02.20.07
Osho - valoarea meditaţiei
Lumea poate fi armonioasă numai dacă meditaţia este răspândită pretutindeni, iar fiinţele umane ajung la conştiinţa de sine. Acesta va fi un mod de abordare cu totul nou.
Până în prezent accentul a fost pus pe evoluţie. Atenţia a fost îndreptată asupra societăţii şi structurii ei. Eşecurile s-au ţinut lanţ. Acum atenţia trebuie să se îndrepte asupra individului, asupra meditaţiei şi transformării, iar nu asupra evoluţiei.
Şi nu este atât de dificil cum s-ar crede. Trebuie doar înţeleasă valoarea meditaţiei. Este foarte uşor, şi milioane de oameni pot ajunge la o viaţă interioară nedivizată. Ei vor reprezenta primul grup uman armonios. Iar armonia, frumuseţea, compasiunea şi iubirea lor vor avea ecou în întreaga lume.
“Lumea poate fi armonioasă numai dacă meditaţia este răspândită pretutindeni, iar fiinţele umane ajung la conştiinţa de sine”… după această primă frază am vrut să dau titlul post-ului: “Idealism”, sau “Utopie”. Este destul de greu de crezut că lumea poate ajunge la aşa ceva, cu toată “explozia” asta de persoane care se ocupă de partea spirituală a vieţii.
Nu mă gândesc la o lume ideală, armonioasă, la “raiul pe pământ”, îmi fac doar speranţe că oamenii (din ce în ce mai mulţi) se vor îndrepta spre nişte valori interioare, de dezvoltare personală, căpătând astfel un echilibru interior, din perspectiva căruia să poată aborda viaţa mai uşor.
În acest mod se pot rezolva problemele de comunicare inter-umană care se pare că iau proporţii considerabile în ultima vreme.
Să dau un exemplu. Circulă pe net un filmuleţ cu un tip (mai nou, un grup de fete din România), care oferă îmbrăţişări gratuite pe stradă. Fimul place la multă lume, mie mi-a lăsat un gust amar… oamenii care acceptă pe stradă, o îmbrăţişare de la un necunoscut, nu au în familie sau de la cei dragi, astfel de manifestări de… tandreţe, compasiune.
Da! e foarte frumos să oferi celor de lângă tine un zâmbet cald şi vorbe frumoase dar, atunci când cei de lângă tine, aşteaptă astfel de lucruri cu speranţă în suflet, denotă câtă lipsă de echilibru interior au. Mă întorc la o vorbă veche orientală: “dacă dai unui om un peşte el se va hrani o zi, dacă îl înveţi să pescuiască el se va hrăni toată viaţa”.
Un zâmbet cald, o vorbă dulce, sunt doar “un peşte”… “cu o floare nu se face primăvară”. Oamenii care se bucură pe stradă, de o îmbrăţişare sau un zâmbet, nu ştiu să pescuiască… şi se pare că nici nu vor să pescuiască. În ziua de azi sunt atâtea mijloace de informare, atâtea informaţii, inclusiv despre dezvoltare personală modalităţi cum să obţii un echilibru interior. Dar câţi oameni caută astfel de lucruri, pentru a obţine echilibru şi linişte interioară trebuie depus un oarecare efort. Marea majoritate a oamenilo vor confort interior fără a depune eforturi, vor ca alţii să le zâmbească, aşteaptă ca descoperirile ştiinţifice (medicale) să găsească un medicament care să le elimine stările de angoasă şi depresie.
Citeam pe undeva că este un medicament care îţi dă stări psihice bune dar te face dependent, iar cineva spunea că “te face să râzi ca prostu’” din orice. Devii o marionetă, în “mâna” unui medicament.
“Atenţia a fost îndreptată asupra societăţii şi structurii ei. Eşecurile s-au ţinut lanţ”… atenţia îndreptată spre o evoluţie socială a dus la un grad ridicat de confort exterior dar, din păcate, la mari probleme şi dezechilibre interioare ale membrilor societăţii. Spitalele sunt pline, farmaciile au ieşit “ca ciupercile după ploaie”, cantitatea de medicamente vândute este din ce în ce mai mare. Oamenii muncesc din ce în ce mai mult, să câştige bani, din ce în ce mai mulţi, neglijându-şi sănătatea (fizică şi psihică), pentru ca mai apoi, să cheltuie acei bani, în speranţa că se vor vindeca. E un cerc vicios…
“asupra meditaţiei şi transformării, iar nu asupra evoluţiei”… subliniez încă o dată, aşa cum am spus şi aici că, pentru Osho, cuvântul meditaţie, are un alt sens decât cel atribuit de dicţionar, de “reflectare, cugetare adâncă, reflecţie”. Chiar dimpotrivă, meditaţia lui Osho, presupune o stare de non-gândire… nu de cugetare adâncă.
Procesul psihic/mental, denumit de Osho meditaţie, eu îl numesc IDI (Intreruperea Dialogului Interior), aşa cum este el folosit de tradiţia toltecă.
