12.30.06
Osho - mecanismele gândirii
Vă puteţi auto-hipnotiza prin mantras. Repetând un cuvânt, puteţi crea o asemenea stare de plictiseală în mintea voastră încât să adormiţi. Vă cufundaţi în somn, în inconştienţă. Dacă repetaţi fără încetare: Ram-Ram-Ram, mintea adoarme. Bariera limbajului cade, dar sunteţi în stare de inconştienţă.
Meditaţia implică absenţa barierii limbajului, dar prezenţa conştiinţei. Fără de care nu poate exista o comunicare cu existenţa, cu tot ceea ce este. Nici o mantra nu este de vreun ajutor, nici celelalte psal-modieri. Auto-hinoza nu este meditaţie; ea este - dimpotrivă - o stare de regresie. Prin ea nu depăşim planul limbajului, ci ne cufundăm într-un plan inferior limbajului.
Prin urmare, renunţaţi la mantras şi la astfel de tehnici. Trăiţi clipele fără prezenţa cuvintelor, fapt care nu se poate realiza prin mantras, deoarece procesul în sine se bazează pe cuvinte. Nu puteţi elimina limbajul făcând apel la cuvinte. E imposibil.
Ce este de făcut? În realitate nu trebuie făcut nimic, trebuie doar înţeles. Ceea ce sunteţi capabili să faceţi nu poate proveni decât din ceea ce sunteţi. Iar voi sunteţi într-o stare de confuzie, şi nu în meditaţie. Mintea voastră nu este tăcută, astfel că tot ceea ce va proveni din propria voastră dorinţă nu va face decât să agraveze confuzia. Deci singurul lucru care sunteţi în măsură să-l faceţi este să deveniţi conştienţi de mecanismele gândirii. A fi conştient este tot ceea ce se poate face. Conştienţa nu are nimic comun cu cuvintele. Este un act existenţial şi nu unul mental.
Primul lucru pe care trebuie deci să-l faceţi este să fiţi conştienţi - să fiţi conştienţi de procesele voastre mentale, de felul în care funcţionează mentalul vostru. Imediat ce deveniţi conştienţi de funcţionarea mentalului vostru, vă separaţi de el. Treceţi, împreună cu conştiinţa, alături: sunteţi liberi, spectatori. Şi cu cât conştiinţa voastră se lărgeşte mai mult, cu atât percepeţi mai exact spaţiul care separă experienţa de cuvinte. El este întotdeauna prezent, dar inconştienţa voastră vă împiedică să-l remarcaţi. Între două cuvinte există întotdeauna un spaţiu, oricât de imperceptibil şi de infirm ar fi acesta. Dacă nu, cele două cuvinte vor forma un întreg. Între două note muzicale există întotdeauna un spaţiu, o tăcere. Fie că este vorba de cuvinte, fie de note, ele nu pot fi separate fără un interval. Tăcerea este prezentă întotdeauna, dar pentru a o percepe, trebuie să fiţi cu adevărat conştienţi, cu adevărat atenţi.
