03.11.07
Osho – creativitate
Oamenii creatori cu adevărat ştiu bine că nu ei sunt creatorii – ci sunt doar instrumente, mediumuri. Ceva se întâmplă prin ei, ceva adevărat, dar nu ei sunt cei care fac acel lucru.
Patru chei penru a fi creativ:
- Redevino asemenea unui copil şi vei fi creativ. Toţi copiii sunt creativi. Creativitatea are nevoie de libertate – libertatea de minte, de cunoştinţe, libertatea de prejudecăţi. O persoană creativă este cel care încearcă să creeze ceva nou.
- Fii pregătit să înveţi. Cineva care e pregătit să înveţe este un discipol şi procesul de a fi pregătit să înveţi este disciplina… Persoana creativă trebuie să dizolve toate “trebuie” şi “nu trebuie”. El are libertate şi spaţiu, spaţiu vast, el are nevoie de tot cerul şi de toate stelele, doar atunci spontaneitatea profundă va începe să crească.
- Găseşte Nirvana în simplitate. Niciodată nu îţi permite tendinţa de a dori să fii mare, faimos, mai mare decât dimensiunea vieţii însăşi – niciodată. Dimensiunea vieţii e perfectă, deci să fii exact cum e viaţa, simplu, este perfect aşa cum e. Dar trăieşte această simplitate într-un mod extraordinar. Aceasta reprezintă de fapr conştiinţa nirvanică.
- Fii un visător. Şi nu uita: visurile trebuie să fie transformate în realitate şi nu realitatea schimbată în visuri.
“Beton”
chestia asta cu creativitatea, care a fost postată pe lista de discuţii de pe care copii aceste citate.
Chiar dacă nu sunt adeptul folosirii în vorbirea de zi cu zi a unor expresii “moderniste” gen: “cea mai tare revistă”, “marfă”, “super”, “beton”, etc… pentru cuvântul beton am o oarecare “slăbiciune” din cauză că mă întâlnesc cu el zilnic, din cauza noului job: programez automate pentru staţii de beton şi asfalt. E “beton”, pentru mine, această expresie.
Expresia: “am văzut o gagică beton” – este ceva uzual în ziua de azi , pe când o expresie: “am văzut o gagică asfalt!”?
Dar, în mod serios, noul job permite şi chiar încurajează creativitatea. Şi, am să mă laud iar, afirmând că deja mi-am pus în valoare creativitatea cu care fiinţa mea a fost înzestrată încă de la aducerea ei, pe meleaguri moldave, de dânsa barza (eu încă mai cred povestea aia cu barza… ).
Betonul (sau asfaltul) se face după anumite reţete: X kg. de agregate, Y kg. de ciment, Z kg. de apă, W kg. de aditiv… Staţiile automatizate, comandate şi/sau coordonate prin intermediul unui PC (calculator), au o bază de date cu reţete prestabilite, din care operatorul staţiei alege una, în momentul în care vrea să fabrice beton – sau asfalt.
Memoria unui automat programabil este limitată constructiv, la diferite valori. Actualmente folosim un automet cu 256 kb de memorie. Această memorie a ajuns la limită, în sensul că, pentru a face o dezvoltare ulterioară, ar fi trebuit să utilizăm un automat cu o memorie mai mare (512 kb). Acest lucru ar fi presupus nişte cheltuieli: aceste automate sunt mai scumpe decât cele deja folosite. Până a ajunge eu în firmă colegii au optat pentru a micşora baza de date cu reţete, din motiv de a creşte memoria utilizată de program. DIn această cauză, baza de date cu reţete, permite introducerea şi stocarea doar a 5 reţete.
Eiii!!!! dar am ajuns eu în firma asta şi am făcut o altă şmecherie – nu este o descoperire ci doar o adaptare – baza de date cu reţete nu mai este stocată pe automat şi deci, nu mai este limitată de memoria acestuia. Reţetele se stochează într-o bază de date MySql, de pe PC; operatorul alegând una de aici, după care programul (un program Java care trimite pe socket, pe un anumit port, prin protocolul UDP) trimite reţeta automatului.
Automatul nu ştie de unde îi vine reţeta , aşa că, o consideră bună şi începe să o lucreze.
Săptămâna care a trecut am lucrat (programat) la modulul de a-l face pe automat să “recepţionaze” reţeta de pe PC, iar săptămâna/săptămânile care vin, voi modifica programul care rulează pe automat, ştergând procedurile de adăugare/modificare/ştergere reţetă, câştigând astfel spaţiu de memorie pentru alte dezvoltări ale programului.
“Creativitatea are nevoie de libertate – libertatea de minte, de cunoştinţe, libertatea de prejudecăţi”… da! pentru a fi creativ ai nevoie de o libertate mentală, nu văd de ce Osho pune această libertate pe seama unui copil. Este adevărat că oamenii maturi îşi impun singuri anumite constrângeri mentale: “aşa este… şi gata… nu se mai poate face nimic altceva”. Ba nu!!! Întotdeauna, şi în orice domeniu, este ceva de îmbunătăţit.
Îmi aduc aminte de un post recent al lui Dragoş (de aici) care, spre final, are următoarea afirmaţie: “Realitatea e total diferită, există mereu loc pentru nou”.
Pentru a nu te complace în “credinţa” că totul este descoperit şi viaţa este “aşa cum este”, îţi trebuie o gândire libertină şi un oarecare grad de fantezie/imaginaţie.
“el are nevoie de tot cerul şi de toate stelele”… faină metafora utilizată de Osho… dar rămâne o metaforă. O persoană creativă are nevoie, ca de altfel orice om obişnuit, de o MOTIVAŢIE. Motivaţia este “forţa motrice” a creativităţii…
“Găseşte Nirvana în simplitate”… nu văd de ce Osho generalizează această găsire a Nirvanei. Puţini sunt oamenii care caută Nirvana. Nirvana este un loc (o idee, o ipoteză) unde se poate ajunge părăsind această lume… adică murind.
Tu, ca persoană care vrei să fii creativă, de ce să cauţi Nirvana, moartea. Nu este deloc necesar să devii creator pentru a găsi (dacă o cauţi) Nirvana. Pur şi simplu… mori, şi vei vedea dacă există sau nu Nirvana.
Părerea mea, în legătură cu acest punct, este că poţi deveni o fiinţă cu adevărat creatoare, numai dacă procesul de a crea ceva nou îţi oferă “plăcere“. Să fim sinceri, toată lumea caută plăcerea, numai că fiecare găseşte plăcere în altceva. Unii găsesc plăcere în alcool, alţii în telenovele, alţii în a avea termopane la ferestre, etc… Unii găsesc plăcere în a crea.
Ce am păţit eu, vizavi de această idee a plăcerii. Prin anii 1996-1997 eram administrator Linux, ca job full-time. Acasă, făceam programare (Visual C++), ca job part-time. Am sesizat că activitatea de programare îmi dă nişte – nu aş putea să le numesc plăceri – stări mai bune. Nu mă refer aici la momentul finalizării unei probleme, la satisfacţia care o ai după ce ai rezolvat o problemă. Ca administrator şi programator, ele erau identice pentru mine. Mă refer doar la starea psihică care o aveam “în timpul rezolvării”. Era mai plăcut pentru mine să găsesc metoda optimă a unui algoritm decăt rezolvarea optimă a unei probleme de administrare.
“Fii un visător”… nu cred că este o cheie pentru a fi creativ. Cum am spus şi mai sus, depinde de motivaţie, de motivaţia fiecăruia în viaţă, şi motivaţia se schimbă, funcţie de perioada/etapa vieţii.
Oricum, acest punct 4 al citatului mi-a adus aminte de o idee citită într-o carte acum mulţi ani în urmă. Autorul lansa ideea că “destinul unei persoane” este să facă acel ceva care, în fragedă copilărie, nu-i dădea pace şi îi zgândărea imaginaţia, făcând-ul să-şi imagineze fel de fel de lucruri ne-realizabile. Pe scurt: destinul fiecărui om, este să facă acel lucru care, în copilărie, i se părea de ne-realizat.
