02.28.07
Osho – un intelect coordonat
Doi cerşetori trăiau într-o pădure din apropierea unui sat. Unul era orb, iar celălalt nu avea picioare. Într-o zi pădurea a luat foc. Aici trebuie spus că cei doi cerşetori erau în competiţie – aveau aceeaşi profesie, cerşeau de la aceiaşi oameni – şi erau permanent supăraţi unul pe celălalt. Erau duşmani, nu prieteni.
Când pădurea a luat foc, aceşti doi cerşetori au stat o clipă şi s-au gândit. Erau şi duşmani, nu îşi vorbeau, dar asta era o urgenţă. Orbul a spus: “Singurul mod de a scăpa de aici este să stai pe umerii mei; tu te vei folosi de picioarele mele, eu mă voi folosi de ochii tăi. Numai aşa ne putem salva.” Ologul a înţeles imediat că asta era singura soluţie. Erau duşmani, însă erau inteligenţi; au lăsat la o parte duşmănia, au devenit prieteni şi şi-au salvat viaţa.
Aceasta e o fabulă orientală care, în esenţă, vorbeşte despre inimă şi intelect. Pădurea care arde eşti tu. Tu arzi în fiecare clipă, suferi, eşti nefericit, eşti neliniştit. Intelectul tău este orb. Are picioare, poate alerga repede, se poate mişca repede dar, din cauză că e orb, nu poate să aleagă direcţia cea bună în care să o ia. Şi e de aşteptat să se împiedice întruna, să cadă, să se rănească şi să simtă că viaţa nu are sens. Asta spun intelectualii din toată lumea: “Viaţa nu are sens”.
Motivul din care viaţa li se pare lipsită de sens e că intelectul orb încearcă să vadă lumina. E imposibil. În tine există o inimă care vede, care simte, dar care nu are picioare: ea nu poate să fugă. Ea rămâne acolo unde este, bătând, aşteptând… Într-o zi intelectul va înţelege şi se va folosi de ochii inimii.
Când rostesc cuvântul încredere, mă refer la ochii inimii. Iar când spun îndoială, mă refer la picioarele intelectului.
Împreună pot să iasă din foc fără nici o problemă. Dar, ţine minte, intelectul trebuie să accepte inima pe umerii săi. Este obligatoriu. Inima nu are picioare, are doar ochi, iar intelectul trebuie să asculte de inimă şi să-i urmeze instrucţiunile.
Pe lângă învăţăturile cu caracter spiritual, din această povestioară, putem desprinde ideea de putere în ceea ce înseamnă LUCRU ÎN ECHIPĂ. Pe o listă de discuţii, pe teme de IT, un român, plecat de mult din ţară şi care a lucrat la diverse firma din străinătate (din diverse ţări), spunea că, noi românii, suntem deficitari la “lucrul în echipă”.
Un om nu le poate şti pe toate… sau măcar pe cele mai multe dintre ele, astfel încât să facă un lucru complex şi bun din prima. Chiar strămoşescul cântec ne spune: “unde-i unul nu-i putere/unde-s doi puterea creşte”.
Din păcate şi eu am avut nişte experienţe d’astea, în care anumite persoane refuzau ideea de colaborare, crezând că le vor putea face pe toate. O să fiu lăudăros şi răutăcios şi o să dau un exemplu din IT, dar mai mult ca o critică constructivă…
Colaboram cu o firmă la care am făcut un program de stocuri. Iniţial a fost vorba doar de evidenţierea stocurilor din magazie, luând în calcul şi NIR-urile (programul scotea şi NIR-urile la imprimantă) şi eliberarea de bonuri de consum.
Am extins programul în partea de tehnologie, eliberând o listă de materiale pentru fiecare produs finit. Firma face utilaje complexe, erau unele liste de materiale de 4-5 pagini. Programul putea tipări bonuri de consum, scăzând materialele din liste. Putea face multe alte lucruri, de exemplu o calculaţie de preţ – dar ţinând cont doar de valoarea materialelor nu şi de manopera înglobată.
Prin noiembrie 2004, când ne-am pus problema manoperei, mi s-a rupt filmul. Programul devenise mult prea complex (stufos) şi l-am scăpat de sub control. În acele momente mi-am dat seama, încă odată, de importanţa unui project manager. Bun, dar la acel program, eu eram singurul dezvoltator: eu proiectam, eu scriam cod, etc. Colaboram doar cu un inginer mecanic, care era/este tămâie în materie de programare.
În decembrie 2004 am început să rescriu toate clasele (programul era/este scris în C++). Nu am ajuns nici la jumătate (ianuarie 2005) când firma a încheiat contract cu o firmă de soft care să le facă acel program, dar mai complex – să ţină cont de cereri de oferte, etc.
Cei de la firma de soft au fost “impresionaţi” de programul făcut de mine, mirându-se de complexitatea lui şi de faptul că o singură persoană a puteu dezvolta aşa ceva.
Trăgând linie şi adunând: au trecut de atunci 2 ani. Noul program dă nişte erori aşa ciudate, încât se pune problema să se lucreze cu programul vechi, făcut de mine. Nu vreau să-i critic pe cei de la firmă, dar se vede foarte clar (pentru un programator 
) lipsa unui project manager, care să proiecteze structurarea programului. Se întâlnesc cu aceleaşi probleme cu care mă confruntam şi eu, acu’ 2 ani şi ceva, în urmă. Corectează o eroare, dar se generează alta, în altă parte. Este vorba despre o structurare necorespunzătoare a claselor care compun ansamblul programului.
Dar vorbeam de lucrul în echipă Acu’ 2 ani, am dat un interviu la firma de soft, care se gândea să mă angajeze, să lucrăm împreună la program. M-au respins pe motiv că nu erau siguri dacă mă voi adapta la lucrul în echipă, la firma lor. Ei şi!!! Cu experienţa care o am cred că aş fi putut proiecta o structură de clase astfel încât să nu mai apară probleme. Adică, lăudându-mă, vreau să cred că aş fi putut indeplini funcţia de project manager, pentru acel program. Dar firma a refuzat colaborarea, crezând că vor face ei treaba completă. Fac acum o declaraţie publică , nu vor termina programul nici peste 5 ani – doar dacă se vor incumeta să-l re-proiecteze. Doar din cârpeli nu va ieşi nimic stabil.
“Aceasta e o fabulă orientală care, în esenţă, vorbeşte despre inimă şi intelect”… în aproape toată literatura despre latura spirituală a omului se spune de “inimă”. Se spune: “inima ne îndeamnă…”. Mi se pare mai adecvată denumirea de “inteligenţă emoţională”, dată de psihologia modernă, dar care desemnează acelaşi fenomen.
“Intelectul tău este orb. Are picioare, poate alerga repede,”… o afirmaţi, în aparenţă, hazardată: “intelectul este orb”, dar adevărată. Mă întorc la inteligenţa emoţională, definită de Goleman. El a pornit în teoriile sale, de la constatarea că persoanele cu rezultate bune la învăţătură (în anii de şcoală), deci persoane cu un intelect bun, inteligente, cu materie cenuşie… nu aveau rezultate corespunzătoare în viaţa de toate zilele, fiind depăşite de cei care se conduceau (îşi conduceau viaţa) după ceea ce simţeau şi nu strict după raţiune.
De ce este orb? Pentru că nu poate să vadă toate oportunităţile deschise la un moment dat.
» Anastasia pe Programare web, dezvoltare personală Said:
March 1, 2007 at 8:54 pm
[...] După ce am copiat ultimul citat de Osho, de aici, m-am gândit să dau un exemplu concret de ceea ce înseamnă intelect coordonat şi nu coordonator. Este bine ca intelectul, raţiunea, să se conducă după ceea ce simţim (Osho şi alţii spun: după inimă). [...]
» Am căzut în ochii mei pe Programare web, dezvoltare personală Said:
March 5, 2007 at 2:58 pm
[...] Am descris aici, destul de succint, un program la care am lucrat vreo 2 ani de zile (era vorba de un job part-time, unde mă întâlneam cu lumea vinerea după ora 15:00), şi din care am învăţam, în special, ceea ce înseamnă un riguros Project manager, pentru un program de calculator. Am mai învăţat, din această experienţă, ceea de înseamnă uzabilitate şi importanţa ei pentru utilizatorul final. [...]