Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Vorbe virusate

03.20.08

Modelul comun european de curriculum vitae

Posted in Vorbe virusate at 4:05 am by rast

De vreo 4 ani fiind convins că voi ieşi la pensie din fostul loc de muncă, nu m-am preocupat de multe aspecte ale locurilor de muncă, inclusiv de a avea un CV complet şi actualizat cu ultimele noutăţi profesionale abordate.

Spre bunul mers al activităţii mele psihice, luptând cu forţe proprii asupra factorilor cauzatori de stres din biroul în care muncesc pentru haleala şi pileala zilnică (văzându-mă învins de aceşti factori umani inumani), a trebuit să mă gândesc la alte modalităţi de “ocolire” a celor 3 simţurilor (vizual, auditiv şi olfactiv) de factori stimuli ne-la-locul lor între fiinţele bipede, purtătoare de etichete cu emblema de om şi termen de valabilitate între 50 şi 80 de ani.

Bucuros că celelalte 2 simţuri (gustativ şi tactil) au scăpat neatinse de manifestaţiile tembele de care primele 3 simţuri au parte din plin zi de zi, am început să caut măsuri de protejare a lor.

Printre zecile de măsuri luate (mai multe în lung decât în lat) a trebuit să mă ocup şi de CV. Cum nu am vrut să fac doar o chestie “de capul meu”… aşa cum fac pe blog, am căutat pe net.

Edificator, în acest sens, mi se pare modelul de CV adoptat prin Hotărârea de guvern 1021 din 25/06/2004 şi publicat în monitorul oficial din 13/07/2004, pe care îl puteţi citi aici.

Rămâne să mă conformez ideii şi să trec la aplicarea ei.

03.17.08

Pauză pentru aberaţii

Posted in Vorbe virusate at 5:32 am by rast

Uneori, când nu am ce face, aberez. Acu’ sunt într-o pauză de reculegere şi mă destind scriind prostii pe blog. Ne-ştiind alte prostii mai mari decât cale care-mi trec prin minte uneori, o să spun două acuma.

Prima ar fi să ţin în mod public gratuit, prin grădina botanică sau alt parc de prin Iaşi… acum că vara vine, oarece conferinţe (uau ce mişto sună) sau întâlniri în care să vorbesc despre întreruperea dialogului interior.

Ideea mi-a venit citind cartea lui Tolle şi în care spune c-a bramburit-o vreo doi ani pe băncile din parcuri, gustând din liniştea, pacea şi puterea prezentului ce le dobândi-se.

Prin parcuri, bagabond, nu pot să umblu. Mă tem să nu mă confunde vreun câine cu un copac şi să ridice un picior spre binefacerea mea să mă sprijine pentru a nu cădea peste el… când dorm.

Ar fi o variantă de socializare… dar se găsesc prin Iaşi persoane amatoare de prelegeri filozofice la umbra parcurilor autohtone?

O altă variantă de socializare, a două idee cărăbuşată de mintea mea JavaScipt-uită, ar să-i copii oarecum o idee şi să încerc înfiinţarea unui “schimb de bancuri, poante, zicători”.

Scopul ar fi o descreţire a frunţilor încruntate ce le văd zi de zi. Unii oameni râd din nevoia de a căsca gura şi de a face zgomot, dar râsul lor e doar o schismă şi un sunet colorat ce zgâlţâie corzile lor vocale.

Gata! Că m-am plictisit!

03.08.08

Minţi sucite

Posted in Vorbe virusate at 4:41 am by rast

Am făcut într-un post recent o glumă cu sucitul minţii mele de programator vechi şi ruginit, care scârţăie pe la încheieturi. Gluma avea şi mai are încă 2 cauze de susţinere.

Prima, că m-a “deturnat” de la post-ul ce-l gândisem pe drumul spre locul de muncă; a doua: că scriu post-uri pe blog în timpul orelor de servici. A doua cauză, serviciul, a început să devină un “scârbici” pentru mine. Nu nuami colegii imbecili, dar şi şefii incompetenţi mă fac să nu-mi implic responsabilitatea în acel job, doar în soft-ul pe care-l fac. Puţină lume ştie (după post-ul ăsta o să ştie mai mulţi) că deja am demisia scrisă într-un fişier Word pe calculator. Este scrisă fără dată. Dacă vreun şef “mă calcă pe bătături” prea apăsat, o printez la imprimantă şi o dau directorului, spunându-i să pună el data când consideră că sunt liber. Gagiu’ şi alţi colegi de scârbici cred că sunt adunat de prin boscheţi şi mi se dă un salar din milă, că nu sunt capabil să fac nik. Ei nu-şi pun problema că ei nu înţeleg ceea ce am făcut deja.

Gândul îmi fuge la o fostă colegă de la un fost loc de muncă (prin 1997) care mă bătea la cap să-mi fac firmă de ceva (programare, service calculatoare, etc.) din domeniul IT. Avea o părere bună despre mine şi cunoştinţele mele de IT… pe vremea aia comunicam; şi să mă mai laud puţin, mă pricep şi la comunicare cu oamenii, numai că de o vreme nu mai vreau să comunic. Nu mă plâng că nu ştiu să comunic şi să încerc să fac cursuri sau diferite şcoli… mă plâng că nu am motiv ă comunic.

Colega sus menţionată mi-a spus: “vorbă veche: un şut în c**, un pas înainte. Ţie îţi trebuie un şut să pui mâna şi să faci un pas înainte”.

Am ajuns la vorba ei. Poate lipsa unui servici, trăind de azi pe mâine, dintr-un ajutor de şomaj derizoriu, ar fi un şut destul de motivant pentru mine să fac nişte paşi. deja simt să mai fac un pas spre promovare/reclamă, să dau nişte anunţuri de realizare site-uri web… în paralel cu programarea la RoJSPMyAdmin.

03.07.08

Atenţia deficitară şi problema timpului

Posted in Viata, Vorbe virusate at 3:50 am by rast

Aveam post-ul ăsta în minte de dimineaţă, dar Gabi mi-a sucit minţile cu ideea de singurătate :) (tre’ să dau şi eu vina pe cineva :( ). Acu’ că mi-au revenit minţile în poziţie normală, ne-sucită (sunt guri care spun că sunt mai sucit decât Cănuţă om sucit… cică dacă m-ar fi cunoscut autorul ar fi scris o carte: Rast sucit de nu se poate!… ăsta-i titlu de carte?) să vă spun ce aveam de scris. Ba nu! Să vă scriu ce aveam de spus!

Vizavi de locuinţa mea stă o doamnă cu un copil de vreo 8-9 ani. Plecăm cam la aceeaşi oră la servici. Deschid uşa (uşa mea… pe dinăuntru), ies pe hol şi încep ritualul de închidere a uşii: scot cheia de pe interior, o introduc în yală prin exterior, trag uşa şi învărt cheia. De vizavi aud foială: zăngănit de chei, papuci trântiţi, clanţa apăsată dar uşa încuiată, etc.

Uneori aud şi voci: “ai luat mâncarea?”, “dă-mi căciula!”, “uite banii!”, etc.

Cobor cele 2 etaje şi uşa tot nu se deschide…

Mi-am adus aminte de ceea ce se numeşte SAD – Sindrumul Atenţiei Deficitare. Am scris ceva despre el acum mai bine de un an. Îl mai scriu o dată:

1. Am hotărât ieri să spăl maşina: am luat cheile şi am pornit spre garaj, moment în care tocmai am văzut corespondenţa pe masă.

2. Bun, o să merg să spăl maşina, dar mai întâi să arunc o privire, poate că e ceva urgent.

3. Am pus cheile maşinii pe birou, lângă scrisori şi aruncându-mi ochii am văzut că erau câteva facturi de plată şi multă publicitate inutilă, drept pentru care am hotărât s-o arunc, dar am vâzut că gunoiul era plin. 

4. M-am gândit că-i mai bine să-l golesc întâi. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama că ar fi mai înţelept înainte de orice să merg la bancomatul de lângă casă şi să plătesc facturile.

5. Am lăsat gunoiul jos, am luat facturile şi m-am îndreptat spre uşă.

6. Unde să fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!

7. Trecând pe lângă masă, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Mă duc după card dar mai întâi o să pun berea asta la frigider.

8. În drum spre bucătărie constat că plantele au un aer cam ofilit; ar trebui să le ud.

9. Pun berea pe masa din bucătărie când, ia te uită, dau de ochelari! Îi căutam de câteva ore. Să-i pun bine repede!

10. Iau un vas cu apă şi dau să mă duc spre sufragerie.

11. Am uitat telecomanda televizorului aici. Deseară, când o să vreau să dau drumul la TV, nimeni n-o să-şi aducă aminte s-o caute la bucătărie. Mai bine s-o duc imediat în sufragerie.

12. Pun ochelarii pe masă şi iau telecomanda.

13. Pun apa la plante dar vărs şi pe parchet. Las telecomanda pe sofa şi merg să iau o cârpă să şterg pe jos.

14. Trecând prin hol mă gândesc că ar trebui să schimb rama unui tablou.

15. Merg mai departe dar nu mai ştiu ce mă duceam să fac!

16. Ah! Ochelarii. Nu! Mai întâi cârpa! O iau.

17. Dar dau cu ochii de coşul de gunoi plin.

18. La sfârşitul zilei: maşina e tot nespălată, facturile nu le-am plătit, berea s-a trezit pe masă, la plante am pus două picături de apă, nu ştiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile maşinii!

19. Când încerc să înţeleg de ce n-am făcut nimic astăzi, rămân ca trăznit pentru că ştiu c-am fost ocupat toată ziua!

20. Îmi dau seama că e grav şi că trebuie să merg la medic, dar mai întâi cred c-o să mă uit pe restul corespondenţei.

FINISH: Trimiteţi acest mesaj – text – tuturor cunoscuţilor voştri pentru că eu nu-mi mai amintesc cui l-am trimis.

FINISH’: Nu mi-l trimiteţi înapoi pentru că s-ar putea să vi-l trimit şi eu din nou!

O vorbă din popor numeşte astfel de practici “moşmondeală”.

Ziceam printr-un post anterior că eu nu mă plâng de lipsă de timp. Azi dimineaţă mi-a venit ideea. Eu sunt pe dos acestei relatări/povestiri despre atenţia deficitară. Mi-am dezvoltat şi antrenat o atenţie în clipa prezentă. Cum denumeşte şi Tolle “puterea prezentului”. Trăind în prezent, fără să-ţi laşi mintea să hălăduiască pe coclauri SF, ai un mare randament în tot ceea ce faci… ceea ce este O PUTERE!

03.06.08

Viaţă de programator Java

Posted in Vorbe virusate at 2:46 am by rast

Mi-am mai pus la muncă nişte neuroni odihniţi şi uitaţi ce am cărăbuşat:

Afară-i cald şi soarele răsare
Şi tu nu pridideşti cu treaba,
Iar când priveşti în lunga zare
Apar problemele de Java!!!

Ocazie cu care fac o propunere Academiei romăne, dacă vreun academician citeşte post-ul ăsta… dacă nu! cu altă ocazie!

Introducerea în DEX-ul limbii române a cuvântului/verbului: “a cărăbuşa”. Etimologia cuvântului este următoarea. Era o vreme (eram în viaţă în acele timpuri pitoreşti) când, dacă cineva emitea o vorbă mai deşucheată, se spunea: “îi fată mintea cărăbuşi”. În acele vremuri auzeam frecvent această sintagmă adresându-mi-se mie… cică mintea mea fată cărăbuşi. Cum nu prea-mi place cum sună verbul “a făta”, am adunat acest verb cu substantivul cărăbuş şi a ieşit un nou verb “a cărăbuşa”!

03.04.08

Românul e născut poet

Posted in Vorbe virusate at 1:27 am by rast

Românul e născut poet, nu e născut ca să devina perfect! Ia’uziţi:

Afară-i frig şi-nnourat
Şi plouă mărunţel;
Iară prin mintea mea străbat
Probleme SQL!

03.01.08

Vând la preţ promoţional…

Posted in Vorbe virusate at 3:56 am by rast

… sfătuitor al nopţii!

Gata! M-am supărat pe el! Eu îl consider prieten şi el se poartă cu mine de parcă i-aş fi duşman. Mă pune la muncă de parcă aş ocnaş pe viaţă!

Luasem şi eu o pauză de la mângâiatul tastaturii astea reci şi colţuroase şi mă gândeam în linişte, beneficiind de liniştea interioară şi de vântul ce scutură nişte celofane pe afară, la
documentaţia Ajax, când gagiu’ îmi spune: “dacă tot te Ajax, de ce nu faci şi o versiune cu PHP, de ce numai cu JSP”.

Mi-a pus neuronii la muncă, acu’ de 1 Martie! Ce mărţişor mi-a dat! Muncă pe brânci! Nu am atâtea brânci, câtă muncă văd la orizont!

Adevărul este că ideea e profesională rău de tot: despart partea de client (afişată în broser) de partea de server, care poate să fie JSP sau PHP. Ţinând cont că web hosting-uri free cu PHP sunt foarte multe, ideea ar avea ceva sorţi de izbândă.

02.24.08

Dilemă veche

Posted in Viata, Vorbe virusate at 1:06 am by rast

De multă vreme am o dilemă care se manifestă regulat, de câteva ori pe an, în zilele când mă duc în acea instituţie publică numită “frizerie” cu intenţia de a uşura scalpul din dotare de o anumită lungime a fibrelor brunete ce ies cu îndârjire din stratul de materie ne-cenuşie ce acopera cutia craniană adăpostitoare de materie cenuşie, producătoare de post-uri pe blog şi alte aberaţii cotidiene, pe care conştiinţa proprie trebuie să la suporte.

Dilema mă lăsa rece până în momentele actuale, când am hotărât să ies din peştera adăpostitoare a trupului meu grţios ca un hipopotam dansând reggae.

De câte ori mă aşez pe acel scaun din spatele căreia o tanti bine intenţionată mă întreabă:

- Cum vă tund?

sunt pus într-o dilemă: nu ştiu ce să-i răspund. Nu ştiu ce feluri de tuns există. O perioadă de vreo 6 ani (1995-2000) mă tundea o cunoştinţă, ne-instituţionalizată într-o frizerie, cărei îi spuneam:

- Să seman cu poza de pe buletin!

Şi gata! Începea descongestionarea scalpului.

Vă rog să-mi spune-ţi şi mie, câte feluri de tuns există? Eu de obicei le spun:

- Normal, cu bordură la spate!

Se uită cam ciudat la mine! Probabil sunt nişte denumiri specifice.

02.23.08

Lecţie

Posted in Vorbe virusate at 5:00 am by rast

Cât mă cred eu de bengos şi Raluca bun de pus pe rană (rana inimii cui???) am primit azi o lecţie de… informatică, sau mai bine zis de strategii de marketing de firmă.

Site-ul meu de prezentare profesională este pe un site de hosting free, cu PHP şi MySQL. Acolo voi pune (UpLoad-a) ducomentaţia şi programele de Java şi JSP..

Documentaţia am început să o scriu în Word (mâncal-ar mama de MicroSoft, cu Bill cu tot). Am făcut astăzi nişte probe. Am UpLoad-at fişierele .doc şi am vrut să le şi vizualizez, cum ar fi făcut orice tânăr dornic să înveţe Java. Scriu eu link-ul în browser… eroare, cică nu-ş ce image not found. Fac probe şi iar probe, verific spaţiile goale, slash-urile, directoarele… toate OK! Restul site-ului funcţionează bine. Îmi vine o idee: hai să transform .doc-urile în .htm-uri. Transform (cu exact aceeaşi denumire), UpLoad şi… funcţionează.

Ce chestie: nu te lasă să acceszi fişiere cu extensia .doc. Or fi băieţii simpatizanţi la cuţite cu MicroSoft-ul?

Care-i lecţia pentru mine? Va trebui să transcriu documentaţia într-un alt format, probabil .zip; sau poate să o arhivez? Scrierea ei în format .html m-ar face să aprofundez şi acest domeniu al informaticii.
Voi decide ce şi cum voi face, după ce mă hotărăsc asupra organizării programelor şi documentaţiei. Recunosc!!! încă nu am găsit o formulă mulţumitoare de organizare a documentaţiilor.

Filozofia iertării

Posted in Viata, Vorbe virusate at 12:54 am by rast

Iertat să-mi fie acest post, dar iar “voi fluiera în biserică”, ne-fiind de acord cu un obicei (o practică) creştin recomandat de mulţi preoţi şi agreat (cel puţin teoretic) de multă lume.

Este vorba de procesul iertării. Se recomandă să ai un suflet mare şi să ierţi persoanele care au greşit. Se subliniază avantajul celui care iartă, prin relaxarea psihică care o produce. Dar nu se spune nimic despre persoana care a comis greşela: el nefiind mustrat/atenţionat (tras de barbă), va continua să greşească în acelaşi mod, ori de câte ori va prinde ocazia.

O să dau un exemplu care, la vremea lui, m-a scos din sărite rău de tot. În martie 2007 m-a blagoslovit conducerea firmei la care lucrez cu un nou coleg de birou (am mai spus multe despre el), 22 de ani, student anul IV. Avea un obicei: plescăia din gură. Este acel zgomot care se produce, deschizând gura, fiind cuprins de o sete foarte mare (de-ţi vine să-ţi bei lacrimile). Plescăitul respectiv se producea cam din 2 în 2 minute, zilnic. L-am iertat eu câteva zile… dar apoi i-am spus răspicat:

- De ce plescăi aşa de des? Nu-ţi dai seama că deranjezi şi pe ceilalţi (pe celălalt coleg de birou, îl durea în freză, fiind concentrat asupra discuţiilor cu amicii, nu băga de seamă… eu voiam să mă concentrez asupra procesului de programare… pe care unii îl numesc muncă!)?

- Mie sete şi de asta se aude aşa!

- Bea apă dacă îţi este sete!

- Nu este numai atât! Am şi un tic: deschid gura frecvent!

Mi-a spus el, pe un ton care cerea iertare şi îngăfuinţa de a-l suporta în continuare.

Nu am fost captivat de această perspectivă:

- A fi normal nu înseamnă să ai tic-uri. Cine are tic-uri e bine să consulte medici de specialitate.

Vreo şase luni am primit mişto-uri cu consultul de specialitate! Dar şi-a redus frecvenţa de plescăire. Devenise aproape suportabil, din 20 în 20 minute se mai acceptă o lipsă de apă în organism şi o prostie crasă care te face să nu bei apă când îţi este sete.

Pri noiembrie 2007 flăcăul a plecat la altă firmă, de 2 săptămâni a venit înapoi. NU MAI PLESCĂIE! Sete îi este… se tot plânge: prostia nu i-a trecut, nu bea apă. Se pare că la firma unde a fost, s-a găsit încă unul ca mine care nu ţine cont de prescipţiile creştine şi l-a atenţionat şi el.

Punct ochit, punct lovit!

Relaxarea ta, cel care suporţi greşela se poate face şi în alte moduri decât iertarea, dar corectarea greşelilor se face fert, printr-o atitudine clar exprimată.

Un rău trebuie tăiat de la rădăcină, dacă-l acoperim cu beteală şi spoială, arată agreabil, dar tot rău rămâne.

Next entries » · « Previous entries