08.11.08
Osho – bine şi rău
Mintea vede totul în alb sau negru, fără nici o nuanţă intermediară: zi şi noapte, viaţă şi moarte, iubire şi ură, fără ca între ele să existe ceva intermediar. Mintea divizează, fragmentează, taie un lucru în două realităţi distincte, polare; ea le face atât de deosebite, încât pare cu neputinţă să existe o cale de reconciliere; nu se mai poate demonstra că ele reprezintă de fapt una şi aceeaşi realitate.
Mintea se ocupă numai de cele două aspecte polare ale aceleiaşi realităţi. Aşa se întâmplă mereu. Din punct de vedere logic este adevărat că iubirea şi ura sunt opuse, contradictorii, însă acest lucru nu este adevărat din punct de vedere existenţial. Iubirea se poate transforma în ură foarte uşor; între ele nu există nici o barieră. Ura se poate transforma în iubire, aşa cum valurile se transformă în alte valuri, fără ca între ele să existe vreo linie de demarcaţie. Faptul că lumina şi întunericul reprezintă două realităţi opuse, contradictorii, este invenţia voastră. Dar nu este deloc adevărat! Între ele nu există nici un fel de opoziţie. Putem spune cel mult că lumina este mai puţin întunecată, iar întunericul mai puţin luminos. Însă trebuie să folosim ceva care sugerează numai o diferenţă de nuanţă, fără să le pună în contradicţie.
Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru: când experimentaţi ceva lipsit de polul său opus, aţi ajuns acasă. Cât timp există un pol opus, veţi fi mereu fragmentaţi. Veţi fi ca o minge ce se rostogoleşte dintr-o parte în alta, uneori fericiţi, alteori nefericiţi, însă fără a vă cunoaşte pe voi înşivă şi fără a descoperi ceea ce există dincolo de ceea ce vă face fericiţi sau nefericiţi. Acesta este şi motivul pentru care transpunerea în cuvinte este imposibilă; cuvintele aparţin lumii dualiste, altfel ele nu ar avea nici un sens.
“Mintea vede totul în alb sau negru”… în povestea biblică ni se spune că Dumnezeu a interzis omului să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului. Omul a mâncat şi a început să aibă o minte aşa cum spune Osho, fără a cunoaşte intermedieri între bine şi rău, între alb şi negru. În viaţa omului lucrurile se împart în bune sau rele. Oare nu cumva ele sunt doar fapte şi numai mintea noastră le cataloghează ca fiind bune sau rele. Pentru alţii binele poate fi rău, iar răul poate fi bine… relativitatea binelui şi răului.
“Mintea se ocupă numai de cele două aspecte polare ale aceleiaşi realităţi”… Mintea vede doar cele două extreme ale unui aspect din realitate. De fapt… existenţa “nu funcţionează” cu extreme, ci prin stări intermediare. Această relativitate bine/rău, existenţa “o vede” ca ceva intermediar: binişor. Deja, catalogând ceva drept: bun sau rău, conform unui principiu înrădăcinat în mintea noastră, ne-am pus “o barieră” în faţa percepţiei realităţii.
“Cât timp există un pol opus”… Osho dă doar câteva exemple. Trăind în societatea noastră, cu semafoare la colţ de străzi, cu şoferi neatenţi, cu zeci de accidente – e greu să nu ai pol opus… să consideri tot felul de încălcări ale regulilor de bun simţ ceva lipsit de polaritate.
