Archive for Ştiinţă

09.07.08

Vom muri cu toţii miercurea viitoare?

Posted in Ştiinţă at 1:06 am by rast

S-a lansat un zvon năuc asupra unui accelerator de particole ce va fi pus în folosinţă miercuri 10 septembrie. Mai multe puteţi citi aici şi prin alte răspândacuri care habar nu au de cunoştinţe de fizică atomică. Prin clasa XII-a am învăţat multe lucruri despre astfel de acceleratoare de particule. Ele sunt utilizate de mulţi ani pentru studierea săbtanţelor materiale.

Staţi liniştiţi! Pun pariu pe leafa mea că nu se va întâmpla nimic. Una la mână: din cauza construcţiei acceleratorului. El are o formă circulară (ca volanul unei maşini), iar protonii circulă într-o cuşcă magnetică, creată în accelerator. Doi la mână: ce pot face nişte amărâţi de protoni lăsaţi liber? La exploziile din Japonia de acu 60 de ani, au fost lăsaţi în libertate mult mai mulţi protoni…

08.11.08

Calculatoare, Internet - HDD, SSD

Posted in Ştiinţă at 2:20 am by rast

Iată că a apărut o alternativă destul de viabilă pentru discurile hard (HDD) din componenţa unui calculator. Pe lângă faptul că este singura piesă componentă, în mişcare a unui calculator, ceea ce o face să fie şi cea mai sensibilă la impacturi cu alte corpuri dure, HDD-urile cunsumă şi multă energie. SSD-urile (Solid State Drive) au avantajul unui consum mai mic, ceea ce le face foarte interesante, ca o alternativă viabilă pentru calculatoare alimentate prin cablul de reţea… sau laptop-uri cu o durată de funcţionalitate mai ridicată… până la o nouă re-încărcare a bateriilor (re-alimentare de la priza de curent electric).

Cel mai mare dezavantaj al SSD-urilor este considerată: viteza de transfer mică - aproape jumătate din viteza unui HDD ne-pretenţios. Având în vedere că nici HDD-urile nu erau, la începuturile tehnologiilor lor, foarte performante, trebuie să aşteptăm să vedem ce îmbunătăţiri ne va aduce viitorul pentru viteza SSD-urilor. Preţul de cost este aproximativ de cinci ori mai mare decât a unui HDD… să vedem preţul de peste un an sau doi.

HDD-urile, fiind piese mecanice/metalice în mişcare, se încălzesc… degajă căldură - energie inutilă, disipată de un ventilator… altă piesă în mişcare, alt consumator de energie.

07.25.08

Transformări ADN

Posted in Ştiinţă at 11:30 pm by rast

Poate cea mai importantă constatare medicală/ştiinţifică, este aceea că lanţul ADN, moştenit genetic, nu este “o invariabilă” a vieţii noastre, ci el poate fi modificat, prin măsuri, considerate de mulţi, puţin cam dure. Se poate citi aici, un articol ceva mai detaliat despre un studiu medical care a dus la această concluzie.

Ideea modificării lanţului de ADN, din fiecare celulă a corpului uman, este o idee care, dacă este adevărată pentru întregul lanţ nu numai pentru anumite gene, revoluţionează toate teoriile medicale ale prezentului. După cum am mai spus şi în alte post-uri, trăin vremurile unor mari modificări sociale şi de mentalitate umană, la toate nivelele vieţii cotidiene. Trebuie luate diferite măsuri de adaptare, de înglobare a noilor teorii, pentru a dezvoltare personală în conformitate cu dorinţele fiecăruia.

Despre acest subiect s-au scris şi cărţi. Despre una dintre ele, dar cu o sursă şamanică, nu ştiinţifică, puteţi citi aici. Despre alta, aici.

Eu personal, prin regimul de viaţă adoptat, simt astfel de transformări pe propria piele, zi de zi. Au efecte pozitive dar şi unele… mai neplăcute, să spun. Dar nu sunt definitive, sunt curios care vor fi efectele care se vor aduna în ani mai mulţi.

11.10.07

Cancer - John Hopkins III

Posted in Ştiinţă at 1:12 pm by rast

Celulele canceroase sunt acoperite de un perete de proteine. Renunţarea la carne sau reducerea ei în alimentaţie duce la eliberarea de cantităţi din ce în ce mai mari de enzime; acestea atacă proteinele din peretele celular, şi permit astfel, celulelor specializate să distrugă aceste celule canceroase.

Unele suplimente nutritive ajută la întărirea sistemului imunitar, cum ar fi IP6 (inozitolul sau vitamina B9, conţinut de tărâţele de grâu, seminţe, nuci - n. tr.: Edith Kadar), Essiac (ESSIAC este o formulă din plante ce a fost utilizată din anul 1922 de o soră medicală din Canada numită Rene Caisse pentru a ajuta pacienţii cu afecţiuni grave. Cele opt plante din reţeta originală sunt: ciuline sfânt, rădăcină de brusture, lamânaria, trifoi roşu, ulm cu coaja netedă, rădăcină de revent turcesc, năsturel, măcriş mărunt), antioxidanţi, vitamine, minerale, etc. , toate stimulând imunitatea să lupte şi să distrugă celulele canceroase.

Alte suplimente, cum ar fi vitamina E, produc apoptoza sau moartea programată a celulelor, metodă naturală a corpului de a scăpa de celulele bolnave, nedorite şi inutile.

Cancerul este o boală a minţii, corpului şi spiritului. Gândirea pozitivă şi o fire activă ajută pe cel care luptă cu cancerul să supravieţuiască. Furia, neiertarea şi amărăciunea “construiesc” un mediu stresant şi acid în corp. Trebuie să învătăm să avem un spirit iubitor şi iertător, să ne relaxăm şi să ne bucurăm de viaţă!

Celulele canceroase nu se pot dezvolta în prezenţa oxigenului. Făcând exerciţii fizice zilnice şi de respiraţie, oxigenul ajunge adânc la nivel celular. Terapia cu oxigen este foarte importantă pentru distrugerea celulelor canceroase.


“Unele suplimente nutritive ajută la întărirea sistemului imunitar”… o fi ajutând , dar cea mai bună metodă este I,D,I, :) .Deja mă bate gândul la o reclamă în versuri :) :Faceţi IDI cât puteţi
Dacă vreţi să rămâneţi
Cu-n sistem imunitar
Tare cât un…Trebuie să mai caut o rimă :) … să-mi iasă reclama.

“ESSIAC este o formulă din plante ce a fost utilizată din anul 1922 de o soră medicală din Canada numită Rene Caisse”… altă idee :) , fiind adeptul I.D.I., şi probabil, eu am înfiinţat sintagma de “totul este I.D.I.”, voi încerca să o brevetez :) , să rămână urmaşilor mei şi urmaşilor, urmaşilor mei, şi urmaşilor, urmaşilor, urmaşilor mei… cu limbă de moarte, tipărit în analele Academiei Române, săpate pe bolovanii din Piatra Craiului. :) Nu, nu mi-am pierdut modestia, pentru 5 minute doar, m-am făcut că nu o mai găsesc :)

“Alte suplimente, cum ar fi vitamina E, produc apoptoza sau moartea programată a celulelor, metodă naturală a corpului”… hopa!!! să mai zică careva că omul cât trăieşte… se plictiseşte. Apoptoza este un termen nou pentru mine (şi-a revenit modestiaaaa!!1 :) ), google aduce multe referinţe la acest cuvânt, proces celular. Am ce face zilele astea!!!

“Cancerul este o boală a minţii, corpului şi spiritului. Gândirea pozitivă şi o fire activă ajută pe cel care luptă cu cancerul să supravieţuiască”… ideea este a unui medic, care are ca scop în viaţă să vindece oamenii. Eu, ca programator, am ca scop în viaţă să fiu mereu sănătos şi apt de muncă/cârcă şi hâială. De aceea zic: I.D.I., fructe, fără carne, pentru a trăi sănătos, şi nu doar a supravieţui.

“să ne relaxăm şi să ne bucurăm de viaţă!”… BINGOOO!!! relaxarea este secretul succesului în viaţă, din punctul de vedere al unei dezvoltări personale naturale: “să te simţi bine în pielea ta!”

“Celulele canceroase nu se pot dezvolta în prezenţa oxigenului.”… şi această afirmaţie m-a lovit într-un punct dur. De mai multe luni încoace, simt să stau degeaba şi să mă concentrez asupra respiraţiei, făcând-o din ce în ce mai profundă. Dar despre acest subiect într-un post ulterior, e prea important.

Cancer - John Hopkins II

Posted in Ştiinţă at 10:34 am by rast

Celulele cnceroase se dezvoltă cu:

1. Zahăr.
Eliminând din alimentaţie zahărul, se elimină astfel, una din cele mai importante surse de hrană a celulelor canceroase. Înlocuitorii de zahăr, îndulcitorii sintetici cum ar fi zaharina sau alte produse (Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc.), au la bază aspartanul (E951), o substanţă chimică dăunătoare. Un înlocuitor natural al zahărului ar fi mierea de albine şi melasa, dar în cantităţi moderate. Sarea de bucătărie conţine adaosuri chimice pentru a avea culoarea albă. Alternativa ar fi sarea de mare.

2. Laptele şi produsele lactate
Laptele favorizează apariţia de mucus în corp, în special la nivelul tractului gastro-intestinal. Cancerul este hrănit de acest mucus. Renunţând la lapte şi produsele derivate şi consumând lapte de soia ne-îndulcit, celulele canceroase “mor de foame”.

3. PH acid.
Celulele canceroase “înfloresc” în mediul acid. O alimentaţie preponderent carnivoră induce un PH acid în corp, şi ar fi mai bine să se consume peşte şi pasăre în cantităţi mici, decât carne de vită sau porc. Carnea mai poate conţine substanţe administrate animalelor: antibiotice, hormoni de creştere şi paraziţi, ce dăunează, în special, persoanelor cu cancer.

4. O dietă bazată 80% pe legume proaspete consumate ca atare sau sub formă de suc, grâu integral, seminţe, nuci şi fructe, schimbă PH-ul corpului în alcalin. 20% poate fi din alimente gătite, inclusiv fasole boabe. Sucurile proaspete din legume asigură necesarul de enzime digestive, uşor absorbabile, care ajung la nivel celular în 15 minute de la consumare, şi care hrănesc şi favorizează creşterea de celule sănătoase. Este bine să se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi. Enzimele sunt distruse la 40 grade Celsius.

5. Evitaţi cafeaua, ceaiul şi ciocolata ce pot conţine cantităţi mari de cofeină. Ceaiul verde este o alternativă foarte bună, având şi proprietăţi anti-canceroase. Cea mai bună băutură este APA - purificată sau filtrată, pentru a fi astfel eliminate, toxinele sau metalele grele. Apa distilată este acidă, deci evitaţi-o.

Proteinele din carne sunt dificil de digerat şi necesită o cantitate mai mare de enzime digestive. Carnea nedigerată rămâne în interiorul intestinului, intră în putrefacţie şi se creşte astfel, cantitatea de reziduuri toxice din corp.


“Un înlocuitor natural al zahărului ar fi mierea de albine şi melasa”… experimentez lipsa zahărului în alimentaţie. Este drept, organismul cere dulce, dar atenţie!!! organismul cere dulce, nu zahăr. Putem lua dulcele necesar din fructe coapte suficient, nu ca bananele cele frumoase, fărăr pete negre pe ele. Cele urâte, negre şi moi au un suficient conţinut de dulce/glucide.”ar fi mai bine să se consume peşte şi pasăre în cantităţi mici”… făceam odată o comparaţie. Omul este asemăntor unui copac. Un copac, pentru a creşte şi trăi are nevoie de apă, la rădăcină. Alimentaşia omului, este ca o stropitoare, îndreptată spre copac, din care curge… un lichid. Dacă omul mănâncă carne este ca şi cum acel lichid, turnat la rădăcina copacului este format din apă amestecată cu detergenţi. Copacul se va ofili şi va muri. Dacă omul mănâncă carne de peşte şi pasăre, este ca si cum în apa din stropitoare am pune un detergent mai slab, mai puţin concentrat. Dar tot detergent rămâne.O idee, care se pare vine din Biblie (nu am găsit citatul). La un moment dat, cică Dumnezeu spune oamenilor că pot mânca carne, dar nu care conţine sânge. Carnea de peşte şi/sau pasăre este din această categorie: carne albă - nu conţine sânge. Se pare că sângele conţinut în carne, inclusiv componentele lui, este mult mai nociv decât carnea ca atare.”20% poate fi din alimente gătite2… ca şi cum ai spune: “într-o stropitoare din 10 poţi pune ceva săpun de bucătărie, un detergent foarte slab şi rar administrat”. Dar fără, nu se poate?”Este bine să se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi”.. oare de ce a fost natura aşa de rea cu noi oamenii? Nu ne-a înzestrat, încă de la naştere, cu un storcător? Ne-a înzestrat însă cu o dantură bine pusă la punct, pe care, noi oamenii, am considerat că e bine s-o distrugem de la început, inventând bomboanele dulci şi buuuune la gust. Sunt bomboanele bune, dar dantura este preţul!”Cea mai bună băutură este APA - purificată sau filtrată”… Da! Pentru oamenii ce stau la bloc şi le vine apa prin ţevi, ea trebuie filtrată şi purificată. Oamenii care trăiesc la casă şi au apa la fântână, purificarea şi filtrarea se face natural, prin stratul freatic ce conţine pietre şi nisip.

“Proteinele din carne sunt dificil de digerat”… corect! există şi o explicaţie: carnea este compusă din proteine deja structurate în celule, care au şi alte componente. Dar şi proteinele din celule, au între ele şi alte legături, care conţin şi ele, diferite energii.

Cancer - John Hopkins

Posted in Ştiinţă at 5:30 am by rast

1. Cu toţii avem celule canceroase în corp. Aceste celule nu apar, însă, la testele standard dacă nu sunt în număr de miliarde. Când doctorii spun bolnavilor că nu mai există celule canceroase în corpul lor după tratamentele efectuate, înseamnă doar că testele sunt incapabile să le măsoare deoarece nu mai sunt în număr detectabil.

2. Celulele canceroase apar în corp de 6 până la 10 ori în timpul vieţii unui om.

3. Când sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse şi astfel este împiedicată multiplicarea lor şi formarea de tumori.

4. Când este diagnosticat cancerul, înseamnă că persoana respectivă are deficienţe nutriţionale multiple. Aceste deficienţe pot să apară din cauze genetice, a noxelor din mediul înconjurător, a alimentaţiei şă stilului de viaţă greşite.

5. Pentru a preîntâmpina deficitele nutriţionale multiple, este necesară schimbarea dietei şi administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la întărirea sistemului imunitar.

6. Chimioterapia presupune “otrăvirea” celulelor canceroase cu rată mare de creştere, dar astfel sunt distruse şi celulele sănătoase cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastro-intestinal, etc. iar organele importante, cum ar fi ficatul, rinichii, inima sau plămânii pot fi iremediabil afectate.

7. Radioterapia distruge celulele canceroase dar, în acelaşi timp, arde, cicatrizează şi distruge celule, ţesuturi şi organe sănătoase.

8. Chimioterapia şi radioterapia vor reduce, la început, dimensiunea tumorilor. Folosirea îndelungată a acestor tratamente nu va duce însă, la distrugerea definitivă a lor.

9. Când în corp se acumulează prea multe “deşeuri” toxice rezultate în urma chimio- şi radioterapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infecţii banale şi a complicaţiilor lor.

10. Cmimioterapia şi terapia cu radiaţii pot favoriza mutaţii genetice în celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament şi greu de distrus. Intervenţiile chirurgicale pot determina diseminarea (împrăştierea) celulelor canceroase la alte organe (metastaze).

11. O metodă foarte bună de luptă împotriva celulelor canceroase este de a le înfometa, adică a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.


Se pare că trăim nişte momente foarte interesante: am fost învăţaţi - în momentul de faţă se învaţă chiar şi în facultatea de medicină, anumite principii despre organismul uman. Noi cercetări în domeniu, având la bază noi evoluţii ale tehnicii, permit elaborarea unor alte principii, unele chiar la polul opus celor deja împământenite n credinţa oamenilor. Şi ce este mai ciudat: noile teorii vin să completeze/actualizeze vechile/arhaicile teorii ale omenirii (medicină orientală).Textul despre cancer l-am preluat/copiat dintr-o listă de discuţii, fiind o traducere făcută de medicul Edith Kadar, care are o rubrică permanentă într-un ziar on-line, aici - primul articol.”Când sistemul nostru imunitar este puternic”… cheia este sistemul imunitar. Dar cheia sistemului imunitar care este??? Este Întreruperea Dialogului Interior - I.D.I. - pe scurt. Am mai vorbit/scris despre acest proces, aici.”persoana respectivă are deficienţe nutriţionale multiple”… aici este o problemă a alimentelor promovate prin super marketuri şi este o problemă care apasă din două direcţii:

  • modul de obţinere a alimentelor punguite (:) puse în pungi cât mai apetisante, colorate, sclipitoare - de-ţi lasă gura apă instantaneu), care de obicei conţin ingredianţi nocivi organismului
  • prin alimentarea cu produse sintetice, ne săturăm şi nu mai mergem cu plasa la piaţă, să cumpără produse naturale, fabricate în vastele laboratoare ale mamei Terra, în ciornoziomul mai mult sau mai puţin plin de îngrăşăminte, mai mult sau mai puţin naturale. Alimentele naturale (în special fructele… apoi legumele) aduc un aport de substanţe nutritive pe care alimentele sintetice (fabricate în halele de producţie ale firmei X) nu le au, dar de care organismul uman are nevoie pentru o bună funcţionare (o bună stare de sănătate).

“este necesară schimbarea dietei”… ce am spus în post-ul anterior: schimbarea permanentă nu înlocuirea pe o perioadă de timp.

“şi administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la întărirea sistemului imunitar”… nu prea sunt de acord cu suplimentele nutritive, ele sunt fabricate tot în halele unei firme, ci nu în ogoarele mamei Terra. Şi încă odată spun : I.D.I.

“O metodă foarte bună de luptă împotriva celulelor canceroase este de a le înfometa”… eu vă recomand I.D.I. :) , dar nu pentru a lupta împotriva celulelor canceroase, ci pentru a va fortifica tot organismul, de a preveni apariţia celulelor canceroase. O să fac o comparaţie cu o echipă de fotbal :). Făcând I.D.I. este ca un antrenament permanent, zi de zi, ca o pregătire permanentă înainte de meciul care trebuie jucat. Orice tratament, după apariţia celulelor canceroase, este ca atunci când meciul de fotbal a început, iat antrenorul ameninţă cu bătaia, pe fiecare jucător în parte, să scoată ce are el mai bun în el. Ăsta nu-i antrenament, e mobilizare pe ultima sută de metri, în ceasul al 25-lea.

TOTUL este I.D.I.

10.25.07

Radicali liberi

Posted in Ştiinţă at 2:14 am by rast

Teoria radicalilor liberi este destul de puţin mediatizată şi în special de cei ce vor să vândă produse naturiste pentru ameliorarea situaţiei. Aveţi aici un link spre un articol destul de clar şi complet asupra problemei radicalilor liberi.

Promovând ideea de inteligenţă emoţională simt că, de departe, cea mai bună metodă de combatere a radicalilor este adoptarea unui regim alimentar specific, eliminând produsele care fabrică, în organismul uman, mari cantităţi de radicali liberi, în special uleiurile rafinate. În articolul citat sunt enumerate produsele respective, dar eu simt că cel mai nociv este uleiul. Da! Chiar dacă uleiul este (a devenit) aproape omniprezent (omletă, salată, cartofi pai, zacuscă), nefiind contraindicat de medicina contemporană, el este destul de nociv organismului pe timp lung.

Multă lume ar spune: “s-a mâncat ulei atâta vreme şi nu a murit nimeni”. Da! Ce? Trebuie să moară? Starea de sănătate şi activitate este un etalon.

UN LUCRU SĂ FIE CLAR! Prin stare de sănătate nu înţeleg aparăţia unei boli “certificate” de medicul de familie. Chiar o simplă, dar aproape zilnică, durere de cap, certifică (pentru mine), o stare alterată de sănătate.

Atunci când starea alterată de sănătate erupe, sub forma unei boli, este o fază critică a dez-echilibrului organismului.

Uleiul nu provoacă o boală imediată, el “sapă” în timp, provocând dez-echilibre la diferite nivele ale fiinţei umane şi care se manifestă ca “stări proaste”, cotidiene, ale organismului.

Ideea cea mai importantă mi se pare: “Glutation-peroxidaza şi superoxid-dismutaza sunt principalii distrugători de radicali liberi, iar pentru a putea să le producă pe cont propriu organismul are nevoie de aporturi importante de minerale şi oligo-elemente ca Seleniu si Zinc”.

Organismul are mijloace proprii de a lupta impotriva radicalilor liberi, trebuie fortificat şi ajutat.

04.01.07

Testele de salivă

Posted in Ştiinţă at 1:31 am by rast

Oamenii de ştiinţă (din domeniul medical) au început să investigheze saliva, ajungând la concluzia că pot diagnostica, cu ajutorul acesteia, anumite boli. Copii mai jos un fragment dintr-un mesaj:

“Hepatita, boala Alzheimer sau oreionul ar putea fi diagnosticate prin analiza proteinelor din salivă, spun cercetătorii americani.

… cel mai devreme în 2011, afirmă cercetătorii de la Dental Research Institute at the University of California, citaţi de Washington Post.

Testele de salivă au avantajul major că sunt mai uşor de făcut, iar diagnosticul poate fi pus într-un timp mai scurt, până la agravarea bolii. În prezent, testele de salivă pot depista deja cancerul de gură, în proporţie de 90%, precum şi unele boli autoimune. Pentru aceasta, cercetătorii au analizat o parte dintre proteinele şi moleculele ARN din salivă.”


Şi acum, să ma dau eu şmecher  :) , povestind ideile ce le am. O să fac o mică paranteză, amintind/link-uind un comentariu (de aici) al unei persoane, care prin exprimarea “DEMIURGULE !” crede că-mi va răscoli un oarece orgoliu personal. Nici vorbă  :) , îmi ştiu de lungul nasului, iar ipotezele ce le scriu mai jos (şi altele, mii, ce gârâie prin capul meu… printre neuronii obosiţi de clase Java…) nu sunt de natură să mă facă canditat la titlul de “buricul pământului”! ai multe, în postul viitor/următor.

Deci! Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că testele de salivă ar putea diagnostica anumite boli. Prin extensie: omul are 5 (cinci) simţuri. Excluzând simţul tactil (pipăiala  :) ), toate celelalte 4 (patru) au organele de simţ amplasate în zona capului: ochii, urechile, nasul, gura/limba.

Dacă avem în vedere că omul este un sistem deschis, având schimb de energie şi materie cu mediul înconjurător, aceste patru organe de simţ constituie tot atâtea “porţi de acces”, prin care fiinţa umană interacţionează cu mediul.

La o observaţie grosieră a organelor de simţ, putem afirma că ele au nu numai o componentă receptivă ci şi una emisivă. Fiecare organ emite (sau folosind un termen mai medical - secretă) anumite substanţe:

- gura

  • simte gustul,
  • secretă salivă.

- nasul

  • sinte mirosul,
  • secretă “secreţia nazală”  :) , nu folosesc denumirea populară…

- urechile

  • simt sunetul,
  • secretă… ceara… sau cum vreţi să o denumiţi.

- ochii

  • simt lumina,
  • secretă lacrimile… şi alte secreţii (de ex.: denumire populară: puchi)

De ce numai saliva (ca secreţie a unui organ de simţ) ar putea constitui un element de analiză în diagnosticarea unor boli? De ce nu şi celelalte 3 secreţii? Se ştie că ochii (mai exact irisul) era folosit de anticii orientali pentru diagnoza multor boli.

Există boala numită sinuzită. Este o “umplere” a unor cavităţi din cutia craniană cu un lichid. Aceste cavităţi nu sunt doar în zona nasului… sunt răspândite pe suprafaţa întregii cutii craniene.

De mici copii, suntem educaţi că nu este frumos să ne scobim în nas sau urechi. Oare nu cumva, aceste secreţii (din nas şi din urechi) care pot fi “scociorâte” sunt anumite substanţe pe care organismul uman încearcă să le elimine, iar noi - oamenii moderni - nu le lăsăm/ajutăm să părăsească organismul? Oare nu cumva, lăsându-le în nas şi urechi, ele se adună, umplând acele sinusuri? Şi sinuzita dă mari dureri de cap - la propriu vorbesc!

02.10.07

ADN şi viaţa

Posted in Ştiinţă at 9:24 am by rast

Într-un articol publicat în ziarul on-line jurnalul.ro, cu titlul “Rasa de semizei ţinuţi în frâu de propriul ADN” mi se confirmă nişte ipoteze pe care mi le-am “elaborat”  :) în urma unor experimente alimentare, făcute pe mine însumi (cum îmi place mie să spun: m-am cobăit singur - adică am fost propriul meu cobai :) ).

Articolul complet se află aici. Iar în acest post o să preiau doar câteva cuvinte:


Datorită unor secvenţe din codul nostru genetic, unele proteine care intră în alcătuire “tiparelor” celulelor nu sunt la “parametrii calitativi optimi” permişi de structura globală a ADN-ului uman. 

Într-un articol din revista NATURE, concluziile echipei de cercetători conduse de Laurence Hurst de la Universitatea din Bath, Marea Britanie, pun în evidenţă faptul că ADN-ul uman, în mod intenţionat, nu produce cele mai bune proteine posibile…

Până în prezent s-a plecat de la presupunerea că în decursul evoluţiei, genele au dictat cele mai peformante combinaţii de secvenţe ADN pentru producerea proteinelor umane…


Iar o să scriu nişte ipoteze personale, care m-ar putea “califica” drept “dus cu pluta” :) , dar ce să fac dacă noile descoperiri ştiinţifice/medicale, îmi dau apă la moară.

Aşa cum scriam şi aici, sunt de părere că omul/omenirea se află într-un accentuat proces involutiv, iar acest articol confirmă oarecum această idee. Omul original, aşa cum natura l-a creat, avea genele (ADN-ul) la parametri optimi, foarte performanţi. Dar în decursul istoriei, suferind un proces involutiv care s-a transmis şi asupra genelor/ADN-ului. Ştiinţa modernă consideră ca ADN-ul nu poate fi influenţat în timpul vieţii. Ne naştem cu el, şi cu el murim. Am citit o ştire, dar din păcate nu am salvat-o, cum că ar exista deja în mediul ştiinţific ipoteza că anumite fragmente proteice de origine animală pot influenţa ADN-ul.

Părerea mea este că “omul original” nu mânca carne. Odată ce omul a introdus în alimentaţie carne şi produse gătite cu foc, acestea au avut o influenţă asupra codului genetic. Nu am spus o “influenţă negativă”, ci doar influenţă. De ce? Se pare că natura ne-a făcut “modificabili”. Orice modificare este pozitivă sau negativă. Natura nu a ştiut că omul se va modifica în sens negativ.

Anumite secvenţe proteice, odată străbătut peretele intestinal, şi pătrunse în sânge, au ajuns până în celule şi de acolo în structura ADN-ului…. iar, mai apoi, au fost transmise generaţiilor viitoare.

12.18.06

Care este viteza cu care vedem

Posted in Ştiinţă at 12:15 am by rast

Această ştire este preluată de pe sie-ul BBC, de la adresa de aici. Am preferat să copii toată ştirea, nu doar să dau link-ul, din cauză că la un moment dat s-ar putea să dispară din site-ul BBC şi mi se pare foarte importantă.

“V-aţi întrebat vreodată care este viteza cu care vedem? Cât de repede se transmit informaţiile de la ochi la creier? Cercetătorii au descoperit că nu foarte repede. Sau oricum, nu mai rapid decât viteza pe care o putem obţine într-o conexiune Internet rapidă.

Este un rezultat destul de ciudat, mai ales pentru că neuronii transmit semnale cu o viteză mult mai mare decât atât.

Faptul că în mecanismul transmiterii de informaţii vizuale nu se întâmplă acest lucru ne semnalează că avem de-a face cu unul din acele mecanisme în care creierul renunţă la viteză în favoarea unui transfer energetic mai eficient.

Echipa de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania au ataşat o retină de cobai la o reţea de electrozi şi au menţinut-o în funcţiune, hrănind-o în mod artificial.

Au proiectat apoi pe această retină un număr de imagini şi au înregistrat modul în care transmiteau celulele de pe retină semnalele care erau preluate de nervul optic pentru a fi trimise mai departe, cortexului vizual.

Din toate aceste înregistrări, s-a calculat o viteză: 875 de kilobiţi pe secundă pentru o retină de cobai.

Cum retina ochiului uman are cam de 10 ori atâtea celule, rata de transfer ar fi de 875 megabiţi pe secundă.

Ar putea fi însă mult mai mare. Fiecare neuron este capabil să transmită un semnal cam la o milisecundă, însă activitatea medie a unui neuron este de patru semnale pe secundă.

De ce se întâmplă acest lucru?

Răspunsul pare să fie legat de consumul de energie. Creierul uman reprezintă doar 2 la sută din masa corporală, însă foloseşte peste 20 la sută din energia produsă de corpul uman.

Cu cât viteza de lucru a creierului este mai mare, cu atât procentul de energie consumată este mai mare. Pentru a compensa aceste pierderi de energie, celulele retinei s-au împărţit în cele care reacţionează rapid şi cele care reacţionează lent.

Primele sunt cele care ne oferă cele mai importante informaţii. Acestea transferă date cu viteza de până la 13 biţi pe secundă pentru fiecare celulă şi sunt responsabile de detectarea obiectelor în mişcare rapidă.

Celelalte celule ale retinei sunt altfel specializate şi operează cu viteze mult mai mici, de 6-8 biţi pe secundă. Aceste celule leneşe sunt cele specializate în detectarea contururilor, de exemplu.”

« Previous entries