08.18.08
Osho – teama de a-ţi pierde identitatea
Nu există decât o singură formă esenţială de teamă. Toate celelalte mici temeri sunt rezultatele secundare derivate din această formă principală de teamă, pe care orice om o poartă în suflet. Aceasta este teama de a nu te rătăci, de a nu-ţi pierde identitatea, fie prin moarte, fie prin iubire etc. Este teama de a nu dispărea. Curios este că nu se tem cu adevărat decât acei oameni care nu se cunosc pe sine. Cei care se cunosc pe sine nu se tem. Aşadar, totul poate fi redus la o chestiune de abordare. Voi nu aveţi nimic de pierdut, dar credeţi că aţi avea!
Cine se teme de moarte? Eu n-am întâlnit încă pe nimeni care să se teamă de moarte, dar aproape toţi cei pe care-i cunosc se tem de viaţă. Renunţaţi la această temere…
“teama de a nu te rătăci, de a nu-ţi pierde identitatea”… eu îi spuneam “frică de moarte”, este un termen mai popular, mai ţărănesc, specific românesc. Osho, prin folosirea unor metafore uşoare (rătăcire, pierdere de identitate), ne transpune într-o atmosferă ceva mai filozofică. Omul de rând nu se gândeşte la pierdere de identitate, la moarte da.
“Este teama de a nu dispărea”… dispari! Adică te ia bau-bau 
cum sunt ameninţaţi copiii mici. Să mă dau şi eu mare că ştiu termeni filozofici, aş putea spune: teama de disoluţie, termen venit de undeva din ideea de unitate.
“Cei care se cunosc pe sine nu se tem”… frază ce-mi dă apă la moară să fac o afirmaţie personală pentru care unii (mulţi) dintre cititori ar putea să mă considere, în cel mai bun caz un mistic, în cel mai rău: diliu tare. Există un prag al cunoaşterii de sine: realizezi că există ceva nemuritor în tine. Nu mă întrebaţi cum. Nu şiu! Efectiv devii conştient că ceva este nemuritor în tine. Nu că TU eşti nemuritpr, ci că ceva din tine este nemuritor. Eu am păţit treaba asta cu peste 10 ani în urmă. Nu este o convingere raţională. Nici nu-mi puneam problema “vieţii veşnice”, mă preocupau alte lucruri de cunoaştere de sine. Această realizare, a ceva nemuritor în mine, a venit fără să mă gândesc la aşa ceva.
“Eu n-am întâlnit încă pe nimeni care să se teamă de moarte”… ori Osho face exces de figuri de stil, ori traducătorul a încurcat nişte citate . Eu am întâlnit f. f. f. mulţi “jmecheri” care se băteau cu pumnul în piept că nu le este frică de moarte, dar în urma unor boli grave sau alte probleme, dădeau fuga la biserică şi aprindeau straturi pline cu lumânări să le dea Dumnezeu încă câţiva ani de trăit. Oamenii nu sunt sinceri nici cu ei însuşi… sau nu se cunosc prea bine… abia o problemă majoră (de viaţă sau moarte), îi face să-şi pună cu adevărat problema unei posibile morţi.
