Archive for Viata
08.25.10
Posted in Sănătate, Viata at 3:11 am by rast
Din regimurile de viaţă, practicate şi experimentate, aş putea concluziona că:
viaţă sănătoasă = simţ interior + hrană vie + întreruperea dialogului interior
Are importanţă şi durata vieţii (70-80 sau chiar peste 100 ani) dar şi cum trăim: sănătoşi (cu putere de muncă şi viaţă) sau „o târâim” de azi pe mâine, fără vlagă şi cu moralul susţinut de diferite substanţe ajutătoare (alcool, cafea, tutun, etc.).
Simţul interior – este o componentă a oricărei fiinţe umane. Orice om o are, mai mult sau mai puţin atrofiată (neglijând, timp îndelungat, mesaje lui, omul nu-l mai poate distinge dintre multitudinea de emoţii şi gânduri nesemnificative). Urmând un proces progresiv de „antrenare”, simţul interior se poate dezvolta, având posibilitatea de a-i distinge foarte clar mesajele/atenţionările.
De exemplu: încă de la apariţia pe piaţa românească a telefoniei mobile, simţul meu interior mi-a comunicat să nu-mi cumpăr sau să folosesc foarte mult un telefon mobil. Nu am telefon mobil nici în ziua de azi, 2010. Prin anii 2002-2004 erau diferite zvonuri că şi monitoarele cu tub catodic, al calculatoarelor, ar fi nocive pentru ochi. Se făcea propagandă pentru ochelari fără dioptrii, care „opreau” doar radiaţiile nocive ale monitoarelor. Am vrut să-mi iau şi eu; simţul interior mi-a spus să nu-mi iau, că acele radiaţii nu sunt periculoase, mai nocivă este concentrarea privirii la distanţă mică. Am început o practică interesantă: o dată pe oră, priveam timp de 1-2 minute pe geam, la distanţă cât mai mare.
A fost o perioadă (vreo 4-5 luni de zile) prin 2002 când am simţit să mănânc multă ceapă crudă. Mâncam cel puţin o ceapă crudă pe zi, ca ingredient altor mâncăruri.
Hrana vie – mâncarea a cărei preparare s-a făcut fără foc. Orice fel de preparare (prăjire, fierbere, coacere) duce la modificarea substanţelor nutritive şi a altor energii benefice din alimente.
Nu se poate trece imediat de la un regim de alimentaţie cu mâncare gătită la un regim de crudităţi. Primul impediment (mai uşor de sesizat de omul obişnuit cu alimente preparate) este gustul. Orice persoană „va duce dorul” alimentelor gătite şi consistent condimentate.
Un alt impediment este lipsa senzaţiei de saţietate. Ar trebui acordată mai multă atenţie simţământului de foame şi/sau saţietate. Acestea sunt mesaje din partea organismului uman, despre starea lui. Este ştiut, din boala de diabet, că lipsa de nutriţie a celulelor corpului duce la variate şi grave complicaţii – îmbolnăvirea ochilor, rinichilor, inimii, etc.
Nu numai diabetul poate duce la o lipsă de nutrienţi pentru celule. Orice om, neglijent cu alimentaţia sa, poate să-şi „amăgească” senzaţia de foame cu 1-2 covrigi, luaţi pe fugă, de la chioşcul din colţ. Covrigii şi orice alt aliment, fără substanşe nutritive, „umplu stomacul” şi pentru 1-2 ore senzaţia de foame dispare. Celulele rămân flămânde. Într-un organism cu celule sub-nutrite apare mult mai timpuriu boala şi semnele îmbătrânirii.
Alimentele mâncate, „introduse” în stomac şi apoi în tractul digestiv (intestine), sunt „atacate şi desfăcute” în componenţi mult mai mici care să poată străbate peretele intestinal, să ajungă în sânge şi de aici să fie transportate la toate ţesuturile (celulele) organismului. Omul obişnuit cu o alimentaţie preparată cu foc şi-a adaptat şi conţinutul sucurilor gastrice şi intestinale astfel încât ele să extragă cât mai multe substanţe nutritive din aceste alimente preparate.
Trecerea la un regim preponderent din crudităţi, nu va schimba brusc şi componenţa sucurilor digestive. Trebuie perioade lungi de adaptare (luni sau chiar ani).
Hotărâsem la un moment dat (2001-2002) să nu mai mănânc păine şi să trec pe o alimentaţie cu mămăligă. Pentru o zi-două, obţineam senzaţia de saţietate dar, mai apoi, „mă prindea” o foame… până nu mâncam pâine, nu mă simţeam sătul. Am perseverat şi în 2-3 luni, nu mai mâncam nici o felie de pâine.
Acum (2010) nu mai mănânc păine, nici mămăligă. Ceea ce mănânc (fructe + grăsime animală – slănină sau guşă de porc când e frig – legume fierte – ghiveci – vara cu călduri mari) nu consum pâine. Este aproape incredibil, cum trec săptămânile şi nu simt nevoia de pâine…
Întreruperea dialogului interior – marele beneficiu este: întărirea sistemului imunitar. Gândurile negativiste (auto-condamnare, frică, furie, etc.) consumă din energia sistemului imunitar, acesta ne-mai-putând face faţă unor invadatori fizici (viruşi, bacterii).
Este mult apreciată „gândirea pozitivă”. După părerea mea nu „gândirea pozitivă” este începutul ci, întreruperea dialogului interior (întreruperea gândurilor negativiste).
Este ca şi cum am încerca să cultivăm morcovi pe o parcelă de pământ plină cu scai. Mai întâi îndepărtăm scaii, curăţăm pământul şi apoi plantăm morcovii.
Dacă începem să ne impunem gânduri pozitive, deseori mintea „ne va luneca” şi vom gândi negativist, aşa cum a fost obişnuită, ani de zile, mintea.
Simţul interior este esenţial. Putem compara simţul interior cu perioada de antrenament pentru o echipă de fotbal. Meciurile (alegerile alimentelor, ce să mănânci şi de ce să te fereşti) sunt foarte importante dar, rezultatele meciurilor depinde de antrenamentul anterior. Dacă echipa nu se antrenează, fiecare jucător va juca “din amintiri”, fără a face un adevărat joc de echipă.
Permalink
08.18.10
Posted in Viata at 4:04 am by rast
ATENŢIOMATO! Ultimul cuvânt din titlu este scris în glumă. Eu nu am revelaţii, mi-s om simplu, fără pile la cele divine!
Citind articolul de aici:
http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3744
despre care nu pot spune acelaşi lucru ca în post-ul anterior (că sunt convins că realitatea este cum scrie acolo). În articol sunt foarte multe afirmaţii ce se pretează la diverse şi ample comentarii/discuţii. Atrag atenţia asupra unui fragment (mai multe fraze) pe care îl voi copy-paste:
“Funcţia de baza a sistemului imunitar este de a distinge între sine şi non-sine. El face acest lucru, printr-o largă serie de procese, inclusiv în cazul receptorilor de la suprafaţa celulelor. Dacă un corp străin invadeaza corpul – să zicem, un virus sau o bacterie – sistemul imunitar trimite o mulţime de celule specializate, cum ar fi celulele ucigaşe T, celulele microfage s.a.m.d., la locul invaziei. Aceşti micro-razboinici îi acaparează pe invadatori şi îi distrug.
Ei bine, eu cred că sinele nostru emoţional trece prin procese similare cu sistemul imunitar fizic. Funcţia imunităţii emoţionale este, de asemenea, de a distinge între sine şi non-sine. Dacă cineva este toxic sau violent faţă de noi, imunitatea noastră emoţionala ne separă de el. Noi dispunem de simţul unei autonomii psihice sănătoase. Recunoaştem faptul că suntem fiinţe separate şi că nu suntem obligaţi să acceptam abuzurile nimanui.”
Tom Kenyon se exprimă simplu “eu cred…”. Da! Şi eu cred! Prin anul 2004 am început să fac “întreruperea dialogului interior” – după nişte idei/indicaţii din cărţile lui Castaneda – foarte asemănător cu “puterea prezentului” a lui Tolle: mi-am redus stările psihice (sentimente, emoţii) şi gândurile. Am observat că mi-a crescut puterea sistemului imunitar. Tolle spune acelaşi lucru. Era o primă autentificare…
În acest text, de Tom Kenyon, găsesc şi explicaţia: gândurile, stările psihice disconfortante (care nu fac parte din gama de stări şi gânduri specifice fiinţei umane) consumă din energia sistemul imunitar, acesta ne-mai-putând face faţă unor invazii la nivel fizic (viruşi, bacterii, etc.)
În unele scrieri se vorbeşte despre o cauză psihică a bolilor, că unele stări psihice generează anumite boli. Nu dădeam crezare unor astfel de texte… de azi voi începe să le citesc cu atenţie! Nu starea psihică generează boala, ci ea consumă din slăbeşte sistemul imunitar care, mai apoi, nu mai poate fabrica soldaţi pentru invazii fizice.
Permalink
08.15.10
Posted in Viata at 7:11 am by rast
Circulă prin Internet nişte documente scrieri despre faptul că şi animalele au sentimente + faptul că simt sentimentele oamenilor.
Eu nu cred ceea ce se scrie acolo 
! Sunt convins că ceea ce scrie acolo este adevărat! Convingerea mea vine din experienţa mea practică; la această concluzie am ajuns “de bună voie şi ne-silit de nimeni ” prin experienţa mea de viaţă.
Nu numai animalele au sentimente şi comunică prin intermediul lor. Plantele, chiar şi anumite evenimente meteo pot comunica cu oamenii. Nu-mi spuneţi că sunt dus cu pluta… vă dau un exemplu: solomonarii (cereţi ajutor prietenului Google) erau oameni care puteau aduce nori şi ploaie (ce v-aţi dori în aceste zile caniculare?)
Civilizaţia actuală, educaţia actuală (începând de câteva sute sau mii de ani) este inclinată spre lucrurile inutile ale vieţii: haine frumoase, case mari şi frumoase, cultură generală, etc.
Cu ce vă ajută astfel de lucruri în viaţă? Vă hrănesc când vă este foame? Ţin de cald când este frig? Nu-mi spuneţi! Ele vă ajută să câştigaţi bani şi să le procuraţi. Datorită unei societăţi “bolnave”… avem bani, haine, mâncare (E-uri cât cuprinde) dar avem şi stres, frici şi alte probleme psihice.
Îmi aduc aminte de o simplă propoziţie care sintetizează starea de lucruri de pe Terra, scrisă de domnul Pavel Coruţ, în una din cărţi, editată cu mulţi ani în urmă:
“nu vă cunoaşteţi nici propriul organism nici planeta pe care locuiţi”
spusă de un ExtraTerestru unui biet muribund.
La ce mă ajută pe mine gramatica ce m-am chinuit s-o-nvăţ în anii de şcoală: ceea ce am citat este o propoziţie, nu o frază – are doar un singur verb “a cunoaşte”, la timpul prezent, plural; cu rol de predicat. Simt o boare de vânt ce-mi răcoreşte freza plină de gramatici inutile.
Nu cunoaştem mediul în care trăim, nu planeta. Unii oameni ar fi dispuşi să susţină că ei cunosc câte ceva din planetă – au fost în Anglia, în Italia, în Egipt… au fost ÎN BETOANELE din aceste ţări. Cunosc betoanele acestor ţări.
Copiii de vreo 4-5-7 ani încep să pună întrebări:
- de ce plouă
- de ce ninge
- de ce bate vântul
- de ce sunt norii negri
- etc
ne acoperim neştiinţa trimiţându-i la culcare. Astfel de întrebări le consoiderăm copilării… Ele sunt întrebări despre mediul de viaţă. nu de cultură generală. Omul trăieşte într-un mediu de care încearcă să uite. Vine căldura… bere multă, cât mai rece şi emisiuni TV cu gagici dezbrăcate.
Căldura tot îşi face efectele!
Permalink
08.09.10
Posted in Viata at 7:06 am by rast
S-a descoperit cândva, în aceşti ani de tembelă catastrofală civilizaţie umană, un loc tărâm cu incredibile obiceiuri şi rezultate de viaţă umană. Este numit Hunza – puteţi citi mai multe aici:
http://cybershamans.blogspot.com/2010/08/taramul-nemuritorilor-hunza-valea.html
voi copy-paste, aici în blog, doar o propoziţie, care mi se pare esenţială:
“Copii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un aport de calciu neegalat, comparativ cu copii occidentalilor”
Hai să enunţăm reciproca acestei propoziţii. Eu o văd aşa:
copii occidentalilor, hrăniţi cu lapte matern/uman pâna la vârsta de 1 an sunt ne-terminaţi.
Am luat la cunoştinţă de această alăptare prelungită, încă de prin anii 2003 când, citind o carte de Nineta Crainici, am auzit/citit că pe teritoriul României s-au descoperit (ascunse în pământ – uitate de timp ) nişte statuiete, printre care unele arătau nişte femei/mame ce-şi alăptau copiii. Copiii arătau ca cei de 6-7 ani. Cercetătorii au făcut ochii mari, l-au ponegrit în gând pe cel ce le făcuse şi nu au dat nici o explicaţie.
Vocea mea interioară mi-a trimis un bip şi mi-a spus: bagă la cap. Multe zile m-am gândit la această chestie: alăptare până la 6-7 ani.
- omul are 2 perioade de viaţă, fiecare cu dinţii ei !
- până la 6-7 ani cu dinţi de lapte
- după 6-7 ani cu dinţi de e-uri… pardon de muşcat fructe
Însăşi denumire ne pune pe gânduri “dinţi de lapte“. Oare nu cumva aşa a făcut/creat NATURA omul? Să pape lapte până la 6-7 ani.
- am cunoscut mai multe cazuri de copii care îşi sugeau degetele de la mână. Părinţii încercau să-i dezobişnuiască de acest obicei urât. Unii chiar, punând pe mâna copiilor piper, sare sau alte condimente cu gusturi tari. Mulţi părinţi se mirau că pe la 6-7 ani, copiilor le-a dispărut obiceiul de a suge degete.
Oare nu cumva suptul este un instinct al omului/copilului aşa cum l-a creat NATURA? Învăţând copilul ca de la 2-3 ani să pape lapte-praf cu păhărelul, oare nu cumva ne opunem mamei NATURA?
Asamblez toate acestea cu o idee expusă de Gurdjieff – la care vocea mea interioară mi-a trimis un bip cu acelaşi mesaj de a băga la cap – că omul (fiinţa umană) ar avea 4 corpuri:
- corpul fizic
- corpul astral
- corpul mentel
- corpul esenţă
Corpul fizic se vede, îi ştim perioadele: se naşte, creşte, îmbătrâneşte şi moare.
Corpul astral şi cel mental nu sunt duse nici până la maturitate. Ele rămân ne-crescute/ne-maturizate până la moarte. Adica: oameni ne-terminaţi. Gândiţi-vă la o maşină care are toată caroseria gata, dar îi mai lipsesc anumite piese de la motor, de la direcţie, de la schimbătorul de viteze, etc.
Tot Gurdjieff spunea: omul e născut să fie avion, omul zilelor noastre este o tărăboanţă rablagită.
Io spun (mă iau de guşă cu Gurdjieff ): partea proastă este că societatea consideră NORMALITATE tărăbonţeala omului. Omul tărăboanţă e considerat NORMAL, omul cu ceva piese în plus ceva însuşiri în plus este considerat în afara NORMAL-ului.
Înainte de a mă trimite la spitalul de nebuni, gândiţi! Lăsaţi deoparte ceea ce v-au învăţat profesorii în anii de educaţie.
Permalink
08.07.10
Posted in Viata at 5:52 am by rast
Actualele momente de criză, predispun la diferite/multiple schimbări. Nu am fost ocolit nici eu ! Am început să scriu articole pe site-ul:
http://www.scopulmeu.ro/
care se vrea un site despre scopuri în viaţă.
Scriind doar despre ce scopuri/ţinte/dorinţe am avut în viaţă o să pot dovedi , celor ce nu cred, că sunt un om sucit.
Idei am gârlă, apropo de cartea de care spuneam… dar, vocea interioară îmi spune:
degeaba… munca în zadar… s-a sfârşit timpul…
Nu-mi venea s-o cred dar, auzind ieri, alaltăieri, azi… ştirile despre noile radiaţii electro-magnetice ce vor lovi Terra… încep să-i acord credibilitate.
Ne aşteaptă mari schimbări… ţinând cont şi de cele spuse de economistul american Roubini, suntem loviţi şi la orizontală (radiaţii solare/cosmice) şi la verticală (transformări sociale – Roubini spune că însuşi capitalismul, cu ale lui teorii economice, nu este bun).
Permalink
08.02.10
Posted in Viata at 12:54 pm by rast
Titlul acestui post s-ar putea să mire pe unii cititori. Să dau unele explicaţii: datorită unui eveniment (cineva mi-a răscolit neuronii obosiţi de programare – aducându-mi aminte de ceva ce am scris eu acum 4 ani:
http://agonia.ro/index.php/essay/210240/Scop_%C3%AEn_via%C5%A3%C4%83
şi mi-a venit o idee – să scriu o carte)
Cartea ce am scris-o acum 4-5 ani, cineva mi-a spus că nu este originală,,, că are multe citate prin ea, ceea ce denotă că este copiată de pe undeva.
Punct ochit, punct lovit: voi scrie o carte ce nu va avea nici un citat… nu voi scrie lucruri ce le-au spus alţii, voi scrie ceea ce am trăit eu… ceea ce m-a învăţat viaţa.
Astfel de lucruri se spun într-o autobiografie… ok! cartea se va numi “Autobiografia…”… Osho s-a auto-denumit, în cartea sa cu autobiografia, ca fiind un “mistic non-conformist”, eu nu am fost mistis… ceva-ceva non-conformist am fist (dar de la 20 de ani),
M-am gândit mult, m-am răzgândit de multe ori… am încercat să cuprind o “arie” cât mai mare din viaţa mea… am ajuns la o concluzie: îmi pot defini viaţa ca fiind a unui om sucit: sucit de la valorile impuse de civilizaţia actuală, sucit de la ce îl învăţau bunicii, sucit de la obiceiurile copiilor de-o seamă cu mine. În anii de şcoală (până la liceu) majoritatea colegilor aveau note mai bune la literatura română, geografie, etc. eu aveam note mai bune la matematică, fizică, chimie (nu-mi plăcea să învăţ pe de rost toceală)
Sucit am fost, sucit sunt încă… mă încurajează vocea interioară am pe cine da vina!
Permalink
07.25.10
Posted in Viata at 7:44 am by rast
Nu! Nu am murit… încă!
Din cauza unor “defecţiuni tehnice” scriu mai rar pe blog. Nu! Nu inspiraţia mi s-a defectat . Din contră, inspiraţia funcţionează la parametri neaşteptaţi înalţi. De vreo 10-12 zile îmi vin nişte idei… “vocea interioară” îmi “suflă” idei/concepte aproape greu de crezut şi pentru mine care sunt familiarizat cu astfel de chestii.
Totul a plecat de la frecventele mele probleme de “sănătate”, hipo-tensiune ortostatică (tensiunea scade când stau stăteam în picioare). Am început să am hipo-tensiune şi când stau pe scaun.
Mi-am pus problema dacă nu cumva simţul meu interior a luat-o razna şi nu mă mai avertizează că am probleme. “Simţul interior” s-a supărat şi a început să mă instruiască: mi-a spus atâtea lucruri că aş putea scrie o carte, nu un post în WordPress !
Esenţa lucrurilor: poziţia bipedă a omului… s-au, mai exact: tendinţa omului de a sta cât mai vertical cu putinţă:
- stai la masă şi mănânci… cât mai drept
- la servici – la birou
- în autobuz, la volanul maşinii
Omul are tendinţa de a se “întinde”, de a sta cât mai mult în poziţie orizontală…
Se pare că nu este un semn de lene, de oboseală. Se pare că este o tendinţă a organismului uman de a reveni la poziţia în care organele îi funcţionează cel mai bine.
Da! Ştiu, stomacul funcţionează digestia este cel mai bine făcută, dacă omul, după ce a mâncat, stă la verticală… aşa ne spun ştiinţele medicale.
Din tradiţia poporului român aflăm că, acum câteva sute de ani, omul, după ce mâncaîşi făcea siesta – se întindea… la orizontală…
Se pare că “mersul în 2 picioare” îi este specific omului (nu în 4 labe ca ursul sau căprioara ). Doar statul în picioare la verticală este pentru o perioadă scurtă.
Permalink
07.19.10
Posted in Viata at 11:45 pm by rast
Locuinta mea de véra
E la téra…
Acolo era sa mor
De urât şi de-ntristare
Beat de soare
Şi pîrlit îngrozitor !
Acolo, cînd n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci papita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie…
Doar un hot de cîrciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar’.
Cînd te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscînd domol din coada
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta subt escorta
O cohorta
De tîntari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas…
Cînd se ia cîte-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l întreaba fara noima:
- Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?…
Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)
Lînga foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosînzeana,
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adînc comuna…
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala
Dintr-o margine de lan.
Cînd si cînd un cîne urla
Ca din surla…
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit…
Dar în zori încep cocosii
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, -
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura
În natura,
Sa ma duceti cu alai !
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate, -
Dati-mi cinematograf !
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive…
Mie dati-mi altceva !
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete
Si cu gete
Încaltate cel putin !
Permalink
07.04.10
Posted in Viata at 1:46 am by rast
Citesc… şi comentez, un text cu anumite idei ce merită comentate, din cauza ne-potrivirii lor cu ceea ce îmi spune mie vocea interioară.
Textul spune că:
“Pe parcursul unei zile, întâmpinăm multe lucruri care ne secătuiesc de energie şi alungă vibraţiile pozitive”
- “ne secătuiesc de energie” – corect, uşor de observat/constatat
- “alungă vibraţiile pozitive” – aveţi vibraţii? Unde le ţineţi? Energie au toate celulele corpului.
Cunosc (am citit) multe teorii despre vibraţiile fiinţei umane. Simt că fiinţa umană nu este “călăuzită” de vibraţii, ci de diferiţi alţi factori: sistem imunitar, atenţie, procese de gândire, etc.
Când spun atenţie, mă gândesc la ceea ce Tolle numeşte “puterea prezentului“, în tot ceea ce faci, să fii prezent… mintea să nu-ţi zboare spre diferite faze din trecut sau scenarii de viitor. Să te poţi concentra asupra lucrului pe care îl faci:
- mănânci – concentrazăte asupra mâncării, savurează gustul… simte-l… nu citi, nu te uita la TV… MĂNÂNCĂ!
Orice activitate, considerată de “normalitatea” zilelor noastre BANALĂ, merită să fie făcută cu atenţie, cu concentrare… nu vă lăsaţi în grija pilotului automat!
Textul de care vorbeam, mai dă câteva metode de creştere a vibraţiilor:
1. Cântă
“A cânta este cea mai rapidă şi uşoara metodă de a-şi creşte vibraţia. E foarte greu să te simţi trist sau deprimat atunci când cânţi” – câţi cântăreţi nu iau droguri? Ar trebui ca marii cântăreţi să fie “doldora” de fericire…
“Canta cat te tin plamanii, de parca ai fi intr-un muzical pe Broadway” – tu, cântăreţule, simtete ca pe Broadway… noi, ăştia ce nu cântăm să n simţim ca într-un spital de nebuni.
O zicală din bătrâni spune că românul e frate cu codrul, cu pădurea… nu cu cucul din pădure, nici cu vrabia din stuf.
Am colegi de servici ce cântă prin budă… nu mai comentez că nu vreau să-mi mai aduc aminte…
2. Fă mişcare
“Când îţi mişti corpul, inviţi Spiritul Universal in interiorul tau si misti energiile inauntrul tau astfel incat distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor.”
Când te mişti, pui în activitate musculatura corpului şi sistemul limfatic care curăţă diferiţi noduli de limfocite moarte în lupta cu diferiţi agenţi răufăcători organismului: bacterii, viruşi…
Permalink
06.27.10
Posted in Viata at 7:28 am by rast
Problemele nou apărute, în această perioadă de criză… problemele cu serviciul/şomajul/lipsa de bani. Mi-am pus şi eu întrebarea: ce se întâmplă? unde vom ajunge?
Vocea interioară (vocea inimii… ea nu se aude ca la unii bolnavi psihici care aud voci… inteligenţa emoţională) mi-a spus că această criză se datorează (este cauzată) unei întoarceri spre valorile naturale, spre lumea… aşa cum a fost ea creată de forţele divine/naturii.
Mi-am adus aminte că şi Iisus, a spus într-o anumită împrejurare că numai omul munceşte, seamănă, prăşeşte, culege… mâncare. Că celelalte vieţuitoare: păsările cerului, etc. au haleală de la Dumnezeu/Natură.
Am găsit pe Internet şi o altă dezbatere asupra acestei probleme. O găsiţi aici:
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/este-munca-o-nebunie~ni46ki
Înainte de a considera nebuni, pe unii ce se gândesc la o astfel de posibilitate – de a fi un simplu culegător de fructe şi alte ierburi – gândiţi-vă la ce a dus aceaştă muncă/servici/salar.
În trecut – mii de ani – omul nu muncea/cultiva/prăşea, mânca ce găsea prin copaci… păduri cât lumea, pline de fructe de pădure (zmeură, afine, fragi, etc.)… s-a desprins din această “viaţă de huzur”, a devenit “raţional” şi a început să-si cultive haleala. Unde a ajuns această MUNCĂ, în secolul XXI: umple spitalele de bolnavi/stresaţi, sunt boli profesionale… nu le mai enumăr că m-apucă stresul!
Sunt multe de spus, poate chiar întregi cărţi de scris, despre observaţiile asupra altor vieţuitoare ce nu muncesc şi totuşi trăiesc… fie vară fie iarnă.
Îmbrăcăminte… bani necesari pentru haine, groase pe timp de iarnă. De ce muma Natură a fost aşa cruntă cu noi oamenii? Pe câini i-a îmblănit, rezistă iarna.
Medicina actuală a găsit o parte din acest răspuns: pielea are 3 straturi, un strat “este responsabil” cu transferul de căldură, poate izola organismul de frigul de afară… cam care este rolul părului bogat, la unele animale.
Se pare că această funcţie a pielii a fost atrofiaţă în anii de “comoditate” în care omenirea a purtat haine.
Permalink
« Previous entries
