02.18.07
Osho – iubirea autentică
Cerinţa de bază a iubirii este: îl accept pe celălalt aşa cum este el. Şi iubirea niciodată nu încearcă să schimbe persoana conform ideii sale despre acea persoană. Nu încerci să “tai” persoana pe ici şi pe colo pentru a o aduce la “mărimea” adecvată – ceea ce se face peste tot în lume, de altfel.
Oamenii care cred că se iubesc – se hărţuiesc reciproc – încontinuu încercă să creeze imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celălalt să fie precum o marionetă, iar sforile să fie în mâinile lor. Şi acelaşi lucru îl face şi celălalt: el vrea ca tu să fii o marionetă tar sforile să fie în mâinile sale. Astfel va exista un conflict permanent, mizerie, durere.
Şi atunci ne minunăm: de ce au scris poeţii aşa multe lucruri frumoase despre iubire? – fiindcă nimic nu pare să se întâmple!
Există doar în poezii!
Adevărul este că majoritatea poeţilor nu au iubit vreodată. Ei sunt îndrăgostiţi de ideea de iubire, astfel încât creează poezii frumoase, poveşti frumoase. Sau poate că au iubit, dar au eşuat astfel încât, pentru a se consola, ei creează situaţia opusă în poeziile lor.
“Sau poate că au iubit, dar au eşuat”… o afirmaţie care, la prima cevede, m-a surprins şi pe mine. Dar, mi-am adus aminte de o constatare mai veche, de ce marii poeţi, marii scriitori (în general, creatorii de literatură) au trăit (marea lor majoritate) în mizerie având, în fiinţa lor, o mare suferinşţă? Am ajuns la concluzia că suferinţa îndeamnă omul la “creaţii literare”. Oamenii echilibraţi, care nu au multe de suferit, se îndreaptă spre alte domenii de creaţie… mai ştiinţifice. După câte îmi aduc aminte (sper să nu greşesc), din biografia marilor descoperitori (Einstein, Edison, etc.) erau nişte firi optimiste, pe când creatorii de literatură sunt/erau firi mai pesimiste.
Ideea de a-l schimba pe cel de lângă tine, aşa cum ţi se pare ţie că este normal, nu este specifică doar celor care trăiesc o iubire, ci tuturor comunităţilor de oameni. Ca şi colegi de birou, am vrea ca vecinul nostru să bea cafea la aceeaşi oră ca şi noi… aşa ni se pare nouă normal.
