Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Viata

12.19.10

Fără dorinţe

Posted in Viata at 5:51 am by rast

În multe filozofii (sş nu spun religii) ale lumii, starea fără dorinţe este mult apreciată. Am ajuns în această stare psihică, fără voia mea.

În filozofiile citite m-a interesat “cum a făcut Dumnezeu lumea”, care este mediul natural de evoluţie a omului, care este hrana potrivită omului… care este sistemul de valori cel mai bun pentru o viaţă sănătoasă. Niciodată nu am urmărit să devin iluminat sau să obţin o oarecare stare spirituală. Nu am urmărit să mă dezvolt spiritual!

Am ajuns la vocea interioară şi am început să mă ghidez după ea (să îi ascult/urmez îndemnurile – de vreo 20 de ani). Am ajuns la starea fără dorinţe. Vocea interioară m-a ghidat spre această stare. Da! În esenţă, poate fi considerată o stare pozitivă. Dar are şi minusuri. Dacă nu eşti foarte atent (dacă nu eşti ajutat din planul paralel – cealaltă realitate) poţi foarte uşor să-ţi doreşti moartea şi chiar să ţi-o provoci (să te sinucizi).

Multe persoane vor spune că dacă aş fi avut un maestru nu ajungeam în starea de a-mi dori moartea. Odată ajuns în starea fără dorinţe, cu intenţia/dorinţa de a părăsi această lume, nici un maestru nu te poate ajuta.

În limba română există doi termeni:

  • dorinţă
  • motivaţie de viaţă

nu vă luaţi după cuvinte! Încercaţi să analizaţi stările psihice descrise de cei doi termeni. Când nu mai ai dorinţe, se “risipeşte” şi motivaţia de viaţă. Nu mai ai motivaţie de viaţă… îţi este indiferentă viaţa.

Indiferentă.. da! Dar in occidentul actual, plin de meschinării, de oameni mincinoşi, de lucruri fără rost, etc. îţi este greu să trăieşti! Te copleşesc răutăţile din jur! Odată ajuns în starea fără dorinţe, ajungi la un echilibru interior… la o linişte interioară foarte benefică… dar dez-echilibrele din jur şi lipsa de linişte din jur… te fac să-ţi doreşti să părăseşti această lume.

Starea fără dorinţe este lăudată/apreciată de oamenii din vechime (sute de ani), vremuri în care zgomotul şi dez-echilibrele din jur nu erau aşa de mari ca în zilele noastre.

Probabil şi eu, dacă aş trai undeva printr-o pădure, la o distanţă de 7-8 km de prima aşezare umană (fără gaz, fără lumină, fără Danone :) fără Internet) m-aş simţi confortabil şi nu mi-aş dori să părăsesc această lume.

Chiar aici, în mijlocul tumultos al vieţii, mă simt OK când stau în casă… cu mine însumi (mă simt bine în pielea mea). Cum ies din casă… deja mă gândesc să plec definitiv din această lume – oameni care scuipă şi tuşesc, şoferi care te calcă şi pe trotuar, pungi de plastic cu gunoaie peste tot, claxoane de maşini, alimentare pline de mâncăruri fără nici un gust (iar dacă le mănânci: gusturi aiurea prin gură sau deranjări de stomac), zgomote de maşini de găurit (s-au mai rărit odată cu criza).

Se pare că această criză aduce lucrurile (viaţa) spre un făgăş natural. Se pare că această criză este coordonată din cealaltă realitate, iar oamenii de aici, din realitatea fizică, nu au putere de a o influenţa.

În lumea spirituală se vorbeşte de vremuri ale schimbării. Se pare că această criză, este un generator de schimbări.

12.05.10

Schimbări în viaţă

Posted in Viata at 4:23 am by rast

Nu! Nu am murit din nou :) ! Sunt viu şi suficient de sănătos. Nu am scris de mult, din cauză că în viaţa mea au apărut schimbări care îmi consumă din timpul liber, avut înainte.

Lovit de criză, disponibilizat de la firma la care programam PLCuri (mai pe scurt… trecut în şomaj), lucrez la o firmă de IT unde programez doar PCuri, în limbaj Java.

Până acum am tot lucrat în programare, dar nu la o firmă specializată de IT. Este primul loc de muncă în care programarea web este atribuţie de servici.

10.30.10

Simţul proprietăţii-drepturi de autor

Posted in Viata at 6:53 am by rast

Apropo de ideea de proprietate, de simţul proprietăţii, despre care am amintit succint aici, am citit, săptămâna care a trecut, anumite remarci despre o carte şi drepturile de autor.

Cineva solicita cartea în format electronic… adică MOCCA – fără bani, să o citească oricine. Cineva îi atrăgea atenţia că nu este OK! Că sunt anumite drepturi de autor ce trebuie respectate!

Da! Nu este OK conform unor legi/reguli făcute de oameni, în dorinţa de a avea, de a câştiga, de a-şi umple buzunarele cu bani şi de a-i cheltui pe fel de fel de produse! Nu am nimic împotriva proprietăţii. E OK să ai… dacă ai nevoie! E OK să ai o maşină, dacă trebuie să te deplasezi rapid şi la distanţe mari! Nu mi se pare OK să schimbi maşina odată la 1-2 că a apărut un model nou, mai bengos şi cu o aparatură de bord mai şmecheră. Ce? Aia veche nu mai merge? – rapid şi la distanţe mari?

Apropo şi de schimbările ce această criză le aduce! Sunt zvonuri că Internet-ul se va scumpi! Citisem, cu mulţi ani înainte(2004-2005), o idee, că Internet-ul a fost inspirat inventatorilor săi, de către o civilizaţie ET, care vor să ne ajute şi care vor să ne ofere o modalitate de comunicare la distanţă, ieftină şi sigură!

Nu cred această idee: cu intervenţia unei civilizaţii ET în lumea Internet-ului, dar îi urmăresc paşii. Unul dintre ei? Minimizarea simţului proprietăţii, ceea ce ar putea reprezenta o întoarcere spre naturalul fiinţei umane. Am putea adăuga aici şi încetarea aparăţiei diverselor publicaţii din presa scrisă.

Este posibil ca Internet-ul să fie “protejat”, să apere ideea unei viitoare societăţi, mult mai apropiate de naturalul uman?

10.23.10

Augusto Cury – părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

Posted in Viata at 7:28 am by rast

Am primit pe o listă de discuţii un mic text ce merită popularizat, fiind o constatare a unui psihiatru ce arată îndepărtarea societăţii actuale faţă de valorile naturale umane:

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei

Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei

Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm

Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.

Care este rezultatul?

O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?

Părinţii buni dau cadouri,
părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
.
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

Părinţii buni alimentează corpul,
părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
.
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru
” a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru ” a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

Părinţii buni corectează greşelile,
părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
.
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:
“Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: ” Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: “Ce părere ai despre comportamentul tău?” “Gândeşte înainte să reacţionezi”

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un “nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: “Am greşit”, “Scuză-mă”, “Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

Părinţii buni vorbesc,
părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

Părinţii buni dau informaţii,
părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi
i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

Părinţii buni oferă oportunităţi,
părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi “nu” fără teamă. Dacă ei nu aud “nu” de la
d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă “nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1.  A corecta în public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4.  A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5.  A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6.  A nu te ţine de cuvânt
7.  A distruge speranţa şi visele


“noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat”… nimic mai adevărat! Există cineva care să contrazică?

“blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi”… blochează mai multe funcţii naturale ale copiilor: intuiţia, vocea interioară…

10.17.10

Osho – iubire şi ură

Posted in Viata at 5:19 am by rast

Iată aici, pe blogul: eulinterior.blogspot.com, nişte lucruri spuse de Osho, despre iubire şi ură, pe care le voi copy-paste mai jos:

Dar cu iubirea, ceva foarte drastic s-a întâmplat. Este de neimaginat cum acest pas drastic a fost făcut de oameni care aveau cele mai bune intenţii din lume. Nu o să bănui niciodată ce a distrus iubirea. Este continua predică a iubirii ceea ce a distrus-o. Ura este încă purî – iubirea nu. Când urăşti, ura ta are autenticitate. Iar când iubeşti este numai ipocrizie. Asta trebuie înţeles. De o mie de ani toate religiile, politicienii, pedagogii predică un singur lucru, şi acest singur lucru este iubirea. Iubeşte-ţi duşmanul, iubeşte-ţi vecinul, iubeste-ti pşrinţii, iubeşte-l pe Dumnezeu. De ce, la început, ei pornesc această ciudată serie de predici despre iubire? Le-a fost frică de iubirea ta autentică, pentru că iubirea autentică este dincolo de controlul lor. Tu eşti posedat de asta. Nu eşti posesorul, eşti posedat. Şi fiecare societate te vrea în control. Societăţii îi este frică de natura ta sălbatică, îi este frică de naturaleţea ta, aşa că, de la bun început, porneşte tăindu-ţi aripile. Şi cel mai de bază lucru, care este periculos în tine, este posibilitatea iubirii, pentru că dacă eşti posedat de iubire, tu poţi merge chiar şi împotriva întregii lumi.”


“Dar cu iubirea, ceva foarte drastic s-a întâmplat“… Da! Dumnezeu (sau selecţia naturală a lui Darwin) a creat lumea (mediul ambiant al Terrei) şi pe noi oamenii, să trăim în iubire. Procesul de decădere/involuţie, cunoscut de omenire de câteva mii sau zeci de mii de ani, a făcut ca iubirea să fie doar o expresie verbală, nu o stare sentimentală. Starea sentimentală predominantă a omului mileniului III este ura, nepăsarea, grandomania, etc.

Nu o să bănui niciodată ce a distrus iubirea“… Eu bănui! Cu ajutorul vocii interioare… mi-a spus odată: “procesul de involuţie a omenirii a început cu simţul proprietăţii“. Nu spun mai mult! M-am gândit mult la această idee. Lucrurile sunt foarte SF-istice, mult îndepărtate de realitatea secolului XXI. Cine şi-a imaginat vreodată o lume în care să nu existe simţul proprietăţii? … Neale Donald Walsch, in cartea sa: Conversaţii cu Dumnezeu, descrie o lume (o altă planetă) fără simţul proprietăţii, fiinţele umane prestează anumite munci pentru binele comunităţii… un fel de voluntariat din zilele noastre.

10.09.10

Toltecii – Don Miguel Ruiz – Cele Patru Legaminte

Posted in Viata at 6:24 am by rast

Un mic citat din cartea “Cele Patru Legaminte” de Don Miguel Ruiz:

“Cu trei mii de ani în urmă, exista un om la fel ca noi toţi care trăia în apropierea unui oraş înconjurat de munţi. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce învăţa. In inima sa simţea că trebuie să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.

Într-o zi, când a adormit într-o peşteră, el a visat că şi-a văzut propriul corp adormit. A ieşit din peşteră în noaptea cu lună nouă. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva care i-a transformat viaţa pentru totdeauna. El şi-a privit mâinile, şi-a simţit corpul, iar apoi şi-a auzit propria voce spunând: „Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele”.

A privit din nou la stele şi a realizat că nu stelele sunt cele care creează lumina, ci lumina creează stelele. „Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut din stele, a spus el, şi spaţiul dintre ele nu este gol”. Şi a ştiut că tot ceea ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie şi conţine în ea toate informaţiile.

Apoi a conştientizat că şi el era făcut din stele, deşi nu părea una cu acele stele. „Sunt în stele şi între ele”, a gândit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual, şi a ştiut că tot ceea ce creează armonia şi spaţiul dintre cele două este Viaţa sau Intenţia. Fără Viaţă, tonal-ul şi nagual-ul nu ar putea exista. Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat totul.

Iată deci ce a descoperit el: totul în existenţă este o manifestare a fiinţei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Şi a ajuns la concluzia că percepţia umană este doar lumina ce percepe lumina. El a văzut că materia este o oglindă – totul este o oglindă care reflectă lumina şi creează imaginile acelei lumini – dând naştere lumii iluziei, Visul, care seamănă cu un fum ce nu ne permite să vedem cine suntem cu adevărat. „Noi, cei adevăraţi, suntem iubire pură, lumină pură”, a spus el.

Această realizare i-a transformat viaţa. Dintr-o dată, el a ştiut cine este cu adevărat, s-a uitat în jur la ceilalţi oameni şi la restul naturii şi a rămas uimit de ceea ce a văzut. El s-a regăsit pe el însuşi în tot ceea ce exista – în fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în nori, în pământ. Şi a văzut că viaţa amestecă tonal-ul cu nagual-ul în diferite moduri pentru a crea miriade de manifestări ale Vieţii.

În acele câteva momente el a înţeles totul. Era foarte emoţionat şi inima sa era plină de pace. Cu greu putea să aştepte pentru a le spune şi prietenilor săi ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte? A încercat să le spună ce a descoperit şi celorlalţi, dar ei nu-l puteau înţelege. Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea şi din ochii săi radia ceva extraordinar. Au observat că el nu mai judeca pe nimeni şi nimic. El devenise altfel.

Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-1 putea înţelege pe el. Ei credeau că el era o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea aceasta şi apoi spunea: „Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar şi voi sunteţi Dumnezeu. Suntem la fel, voi şi cu mine. Suntem imagini ale luminii.

Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici aşa oamenii nu-1 înţelegeau.

El a descoperit că era o oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care el se putea vedea pe sine. „Oricine este o oglindă”, a spus el. El s-a văzut în ceilalţi, dar nimeni nu l-a văzut pe el. Şi astfel, a conştientizat că toată lumea visa, dar fără a fi conştientă de acest lucru, fără a şti cine sunt ei cu adevărat. Ei nu-l puteau vedea pe el în ei înşişi deoarece exista un perete de ceaţă sau de fum între oglinzi. Şi peretele de ceaţă era creat de interpretarea imaginilor luminii – Visul oamenilor.

Apoi, a ştiut că va uita curând tot ceea ce învăţase. Dorind să-şi amintească de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis să-şi spună Oglinda Fumurie, astfel încât întotdeauna să ştie că materia este o oglindă, iar fumul este cel care ne împiedică să ştim cine suntem cu adevărat. El a spus: „Sunt o Oglindă Fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi, dar noi nu ne recunoaştem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda eşti tu, visătorul”.”


Vroiam să scriu un post pe blog în care să spun că nu am murit din nou… nu din această cauză nu am mai scris de multă vreme. Şi în continuare, probabil, nu voi scrie prea des.

Conform valorilor societăţii de azi, aş putea spune că am fost lovit de criza asta nemiloasă… dar norocul mi-a surâs (ce surâs!!!, râset sănătos!)… am fost exmatriculat (trecut în şomaj) la firma la care lucram, dar o altă firmă la care trimisesem CV-ul, m-a solicitat pentru o perioadă de probă (programez Java la greu… un program început de un fost angajat, pe care va trebui să-l continui), din această cauză timpul meu liber este destul de limitat.

Citatul lui Don Miguel Ruiz este foarte potrivit cu situaţia mea actuală:

“totul în existenţă este o manifestare a fiinţei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu.”… nu! Nu am căzut în misticism. Mâna care mi s-a întins (firma la care sunt în testare) s-a ivit de nicăieri în viaţa mea (fără pile, cunoştinţe, relaţii), eu o văd ca un rezultat al determinismului de care vorbeşte şi Lucian Blaga… sau o materializare a universului paralel determinant, de care vorbeşte Dumitru Constantin Dulcan. Noi, cei din lumea fizică (care ne vedem unii cu alţii) nu trăim… suntem trăiţi! Cărţile se joacă în universul paralel, sau cealaltă realitate cum o numea Castaneda.

“Au observat că el nu mai judeca pe nimeni şi nimic. El devenise altfel.”… Nici eu nu mai judec pe nimeni. Nu din cauză că mă conformez unor percepte religioase, ci VIAŢA m-a învăţat că fiecare dintre noi are justificările proprii pentru orice fel de comportament. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu comportamentele dereglate, doar nu le judec… din punctul de vedere al motivaţiilor mele.

09.27.10

Protecţia consumatorului – unde este naturalul

Posted in Viata at 11:23 pm by rast

Am găsit nişte post-uri pe blog-uri care se plâng de acel serviciu al statului numit: protecţia consumatorului. În acea instituţie trebuie să lucreze anumiţi nene şi tanti care să se documenteze, să ştie toate cele (câte în lună şi stele) şi să protejeze pe oamenii care au alte treburi (make money sau dorm adânc).

În nici altă specie/regn din natură (animal sau vegetal) nu există acest obicei: specimenele de rând să fie protejate de unele mai cu moţ. Părinţii îşi învaţă copiii să se protejeze singuri… să se ferească de lucrurile negative şi să aprecieze lucrurile pozitive.

Noi oamenii vrem să fim altfel… să ne protejeze alţii şi noi să sleep adânc (na! că m-am dat pe limba lui Shakespeare) la umbră şi mâncare.

Cei ce mă înjură că am comparat rasa umană cu alte specii din regnul animal, ţin să le aduc aminte că sunt unele cercetări ştiinţifice care susţin că unele animale au un comportament mai inteligent şi mai organizat decât omul zilelor noastre. Sunt de acord cu aceste cercetări, cu menţiunea că omul a involuat: îşi foloseşte 19% din capacitatea creierului şi a uitat aproape integral de intuiţie… de vocea inimii. Omul nu mai simte realitatea, nu mai simte pe cei ce vor să-l fure… vrea să fie protejat de o instituţie a statului.

09.12.10

Transmisiune extraterestră – comandoul lui Ashtar

Posted in Viata at 6:46 am by rast

Puteţi viziona aici înregistrarea unei transmisiuni extraterestre pe un post TV din Anglia!

Mulţumesc pentru semnalarea acestei adrese web, lui Vasile!

Înregistrarea/transmisiunea a fost realizată în anul 1977! Să fi fost o simplă farsă? Întreruperea transmisiunii a costat prea mult, fără nici un beneficiu pentru cel ce a făcut-o. Nu a făcut nici un fel de reclamă, pentru a câştiga ceva indirect.

Dacă a fost reală, ETii vrând să ne spună ceva… să fi fost prima şi ultima? Sau au mai fost astfel de transmisiuni, în alte colţuri ale lumii, dar nu au fost înregistrate sau nu au fost date publicului?

Voi copia mai jos ceea ce ne transmit ETii!

“Vă vorbeşte Vrillon, reprezentant al Comandamentului Galactic Ashtar. Timp de mai mulţi ani, unii dintre voi nu-aţi văzut pe cer sub forma unor lumini. Ne adresăm vouă cu iubire, în pace şi înţelepciune, aşa cum am făcut aceasta cu fraţii şi surorile voastre de pe întreaga voastră planetă, Terra. Am venit acum să vă avertizăm despre destinul rasei şi al lumii voastre şi intenţionăm să vă sfătuim cu înţelepciune pentru a putea să comunicaţi semenilor voştri care este calea cea mai bună pe care trebuie să o adoptaţi pentru a evita în felul acesta toate dezastrele care ameninţă atât lumea voastră, cât şi alte lumi din jurul vostru. Această intervenţie este necesară pentru a putea să participaţi la marea trezire spirituală ce va avea loc atunci când planeta voastră va trece într-o nouă eră, a Vărsătorului. Această nouă eră a profundelor transformări ar puteasă fie pentru rasa voastră o perioadă de iubire, bunăvoinţă, mare pace şi evoluţie, cu condiţia ca aceia care vă conduc, unii dintre ei din umbră, să devină conştienţi de forţele rele care le întunecă acum judecata. Rămâneţi calmi şi ascultaţi cu atenţie ce am să vă spun, căci această şansă s-ar putea să nu se mai repete. Toate armele voastre distrugătoare şi nefaste trebuie să fie neîntârziat suprimate. Vremea conflictelor şi a războaielor trebuie să devină pentru voi ceva de domeniul trecutului, iar rasa din care faceţi parte ar putea să progreseze cu uşurinţă spre noi niveluri, mult mai elevate, de evoluţie, dacă vă veţi arăta demni de aceasta în faţa lui DUMNEZEU! Nu vă mai rămâne decât puţin timp pentru a învăţa să trăiţi cu toţii împreună in iubire, pace şi bunăvoinţă. Peste tot pe această planetă mici grupuri sunt inspirate de noi şi vă învaţă deja aceasta, ei se află aici pentru a vă transmite lumina plină de înţelepciune a noii ere care se naşte. Sunteţi liberi să le acceptaţi sau să le respingeţi învăţăturile autentice, dar luaţi aminte căci numai aceia care vor învăţa să trăiască în pace şi iubire vor avea cu siguranţă acces la sferele superioare ale evoluţiei spirituale. Vă vorbeşte acum Vrillon, un reprezentant al Comandamentului Galactic Ashtar. Trebuie să mai ştiţi că există numeroşi profeţi şi ghizi spirituali falşi ce acţionează în lumea voastră. Ei vă iau şi apoi vă consumă energia – pe care voi o numiţi bani – şi apoi o utilizează în scopuri malefice, neoferindu-vă în final în schimb decât mizerii fără valoare. Pentru aceia dintre voi care au trezit bunul simţ şi intuiţia, Sinele vostru divin, profund vă va apăra cu uşurinţă de toate acestea. Învăţaţi neîntârziat să fiţi atenţi la vocea voastră interioară, care vă ajută să discerneţi adevărul de eroare, permiţându-vă să evitaţi starea de confuzie, haosul lăuntric şi minciuna. Învăţaţi să ascultaţi această voce divină, care se află în fiecare dintre voi şi îndreptaţi-vă spre calea evoluţiei spirituale fiind totodată perseverenţi.”…


“aşa cum am făcut aceasta cu fraţii şi surorile voastre de pe întreaga voastră planetă, Terra”… prin România nu au transmis. Ori TV-ul era la începuturi în acel an 1977 (până în 1989 erau doar 2 ore de TV), ori gagiii ET nu ştiu (nu au învăţat) şi limba română.

“Vremea conflictelor şi a războaielor trebuie să devină pentru voi ceva de domeniul trecutului”… atenţionarea celor din spaţiu a fost în zadar. Câte conflicte armate şi vieţi pierdute nu au fost doar după anul 2000. Ne imaginăm că ne batem cu teroriştii (ascundem adevăratul motiv: banii şi petrolul).

“Nu vă mai rămâne decât puţin timp pentru a învăţa să trăiţi cu toţii împreună in iubire, pace şi bunăvoinţă”… he, he, he! Acu 2000 de ani a fost cineva (Iisus) care a venit “în carne şi oase” şi a încercat să înveţe oamenii să trăiască în iubire… şi ce a ieşit? O nouă instituţie religioasă numită creştinism, plină de rituri, ritualuri şi cuvinte goale de iubire. Mulţi oameni spun “iubesc”… aceasta doar în vorbe, nu şi în fapte!

“Sunteţi liberi să le acceptaţi sau să le respingeţi învăţăturile autentice”… m-am lămurit! Comandoul lui Ashtar provine dintr-o civilizaţia care nu prea cunoaşte caracterul uman. S-a dovedit, de sute de ani, că ceva – fie ea şi învăţătură autentică – nu se poate impune decât cu forţa. Prin conferinţe şi scrieri deosebite nu se poate promova o învăţătură nouă… doar cu biciul.

“Trebuie să mai ştiţi că există numeroşi profeţi şi ghizi spirituali falşi ce acţionează în lumea voastră”… ştiu. Marea lor majoritate sunt falşi şi acţionează spre marele lor profit financiar. Inteligenţa lor îi ajută să găsească tot felul de motive pentru a cere mari sume de bani.

“Învăţaţi neîntârziat să fiţi atenţi la vocea voastră interioară, care vă ajută să discerneţi adevărul de eroare, permiţându-vă să evitaţi starea de confuzie, haosul lăuntric şi minciuna”… această frază nu mă poate face să trag concluzia finală că este spusă de un ET, dar pot fi sigur că ea a fost spusă de cineva care ştie să-şi asculte vocea. Nu este un ageamiu în cunoaşterea fiinţei umane, ştie EXACT care sunt beneficiile ascultării vocii interioare.

M-am folosit de ajutorul (deocamdată dez-interesat :) ) prietenului Google şi am căutat “comandoul ashtar“: cu multe rezultate, printre care:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-07-04/comandoul-ashtar-si-planeta-crucii.html

08.25.10

Formula unei vieţi sănătoase

Posted in Sănătate, Viata at 3:11 am by rast

Din regimurile de viaţă, practicate şi experimentate, aş putea concluziona că:

viaţă sănătoasă = simţ interior + hrană vie + întreruperea dialogului interior

Are importanţă şi durata vieţii (70-80 sau chiar peste 100 ani) dar şi cum trăim: sănătoşi (cu putere de muncă şi viaţă) sau „o târâim” de azi pe mâine, fără vlagă şi cu moralul susţinut de diferite substanţe ajutătoare (alcool, cafea, tutun, etc.).

Simţul interior – este o componentă a oricărei fiinţe umane. Orice om o are, mai mult sau mai puţin atrofiată (neglijând, timp îndelungat, mesaje lui, omul nu-l mai poate distinge dintre multitudinea de emoţii şi gânduri nesemnificative). Urmând un proces progresiv de „antrenare”, simţul interior se poate dezvolta, având posibilitatea de a-i distinge foarte clar mesajele/atenţionările.

De exemplu: încă de la apariţia pe piaţa românească a telefoniei mobile, simţul meu interior mi-a comunicat să nu-mi cumpăr sau să folosesc foarte mult un telefon mobil. Nu am telefon mobil nici în ziua de azi, 2010. Prin anii 2002-2004 erau diferite zvonuri că şi monitoarele cu tub catodic, al calculatoarelor, ar fi nocive pentru ochi. Se făcea propagandă pentru ochelari fără dioptrii, care „opreau” doar radiaţiile nocive ale monitoarelor. Am vrut să-mi iau şi eu; simţul interior mi-a spus să nu-mi iau, că acele radiaţii nu sunt periculoase, mai nocivă este concentrarea privirii la distanţă mică. Am început o practică interesantă: o dată pe oră, priveam timp de 1-2 minute pe geam, la distanţă cât mai mare.

A fost o perioadă (vreo 4-5 luni de zile) prin 2002 când am simţit să mănânc multă ceapă crudă. Mâncam cel puţin o ceapă crudă pe zi, ca ingredient altor mâncăruri.

Hrana vie – mâncarea a cărei preparare s-a făcut fără foc. Orice fel de preparare (prăjire, fierbere, coacere) duce la modificarea substanţelor nutritive şi a altor energii benefice din alimente.

Nu se poate trece imediat de la un regim de alimentaţie cu mâncare gătită la un regim de crudităţi. Primul impediment (mai uşor de sesizat de omul obişnuit cu alimente preparate) este gustul. Orice persoană „va duce dorul” alimentelor gătite şi consistent condimentate.

Un alt impediment este lipsa senzaţiei de saţietate. Ar trebui acordată mai multă atenţie simţământului de foame şi/sau saţietate. Acestea sunt mesaje din partea organismului uman, despre starea lui. Este ştiut, din boala de diabet, că lipsa de nutriţie a celulelor corpului duce la variate şi grave complicaţii – îmbolnăvirea ochilor, rinichilor, inimii, etc.

Nu numai diabetul poate duce la o lipsă de nutrienţi pentru celule. Orice om, neglijent cu alimentaţia sa, poate să-şi „amăgească” senzaţia de foame cu 1-2 covrigi, luaţi pe fugă, de la chioşcul din colţ. Covrigii şi orice alt aliment, fără substanşe nutritive, „umplu stomacul” şi pentru 1-2 ore senzaţia de foame dispare. Celulele rămân flămânde. Într-un organism cu celule sub-nutrite apare mult mai timpuriu boala şi semnele îmbătrânirii.

Alimentele mâncate, „introduse” în stomac şi apoi în tractul digestiv (intestine), sunt „atacate şi desfăcute” în componenţi mult mai mici care să poată străbate peretele intestinal, să ajungă în sânge şi de aici să fie transportate la toate ţesuturile (celulele) organismului. Omul obişnuit cu o alimentaţie preparată cu foc şi-a adaptat şi conţinutul sucurilor gastrice şi intestinale astfel încât ele să extragă cât mai multe substanţe nutritive din aceste alimente preparate.

Trecerea la un regim preponderent din crudităţi, nu va schimba brusc şi componenţa sucurilor digestive. Trebuie perioade lungi de adaptare (luni sau chiar ani).

Hotărâsem la un moment dat (2001-2002) să nu mai mănânc păine şi să trec pe o alimentaţie cu mămăligă. Pentru o zi-două, obţineam senzaţia de saţietate dar, mai apoi, „mă prindea” o foame… până nu mâncam pâine, nu mă simţeam sătul. Am perseverat şi în 2-3 luni, nu mai mâncam nici o felie de pâine.

Acum (2010) nu mai mănânc păine, nici mămăligă. Ceea ce mănânc (fructe + grăsime animală – slănină sau guşă de porc când e frig – legume fierte – ghiveci – vara cu călduri mari) nu consum pâine. Este aproape incredibil, cum trec săptămânile şi nu simt nevoia de pâine…

Întreruperea dialogului interior – marele beneficiu este: întărirea sistemului imunitar. Gândurile negativiste (auto-condamnare, frică, furie, etc.) consumă din energia sistemului imunitar, acesta ne-mai-putând face faţă unor invadatori fizici (viruşi, bacterii).

Este mult apreciată „gândirea pozitivă”. După părerea mea nu „gândirea pozitivă” este începutul ci, întreruperea dialogului interior (întreruperea gândurilor negativiste).

Este ca şi cum am încerca să cultivăm morcovi pe o parcelă de pământ plină cu scai. Mai întâi îndepărtăm scaii, curăţăm pământul şi apoi plantăm morcovii.

Dacă începem să ne impunem gânduri pozitive, deseori mintea „ne va luneca” şi vom gândi negativist, aşa cum a fost obişnuită, ani de zile, mintea.

Simţul interior este esenţial. Putem compara simţul interior cu perioada de antrenament pentru o echipă de fotbal. Meciurile (alegerile alimentelor, ce să mănânci şi de ce să te fereşti) sunt foarte importante dar, rezultatele meciurilor depinde de antrenamentul anterior. Dacă echipa nu se antrenează, fiecare jucător va juca “din amintiri”, fără a face un adevărat joc de echipă.

08.18.10

Sistemul imunitar – revelaţie

Posted in Viata at 4:04 am by rast

ATENŢIOMATO! Ultimul cuvânt din titlu este scris în glumă. Eu nu am revelaţii, mi-s om simplu, fără pile la cele divine!

Citind articolul de aici:

http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3744

despre care nu pot spune acelaşi lucru ca în post-ul anterior (că sunt convins că realitatea este cum scrie acolo). În articol sunt foarte multe afirmaţii ce se pretează la diverse şi ample comentarii/discuţii. Atrag atenţia asupra unui fragment (mai multe fraze) pe care îl voi copy-paste:

Funcţia de baza a sistemului imunitar este de a distinge între sine şi non-sine. El face acest lucru, printr-o largă serie de procese, inclusiv în cazul receptorilor de la suprafaţa celulelor. Dacă un corp străin invadeaza corpul – să zicem, un virus sau o bacterie – sistemul imunitar trimite o mulţime de celule specializate, cum ar fi celulele ucigaşe T, celulele microfage s.a.m.d., la locul invaziei. Aceşti micro-razboinici îi acaparează pe invadatori şi îi distrug.

Ei bine, eu cred că sinele nostru emoţional trece prin procese similare cu sistemul imunitar fizic. Funcţia imunităţii emoţionale este, de asemenea, de a distinge între sine şi non-sine. Dacă cineva este toxic sau violent faţă de noi, imunitatea noastră emoţionala ne separă de el. Noi dispunem de simţul unei autonomii psihice sănătoase. Recunoaştem faptul că suntem fiinţe separate şi că nu suntem obligaţi să acceptam abuzurile nimanui.

Tom Kenyon se exprimă simplu “eu cred…”. Da! Şi eu cred! Prin anul 2004 am început să fac “întreruperea dialogului interior” – după nişte idei/indicaţii din cărţile lui Castaneda – foarte asemănător cu “puterea prezentului” a lui Tolle: mi-am redus stările psihice (sentimente, emoţii) şi gândurile. Am observat că mi-a crescut puterea sistemului imunitar. Tolle spune acelaşi lucru. Era o primă autentificare…

În acest text, de Tom Kenyon, găsesc şi explicaţia: gândurile, stările psihice disconfortante (care nu fac parte din gama de stări şi gânduri specifice fiinţei umane) consumă din energia sistemul imunitar, acesta ne-mai-putând face faţă unor invazii la nivel fizic (viruşi, bacterii, etc.)

În unele scrieri se vorbeşte despre o cauză psihică a bolilor, că unele stări psihice generează anumite boli. Nu dădeam crezare unor astfel de texte… de azi voi începe să le citesc cu atenţie! Nu starea psihică generează boala, ci ea consumă din slăbeşte sistemul imunitar care, mai apoi, nu mai poate fabrica soldaţi pentru invazii fizice.

Next entries » · « Previous entries