01.04.08
Daniel Goleman - suntem educaţi să minţim
Exprimarea emoţională are desigur consecinţe imediate prin impactul asupra persoanei care primeşte acest mesaj. Copiii sunt învăţaţi o regulă de genul: “Ascunde-ţi adevăratele sentimente atunci când ele ar putea să supere pe cineva drag; înlocuieşte-le cu un sentiment nesincer dar mai puţin supărător.” Asemenea reguli privitoare la exprimarea emoţiilor fac parte din dicţionarul regulilor de bună cuviinţă; ele dictează impactul sentimentelor asupra tuturor celorlalţi. A urma bine aceste reguli înseamnă a avea un impact optim; atunci când sunt urmate prost, duc la un dezastru emoţional.
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,
editura “Curtea veche”, 2001, pag.144
“Exprimarea emoţională are desigur consecinţe imediate prin impactul asupra persoanei care primeşte acest mesaj”… acest citat face parte dintr-o relatare mai amplă a lui Goleman, despre impactul care îl are exprimarea emoţiilor asupra celorlalţi. Se dă un exemplu foarte semnificativ şi probabil foarte des întâlnit în practica de psiholog: un copil primeşte de la bunicul lui un cadou care nu-i place, dar este oprit de mama lui, să-şi exprime vizibil nemulţumirea pentru a nu-l supăra pe bunicu. În acest sens mama copilului îl sfătuieşte cum să-i mulţumescă şi eventul să afişeze “o grimasă” de bucurie.”Ascunde-ţi adevăratele sentimente atunci când ele ar putea să supere pe cineva drag; înlocuieşte-le cu un sentiment nesincer dar mai puţin supărător“… este un exemplu tipic de ascundere a adevăratelor simţăminte. Am spus simţăminte, pentru a încadra mai multe tipuri: emoţii, sentimente, trăiri, observaţii (de exemplu: să nu spui unei femei că e machiată de parcă ar fi bătut-o soţul - am văzut life o astfel de observaţie şi ridurile de supărare care au apărut pe faţa femeii), etc…
Un alt exemplu este afişarea bucuriei şi cuvintele de complezenţă exprimate faţă de învăţătoare la începutul anului şcolar, o dată cu înmânarea tradiţionalului buchet de flori.
GATA! Nu mai critic obiceiurile societăţii civilizate. Dar aceeaşi societate civilizată, care te învaţă de mic copil, să-ţi minţi propriile emoţii, se miră mai târziu de ce nu simţi adevăratele emoţii.
“Asemenea reguli privitoare la exprimarea emoţiilor fac parte din dicţionarul regulilor de bună cuviinţă”… trăim într-o societate care se ghidează după reguli artificiale, stabilite pe baza unor criterii ne-conforme cu realităţile de orice natură… şi ne mai mirăm că societatea este aşa cum este. Păi cum să fie dacă se conduce după reguli false.
O posibilă interpretare a exemplului cu bunicul care aduce în dar un cadou aiurea. Greşeala pleacă de la bunic: nu-şi cunoaşte nepotul, nu-i ştie preferinţele, dorinţele… poate îi desparte o distanţă prea mare; ar fi putut să se intereseze, de la părinţi, asupra preferinţelor.
În cazul în care copilul ar fi fost lăsat să-şi manifeste adevăratele sentimente, poate, a doua oară nu s-ar mai fi întâmplat…
