Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

04.09.07

Osho – cataclismele şi realitatea

Posted in Ce au spus... at 2:46 am by rast

Atunci când au loc cataclisme, devii conştient de realitate aşa cum este ea. Ea este întotdeauna fragilă, fiecare este în pericol. Numai că, în condiţii obişnuite, eşti cufundat într-un somn adânc, astfel încât nu vezi acest lucru. Continui să visezi, imaginându-ţi lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Când pericolul este iminent, îţi dai seama deodată că s-ar putea să nu mai existe nici un viitor, nici un mâine, şi că aceaste este singura clipă pe care o ai. Vremurile în care au loc cataclisme sunt revelatoare. Ele nu aduc nimic nou în lume, ele araă lumea aşa cum este.


“devii conştient de realitate aşa cum este ea”… nu însăşi cataclismul te face să conştientizezi realitatea, el are un impact diferit, funcţie de gradul tău de implicare în acel eveniment. Putem defalca impactul unui cataclism în două mari categorii   

  1. impact direct – atunci când evenimentul “te cuprinde” şi pe tine; când “eşti în mijlocul lui”,
  2. impact indirect – atunci când evenimentul este “departe” de tine, afectează alte persoane, dar tu auzi/vezi ştiri despre el.

Am putea defalca cea de-a 2-a categorie în 2 subcategorii:

  • daca afectează totuşi, pe cineva cunoscut
  • daca nu afectează nici o persoană apropiată

Oricum, impactul direct cu un cataclism, are mari repercusiuni asupra vieţii ulterioare a multor persoane. Şi nu mă refer la pierderi materiale, ci la transformări/schimbări de mentalitate asupra vieţii.

Făcând parte din a doua categorie, am participat şi eu la un “cataclism”, care a avut un impact foarte mare asupra modului cum vedeam eu viaţa. Au fost mari inundaţii, cu mulţi ani în urmă, la Răcăciuni, judeţul Bacău. Am văzut la TV case distruse, oameni plângând. Mulţi plângeau şi descriau cum munca lor de-o viaţă (agoniseala lor) a fost risipită în câteva clipe de furia apelor.

Atunci mi-am pus problema existenţială a scopului vieţii. Dacă agoniseşti toată viaţa bunuri materiale, ele pot fi risipite/distruse în doar câteva secunde de diverse evenimente – ca să nu le numesc musai cataclisme.

Atunci mi-am pus, poate pentru prima dată, în mod foarte serios, problema scopului în viaţă. În zilele noastre majoritatea oamenilor trăiesc cu ideea “ce las în urma mea?”, şi agonisesc tot felul de bunuri materiale (casa, maşină, bani, etc…) sau fac copii.

Problema copiilor este ceva mai complexă, vreau doar să manţionez un lucru: nu e greu să faci copii, nu e greu să-l creşti (te ajută părinţii, rudele, etc…), E GREU să creşti şi să educi un copil (un adolescent) echilibrat, cu o “forţă interioară” destul de mare ca să nu mai caute să urmeze fel de fel de cursuri de dezvoltare personală  :) .

Acu’ îmi vine în minte un termen: INTEGRU. E greu de crescut un copil astfel încât el să devină un om integru, responsabil, stăpân pe acţiunile proprii.

O să întrebe cei care trăiesc pentru a lăsa ceva în urma lor: şi atunci pentru ce trăiesc? care ar putea fi un alt scop în viaţă? Eu aş răspunde: “a trăi frumos!”. Dar frumos, nu aşa cum crede lumea că este frumos (cu colinde de Crăciun şi drob de miel de paşte  :) ) ci frumos, aşa cum îmi place mie.

Iar când zic “aşa cum îmi place mie”, nu înţeleg băutură, muzică şi bancuri fără perdele… ca să folosesc o exprimare care “nu mă prinde”, dar este des utilizată: îmi ascult inima, atunci când decid ceea ce este frumos pentru mine. “Îmi ascult inima” este o metaforă, ea ştie doar să tic-ăie. Îmi ascult cele mai “ascunse” dorinţe şi asta “în gând” se face, analizănd sentimentele şi trăirile interioare.

“în condiţii obişnuite, eşti cufundat într-un somn adânc”… nu l-aş numi somn; aş spune, mai degrabă: “viaţă pe fugă” – metaforic; sau viaţă adaptată în sistemul de valori al societăţii actuale – academic.

Chiar la vârste adolescentine ne punem problema adaptării la societatea în care trăim. Ne punem problema dacă ne-am adaptat sau nu la valorile şi la modul de viaţă al societăţii. Nu ne punem problema de ce “sufletul” nostru este aşa de greu adaptabil la aceste valori.

Nici eu nu mi-am pus, la vremea mea, problema de ce fiinţa mea (ca să nu mai zic suflet) manifestă inerţie la valorile societăţii. Mi se părea foarte “normal şi firesc”, să mă adaptaz acestor norme şi valori nescrise. Acum ştiu de ce: ele sunt opusul – ca să nu spun împotriva – unor valori naturale, cu care ne-a înzestrat natura încă de la naştere – valori care echilibrează fiinţa umană.

“Când pericolul este iminent, îţi dai seama deodată”… că este bine să trăieşti pentru tine. Atunci când este pusă în pericol, insăşi viaţa ta, abia atunci “îţi faci o recenzie” a vieţii de până atunci şi îţi dai seama că nu ai trăit pentru tine, ci pentru a agonisi.

1 Comment »

  1. » Dilema regelui pe Programare web, dezvoltare personală Said:

    April 9, 2007 at 4:32 am

    [...] Regele întrebă cum de s-a schimbat astfel… iar ea răspunse că vrăjitoarele sunt maestre în ale Transformării, şi jumătate din timp, de acum înainte, ea va avea aspectul de Muma Pădurii, iar cealaltă jumătate ea va arăta frumoasă ca Zâna Florilor. Fata îi spuse iarăşi că el are dreptul să aleagă în care din cele două aspecte şi-ar dori să apară ziua, şi în care îşi doreşte să apară noaptea. Spunând, mai demult, povestea asta unei tipe, mi-a răspuns că şi un bărbat, tot asta îşi doreşte… o fi ştiind ea, femeia, ce ştie…   ”minţile cele mai cunoscătoare din regat”… îmi aduc aminte de o poezie de Mihai Eminescu: “Povestea magului călător în stele”, în care este vorba despre un rege bătrân care, înainte de a-l sui pe tron, îşi trimite fiul la un bătrân înţelept care trăia retras în nişte munţi. L-a trimis acolo pentru a dobândi înţelepciune şi a înţelege deşertăciunea unei vieţi trăite doar pentru plăceri.  ”Regele acceptă alianţa cu inimă grea şi gândind la propria înfrângere”… ăsta da, cataclism    o nevastă gen Forest Mother (muma pădurii)… când te trezeşti dimineaţa şi o vezi, să te sperii pentru toată ziua  .”Monarhul ţării vecine văzu corectitudinea răspunsului primit, şi din ziua aceea”… mare derbedeu  monarhul… pusese ochii pe înţeleapta vrăjitoare…  [...]

Leave a Comment