcerea minţii ca un dat natural al omului, pe care trebuie să-l redobândească pentru a căpăta un echilibru interior şi o mulţumire de sine care să-l facă să suporte mai uşor chinul acestei vieţi.
“perfectă armonie”… iar cuvântul “perfect”… la care fac alergie . Am ajuns la armonie cu mine însămi, dar aş defini-o ca fiind “a mă simţi bine în pielea mea”, adică împlinit şi mulţumit de mine.
“perfectă armonie atât cu noi înşine cât şi cu restul lumii”… armonie cu restul lumii!!! Sunt cazuri în care oricâtă armonie aş avea în mine, nu pot fi şi în armonie cu “cel de lângă mine”. De exemplu colegul de birou care are o tuse permanentă, dureri de plămâni şi nu se tratează. Oricât încerc să trec, fără să văd pungile de plastic de pe alei şi mizeriile de pe trotuare, armonia cu restul lumii mi se strică. Aş fi poate în armonie cu restul lumii, dacă aş trăi într-o peşteră!
“Adevărul Absolut”… oricât aş încerca să mă laud, oricâtă tăcere şi armonie am în mine, Adevăr Absolut nu am găsit!
“raţiunii, analizei, imaginaţiei, rugăciunilor, rostirilor de formule sau mantre etc.”… da! tăcerea minţii, inclusiv acea linişte şi bucurie interioară, nu se pot găsi folosind cele de mai sus… dar tot m-aş abţine să folosesc sintagma de: “Adevăr Absolut”!
jane Said:
January 12, 2009 at 6:27 am
nici nu stiam de ilie cioara pana acum, am cautat pe net, i-am citit cateva cuvinte, sforaitoare, si nu ma tenteaza; oricum eu ii sunt devotata lui osho, cu el ma inteleg cel mai bine (-:
rast Said:
January 13, 2009 at 12:52 am
Nici pe mine “nu ma prinde” Ilie Cioara
! Am o carte de-a lui… sincer sa fiu am incercat sa o citesc dar nu am reusit. Are un limbaj si o constructie a frazei prea religios. Foloseste foarte multi termeni din religia crestina… unii dintre ei fiind foarte ermetici!
!
Citatul de mai sus l-am copiat fiind mai aproape de vorbirea curenta
anytudoran Said:
January 13, 2009 at 11:55 am
Subscriu, dintr-o prea mare tacere a mintii mele , ”armonie” cu restu lumi daca am trai in pesteri, mare adevar! ‘’simptomul ”tacerea minti din lehamite ,incep sai inteleg pe asceti, dar nu subscriu , sant ascet’ a’cateva ore in apartamentu meu de la etaju 4, armonie ….ca oameni santem pe vibrati si niveluri diferite , si multi nu santem pregatiti .
cristian Said:
January 31, 2009 at 7:31 am
probabil ca atzi inceput sa cititzi ilie cioara de la un capat prea abstract
incepetzi cu moarte mortzii si desavarsirea si poa sa vi se para mai de intzeles. in ceea ce priveste cartiile sale , spune unul si acelasi lucru in fiecare pasaj ! tacerea mintzii si atentzia asupra incetarii dialogului interior.