09.05.08

Administraţie

Posted in Dezvoltare personală at 12:32 am by rast

Articolul/postul de aici este interesant nu numai prin textul post-ului în sine ci şi pentru un comentariu care conţine o idee cu care m-am confruntat personal şi care se poate foarte bine încadra în problematica dezvoltării personale. O să copii mai jos o parte din comentariul relivant:

“…angajaţi la stat. marea lor problemă, am constatat este că ei consideră ‘profitul’ ca fiind ceva ruşinos, o dovada incontestabila a umbrei caracatitei care suge sangele poporului. iar daca le reamintesti ca profitul este insasi esenta unei companii, se cam sufoca de indignare…in urma stravechii caracatite amintite…”

Între anii 2000 şi 2006 am lucrat într-o administraţie (de drumuri naţionale), de la începutul lui 2007, până în prezent lucrez la o firmă particulară. Chiar dacă sunt programator, am intrat în contact cu mentalitatea generată/generală de acea instituţie. Aşa eram şi eu pe vremea când lucram în administraţie, nu aveam ideea de profit, a trebuit să depun oarece eforturi de schimbare de mentalitate pentru a înţelege aceste percepte noi pentru mine, la cei 38 de ani pe care îi aveam pe acea vreme.

Nu vreau să-i scuz pe cei ce lucrează în aparatul administrativ, aş vrea să le atrag atenţia că acest aparat, prin mentalitatea pe care o sădeşte inconştient în modul de gândire al oamenilor, se îndepărtează de la o dezvoltare personală naturală. Viaţa, pe toate nivelele ei “foloseşte” paradigma de profit. Profitul este o încurajare a dezvoltării.

Nu vreau să mă refer la job, unde se munceşte mai mult sau unde responsabilitatea este mai mare, mă refer doar la mentalitatea sădită în atitudinea de viată. Mulţi angajaţi ai aparatului administrativ, poate au o influenţă scăzută a direcţiei practicată de job, şi în viaţa particulară… Nu mă refer doar la noţiunea de profit, ci şi la cea de a face ceva. În administraţie ţi se dau nişte bani (fonduri) în care trebuie să te încadrezi. Dacă nu îi cheltui pe toţi, ei se pierd, ţi-i ia statul inapoi. Eşti interesat să-i cheltui, chiar uneori fără o justificare majoră, îi cheltui că altfel îi pierzi. În economia reală şi în viaţa cotidiană “a nu cheltui” înseamnă economie, înseamnă potenţial de dezvoltare.

Această preocupare, de a gestiona fondurile personale/familiale, este deficitară (nu numai la noi în ţară) în zilele noastre. Dovadă este criza bancară, ipotecară, a creditelor, care a apărut şi care “a lovit”
băncile şi persoanele ce au făcut credite fără a face un calcul a potenţialului de dezvoltare personal. Nu intru în amănunt, în această arie a creditelor bancare, nu am o experienţă personală dar, în ultima perioadă, au apărut pe Internet o gamă variată de surse de informare.

Fiecare persoană ar trebui să înveţe să-şi gestioneze propriile resurse (nu numai banii), natura ştie să facă acest lucru, începând cu cocoaşele cămilelor: depozit de apă pe timpul lungilor traversări ale deşerturilor.

Permalink