Archive for Vorbe virusate
08.01.08
Posted in Vorbe virusate at 1:25 am by rast
Iată adevărate preocupări de programare web 
. Am constatat o constatare şi vreau s-o notez undeva. Dar cum, în ultima vreme, tot folosesc tastatura, uitând aproape cum se ţine un pix în mână şi cum se scriu anumite litere ale alfabetului românesc, o să notez constatarea în blog, în speranţa că va fi accesibilă şi în anii următori, adică: eu, blog-ul, Internet-ul şi interesul nu voi muri în următorii ani .
Pe timp de vară stau cu geamurile deschise non-stop, motiv pentru care ascul ciripitul păsărilor dis de dimineaţă. Ele dorm liniştite… cum se face lumină, cum începe gălăgia. Şi ciripesc, nu glumă… parcă se ceartă. Nu mă deranjează, uneori parcă chiar îmi plac. Mă găndesc ce vor să-şi spună: juniorii că le este foame şi-i trimit pe babaci să le aducă ceva haleală???
Anul trecut am observat, odată cu lăsarea serii şi încetarea ciripitului (păsărelele au dat stingerea: n-au TV, n-au Internet/YM ), încep greierii să-şi spună cuvântul… şi greierii aştia greieresc cântă toată noaptea, dimineaţa se duc la culcare. Imi aduc bine aminte, a fost o zi, ca o barieră… un punct de start… de acum cântă greierii. A fost ca un semnal al începerii toamnei, îmi aduc aminte. Greşeala ce am făcut-o, nu am notat data la care au început gagii să se manifeste! Anul ăsta o notez: 31 iulie.
Interesant că păsărelele nu se mai aud, mai ciripeşte câte una sporadic, dar adevăratul lor concert a încetat. De ce-au tăcut ciripitorile? De ce-au început greierii? Să fie ăsta un semn al unei toamne ce se apropie înainte de termen, dică anumite călduri, ploi, energii, etc. să fi răscolit anotimpurile!
Permalink
04.23.08
Posted in Vorbe virusate at 2:35 am by rast
Da! Ce vă uitaţi strâmb pe monitor! Mor din nou! Adică încă odată! Babacii şi profesorii v-au învăţat că se poate muri numai o singură dată: TOTAL şi DEFINITIV. Nimic mai fals. Iată-mă pe mine, deja, la a treia viaţă. Câte-oi mai fi având…
Găsiţi-mi ceva de muncă programare, că de atâta surfat pe Internet, îmi vin idei din ce în ce mai ne-la-locul-lor. Eu vreau să fiu om obişnuit, deja am o vârstă la care ar trebui să mă îngrijesc de cele ale pensiei… şi cele următoare ei, “vată-n nas şi flori pe chept!”, cum o definesc eu… inglişii îi zic “last way”… la orizontală şi picioarele în faţă, aş adăuga eu.
Cum scriam într-un post mai vechi, aici, se pare că am mai multe vieţi. Mergem înainte… ce să facem!
Am găsit azi pe Internet atâtea site-uri (mai mult blog-uri) interesante, de pus în bookmarks (să moară MicroSoftu de oftică, că nu spun “favorites”), că mă tem să nu treacă ziua fără a le indexa pe toate.
Toate m-au dus cu gândul de a încerca ceva online, de a face rost de biştarii pentru păpica zilnică din online. Gânduri ce nu ar mai încăpea pe HDD-ul meu local, dat în grijă mie, de barza aducătoare de bucurii mamei, şi cheltuieli suplimentare tatălui, acum vreo 39 de ani.
Ce părere aveţi de un site web: vorbe-virusate.programaredinpesiune.ro, în care subsemnatu’, rast, să-şi publice cărăbuşelile minţii lui bolnave îmbolnăvite de atâta programare?
Permalink
Posted in Vorbe virusate at 12:00 am by rast
Dacă vă înghesuiţi să mă ajutaţi, o să fac şi un cont la BCR, să “gestioneze” ăia coada la depuneri… că eu am treabă. Tre’ să fac rost de bani să-mi fac operaţie pe creier! Să-mi scoată doftorii prostiile din cap. Câteva le-am revărsat şi-aici pe blog, da’ câte mai am… şi căte mai vin…
Ultima trăsnaie care mi-a trecut prin mintea virusată, legată tot de extJS. Ce-ar fi să încep eu dezvoltarea unui astfel de tool? Făcând-o din pasiune, rămâne gratuită (open source). Fac o muncă dublă:
- dezvolt tool-ul - gratis - nu-l va chema extJS, găsesc eu ceva… roJS!
- realizez site-uri folosind tool-ul - pe bani
Aici, la joaba asta job-ul curent, am timp liber suficient. Programele ce le am de “mentenanţă” (sau mentenuit?) le stăpânesc, boss-ii nu vor dezvoltări viitoare… Am de ales: ori devin expert Solitaire, ori găsesc ceva de programare… să treacă ălea opt ore.
Permalink
04.10.08
Posted in Vorbe virusate at 11:23 pm by rast
De data asta o să dau vina pe CTI97 , cu comment-ul despre thema WordPress, că mi-a răscolit idei destul de recente, dar cenzurate de prea multe idei spuse şi nerealizate pe blog.
E deranjantă modificarea făcută de mine în thema blog-ului, dar nici nu cred s-o mai corectez vreodată . Ideea de care ziceam este să realizez o themă WordPress în extJS. Sau poate chiar mai multe…
În mare, există două tipuri de programe:
- care pot fi realizate doar de persoane cu specializare de programare/informatică
- care, pentru a fi realizate, trebuie o muncă de analiză a problematicilor ce trebuie rezolvate de program.
În cel de-al doilea tip de program trebuie, în primul rând ca beneficiarul (utilizatorul final) să ştie foarte bine ceea ce vrea.
Cu o astfel de problemă mă confrunt la job-ul actual. Vrem să facem “paşi înainte” şi să adăugăm programului nostru noi facilităţi. Şefu’ ne mai spune din când în când , să facem “aia” sau “aia”. Mă duceam la el şi întrebam detalii:
“- Cum fac aia, există trei variante: 1, 2, 3… Pe care o aleg?”
“- Nu mă pricep la programare, alegeţi-o voi!”
ŞEFU’! Nu programatorul alege funcţionalitatea! Beneficiarul!
Am avut un beneficiar/client, cu “mintea deschisă”. A scris pe 4 sau 5 pagini modificările care le vrea. După o dicuţie de 2 ore, am clarificat nişte amănunte, am lucrat 3 săptămâni… şi beneficiarul este mulţumit.
Aşa e cu oamenii care ştiu ce vor de la un program. Ei nu trebuie să ştie programare, ei trebuie să ştie să explice ceea ce vor.
O themă WordPress nu necesită existenţa unui beneficiar care să explice amănunţit alte funcţionalităţi ale aplicaţiei.
Permalink
04.08.08
Posted in Vorbe virusate at 10:54 pm by rast
Paste - de la “a lipi”, nu de la sărbătoarea care vine… aia e cu “paşte” .
Ca programator, care am lucrat mai mult în colectiv uni-programator, am aderat la un obicei de copy-paste, a unor fragmente de cod. Aveam oarece reţineri de spune şi altora că am această practică ne-profesională.
Azi mi-a trecut. Se întâmplă şi la case mai mari , cum ar fi la echipa care lucrează la extJS. În tag-ul head al multor exemple, care vin cu documentaţia kit-ului de instalare, am găsit referiri la fişiere care nu există.
Exemplele au fost copiate din versiunea anterioară şi adaptate/modificate acolo unde era cazul. Din grabă sau ne-atenţie au mai scăpat anumite… modificări neadaptate.
Important este faptul că exemplele funcţionează fără acele fişiere şi te poţi descălţa liniştit în ceea ce priveşte construirea unei aplicaţii web.
De aia sunt eu “desculţ” că-mi place să mă “descalţ” cu noile tehnologii web.
Permalink
03.29.08
Posted in Vorbe virusate at 12:36 pm by rast
Cred că va trebui să modific titlul blog-ului. Mă bate gândul să scriu pe blog şi anumite ipoteze personale despre fiinţa umană, la care am ajuns datorită unor procese de simţire a unor… emoţii, sentimente şi gânduri, le-aş numi nebuneşti. În sensul că ele contrastează majoritatea teoriilor şi perceptelor ştiinţifice actuale, depăşind orice tip de imaginaţie.
Când mă gândesc la ceea ce am păţit, îmi aduc aminte de o povestire zen: un om dornic de învîţîtură se duce la un maestru zen şi îi spune:
- Învaţă-mă!
Maestrul, calm, îl roagă să ia loc şi îl serveşte cu o cană de sake. Pune cana în faţa omului şi începe să toarne în ea, dintr-o sticlă. Cana se umple… maestrul nu se opreşte, toarnă în continuare. Cana se varsă… maestru toarnă în continuare. Omul, uimit, privea ce se întâmplă şi aproape nu-i venea să creadă. La un moment dat exclamă:
- Dar ce faci. Cana s-a umplut. Verşi atâta sake! Nu-i păcat de el?
- Aşa eşti şi tu! Precum cana, ai mintea plină de teorii şi ideologii aşa zis spirituale. Eu nu mai am unde pune învăţăturile mele. Le irosesc degeaba. Mai întâi trebuie să faci loc în mintea ta, să poţi primi ceea ce eu te învăţ,
Prin 2005 am început să studiez serios medicina, în special fiziologia umană. Aveam gânduri mari… să fac un site… diferite articole şi prezentări grafice, etc.
Am început, tipărind în paralel materialele ce mi se păreau mai interesante. Mai am şi acuma vreo 40-50 de pagini cu diferite informaţii despre diferite procese fiziologice. La un moment dat am observat contradicţii f. f. f. mari între diferitele teorii medicale asupra funcţionării fiziologiei umane. Aceste contradicţii mă ambiţionau să merg mai departe cu forţe sporite, vrând să descifrez adevărul.
În acel moment am simţit un imbold interior să las totul baltă. Mă întrebam de ce? Simţul interior mi-a răspuns: “ai ajuns unde trebuia! Ai realizat faptul că teoriile din mintea ta, din disciplinele medicale actuale, sunt prea multe şi umplu mintea. Nu mai este loc de alte teorii. Trebuie să-ţi goleşti mintea de teoriile alambicate ale ştiinţelor actuale pentru a învăţa principiile simple ce stau la baza organizării vieţii”.
Aproape am uitat despre aceste preocupări din domeniul medical. Incidentul din ianuarie m-a făcut să-l reactualizez. Am început să-mi aloc o parte din gândurile mele, în timpul liber ne-alocat lui Java, PHP, MySQL, extJS, etc., funcţionării naturale a organismului uman.
Am ajuns, sprijinit de acelaşi simî intern, la elaborarea unor ipoteze ieşite din comun. Simt să scriu astfel de lucruri pe blog, să le fac publice. Raţional nu aş face astfel de post-uri, dedicate unor ipoteze ce contrazic flagrant ştiinţele medicale contemporane. Cine le citeşte mă etichetează sigur ca fiind nebun. Cât sunt eu de ciudat şi curajos, ideile ce le-am croit despre fiinţa umană depăşesc cu mult orice imaginaţie normală.
Totuşi, mă voi conforma celor ce simt şi voi scrie, rugând pe cei ce citesc aceste rânduri, să mă critice cum vor ei, poate mă aduc cu picioarele pe pământ.
Permalink
03.27.08
Posted in Vorbe virusate at 5:49 am by rast
Actualul job este al 5-lea în cartea de muncă ca programator. Este o asemănare interesantă între toate job-urile avute. Când m-am angajat era bine, aveam şi treabă şi colegi mişto cu care mă înţelegeam.
După o perioadă situaţia se degrada. Ori pleca şeful şi venea un… impostor, ori plecau colegii şi veneau alţii cu care “nu puteam să cad la pace”.
Fostul loc de muncă, unde am stat 7 ani, şi credeam că ies la pensie de acolo, a fost cel mai trist. Era în Copou, vizavi de cămine studenţeşti. Când ieşeam la fereastră vedeam feţe tinere, înfulecând grăbit un covrig şi alergând să nu întârzie la cursuri… sau să prindă un loc în amfiteatru, mai în faţă.
Aveam un şef… inteligent, deosebit de tolerant, foarte îngăduitor, îşi apăra subalternii în faţa directorului (rar găseşti şefi d’ăştia). Avea nişte probleme cu familia… stătea mult peste orele de program. La 51 de ani a făcut un cancer la pancreas, descoperit in ianuarie 2006, deja în faza de metastază. Aproape toate organele erau atinse. În septembrie 2006 a murit… la 51 de ani.
A fost “uns” ca şef un tip cu 1 an mai mare ca mine. Nu numai că nu-şi apăra colectivul, dar îi şi “săpa”. Pe un coleg la făcut să plece prin noiembrie 2006, eu am plecat în februarie 2007.
Nici acum nu-mi pare rău că am plecat, oricât de insuportabilă este atitudinea şefului şi a colegilor. Actualul şef este ne-organizat, dar nu-ţi face răutăţi intenţionate.
Permalink
03.24.08
Posted in Vorbe virusate at 9:44 pm by rast
Tot gândind la o modalitate de a-mi rezolva problemele de la job-ul actual, cu colegii mei de birou care… am spus destule.
Vreau un loc de muncă (poate chiar acasă la mine) cu o atmosferă lucrativă, în care să mă pot concentra la munca ce o fac, să nu mai fac greşeli de scriere de cod din cauza discuţiilor despre fotbal şi gagici cu fuste mini. Nu sunt stupid! Uneori trebuie şi discuţii colaterale job-ului, dar trebuie oarecum separate cele două lucruri. Dacă le “îmbini” din mers nu iese bine nici unul.
Probabil un job cu munca la domiciu este cel mai optim din punct de vedere al condiţiilor de lucru. Ţi le faci cu mâna ta. Cum îţi aşterni aşa… munceşti.
În ziua de azi ce-a mai căutată aplicaţie în materie de freelancer, este creearea site-urilor web. Încerc o alternativă. Îmi fac un portofoliu de programe şi voi căuta firme care să vândă acele programe, eu rămânând cu partea de întreţinere şi dezvoltare a aplicaţiilor. Separ astfel partea comercială de partea tehnică a lucrurilor. La partea comercială nu mă pricep. Nu ştiu să-mi vând marfa, lucru ştiut de mai multă vreme.
Dacă cineva cunoaşte firme care vând soft poate să ne facă “o lipeală”. Sper ca săptămâna viitoare să adun (măcar o descriere sumară) aplicaţiile ce le-am făcut şi care pot intra pe piaţă.
Nu ştiu dacă acest lucru se numeşte freelancer? Dar ce importanţă are.
În aceeaşi ordine de idei caut firme interesate de colaborarea cu un programator care să le întreţină şi dezvolte în continuare, aplicaţii pe care ei deja le comercializează.
Permalink
Posted in Vorbe virusate at 1:27 am by rast
Vai de steaua mea . Am de lucru ceva în PHP. Va trebui să îmbin Java, JSP, JavaScript cu PHP, zilnic. Aşa cum definea altcineva care programa în mai multe limbaje deodată, am devenit poliglot.
În vorbirea curentă ştiu binişor româna, citesc satisfăcător în engleză şi ştiu vreo 5 sau 6 cuvinte ruseşte. La disciplinele limbi străine, ca şi la limba şi literatura română am fost o catastrofă. Se întrebau profii cum poate un elev să fie aşa de extremist, note de 8, 9 şi 10 la matematică, fizică, chimie şi 4, 5 rar 6, la limbi străine. În general, disciplinele umaniste nu mă prea pasionau prin liceu. Aveam o certă înclinaţie spre partea reală a materiilor de liceu.
Nici acum nu sunt departe, tot spre informatică şi matematică mi se îndreaptă majoritatea preocupărilor mele. Inclusiv cele lingvistice: Java, JavaScript, PHP… să punem şi CSS-ul la limbaje de programare?
Mă bucură un lucru… programatorii ştiu despre ce vorbesc. Când lucrezi un timp anume într-un limbaj şi apoi trebuie să treci brusc la un altul, pe care îl ştii desigur, trecerea se face mai greoi. Exceptând greşelile de punctuaţie şi notaţie, există o inerţie mentală şi asupra conceptelor de bază.
Chiar dacă am îmbătrânit, acestă inerţie de trecere de la un limbaj la altul a devenit mai mică. Ori datorită antrenamentului, ori datorită flexibilităţii mentele dobândite prin întreruperea dialogului interior.
Fac din nou aceeaşi precizare: nu vreau să mă laud, vreau să vă îndemn să vă optimizaţii propria fiinţă, printr-o dezvoltare personală naturală, spre adevărate performanţe umane.
Permalink
03.20.08
Posted in Vorbe virusate at 4:05 am by rast
De vreo 4 ani fiind convins că voi ieşi la pensie din fostul loc de muncă, nu m-am preocupat de multe aspecte ale locurilor de muncă, inclusiv de a avea un CV complet şi actualizat cu ultimele noutăţi profesionale abordate.
Spre bunul mers al activităţii mele psihice, luptând cu forţe proprii asupra factorilor cauzatori de stres din biroul în care muncesc pentru haleala şi pileala zilnică (văzându-mă învins de aceşti factori umani inumani), a trebuit să mă gândesc la alte modalităţi de “ocolire” a celor 3 simţurilor (vizual, auditiv şi olfactiv) de factori stimuli ne-la-locul lor între fiinţele bipede, purtătoare de etichete cu emblema de om şi termen de valabilitate între 50 şi 80 de ani.
Bucuros că celelalte 2 simţuri (gustativ şi tactil) au scăpat neatinse de manifestaţiile tembele de care primele 3 simţuri au parte din plin zi de zi, am început să caut măsuri de protejare a lor.
Printre zecile de măsuri luate (mai multe în lung decât în lat) a trebuit să mă ocup şi de CV. Cum nu am vrut să fac doar o chestie “de capul meu”… aşa cum fac pe blog, am căutat pe net.
Edificator, în acest sens, mi se pare modelul de CV adoptat prin Hotărârea de guvern 1021 din 25/06/2004 şi publicat în monitorul oficial din 13/07/2004, pe care îl puteţi citi aici.
Rămâne să mă conformez ideii şi să trec la aplicarea ei.
Permalink
« Previous entries
