11.22.07

Paulo Coelho - povestea creionului

Posted in Ce au spus..., Povestiri cu tâlc at 7:31 pm by rast

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat întreabă:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care, dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeuna nişte oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

1. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi el ne conduce totdeauna conform dorinţei lui.

2. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferiţă pentru creion, dar până la urmă, va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

3. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

5. A cincea calitate: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii, că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

---

Întâi şi întâi, este vorba de Paulo Coelho, “marele” controversat al zilelor noastre. Unii oameni îl apreciază, pe el personal şi scrierile/cărţile lui. Alţii îl consideră un intrus în literatură, spunând că nu este un scriitor, cărţile lui fiind “de doi lei” (vechi ).Din acest punct de vedere, eu nu l-aş considera pe Coelho scriitor, dar scrierile lui au o mare valoare filosofică/psihologică.Ceea ce scrierile lui Castaneda sau Gurdjieff, încearcă să spună, într-un limbaj, poate prea tehnicizat, matematic, algoritmic; scrierile/romanele lui Coelho, încearcă să transmită, într-un limbaj cald/metaforic/literar. Ele transmit aceeaşi idee, pe care o transmite Goleman prin conceptul de inteligenţă emoţională.

“Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile”… nimic mai adevărat! Chiar acest an, cu noul job, cu noua oportunitate pe care o savurez seară de seară, mă pune faţă în faţă cu această idee, de a privi lucrurile din noi şi noi perspective.

Psihologia modernă ar numi ceea ce fac eu, empatie. Încerc să privesc/înţeleg lucrurile/evenimentele cotidiene, din jurul meu, din mai multe puncte de vedere - din perspectiva altor oameni implicaţi în activităţile respective. Dacă un anumit lucru, din punctul meu de vedere (din perspectiva sistemului meu de valori) , mi se pare o aberaţie - înţelegând punctul de vedere al unui coleg (sistemul lui de valori), acel lucru ar părea logic şi corect. Asta nu mă face să-i aprob atitudinea faţă de acel lucru! Mă face să mă gândesc la acel lucru şi din alte puncte de vedere - încerc să privesc dintr-un punct de vedere neutru, ca un spectator la un film. Îmi pun problema că, poate eu greşesc şi punctul lui de vedere este mai aproape de realitate. Poate atitudinea lui este cea corectă! Cea care oferă un echilibru maxim.

“Pe această mână o numim Dumnezeu”… această mână este numită în diferite moduri, funcţie de tradiţia culturală şi de ceea ce vorbitorul/scriitorul vrea să transmită. Castaneda, mai bine zis toltecii, numesc această FORŢĂ: puterea. Cultura toltecă, nu personalizează această forţă care încearcă să ne conducă! Nu suntem conduşi! Putem fi conduşi/ascultători, dacă ne cuplăm cu inteligenţa emoţională la aceată FORŢĂ şi îi dăm ascultare. În acest proces trebuie să neglijăm raţiunea.

“şi el ne conduce totdeauna conform dorinţei lui”… aş rectifica: “ne-ar putea conduce”! Liberul arbitru îşi spune cuvântul! O altă rectificare: nu este vorba de “dorinţa lui”, este o determinare precisă cauză-efect, conformă unor legi universale bine precizate.

“să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun”… ceea ce Winston Churchill, spunea aici, despre dificultate şi oportunitate, numai că o spunea mai mecanicist/tehnicist.

“Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept”… orgoliul uman. Din orgoliu, oamenii nu acceptă ideea că au făcut ceva ce poate fi îmbunătăţit. Ei se bat în piept că au făcut ceva extraordinar, ceva “final”, ce nu mai admite îmbănătăţiri.

“la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.”… un exemplu clasic, testamentul lui Eugen Ionescu, comentat şi consemnat, aici. Îngrijindu-se de lucruri exterioare, de aprecierea celorlalţi, vidul existenţial îi macină zilele. Mă pot compara cu Eugen Ionescu Sunt la polul opus. Nu mă cunoaşte aproape nimeni. Iar cei ce mă cunosc mă consideră un ratat… au păreri foarte proaste despre mine. Ei şi? Eu mă simt bine în pielea mea.

Aceasta, a patra calitate, vine în directă susţinere a dezvoltării personale naturale.

“trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta”… Da! Acesta este unul din mesajele forului interior: să fii conştient de tot ceea ce faci.

Permalink