Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for SF natural

03.19.10

Drunvalo Melchizedek – oamenii viitorului

Posted in SF natural at 1:04 am by rast

Drunvalo Melchizedek a dat un interviu despre “Copiii noului vis“, în care vorbeşte despre anumiţi copii, deosebiţi de ceilalţi. Ceea ce mi-a atras atenţia ăn mod deosebit, din acest interviu/text, este ideea modificării ADN-ului uman. Mă “confrunt” cu această problemă, a modificării ADN-ului, încă de la începutul anului, prin “accidentul” despre care am mai scris în blog. Mi-am pus deseori întrebarea “ce s-a întâmplat atunci?”. Vocea interioară mi-a sugerat varianta unei modificări de ADN, cu implicaţii asupra tuturor celulelor organismului.

Ideea mi se pare mult prea SF-istica pentru a mi se aplica mie. Motiv pentru care am unele reţineri. Dar simt să scriu anumite lucruri despre “cum văd eu” aceste modificări.

Nu sunt modificări excepţionale, ieşite din comun… sunt reveniri la un ADN natural, aşa cum l-a creat Natura.

Fiinţa umană a ajuns la forma actuală a ADN-ului în urma unui proces involutiv de sute/mii de ani. În aceste timpuri (viitori ani) urmează o întoarcere l normal a unor valori umane, inclusiv anumite aspecte fizice ale organismului uman.

Mi-a atras atenţia numărul 24, numărul noilor spirale ale ADN-ului. În cartea lui Ouspensky, despre învăţăturile lui Gurdjieff: “Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută”, Gurdjieff spunea că planeta Terra este guvernată de 48 de legi. Identic, învăţătura toltecă promovează un număr de 48 legi ce guvernează planeta noastră.

Gurdjieff promovează o “învăţătură necunoscută” care vorbeşte de anumite legi care “evoluează” din 2 în 2: 12, 24, 48, 96, etc.

Nu m-ar surprinde ca acest nou ADN să codifice 24 sau 23 (+glucoza – 24) aminoacizi. Ştiinţa/medicina actuală recunoaşte doar 20 dintre ei.

Interviul lui Drunvalo poate fi supus la multe critici… Mă voi auto-declara cârcotaşul de servici şi voi cârcoti critica acest interviu, prin anumite aspecte care trec peste logica umană.

O primă critică o voi aduce ideii programului de calculator în care s-a introdus un fragment din Biblie. Un program pe calculator este realizat în urma unui algorit descris (deci cunoscut foarte bine) de un om. Deci, acea persoană, cunoaşte modalitatea de prelucrare a datelor de intrare. Ar trebui să se ajungă la date predictibile de fiinţa umană.

Ideea de a fi “centrat în inimă” nu presupune doar iubire, ci şi a avea în viaţă, ca punct de referinţă, doar infinitatea, cum spunea don Juan, în cărţile lui Castaneda.

07.23.09

Viaţa şi filozofia ei

Posted in SF natural at 1:30 am by rast

Am găsit un site inspiraţional. Un site cu post-uri despre viaţă şi problemele ei. Nu dau nume, cine “mă prinde” :) dau o bere/suc/cafea! Aproape orice post de acolo mă inspiră să scriu cel puţin câte un post pe blog-ul meu, despre cum văd eu acea problemă. Dacă voi avea “impuls interior” voi lua post-urile respective unul câte unul şi-l voi… prelucra :) în stil propriu! Voi scrie post-urile în categoria “SF natural“, le voi comenta prin prisma aceea ce simt, citindu-le!

Filozofia este, prin originea denumirii, “dragoste de înţelepciune”! În zilele cotidiene, din ce în ce mai puţini oameni au o astfel de dragoste! Mulţi iubesc banii (ar trebui şi aici un termen/denumire specific :) ). Se spune că un filozof trebuie să aibă cunoştinţe vaste, din multe domenii: citite, văzute, discutate etc. A fost un timp (la varsta de: 10-20 ani) când “m-am jucat” cu filozofii/discuţii despre viaţă (fără a avea pretenţia de filozof :) ). Acum, la 40 de ani am luat-o pe alt drum (de fapt, de mai mulţi ani am apucat-o pe drumul ăsta): al “vocii inimii”!

Oamenii apreciază filozofii şi pentru limbajul lor plin de neologisme… plin de cuvinte rar utilizate în discuţiile cotidiene. Eu, pe drumul care îl străbat, am dat de idei pe care nu le pot exprima. Nu s-au “inventat” cuvinte care să desemneze anumite stări psihice, anumite evenimente etc.

Filozofii spun că, în viaţă, trebuie să lupţi, să te ridici, să te afirmi etc. Câţi, astfel de oameni, au murit “cu sufletul pustiu şi gol“? Mie, “vocea inimii” îmi spune: “las’o naibii de afirmare… ai grijă de sufletul tău”. Oamenii fug după lucruri trecătoare. Eşti apreciat… faci o gafă ceva ce ceilalţi consideră a fi o gafă: gata cu apecierea… deja te desconsideră! Fuga după bani… un incendiu, o inundaţie… O să spuneţi că sunt prea negativist! Nu! Nu sunt negativist, dar îmi plac lucrurile durabile. Nu mă ghidez după ideea “lasă că merge şi aşa”.

Să luăm de exemplu 3 stări (3 – cifră magică :) )

  • sentimentul singurătăţii
  • frica de moarte
  • nemulţumirea de sine

câţi oameni luptă împotriva acestor 3 stări interioare? Dacă ai o căldare de bani + 3-4 conturi la BRD, ai scăpat de “frica de moarte“? Da! Poţi cumpăra diferite medicamente pilule care atenuează acest sentiment, dar peste o bucată de timp efectul pilulei trece… şi tu rămâi “pustiu şi gol”!

Se spune că un om curajos are frici/frică (inclusiv frică de moarte), dar trece peste ele. Păşeşte cu curaj… spre visul/idealul său.

Dacă vrei să mergi spre “legenda ta personală” nu ai nevoie de curaj, ci de putere de decizie. “Legenda ta personală”, aproape TOTDEAUNA va fi în afara sistemului de valori al timpului şi arealului geografic în care trăieşti.

Dacă nu ai frică de moarte, nu înseamnă că te bagi ca bou’ chioru’ în tot felul de situaţii aiurea. Lipsa acestui sentiment îţi dă un calm care te face “să gândeşti la rece” situaţia!

07.16.09

Energie solară

Posted in SF natural at 4:48 am by rast

Articolul de aici, mă duce cu gândul la piticii din mintea mea :) , la ideea ce o aveam/am, de a scrie o carte SF: “planeta se răzbună”, în care se termină resursele energetice planetare: petrol, cărbune etc. În acel post nu am intrat în amănunte SF-istice… dar o să spun în acest post nişte amănunte… altele, altă dată… în alt post :) !

Noi oamenii, suntem “copiii” acestei planete. Barza ne aduce din “emisfere cereşti”, ne aruncă pe această planetă albastră şi ne lasă la dispoziţia liberului arbitru, să trăim cum vrem: ghidându-nr după “vocea inimii” sau după “vocea poporului”. Indiferent cum trăim, nu putem trăi fără păpică, fără haleala noastră cea de toate zilele, fie ele de post sau de frupt (cărniţă, brânzică etc.). Religia creştină, într-o rugăciune de bază, spune: “dă-ne nouă pâinea ce-a de toate zilele”. Doamne-doamne ne dă această pâine, dar foloseşte diferiţi intermediari: vânzătorul din magazinul din colţ, brutarul ce pune “sare după gust”… pământul ce face grâul cu spicul mare (cine mâncă pâine de secară… tot în pământ se face şi secara :) , aşişderea şi mămăliga). Aş putea considera pământul ca fiind “tatăl nostru”, cel care ne hrăneşte.

El nu vrea să ne distrugă, chiar dacă “unii copii” ai lui au luat-o razna şi-l ciopârţesc cu lama cu draglinele şi forezele… El ar vrea ca (virgulă) copiii lui să trăiască fericiţi, în bucurie, sănătoşi, sute de ani. Mulţi copii au luat-o razna, sunt obraznici… Pământul s-a supărat şi-i pedepseşte… le taie macaroana :) dar… cum îi triază? Cum va proceda pământul să nu-i bată şi pe copii cuminţi (cât de cât cuminţi – nu există om fără… păcat)

El soluţii a dat! Soarele îl ajută, aruncă spre noi (spre pământ) “bolovani” de energie! Oamenii sunt fraieri şi nu o folosesc! Ea e gratis, nu cere muncitori pe schele, profituri etc.

Cad în realitate… mă duce mintea la lampa care luminează veşnic, găsită pe undeva prin măruntaiele acestei regiuni Carpato-Danibiano-Pontice. Lampa dă lumină fără a folosi vreun combustibil. Transformă nişte energii cosmice (energiile solare lumineaza Canada :) în acel timp orar) în energie luminoasă!

07.05.09

Analize medicale – proiect site web

Posted in SF natural at 2:08 am by rast

Articolul de aici mi-a enervat piticii de pe creier :) , i-a pus la treabă… au scormonit prin memoria-mi obosită şi au găsit un mic exemplu. O să copy-paste un fragment din articolul citat mai sus:

“Cu toate acestea, exista perioade de timp cand vocea noastra interioara ne scade increderea in noi iar acest lucru ne determina sa actionam pentru recastigarea ei.”

Da! E mare problemă când vocea interioară “ne scade încrederea în noi”!!

Concluzia mea: pe scurt: “nu suntem pe drumul nostru”!

Chiar dacă ne-am propus ceva măreţ, ceva deosebit, spre binele tuturor, chiar dacă avem intenţii bune etc. vocea interioară (vocea inimii) ne trage un semnal de alarmă: că nu suntem pe drumul nostru.

Da! Pe acel drum care nu este al nostru vom putea obţine bani, aprecierea celorlalţi, faimă, laude etc. dar nu vom obţine linişte sufletească. Nu ştiu de ce îmi vine în minte sintagma “suflet pustiu şi gol”. Ba ştiu! Câţi oameni cu faimă (VIP-uri) nu au murit plângându-se de “suflet pustiu şi gol”?

Având probleme cu sănătatea (diabet de 25 ani, frecvente răceli etc.) am fost, de mic, confruntat cu ideea de analize medicale. Prin 2002-2003 am vrut să fac un site, cu şi despre, analizele medicale… să explic fiecare analiză în parte, ce este ea, care sunt valorile considerate normale, ce efecte au ele asupra sănătăţii etc. Vocea interioară “m-a blocat“. De fapt, “m-a blocat” în toate încercările mele să studiez medicina.

Eram suficient de indignat pe dânsa :) , adică pe vocea mea interioară: de ce nu mă lăsa să învăţ medicină? La ce-mi putea strica? Să presupunem că nu mă ajuta cu mare lucru dar la ce-mi puteau strica cunoştinţe medicale?

Acum, în 2009 am găsit răspunsul: toate teoriile medicale actuale sunt “pe dos” omului, aşa cum l-a creat natura (sau forţele divine).

Nu! Nu m-am dilit suficient de mult, să cred că am descoperit America, adevărul sau alte prostii d’astea. Care este părerea la care am ajuns (în acest torid iulie, 2009 :) ): omul, aşa cum l-a creat natura (Dumnezeu sau Darwin), era (sau este), mult diferit de cel pe care îl cunoaşte medicina contemporană.

Un singur exemplu: toltecii, locuitorii Mexicului. Cei care pot vedea “cealaltă realitate”. Au ei analizele medicale în limitele pretabilite de medicina occidentală a fi “normale“?

Într-o carte, nu mai ştiu care… când am citit-o credeam că este o aiureală, dar vocea interioară mi-a dat un BIP, să reţin ideeaş don Juan a spus că “cealaltă realitate” este o lume care se modifică foarte repede, iar ochiul uman nu are putere să distingă evenimentele ce se petrec cu acea viteză.

Celulele organismului uman se modifică (mor şi se divid) odată la 20-30 zile. Suficient, pentru ca ochiul uman să le perceapă. Cealaltă realitate se pare că se modifică de câteva zeci de ori pe secundă.

Nu este vorba doar pe percepţie, ci şi de viteză de transmitere a influxului nervos. Ochiul percepe, dar trebuie să transmită, mai departe la creier, informaţia primită. Transmiterea neuronală, prin impulsuri electrice este o ipoteză a medicinei clasice. Întrebarea este: cum se transmit, la creier, informaţiile primite de organele de simţ?

Regimurile alimentare ce le fac de atâta timp m-au determinat să trag următoarea concluzie: viteza de transmitere a impulsurilor nervoase poate varia, de la om la om, funcţie de mulţi factori… primordial fiind ADN-ul. Nu! Nu ştiu cum se influenţează unele pe altele, ştiu doar atâat… că se influenţează! Mai caut!

05.26.09

Bănuială de bănuială!

Posted in CSS, SF natural at 10:49 pm by rast

Încep să am o bănuială! Internetul şi noile lui tehnologii (CSS, AJAX, etc.) oare nu au fost inventate în urma unor “inspiraţii” din alte planuri ale existenţei? De multe ori, în ultimele săptămâni – de când lucrez la site-ul web, încercând să fac diferite sistematizări în fişierele *.css, simt: să fac sau nu, anumite completări/modificări.

Mi se pare un lucru foarte ciudat! Mi se pare “destul de normal-natural” să am intuiţii în viaţa cotidiană… dar şi în ceea ce priveşte astfel de tehnologii specializate? Uneori mă miră şi pe mine ideile ce-mi trec prin minte. Ştiu că nu sunt ale mele… că vin de undeva. Sunt curios unde vor ajunge!

O altă nedumirire: sunt îndreptat, prin ceea ce simt, să folosesc produse/soft-uri Open Source. Nu! Nu sunt un zgârcit! În viaţa de până acum (dinainte de criză) mă ghidam după ideea: “dai un ban, dar stai în faţă”. Simt că ceva se va schimba. Aş putea lansa o ipoteză! Sunt mulţi oameni care lansează ipoteze SF-istice!

Imperiul banului ia sfârşit!

Acest lucru îl simt. Încerc să înţeleg mental ce se poate întâmpla. Încerc să-mi aduc aminte din istorie, timpuri străvechi, în care oamenii trăiau fără bani; în care oamenii îşi procurau cele necesare prin simplu schimb de produse.

V-aţi imaginat vreodată o lume/viaţă în care nu există bani?

Un lucru care priveşte chiar blog-urile. Sunt diferite păreri legate de deschiderea unui link (a unei alte pagini web) din blogroll. Cea mai utilizată practică, este deschiderea ei în altă fereastră (sau “fila”  – în Firefox). Acest efect (deschiderea altei ferestre) se face prin specificarea în link a atributului “target”, cu valoarea “_blank”. În XHTML 1.0 strict, atributul target este depăşit (ca să nu spun de-a dreptul: scos). Căutam o soluţie echivalentă în CSS. Asta până când am găsit o discuţie pe o listă (mânca-l-ar mama de Internet :) ). Din vechile versiuni HTML se “scot” (se consideră depăşite) acele elemente (tag-uri, atribute, etc…) care pot fi preluate de unele funcţionalităţi ale browser-ului.

Mai precis: acel target este preluat de o manevră suplimentară a celui ce vizitează pagina, dar îi lasă libertatea de a alege; adică un click dreapta pe link şi selectarea din lista care apare “deschiderea în fereastră nouă”.

Se observă o tendinţă a tehnologiilor Internet (apropo de “programare web”): de a lăsa o cât mai mare libertate de alegere a utilizatorului/vizitatorului.

Din acest motiv nu mă miră nici tendinţa de realizare a paginii web la care lucrez, tendinţă pe care o simt – nu o… teoretizez, de a lăsa o mai mare libertate de alegere a proprietarului. Din cunoştinţele mele de programare şi design web, există puţine (sau chiar deloc) tools-uri care să-i confere proprietarului o libertate de alegere a design-ului. Există o tendinţă… sunt multe teme pentru WordPress. Proprietarul unui blog are de unde alege.

De asemenea sunt multe template-uri pentru un site web, proprietarul ar avea de unde alege, dacă realizatorul paginii i-ar pune la dispoziţie o gamă de opţiuni.

O temă (template) mi se pare un concept prea… extins. Ce te faci dacă unui proprietar îi place ceva într-o temă şi altceva într-altă temă (ideal-ul ar fi o combinaţie între cele două teme, template)?

Mă tentează o… “mergere” în detaliu a realizării paginilor web. De exemplu alegerea culorii de fundal (sau a unei imagini, cu crearea efectului de degrade), alegerea unei imagini pentru un header (sau footer) al paginii, etc…

05.16.09

Răzbunarea planetei

Posted in SF natural at 3:11 am by rast

În post-ul anterior m+am lăudat că am multe SF-uri prin cap. Unele dintre ele “bat la porţile sistemului tactil” :) (degetele cu care lovesc tastele tastaturii) şi încearcă să se facă publice. O întreagă carte nu am timp să scriu, dar un articol post, pe blog… tocmai scriu :) !

Titlul post-ului ar fi şi titlul cărţii: răzbunarea planetei (sau poate planeta se răzbună)! Ar fi vorba despre o planetă Vectra, din sistemul solar Penta, ai căror locuitori au neglijat sute de ani, mediul natural în care trăiau şi implicit, faptul că planeta avea “un suflet viu”, fiind şi ea parte integrantă a unei creaţii, cu mii de ani în urmă, a unei inteligenţe net superioare.

Locuitorii acelei planete au “exploatat” cu nechibzuinţă resurse materiale, din corpul planetei, provocând dez-echilibre foarte mari, implicit suferinţă mare, sufletului planetei (ca şi în cazul unui om care se taie sistematic cu lama şi îşi dă cu ciocanul peste oasele organismului).

Planeta era îngăduitoare, suporta chinurile pricinuite de “copiii ei” în speranţa că se vor îndrepta la un moment dat. A tras anumite “semnale de alarmă”, prin unii locuitori care au prognozat diferite calamităţi, dar nu au fost luaţi în considerare de cei ce conduceau planeta. Într-o anumită conjunctură, planeta nu a mai rezistat şi a hotărât să se răzbune.

Primul lucru care l-a făcut, a fost să se protejeze, să-şi apere “organismul” de loviturile permanente ce le suferea. Locuitorii planetei aveau un organism compus din materiale uşoare (carbon, hidrogen – hidraţi de carbon – azot, oxigen, etc…), planeta avea un organism compus din materiale grele (fier, plumb, uraniu, siliciu – ciment, etc…) pe care locuitorii îl scoteau din corpul planetei şi îşi făceau diferite dispozitive cu care îşi satisfăceau lenea şi alte mici plăceri.

Planeta a început să defecteze acele instalaţii/dispozitive cu care locuitorii scoteau minereurile materialele din care îşi construiau diferitele lucruri. Din acest motiv a luat naştere o criză catastrofă planetară. Locuitorii nu-şi dădeau seama ce se întâmplă, de ce dispozitivele lor se strică şi de ce specialiştii lor nu reuşesc să le repare.

Cele scrise mai sus ar fi subiectul “în mare”, amănunte se pot scrie…

11.26.08

Criză de valoare

Posted in SF natural at 6:05 am by rast

Da! Trebuie să recunosc! Cartea domnului Pavel Coruţ: “Codul lui Zamolxe” m-a pus serios pe gânduri. Să reconsider toate activităţile şi lucrurile care mă înconjuară, pe criterii de utilitate şi necesitate. Îmi plăcea explozia Internetului, multitudinea de site-uri care a luat naştere. Începe să-mi displacă! Şi nu numai Internetul. Încep să privesc cu un ochi (sau poate cu toţi, doi :) ) critic, informaţiile prezentate, din punctul de vedere al utilităţii şi necesităţii lor. Cu ce ne pot ele ajuta să avem o viaţă mai bună! Cu ce ne pot ele spori nivelul de trai, confortul psihic şi fizic.

Citesc despre această omniprezentă criză. Prea începuse lumea să dezvolte acele laturi industriale care aduc doar mici înfrumuseţări trecătoare. Oamenii trebuie să se preocupe de lucruri mai importante pentru viaţa lor! Banii au devenit un scop în sine. Oamenii depun eforturi pentru a câştiga bani, a acumula valori materiale pe care le dosesc prin cămară sau beciuri şi pe care nu le mai folosesc. Lucruri inutile, încă de la cumpărare… nu depreciabile pe parcurs. În fuga după bani, oamenii neglijează alimentaţia, implicit propria sănătate. Cu efecte mai mult sau mai puţin imediate, asupra întregii familii. Neglijează educaţia copiilor. Sub pretextul că: “muncesc să aibă ei de toate”, nu mai au timp să stea de vorbă cu copiii, cu partenerul de viaţă. Aceştia, neglijaţi, intră pe YM şi stau la taclale ore întregi. Dependenţă de Internet. Şi asta nu numai la noi în ţară, până şi chinezii s-au plâns de această dependenţă.

Chiar dacă Obama nu m-a întrebat, probabil nici noul guvern al României :) , eu o să emit o soluţie a acestei crize (nu daţi în mine cu catalogări de genu’ “e dus, săracu’” :) , nu-s dus, fac doar haz de necaz!). trebuie o reconsiderare deplină a valorilor sociale. Dacă-mi alocă bugetul statului bani să-mi cumpăr un pix şi 3-4 mine de rezervă, o să încerc să scriu o carte detaliată pe această temă :) , cu dedicaţie noului preşedinte ce va fi ales :) !

Sau poate ar fi mai bine să mă apuc să scriu ceva poante braşoave gogoriţe ca cele de mai sus :) ! S-ar putea să-mi ofere GRATUIT un post de pacient la spitalul 9. Cazare şi haleală gratis!!!

11.25.08

A învăţa, învăţare

Posted in Dezvoltare personală, SF natural at 4:46 am by rast

Învăţământul românesc (mă îndoiesc ca fiind singurul) este cuprins de mari frământări. Nu are rost să le enumerăm, începând cu cea mai recentă, despre salariile profesorilor şi continuând cu lipsa, aproape totală, de interes a elevilor. de-a lungul timpului s-au încercat diverse cârpeli. S-au obţinut rezultate îndoielnice şi temporare.

Am fost profesor un an de zile (1992-1993), la o şcoală primară, într-un sătuc de lângă Tg. Neamţ. Am făcut un compromis între programa ce trebuia să o urmez şi unele imbolduri interioare. Acele experienţe m-au făcut să înţeleg un lucru: copiilor le place să înţeleagă fenomenele din jur, le place să gândească. Dar şcoala le oferă definiţii şi formule, învăţate pe de rost, fără să înţeleagă mare lucru.

Şcoala ar trebui recladită din temelii. Cum? Ar trebui, într-o primă fază, să fie ascultaţi cu atenţie copii. Ei încep o vârstă a întrebărilor, a curiozităţilor. Nouă, maturilor, deja educaţi şi dereglaţi manipulaţi ni se par a-normale, fără utilitate. Acele întrebări sunt naturale, fac parte din firea omului. Răspunsul la ele îi conferă i-ar conferi omului un adevărat echilibru interior, o adevărată împăcare cu mediul înconjurător şi modurile lui de manifestare.

Civilizaţia actuală este bazată pe false valori. Sunt ignorate (considerate chiar prostii, de unii) adevăratele valori. În şcoli au început să se înveţe cât mai multe discipline tehnice, cele despre natură şi mediu (curiozităţi native) au fost aproape eliminate. Ce să îi atragă pe copii. Chiar dacă ei manifestă o atracţie spre tehnologie, este greşit înţeleasă. Pe ei îi interesează distracţia. În subconştientul lor, interesul pentru lucrurile naturale nu a dispărut în totalitate. A fost doar acoperit de obligaţiile ce le au faţă de părinţi sau alte instituţii.

Întrebările pe care le emit copiii ar trebui să fie baza/temelia unui nou învăţământ. Bazat pe înţelegere, ci nu pe memorare/toceală. După ce au fost puse bazele/temeliile (poate chiar 4-5 ani), învăţământul ar putea continua cu diverse discipline tehnologice progresiste (automobil, calculatoare, avioane, fizică atomică, etc.).

10.13.08

Natura contra-atacă?

Posted in SF natural at 4:36 am by rast

A fost un moment de cotitură în viaţa lui, când dând curs unor imbolduri interioare, a abandonat sistemul de valori al vieţii cotidiene, s-a “refugiat” între zidurile locuinţei, ieşin în lume, doar când era strict necesar. S-a desprins astfel de toate obiceiurile învăţate în timpul vieţii. A avut momente de “viaţă extremă”, trăind diferite stări. Îşi punea deseori problema “cum ar trebui să fie lumea aceasta?”

I-au venit nenumărate idei, unele mirând-ul chiar pe el! Nu ar putea defini cum natura a creat mediul ambiant pentru om. Un singur lucru este cert: omul s-a îndepărtat f. f. f. mult de natura sa. Prin evoluţia în timp, în ultimele zeci de ani, rămânând argumente/documente istorice scrise, a putut trage o concluzie globală: îndepărtarea s-a produs cu un ritm accelerat, devenind din ce în ce mai artificială, bazându-se pe valori artificiale, inventate de raţiunea/imaginaţia umană.

În ultima perioadă asistă la mari crize, în oate domeniile. Criza financiară este mediatizată, spunândui-se clar pe nume: “criză financiară”. Se anunţă şi alte crize: de petrol, de alimente, de minereuri, etc. O anumită criză nu a fost încă denumită de nimeni: “criza psihologică”. Din ce în ce mai mulţi oameni intră într-o astfel de criză, fie ea văzută ca singurătate, lipsă de comunicare, conflicte personale, depresii, lipsă de motivaţie de viaţă, etc.

Oricât de variată ar fi paleta de probleme psihice, considerate boli de psihologia modernă, ea este în continuă creştere, ca număr de peroane ce se confruntă cu astfel de probleme, dar şi ca intensitate. Probleme psihice au fost, probabil, dintotdeauna – dar nu aşa intense şi greu de suportat. Multe persoane recurg la acte disperate, iraţionale, făcându-şi practic, mai mult rău.

În ultima perioadă, transformări puternice zguduie lumea. Oare natura/naturalul se revoltă, vrând să-şi reintre în drepturi? Lăsând la o parte prognozele şi previziunile misticilor asupra unui posibil viitor – pus pe seama unor forţe divine şi necontrolebile, chiar şi ştiinţele moderne au făcut descoperiri (timide încă) despre o posibilă inteligenţă a naturii. Statistic s-a constatat că în perioada imediat următoare unor devastatoare războaie, în care au murit mulţi bărbaţi, în acele regini afectate, creştea numărul de naşteri masculine. Ceva, parcă ţine în echilibru evenimentele planetare!

Ipoteze, ipoteze!

Câmpurile morfice ar fi un alt argument asupra acestei inteligenţe din ne-văzut!

08.29.08

Viaţa fără sens

Posted in SF natural at 3:14 am by rast

Punea suflet în ceea ce făcea. Un simţ interior l-a învăţat să preţuiască viaţa din jur şi să respecte ceilalţi semeni ai lui cu care intră în contact. Chiar dacă nu se conforma în totalitate sistemului de valori al societăţii în care trăieşte, respecta valorile celorlalţi şi încerca să fie responsabil cu ceea ce făcea.

A venit o vreme în care avea mari dezamăgiri. Lumea din jur parcă o luase razna, nimeni nu-şi mai asuma o responsabilitate minimă, totul era parcă o bătaie de joc. Începuse o mare suferinţă pentru el. Încerca în continuare să depună eforturi pentru a fi bine acolo unde era. Încerca să fie responsabil de faptele lui şi prompt atunci când i se cerea ceva. Chiar dacă el era corect şi lucra cu eficienţă bună, făcând parte dintr-un angrenaj întreg, toată maşinăria se învârtea greoi, aproape fără randament.

Credea că a nimerit într-o zonă proastă, retrogradă! A încercat să evadeze, să-şi găsească un alt mediu mai propice unei vieţi responsabile. A început o amplă căutare! S-a izbit de vechiul “unde dai şi unde crapă”! A căutat un alt loc dar a ajuns la concluzia că peste tot este la fel! O lipsă de responsabilitate generalizată. Parcă nu-i vine să creadă! Caută în continuare! Zilele trec! Din ce în ce mai
rău! Negativităţile parcă se înmulţesc! Viaţa nu mai are parcă nici un sens! Totul s-a înfundat! Scapă cine poate!

Încearcă să-şi menţină un mental curat. Mizeria din jur să nu-l acapareze! E din ce în ce mai greu! Negativităţile asaltează psihicul uman din toate părţile. O simplă indiferenţă faţă de ceea ce se întâmplă nu mai este eficientă, trebuie ceva mai mult, o idiferenţă mai mare… o “durere în cot” de tot şi de toate! Spuneau unii filozofi că viaţa merită trăită pentru micile bucurii care le poţi trăi. Viaţa aproape nu mai are mici bucurii sau dacă mai sunt, ele sunt acaparate de marile negativităţi. O floare se vede pe sufrafaţa unei mlaştini. Chiar dacă mlaştina este mizerabilă, floarea reuşeşte să aducă şi ceva pozitiv. Mlaştina a început să facă valuri! Floarea abia, abia se mai zăreşte! Trebuie să-ţi faci o floare în imaginaţia ta!

Începi să ajungi la concluzia că este bine să trăieşti în imaginaţia ta. Să-ţi faci lumea ta de vis! Să te rupi de realităţile din jur şi să trăieşti din surogatele minţii tale. Imaginaţia şi iluzia unei lumi naturale ar trebui să aibă rolul unui drog: să producă stări pozitive. Să-ţi provoci singur, cu ajutorul imaginaţiei, acele stări capabile să lupte cu negativităţile exterioare, să nu apelezi la medicamente provocatoare de stări mentale de linişte sau nepăsare!