07.12.08
Osho - căsnicie - plictiseală
…Iar repetiţia mecanică a aceloraşi acţiuni şi aceloraşi cuvinte pare ceva urât. Aşa se explică de ce pasiunea se transformă în ură. Femeia ajunge să îl urască pe bărbat, căci el face acelaşi lucru mereu şi mereu. Când el intră în casă, ea se retrage în pat sub pretextul că are o migrenă. Acesta este un avertisment, un semn că nu mai are chef de aceeaşi rutină. Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara de la birou; acum se află iarăşi pe un teritoriu necunoscut.
În viziunea mea, totul şine de căile naturii. Ceea ce este nenatural îi leagă pe oameni în numele religiei, în numele lui Dumnezeu pentru întreaga lor viaţă.
Într-o lume mai bună şi mai inteligentă oamenii se vor iubi, dar nu vor mai face contracte. Iubirea nu este o afacere! Ei se vor înţelege reciproc, şi vor înţelege curgerea neîntreruptă a vieţii. Ei vor fi sinceri unii cu alţii. În momentul în care bărbatul va simţi că iubita lui nu mai este interesată de el, îi va spune că a sosit timpul despărţirii. Nefiind nevoie de căsnicie nu va fi nevoie nici de divorţ. Abia atunci va fi posibilă prietenia.
“repetiţia mecanică a aceloraşi acţiuni şi aceloraşi cuvinte”… contrariul unui astfel de comportament s-ar numi spontaneitate, un fel de prim impuls, de multe persoane oprit incă “din faşă”, fiind considerat ne-politicos, ne-la-locul-lui.
“Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara de la birou; acum se află iarăşi pe un teritoriu necunoscut”… ideea de ceva necunoscut nu trebuie generalizată. Am avut un coleg (sub 30 de ani) care accepta continuarea unei prietenii, cu o persoană, chiar dacă era nemulţumit. Motivul principal era chiar ideea unui alt început. Nu mai vroia nimic nou… ne-explorat. El voia vechiul, cunoscutul. E greu de făcut o statistică şi de pronunţat o concluzie finală. Osho are părerile lui, izvorâte din cine ştie ce experienţe de viaţă.
“Într-o lume mai bună şi mai inteligentă”… şi unde va fi acea lume? Osho a încercat să facă “o altă lume”, în acel teritoriu geografic cumpărat, numit “comună”. Stau strâmb şi mă întreb drept 
: având această iniţiativă, Osho a urmat un imbol natural??? sau a fost doar o chestiune de personalitate… de vis de viitor mai bun.
