Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Viata

04.29.11

Iubire, criză, spiritualitate

Posted in Viata at 4:57 am by rast

Zilele acestea, sărbători fiind, lumea se îndeamnă la fel de fel de acţiuni, cea mai importantă dintre ele fiind iubirea. Iubirea, din cauza lui nenea Iisus, care a bătut multă apă în piuă, pentru ea, a devenit un fel de alfa şi omega al universului. M-am gândit mult la acest sentiment, am încercat să simt care este locul iubirii în univers. Am avut şi un exemplu contra: învăţăturile lui Gurdjieff nu includeau iubirea. De ce? Cum? Întrebări pe care mi le-am pus.

Am ajuns la următoarea concluzie:

Nenea Iisus a venit pentru poproul evreu care, la acea dată (acum 2000 de ani) era foarte violent. Principala lui problemă era ura lipsa de respect pentru cel de aproape.

Şi în zilele noastre este o lipsă de respect dar are alte cauze. Este o lipsă de înţelegere, provenită din lipsa atenţiei oamenilor spre ceea ce aud şi văd. A auzi şi vedea corect înseamnă o percepere corectă a realităţii. Oamenii îşi ascultă propria minte, propriile gânduri şi nu mai percep realitatea aşa cum este. Fiecare are o părere proprie despre ceea ce este realitatea. Învăţătura fundamentală a acestor vremuri este descrisă deTolle în “puterea prezentului“. Degeaba iubim :) de ne sar ochii din cap… dacă trăim într-o iluzie deşartă…

Tolle nu se adresează doar unui popor, cum a făcut Iisus, ci lumii întregi.

Dacă începem cu iubirea este ca şi când vrem să urcăm cele zece etaje ale unui bloc, dar vrem să încelem cu etajul 3. Avem şanse să ne lovim. Orice drum, oricât de mare ar fi, începe cu primul pas. Primul pas spre spiritualitate, în acest început de mileniu III, este perceperea corectă a realităţii.

04.24.11

Lumina protectoare – între moarte şi viaţă

Posted in Viata at 5:15 am by rast

Scrisei un comment-ariu la post-ul anterior: că simt cum “o lumină” mă protejează şi îndrumă. Nu! Nu este ghidul meu interior (vocea interioară – inteligenţa emoţională), este altceva (are o mare putere – ar putea fi mai multe entităţi) care comunică cu ghidul meu interior.

Până la spitalizarea de 36 zile, din anul aceste, aveam o bănuială… acum (după cele petrecute în spital) am o certitudine.

Gagiii ăştia (adevăraţii mei prieteni) mă vor viu… şi sănătos… cu putere de muncă… să văd dacă voi putea exercita puterea mea de muncă (programare web) pe undeva… o firmă sau…

În cele 36 de zile de spital am avut suficient timp pentru a-mi face o întreagă recapitulare a întregii mele vieţi: am stat faţă în faţă cu dama cu coasa (gagica aia, de-i zic oamenii academici: moarte) de vreo 5-6 ori – sau poate chiar mai mult…

- prima dată pe la vârsta de 4-5 ani – am aruncat aiurea o piatră care m-a pufnit in faţă, intre nas şi buza superioară. Cicatricea se vede şi astăzi… dacă-mi rad mustaţa :)

- altă dată – prin clasa 3-a (cam 9 ani) eram în fugă, am intrat vrut să intru în blocul în care locuiam… nu “am nimerit” uşa deschisă, ci “surata” ei din stânga (scena o am şi în acest moment în memorie)… cu nasul. Am fost cusut (4 copci) de- lungul nării stângi. Am cicatrice şi acum! Cine nu crede :) aranjăm o întâlnire între 4 (patru) ochi :) şi îi arăt nasul! :) Unii îţi arată limba, eu arăt nasul :) ! Mulţi se mirau: “dacă ai purtat ochelari… acuma de ce nu mai porţi?”… Ei cred că semnul ăla este de la ochelari!

- altă dată – eram în clasa 9-a (cam 15 ani), pe 2 mai am făcut o excursie cu un amic cu bicicletele. Aveam viteză mare… m-am lovit de bordura unui pod, am căzut… rupt mâna (fractură dublă de antebraţ), mi-am spart capul… o gaură de puteai introduce un deget de la mână (am fost cusut… :) am purtat un pansament alb în cap – primăvară, luna mai- vreo 3-4 săptămâni). Un amic din acea comună, mi-a spus că am avut noroc că am scăpat cu viaţă. Mulţi oameni au murit pe acel pod. Cine nu crede să caute – să facă cercetări :) în comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ, la vreo 10 Km der Târgu Neamţ.

- altă dată – 1991 (22 ani, student anul IV, practicant Yoga), tot prin primăvară, gândeam aiurea… credeam că a venit vremea să mor (credeam că mi-a sunat ceasul :) ). Mă auto-distrugeam prin autosugestie: eram convins că mi-a sunat ceasul. Această convingere mi-a scos-o din cap dl. Zvezdomir Marinov.

- altă dată – anul trecut (2010) – în ianuarie – am scris multe în acest blog despre acel eveniment!

- altă dată – acu’ recent!

Dacă am uitat vreo întâlnire cu dama cu coasa :) voi căuta în arhivă! HDD-ul meu local (parol… memoria mea de lungă durată) funcţionează bine… :) picioarele mi-au înţepenit – de la 36 de zile de stat la orizontală… în dânsul: pat de spital.

Aşaaa… ca sinteză :) ! Sunt un tip cu aspect fizic nu prea frumos(faţa mă trădaeză :) ), aşputea spune “chiar urâţel”. Când eram student fugeau gagicele de mine… ele voiau băieţi frumoşi. Nu m-a prea deranjat! Acuma, chiar gagica cu coasa – dama de treflă :) – fuge de mine :) nici ei nu-i place mecla fizicul/faţa mea! Barza e de vină :) a uitat nişte componente – bine că mi-a luat HDD-ul!

03.08.11

Zgârcit – pragmatic – cheltuitor

Posted in Viata at 6:22 am by rast

De felul meu, sunt un tip “strâns la pungă”, greu deschid portofelul/punga/basmaua să dau bani pe ceva. Chibzuiesc foarte bine înainte.

Mulţi oameni ar putea spune că sunt un zgârcit, unii ar putea spune că nu sunt cheltuitor, eu mă consider pragmatic. Dau bani pe ceva (cumpăr), doar dacă îmi este necesar şi nu am alte opţiuni.

Să dau un exemplu: un ziar şi-ar permite oricine, costă maxim 2 lei. Nu am cumpărat ziar de vreo 3 ani. De ce să cumpăr? Nu îmi sunt de ajuns minciunile ce le aflu de pe Internet, sau prin alte mijloace. Mai cheltui si bani pentru a afla minciuni?

Cine vrea să mă critice, că aş fi un om tembel, care nu dă crezere celor din ziare, le amintesc (sau le spun pentru prima oară) o vorbă tradiţională: “un om este inteligent dacă crede doar jumătate din lucrurile ce le aude, un om este înţelept dacă ştie să aleagă bine jumătatea lucrurilor ce le crede” Nu sunt nici inteligent, nici înţelept! Pe mine mă ajută vocea interioară să discern între minciună şi adevăr.

Un alt exemplu, contrar: acum vreo 3 săptămâni a fost în Iaşi un vânt năpraznic, deja eram în situaţia nesigură, cu statutul “lucru de acasă” de aproape o lună. A fost o cădere de tensiune şi s-a defectat UPS-ul la care este conectat calculatorul. Aveam două opţiuni:

  • să cumpăr un UPS nou – mă costau bani
  • să pun calculatorul direct în priză – mă zgârceam la bani

Nu m-am gândit prea mult, a doua zi am cumpărat un UPS nou: 200 lei.

Un UPS trebuie, sunt foarte deranjante întreruperile de curent, mai ales dacă nu ai salvat ceea ce tocmai ai făcut. Am scos rapid din pungă 200 lei, dar scot nu scot niciodată 2 lei. Într-un ziar, în 2010, a scris cineva un articol, copiind un post din acest blog. Articolul era semnat cu numele meu. M-au sunat vreo 3 cunoştinţe să mă felicite, mă îndemnau să cumpăr ziarul. Nu l-am cumpărat (lucrat, nu eram în criză). Ce să fac cu el? Dacă lucrurile de acolo erau scrise/concepute de mine, le ştiam foarte bine… ce să mai citesc… la ce mi-ar fi folosit cele citite?

03.04.11

Societatea s-a schimbat

Posted in Viata at 7:43 am by rast

Nu! Cazul ce l-am relatat în post-ul precedent, nu este unul singular, ci ultimul. În ultimii 2-3 ani am avut mai multe colaborari, dar care nu presupuneau un schimb financiar. Prin natura serviciului/job-ului a trebuit să colaborez cu multe persoane.

Această criză de umanitate este foarte mare şi a cuprins o mare parte din populaţi. Dacă prin 2005-2006 oamenii cu comportamente in-umanitare erau doar o parte (nu era majoritatea, ci un procent sub 50% din populaţie), în acest început de 2011 şi anterior 2010, constituie majoritate.

Se spune că normalitatea este dată de majoritate. Procentul cel mai mare al populaţiei care are o anumită caracteristică. În ultimii doi ani, normalitatea este dată de comportamantele dez-umanizate.

În ziua de azi, extraordinar de greu găseşti colaboratori cu care să tratezi de la egal la egal.

03.03.11

Criză de umanitate

Posted in Viata at 3:33 am by rast

Patriarhul Daniel a spus: “Nu criza economică e marea nenorocire, ci criza de umanitate“. A avut mare dreptate.

De cand sunt in statutul de “munca de acasă”, am găsit un colaborator pe Internet, care spunea că are mult de muncă la nişte site-uri web si nu are timp. Mi-a dat mie să fac câte ceva modificări în anumite site-uri. Muncă efectivă a fost puţină: vreo 5 ore, dar a fost multă rutină de a pregăti anumite condiţii de programare (Upload de fişiere, citirea si salvarea in MzSQL a unor fişiere Excel – cu extensia xls, pregătirea unor demo-uri, etc.), vreo 2 săptămâni. Când i-am cerut ceva bani, a vrut să-mi platească doar cele 5 ore muncite. Celelalte 2 săptămâni x 7-8 pre/yi… cica am învăţat io PHP şi nu se pun la socoteală. I-am replicat: OK! Eu nu stiu PHP, caută un alt colaborator pe net care să ştie PHP.

A insistat să colaborăm… cică să facem echipă: adică el să dea dispoziţii: ce şi cum să fac, in final să câştige bani… iar eu să muncesc gratis – nu pune la socoteală nici consumul de curent electric.

În discuţia cu el am fost calm, blând. Am fost înţeles greşt: am fost luat de fraier.

Nu scriu acest post, pentru a mă plânge! Vreau să subliniez că experienţa mea de viaţă, din ultimul timp, confirmă afirmaţia Patriarhului Daniel: “Nu criza economică e marea nenorocire, ci criza de umanitate“.

M-am gândit mult (numai azi noapte vreo 4 ore :) )… ce a vrut viaţa să-mi arate? Se spune că trăim pentru a învăţa de la viaţă anumite lucruri. Ce învăţăminte am tras eu din aceste întâmplări?

În ziua de azi, dacă nu eşti mârlan, nu poţi trăi. Este imposibil să faci bani (pentru un trai decent) din muncă cinstită. Eu încerc să mă strecor (trăiesc la limita de subzistenţă), urmăresc cele 4 legăminte ale toltecilor, este extraordinar de greu.

Stres-ul în această perioadă este extraordinar de mare, văd la ştiri la posturi de TV, oameni zdrobiţi de stres. Stres provenit din criza de umanitate. Dacă ar fi să folosesc o vorbă din trecut: lumea este plină de oameni fără inimă.

Revin la vechea idee: criza asta este provocată de Dumnezeu (mama natură) care nu mai poate suporta atâta dez-umanizare. Oamenii sunt mai răi ca fiarele pădurii. Uitaţi-vă în toate regnurile de pe pământ (plante sau animale – domestice sau sălbatice), în nici o specie, reprezentanţii ei nu se sfâşie între ei. Oamenii se sfâşie unul pe altul.

03.02.11

Dezbinarea familiei

Posted in Viata at 12:14 am by rast

Am văzut ieri (1 martie 2011) o emisiune pe un post TV, despre anumite probleme ce apar în Republica Moldova… fraţii noştri de peste Prut. Invitatul emisiunii, un medic, printre alte probleme relatate, a spus despre copiii abandonaţi de părinţi pe la bunici, rude, vecini, etc. Era vorba despre părinţi care au plecat prin alte locuri pentru a câştiga bani. Invitata emisiunii, destul de documentată, spunea că această problemă, de dezbinare/abandonare a familiei apare în toată Europa, nu numai în Moldova.

Moderatoarea emisiuni a făcut o completare: “Se spune că familia este celula de bază a societăţii. Ce se va întâmpla?”

Au fost multe discuţii pe tema dezbinării familiei, pentru bani. Copiii, încă de la vârste fragede (2-3-4 ani) sunt abandonaţi, lăsaţi la voia întâmplării.

Emisiunea mi-a adus aminte de cartea Conversaţii cu Dumnezeu, de Neale Donald Walsch. Nu mai ştiu prin ce volum Dumnezeu îi spunea lui  Donald cum este viaţa pe alte planete şi îi spunea că oamenii tineri, după ce dau naştere unui copil, îl lasă în grija bunicilor (oameni mult mai bătrâni, care “şi-au trăit viaţa”), ei trăind o viaţă activă în continuare.

În carte se critica atitudinea oamenilor de pe Terra care creştea (avea grijă de copiii mici) copii, în loc să-şi trăiască activ viaţa, adică să aibă noi şi noi întâmplări/incidente din care să înveţe.

În ţara noastră era o vorbă a tinerilor care dădeau naştere unui copil sau mai mulţi: “trăiesc pentru copil/copii”. Se pare că nu este corect. Dumnezeu (mama Natură) ne-a făcut să trăim pentru noi, nu pentru alţii. Dacă începi să trăieşti pentru alţii (chiar dacă sunt copiii tăi) apare un fel de plafonare în viaţă. Tu, ca om, nu mai accesezi învăţăturile vieţii, ci creşti copii.

Asta nu înseamnă că tinerii/adolescenţii să nu facă copii, ci să nu-şi dedice timpul creşterii lor. Era o vorbă “mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”. Unii tineri se dedicau creşterii copiilor, şi ajungeau la bătrâneţe fără să-şi fi mâncat mălaiul.

Văd pe unele blog-uri oameni pe la 40-45 de ani care regretă că nu şi-au trăit viaţa. Din diferite motive, principalul fiind goana după bani.

Eu am avut o viaţă invers. Vocea interioară mi-a spus, încă de pe la 22 ani, să-mi văd de viaţa mea, nu de preocupări de a face şi cheltui bani. Am ascultat-o! În ciuda criticilor celor din jur care îmi spunea să muncesc pentru bani. Eu trăiam… nu făceam bani.

Am ajuns la 40 ani şi mă simt cu mălaiul mâncat.

Mi-am mâncat mălaiul!

02.25.11

Sistem imunitar: acneea previne cancerul

Posted in Succesul, Viata at 7:08 am by rast

In contul meu de email, de pe Yahoo, primesc multe email-uri pe care Yahoo le pune în directorul spam. Rareori mi se întâmplă ca Yahoo să greşească, trimiţând în spam mesaje bune.

Soarta de spam o au mesajele de la Mayra.ro. Nu ştiu cum ajung ele în Inbox-ul meu, dar Yahoo le pune în directorul spam. Azi am primit un email, cu un titlu care “mi-a făcut cu ochiul”: Acneea previne cancerul de piele.

Se poate citi integral articolul din link-ul:

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/la-doctor-pe-tocuri/acneea-previne-cancerul-de-piele/

Acneea este un subiect deschis si studiat, pentru mine, fiind de mic copil afectat de această problemă. La maturitate (30-40- ani) am observat apariţia acneei în diverse condiţii de viaţă si regimuri alimentare. Când mănânc mai multe lipide (slănină sau caş de oaie) apare aceea.

Să spun pe scurt părerea mea: mâncând anumite produse care au în componenţă substanţe improprii organismului uman (proteine, lipide, glucide), sistemul imunitar al organismului secretă anticorpi (globule albe) care se războiesc cu acele substanţe nocive. Din lupta lor (globule albe învinse) i-au nastere cadavre de globule albe pe care organismul uman încearcă să le elimine într-un fel.

O modalitate de eliminare a globulelor albe învinse, este acneea. Dacă scăpăm, prin diferite mijloace chimice de acnee, nu lăsăm organismul să-şi elimine dejecţiile. Globulele albe moarte se acumulează, cauzănd diverse dez-echilibre organismului

Cea mai eficientă modalitate de combatere a acneei este un regim alimentar corespunzător organismului uman. Acest regim constă din fructe şi legume proaspete.

Dacă nu mă credeţi faceţi o experienţă pe propriul organism: mâncaţi 3-4 zile numai fructe şi legume, iar mai apoi numai grăsimi şi carne prăjită… şi observaţi-vă comportamentul/reacţia organismului.

02.22.11

Bani să porneşti propria afacere

Posted in Viata at 4:11 am by rast

Articolul din revista Capital

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/tanar-si-nelinistit-de-unde-iau-bani-pentru-un-start-up-144312.html

mi-a adus aminte de situatia în care mă aflu si de anumite prostii făcute guvernul nostru (de cei pe care i-am votat) în decursul anilor. Ce-a mai mare aiureală care mi-a venit în minte a fost “emanată” de guvernul nostru acum 15-20 de ani… nu mai ţin minte exact. Nu data este importantă ci prostia. În acea vreme se inchideau minele de cărbuni iar minerii (ajunşi şomeri) erau indemnaţi de guvern să facă proprii afaceri. Să fim serioşi: ce afaceri poate să facă un om care a săpat în mină, ani de zile?

Pentru a porni o afacere nu ai nevoie de bani, ci de potenţiali clienţi. Situaţia mea actuală (nu este departe de cea a minerilor :) , am ajuns… pe drumuri şi nu ştiu decât programare… şi nici bani de afaceri nu am :( ).

Să presupunem că aş avea “o sumă fabuloasă”… aş fi diliu :) şi aş începe o afacere în programare. Aş face firmă (acte, autorizaţii, spaţii, PC-uri, etc.), aş angaja programatori… le-aş da salarii… şi… aş cheltui bani (din suma aia fabuloasă :) ). Greşeală mare! Baza într-o afacere stă în potenţialii clienţi! Practic din acest motiv an fost “exmatriculat” din job, acum o lună. Şeful firmei avea/are nişte bani şi vrea să facă afaceri cu programare. Avea un client şi muncă la un program al clientului. M-a angajat pe mine şi încă un programator… am muncit la acel program… l-am terminat… iar seful firmei nu a mai găsit contracte/clienţi… cu toţi banii care îi are. La ce i-a ajutat banii? Să producă şomeri?

02.14.11

Înţelegerea rădăcinilor nefericirii

Posted in Viata at 5:24 am by rast

Cineva îl întreabă pe Osho:

Oare de ce fac din ţânţar armăsar?”

Iar Osho răspunde:

“Pentru că Eul nu se simte bine, în largul lui, cu ţânţarul, el vrea armăsarul.

Oamenii crează întotdeauna probleme mari din nimic. Toate problemele sunt imaginare – le creezi pentru că, fără probleme, te simţi gol pe dinăuntru. Fără probleme nu ai ce să faci, nu ai cu ce să te lupţi, nu ai unde să te duci.

Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru că dacă nu se duc se simt goi şi, dintr-o dată, simt că viaţa nu are sens.
Crează probleme ca să poată să simtă că viaţa e o mare lucrare şi ca ei trebuie să muncească din greu, să se zbată.
Eul poate să existe numai atunci când se zbate, ia aminte – numai atunci când se luptă.
Şi cu cât e mai mare problema, cu cât e mai mare provocarea, cu atât mai mult creşte Eul.

Nu îţi crea necazuri inutile. Eşti un mare creator de probleme – e suficient să înţelegi asta şi, dintr-o dată, problemele dispar.
Eşti construit perfect; te-ai născut perfect; perfecţiunea este natura ta cea mai intimă. Trebuie doar să o trăieşti.
Hotărăşte-te şi trăieşte-o.
Dacă nu te-ai săturat încă de joc, poşi să continui, dar nu întreba de ce. Ştii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista în pustietate, îi trebuie ceva cu care să se lupte.
Eul există numai în conflict – Eul nu este o entitate, este o tensiune.

Dacă înţelegi acest lucru, însăşi înţelegerea face ca armăsarii să redevină ţânţari, iar apoi dispar şi ţânţarii.
Dintr-o dată se face pustiu.
Asta înseamnă iluminare – înţelegerea profundă a faptului că nu există probleme.
Si atunci, fără nici o problema de rezolvat, ce faci?
Incepi imediat sa TRĂIEŞTI.

Începe să trăieşti din acest moment şi vei vedea că pe măsură ce trăieşti mai mult, problemele se împuţinează.
Pentru că acum pustiul din tine înfloreşte şi trăieşte.
Când nu trăieşti, aceeaşi energie devine stearpă. Aceeaşi energie care ar fi devenit o floare, este blocată. Şi, nelăsată să înflorească, devine un spin în inimă. Este aceeaşi energie.

Dacă oamenii ar dansa puţin mai mult, ar cânta puţin mai mult, ar fi puţin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult şi, încetul cu încetul, problemele lor ar disparea.
De aceea insist atât de mult asupra dansului.
Dansează până la orgasm; lasă întreaga ta energie să devină dans şi atunci, dintr-o dată, vei vedea că nu mai ai cap – energia blocată în cap se mişcă în toate direcţiile, creând modele, imagini, mişcari frumoase.
Iar când dansezi, vine o clipă când corpul tău nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgător.
Când dansezi, vine o clipă când graniţa fiinţei tale nu mai este atât de clară; te topeşti şi te contopeşti cu Cosmosul.

Trăieste, dansează, mănâncă, dormi, fă lucrurile cât mai total cu putinţă.
Şi ţine minte: ori de cate ori te surprinzi creând o problema, ieşi din ea imediat.”

OSHO


“Oamenii crează întotdeauna probleme mari din nimic”… probleme?… dar ce sunt problemele? X lucru sau întâmplare este o problemă sau nu? Aceasta depinde de relativitatea bine/rău.

Încerc să gândesc această idee: a problemelor, din punctul meu de vedere. Din punctul de vedere al noii mele situaţii, de om trimis în “concediu fără plată”, cu “munca de acasă”… dar fără a i se da de muncă. Un fel de şomaj fără acte.

Sunt atent la toţi cei care mi se adresează, poate prin gura/tastatura lor mi se transmite ceva. Am nişte semnale, am început să fac ceea ce mi se sugerează. Nu s-a încheiat procesul…

02.10.11

Înainte de criză – acuma… viaţă grea!

Posted in Viata at 7:49 am by rast

Mai jos, iar voi copy-paste o poezie ce am primit-o pe o listă de discuţii şi despre care se spunea că este scrisă la intrarea în biserica Sadinca – jud.Sibiu:

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarne VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut >

Atenţie la cum trăiti


Vreţi cineva să contrazică cele spuse în poezie? Vrea cineva să spună că viaţa lui este altfel? Că este plină de fericire, de zile bune (nu de halte, ci întregi zile). Vrea cineva să spună că poezia este valabilă doar în România anilor de criză? Iar prin ţări străine viaţa este roz?

Eu îmi pun o întrebare: se spune că nenea Dumnezeu, care a creat această lume, ne iubeşte… Atunci de ce viaţa este aşa de chinuitoare? Şi trebuie să o îndurăm atâţia ani?

Vocea interioară îmi spune ferm: Dumnezeu (mama natură) a creat lumea (viaţa pe pământ) altfel… mai bună. Oamenii au gustat din “pomul cunoşterii binelui şi răului“, şi-au cultivat simţământul proprietăţii… au decăzut, inclusiv condiţiile de viaţă.

Această perioadă de timp, pe care noi – societatea modernă – o numim criză, oare nu este o perioadă de tranziţie spre o viaţă mai apropiată de condiţiile create de Dumnezeu (mama natură) pentru viaţa pe Pământ?

Nu numai pentru noi oamenii (animale mamifara bipede) viaţa este un calvar. Credeti că pentru pisici şi/sau câini viaţa este plăcută? Aceste animale – speciile domesticite – cele crescute pe lângă casa omului, agreează mâncarea gătită cu foc: cărniţă fiartă de pasăre, lapte pasteurizat, etc.

« Previous entries