08.03.08
Osho – plictiseala
Viaţa este plictisitoare, deci nu este nimic rău în a sta cu ochii închişi, deoarece nu este nimic de văzut. Rămâi aşezat în tăcere, în pace. Ai privit în afară şi nu ai găsit nimic altceva decât o totală lipsă de sens. Dă acum o şansă lumii tale interioare: priveşte înăuntru. Şi îţi promit că aceiaşi ochi care nu au găsit nimic în afară vor găsi totul înăuntru, o permanentă binecuvântare.
“Viaţa este plictisitoare”… să fi fost oare natura aşa de nedreaptă cu noi oamenii. Nici un alt animal nu se plictiseşte. De ce oamenii se plictisesc? “Viaţa de câine“, ce pe vremurile mele era considerată o viaţă rea, greu de suportat… începe să devină o viaţă de invidiat. Au hăiniţă naturală care îi apară de frig, oamenii le dau mâncare, ei se joacă; fugăresc mâţe şi nu se plictisesc.
“nu este nimic rău în a sta cu ochii închişi”… nu este nimic rău… dar dacă oamenii te văd cu ochii închişi, chiar dacă nu aveai timp să adormi, te consideră fără educaţie. Aşa au învăţat ei: un om civilizat trebuie să stea cu ochii deschişi, îi închide numai când vrea să doarmă. Am trecut de mult peste această concepţie greşită a lumii occidentale. Închid ochii, ori de câte ori am nevoie… chiar şi în munca de programator am nevoie de astfel de momente! Închizând ochii creierul este “protejat” de a mai procesa anumite informaţii (vizuale) şi se poate concentra pe alte task-uri. Când am o problemă de rezolvat, găsesc soluţia mult mai repede cu ochii închişi, am o concentrare mai bună. Toţi oamenii ar putea beneficia de această stare… “cu ochii închişi”!
“Ai privit în afară şi nu ai găsit nimic altceva decât o totală lipsă de sens”… o simplă privire afară nu este suficientă pentru a-ţi da seama că este o “totală lipsă de sens“. Pentru a realiza acest lucru trebuie o experienţă vastă de viaţă, cu greutăţi multe şi mari, dar şi cu bucurii/împliniri multe şi mari. Oamenii săraci, care-şi duc viaţa “de azi pe mâine” trăiesc continuu cu speranţa unor zile mai bune; oamenii înstăriţi, care şi-au realizat majoritatea dorinţelor, îşi dau seama mai uşur de lipsa de sens a tuturor valorilor artificiale ce ne înconjoară. Cum spunea şi Eclesiastul: “totul e deşertăciune”. E greu să crezi acest lucru, citind o carte (fie ea şi Biblia) sau ascultând predici într-o biserică/mănăstire. Doar trăind şi având realizări poţi înţelege adevăratul sens al acestor vorbe.
