Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Satiră şi umor

04.08.10

Poză pe Internet

Posted in Satiră şi umor at 5:23 am by rast

Nu există nici o poză care să mă înfăţişeze pe Internet. Şi asta din cauză că mu-s prea mândru de moaca faşa mea. Am scăpat de-o boală: narcisismul!

Ieri am terminat procedurile de schimbare a actului de identitate (acuţ îi spune Carte de Identitate, nu Buletin). Actle necesare le depusesem mai demult, moment în care m-au şi pozat. Nu eram pregătit… dacă ştiam că voi fi şi pozat, măcar mă proaspăt bărbieream. Am fost luat prin surprindere, m-au pozat după ce am semnat pe dosarul cu actele depuse.

Ieri, după ce am văzut poza din Cartea de Identitate, după ce m-a pufnit râsu, după ce m-am potolit şi re-devenit serios, mi-a venit ideea să afişez poza pe Internet.

Am o faţă, parcă-s beat turtă. Da’ nu pun poza, că le iau pâinea de la gură actorilor care joacă roluri de beţivi. Îi declesez… după poza din buletin… sunt beat nativ, asta fiind starea naturală!

Beat de numa’ numa’.

03.12.10

Lecţia doctorului Yollok!

Posted in Satiră şi umor at 5:02 am by rast

Nu ştiu exact care este lecţia doctorului Yollok. Am citit doar 30-40% din traducerea în limba română a acestuia… şi am dat fuga la blog să scriu despre ideile din acest mesaj/lecţie!

Lecţia o puteţi găsi aici:

http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm

este doar un site care publică acea lecţie. Prietenul Google mi-a arătat mult mai multe site-uri, în limba română, ce publica acea lecţie.

Citind fragmentul din lecţie, deja am făcut legătura cu ideea domnului Pavel Coruţ, din cartea “SECRETELE VÂRSTELOR DE AUR. Tineri, activi şi fericiţi, de la 20 la 90 de ani”! Puteţi găsi o mică recenzie a cărţii aici.

Ideea că mama NATURĂ a proiectat organismul uman să trăiască peste 100 ani, nu prea mă bucură! Eu sunt doritor de întâlnirea cu “dama de negru”!, dar se pare că încă nu am viză spre tărâmul dumneaiei.

02.17.10

Webmaster: editor MCE, CMS în devenire

Posted in Satiră şi umor at 5:58 am by rast

Iar mă laud!

ATENŢIE! Post din categoria satiră şi umor!

Fiind un tip mai singuratec, beneficiind de un job la o firmă non-IT (deci, ne-având colegi cu diplome de IT-ist/programator/webmaster etc.), deci… ne-având cui să mă laud prin viu grai, folosindu-mi corzile vocale cu care barza m-a dotat şi cu care m-a dat în îngrijirea fiinţei ce-i spun “mama”, după ce i-am împuiat capul cu ţipetele şi plânsetele celor câteva luni de viaţă. Toate astea tot prin corzile vocale din dotare. La mai am şi în aceste zile de criză/2010, dar nu are cine să înţeleagă ce emit ele.

Aşa că mă văd nevoit să mă laud pe blog/Internet, poate se găseşte lume care să înţeleagă ce spun.

Spuse-i într-un post anterior că mă iau la trântă cu editorul de pagini web MCE (mai exact tinyMCE). ‘mnealui – tinyMCE – este scris în JavaScript. E fain editorul şi performant… la fel şi JavaScriptul… dar rulează în browser. Pentru a face modificări în pagini web, trebuie ceva mai mult – PHP sau AJAX.

Am folosit PHP. Mi-am zdruncinat neuronii ăştia obosiţi de glicemii şi insulină pentru a realiza un prototip cât de cât funcţional al unui editor web, adică o persoană fără cunoştinţe de HTML să poată face modificări într-o pagină web. Problema era la salvarea pe server, a modificărilor făcute în browser, în MCE.

Azi am motiv să sărbătoresc, am nişte prime rezultate, din păcate doar funcţionale nu şi cu un grad de uzabilitate ridicat, astfel încât să poată fi funcţional, uşor de utilizat pentru persoane ne-IT-iste.

Oricum, cel mai greu a trecut, de mâine încolo încep un proces de optimizare/sistematizare pentru a face aplicaţia robustă şi uşor de integrat şi în alte pagini web.

Aplicaţia de care vorbesc aş putea-o defini ca un fel de CMS. Dacă găsesc sponsori, aş putea chiar face un alt CMS… că nu ar fi destule pe piaţă şi gratuite pe deasupra.

ATENŢIE! Iar mă laud.

CMS-urile existente, multe la număr, printre care şi prezentul WordPress, în care scriu/întreţin acest post şi întregul blog, au deficienţe la capitolul SEO.

Acesta este şi principalul motiv pentru care prefer să dezvolt site-uri “la mână”, depunând multă muncă. Aş putea utiliza un CMS, dar SEO!

12.16.09

Osho – copyright vs învăţătură gratuită

Posted in Satiră şi umor at 4:00 am by rast

În acest Internet (mai mult lung decât în lat :) ) în spaţiul românesc (aproape rotund… nici lung, nici lat :) ), profitând de gratuităţile Yahoo, de posibilitatea deschiderii şi menţinerii unei liste de discuţii, există o listă de discuţii despre Osho şi ideile lui. Lista se există de mai mulţi ani. Se trimiteau diverse citate din diverse cărţi…

De pe această listă am copiat majoritatea citatelor ce le-am comentat în acest blog. La un moent dat am fost blamat si pârât  :) la membrii listei că copy-paste ca un nesimţit munca altuia… că un gagiu, membru al listei se chinuie şi copie din cărţi anumite texte, iar eu îi iau munca gratis şi nu scriu în blog că nu e munca mea. Păi…, băi frate! Eu când copy-paste de pe listă… nu muncesc? Ce!!! Copy-paste-ul se face singur?

Eu nu încalc nici un copyright (listele de discuţii nu au copyright), copii de la tine, texte ce nu îţi aparţin. Dar tu, copii din cărţi, ce au un copyright pe ele!

S-a supărat gagiu’ şi a început să scrie numai mesaje citate în engleză. N-am mai copy-paste pe blog nici un citat! Puteam să copii din cărţi – am vreo 10 cărţi de-ale lui Osho :) !

Recent gagiu’ “a scăpat” pe lista de discuţii un citat în româneşte. Iată-l:

“Totul trebuie să înceapă şi să se termine cu tine. Energia trebuie să fie folosită de tine doar pentru tine. Fiecare strop de energie trebuie să fie folosit pentru a deveni mai viu, mai treaz. De ce sa te gândeşti la ce spun alţii, la ce fac, dacă e bine sau rău ,dacă eşti sau nu de acord, ce ai face tu dacă ai fi în locul lor… Problema e că nu eşti în locul lor. Eşti în locul tău, doar în locul tău. Uită de capra vecinului. Şi nu băga de seama dacă vecinii tăi au grija caprei tale. Fiecare e liber să aleagă. Fiecare e liber să decidă. Fiecare e responsabil pentru acţiunile sale. Eu nu îmi voi consuma energia aşa. E alegerea mea. Poate e egoista. Poate nu e. E responsabilitatea mea să fiu aşa cum sunt, sau nu. Tu decizi pentru tine. Asta e frumuseţea, asta e binecuvantarea. Asta e libertatea. “tu decizi pentru tine”. .LIBERTATEA UN CUVÂNT EXTATIC. LIBERTATEA UN CUVÂNT MAGIC LIBERTATEA PROPRIUL TĂU SPAŢIU LIBERTATEA E DEMNITATEA MEA LIBERTATEA DE A FI ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL. Îmi vine să cânt acum când împărtăşesc astea cu tine prietene. Atâtea fiinţe libere. Atâta libertatea în Univers. Libertatea e realitatea. Nimeni nu poate să te cucerească, nimeni nu poate să te închidă în vreo închisoare, înafară de tine însuţi bineînţeles dar atunci tot libertate e pentru că e decizia ta. Deci, decât să asculţi cum a spus Hakuin sunetul unei singure palme, mai bine pocneşte-le pe amândouă şi apucă-te de treabă.”

Acest copy-paste e muncit! Textul copiat nu avea diacritice… am muncit şi l-am modificat!

Oare Osho ce ar fi apreciat mai mult:

  • o listă de discuţii cu trafic închis – au acces doar membrii listei… vreo 120
  • un blog – site – unde au acces toţi oamenii interesaţi

Citatul nu-l mai comentez, amintesc doar vorba poporului român, înţelepciunea din bătrâni: câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia!

11.24.09

Biblia – Akasha – minciună gogonată

Posted in Satiră şi umor at 6:20 am by rast

Am citit un post într-un blog (nu spui cine… persoană importantă :) ) din care o să scriu aicilea oarece citate ca să demonstrez gogoneţa.

Cică una bucată reporter american (băăă… americanii ăştia deştepţi de numa’ numa’… parcă ei ar fi descoperit lumea, nu lumea pe ei… acum 4-5 sute de ani :) ) la Washington Post, pe numele ce barza i l-a alocat: Michael Drosnin şi altă bucată matematician… altă barză, alt nume: Eli Rips… ar fi (copy-paste din blog-ul omului):

“introdus in calculator toate caracterele ebraice ale Bibliei, a renuntat la toate spatiile dintre ele si a observat un algoritm matematic care prevede cu acuratete viitorul planetei”

Mânca-ţi-aş conaşule… se chinui omenirea cu computerele lor cu tot (cu j’demii de programe şi j’de sute de mii de baze de date) să emită oarece prognoze meteo pe 2-3-4-5-6-7 zile şi… nu prea le iese pasenţa, da’ gagii ăia au aflat viitorul planetei.

Mânca-le-aş rânza la programatorii ăia ce au făcut programu’ ce a prelucrat datele din Biblie, până nu îi angajează MicroSoftu’… genii este…

Aaa!!! sau poate compu’ ăla n-a avut nevoie de un program? Gagii or fi băgat caracterele ebraice ale Bibliei, undeva pe lângă discul hard, la căldură şi ferit de intemperii.

Cum puşca calului (doamne iartă-mă) pot unii oameni să creadă aşa ceva??? Aiureala asta n-ar crede-o nici bunica (90 ani, văzut calculatoare în poze), darămite un tânăr ce ştie a apăsa pe tastatură şi plimba şoarecele.

S-a scris şi o carte pe tema mai sus copy-paste.

Oamenii ăştia e prea fraieri… crede prea multe… băăă tataie… pune creieru’ la treabă şi gândeşte juma’ de minut!!!

11.19.09

Webmaster vs programator – greşit-am

Posted in Satiră şi umor at 3:18 am by rast

Lume, lume… hai la glume!!!

Tocmai acuma, în vâltoarea transformării mele din programator în webmaster, îmi pică în faţa ochilor un text cu ierarhia într-o firmă:

President
Mai iute ca glontul
Mai puternic ca o locomotiva
Poate sa treaca peste o cladire dintr-o singura saritura
Merge pe apa
Vorbeste cu Dumnezeu

Vicepresident
Se poate tine dupa glont
Poate impinge trenuri mici
Poate sa sara peste cladiri daca are vant favorabil
Merge pe apa daca nu sunt valuri
Vorbeste cu Dumnezeu numai daca i s-a aprobat audienta

Junior Vicepresident
Poarta mereu un MAC 10
Trage trenuri cu dintii
Poate sa sara peste cladiri mai mici, cu elan
Merge pe apa in bazine acoperite
Uneori Dumnezeu ii aporba o cerere de discutie

Division Manager
Poarta o pusca cu teava retezata prin mahalale
Are propriul sau tren
Se catara pe fatada cladirilor
Concureaza la Olimpiada la stilul fluture
Il zareste din cand in cand pe Dumnezeu

Product Manager
Nu este dotat cu munitie de razboi
Se teme de trenuri
Se catara pe scara de incendiu
Inoata bine
Are pe birou o icoana cu chipul lui Dumnezeu

Business Unit Manager
Poarta pistol cu capse
Are macheta unui tren in pivnita
Foloseste usile cladirilor
Poate sa inoate caineste
Poarta mereu o cruce impotriva atacurilor vampirilor

Programming Manager
Are nevoie de ajutor ca sa-si umple pistolul cu apa
Fuge dupa trenuri (si masini)
Se intepeneste in usile rotitoare
Poarta vesta de salvare in apropierea apei
Isi spune rugaciunea inainte de culcare

Programmer
Prinde gloante in dinti
Arunca trenurile de pe sine
Ridica cladirile si trece pe sub ele
Muta albia raurilor din calea sa
El este Dumnezeu!

Si acum o mare problema? Unde este testerul???  Ca asta e cel care spune daca ceea ce face “Dumnezeu” e bine sau nu!

Ce mă fac :) ?!

Webmaster-ul ce loc ocupa într-o firmă!?

Ce-i drept, poanta de mai sus este de la începutul anilor 2000, pe când nu se prea vehicula termenul de webmaster.

Ar trebui reactualizată poanta… dar acum cu criza asta… se aude că firmele apelează la servicii de outsourcing/externalizare în ceea ce priveşte serviciile Internet. Dacă mă externalizează şi pe mine :( !

Am tot ţinut, ca în cartea de muncă, să scrie “programator:) , ce mă fac de-acu’ încolo… meseria de webmaster există??? Poate în cartea de muncă să scrie webmaster :) !

Cu mâna mea mi-am făcut-o… cu ajutorul tastaturii!

11.21.08

Falimentul oficial

Posted in Satiră şi umor at 3:21 am by rast

Acu’ ceva vreme (în urmă cu 3-4 luni), îmi dădusem demisia oficială din funcţia de om. Pentru re-amintiri, aici. Stimabila zburătoare (cu statut oficial de barză, legendar aducătoare de noi suflete, în lumea asta dementă haotică) se pare că nu mi-a aprobat demisia, trmiţând-mi în vizită pe contra-concurenta ei: “doamna cu coasa” – gagica aia, îmbrăcată cu o mantie albă şi o culoare facială mai tare ca a lui Obama.

Aşa că, rămăsei în continuare cu plămânii în stare de funcţionare, consumând O doi, producând CO doi şi scriind prostii pe blog. Văzând această stare de fapt, m-am pus pe jelit, dar m-am ridicat repede. Cu o ciudă ne-mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă:

The Show Must Go On!

- tras, împins, sprijinit de persoana-mi singulară, cu pretenţie de muribund.

Am încercat să mă adaptez accept această stare de fapt: mârlani, imbecili, dereglaţi, derutaţi, haotism, etc. (DEXu-i plin de cuvinte ne-academice care pot exprima ceea ce se trăieşte cotidian în astfel de vremuri). Cu eforturi aproape supra-omeneşti am reuşit să pot înghiţi accepta majoritatea porcăriilor neconcordanţelor ăstei lumi. Oarecum m-am familiarizat cu noul proces de a înnota prin mocirlă.

Când credeam că mă pot ţine la suprafaţă, să nu mă înghită gloata haosul, am avut o altă revelaţie: oricât ai încerca tu (eu, el sau altul) să te ţii la suprafaţă, nu te acceptă societatea. Chiar dacă faci eforturi să “accepţi societatea” (şi membrii ei componenţi) aşa cum este, nu te acceptă ea pe tine.

Chiar dacă renunţi să-ţi dai demisia din funcţia de om şi continui să tragi aer în bojoci şi să duci furculiţa plină la mestecători, nu te acceptă societatea. Oricât ai ocoli demisia, te paşte falimentul.

Demisia ţi-o dai în deplină facultate mentală, conştient uneori că o poţi lua pe altă cale. Falimentul te faultează şi te doboară ne-oferindu-ţi altă cale alternativă. Numai puterile divine cereşti (noroc zodiacal sau horoscopal), dacă există, te mai pot ajuta să nu dai ochi cu dama cu coasa. Aia dă la gioale, categoric şi definitiv!

Important e să nu abdici tu însuţi, să nu te apuce stările nasoale şi să devii găunos când te seceră gagica.

Aş vrea, ca în aceste vremuri, de nasoleală crâncenă pentru planetuţa noastră albastră, să picur cu scrieri faine în oala cu optimism planetar. Dar nu am de ce mă lega să pot scrie ceva pozitiv. Frunzăresc FAT-ul unor computere, prin intermediul unor servere web şi mai dau peste susţineri morale, dar fără suport. Cu alte cuvinte: “vinde visuri celor tineri creduli orbi”. Când voi vedea primul semnal autentic de ceva bun, ridicarea unor evenimente din mocirlă şi înălţarea lor spre ne-mocirlă, vă dau de ştire!

11.13.08

Barack Obama

Posted in Satiră şi umor at 4:23 am by rast

Despre politică nu am scris pe blog. Adevărul este că nu prea mă interesează subiectul. Am început să fiu mai atent la ceea ce se spune despre politică, în ultimele 3-4 luni, din cauza acestei crize mondiale.

Deschizând această pagina web, şi văzând poza lui Obama (mai exact ochii lui), un gând ne-gândit mi-a străfulgerat mintea: “abia de acuma o să-şi dea arama pe faţă!”

Nu! Nu vreau să fac politică, să-mi dau cu părerea asupra situaţiilor politice ale lumii. Vreau doar să-mi susţin candidatura la titlul de “fiul lui mama Omida” :) . În plus, mi-au cam murit lăudătorii şi simt nevoia să mă dau şmecher, poate dau concitadinii mei statuia lui Eminescu jos, de pe podiumul ei de vizavi de Biblioteca Universitară, şi să pună în locul ei “moaca mea”, fie ea şi sculptată în beton! Ăsta fiind un alt titlu la care aspir :) !

Cineva, acu’ recent, punea întrebarea: “oare cum a reuşit Obama să fie ales!”

Răspunsul meu, venit tot pe calea unui gând năstruşnic ne-gândit a fost: “a minţit mai frumos decât celălalt candidat!”

Vom vedea ce va mai fi!!!

09.03.08

Site web

Posted in Satiră şi umor at 12:31 am by rast

Atenţie! Post scris în categoria “Satiră şi umor”!

După cum scrie şi în titlul blog-ului, mă cred relativ priceput în ale programării web. Nu! Nu în sensul că sunt “cel mai tare din parcare”, am concurat pentru postul ăsta şi am pierdut :) , am fost descalificat de alţii, mai buni de gură decât mine. Cursa pentru locul I continuă, apar zi de zi noi pretendenţi şi se bat cap în cap care-i mai grozav. Eu m-am retras de pe scenă. Unii spun că nu ştiu să-mi vând marfa, că nu ştiu cum să ies în evidenţă, că nu ştiu cum să mă fac apreciat… Ba ştiu cum! Ar trebui să ma bat cu pumnii în pieptu-mi de piele, oase şi vase sanguine şi să spun că sunt deştept de mama focului. Nu fac chestii d’astea, nu că nu m-aş pricepe cum, dar mă scârbesc.

Eu, în prostia mea naturală, las faptele să vorbească. Nu-mi place să mă laud, să mă dau macho, să le spun celor din jur că tanti barza, după ce m-a aterizat în braţele celei ce aveam să-i spun “mamă”, a descărcat o basculantă de intelijenţă deasupra mea. Cu riscul de-a fi concediat din locul de muncă şi de a deveni şomer, dezvălui neşte porcării ce acum 10 minute le-am aflat şi nu mă abţin să le ţin încuiate în mintea mea. Le slobozesc pe Internet, prin intermediul acestui minunat blog! Măcar cei ce citesc să auză…

După ce am văzut porcăriile ce le voi descrie aicilea am ajuns la o concluzie: “nu fac parte din lumea asta“. Nu! Nu vreau să mă laud şi să spun că “m-am născut prea devreme”, nu-s de aici. Nu e vina berzei, nativ… şi mulţi ani am fost de p’acilea, dar de când ascult simţu’ ăsta intern şi am grijă de mine şi de mintea mea, nu mai trăiesc în lumea asta de dezorganizaţi. Simţul interior m-a făcut să fiu organizat, sistematizat, adunat, etc.

Am făcut un site web pentru firma la care dau cu sapa tastatura. L-am aburcat upload-at undeva pe Internet. Şefu’ n-a vrut să dea bani, a vrut gratis. L-am pus şi eu undeva gratis. Nimeni din firmă, inclusiv şefu’ n-a vrut să colaboreze cu mine să fac site-ul. Nu mă refer la HTML-ală sau PHP-eală sau CSS-eală, firma unde dau cu deştele în taste se ocupă de automatizări. E firmă de automatizare. Un site al unei firme de automatizări trebuie să aibă un conţinut despre automatizări. Asta aveam eu nevoie, de articole, conţinut automatist. NIMENI n-a vrut să mă ajute! Am scris ce mi-a trecut prin minte, am scris mai mult diespre programare PLC.

Şefu’, nemulţumit de ceea ce eu am făcut, a apelat la o firmă de web fraiereală, specialişti în tot ce mişcă pe Internet. Au făcut un site, de vreo lună funcţional ridicat pe o adresă web (nu-i dau numele… nu le fac reclamă gratis). Idioţenia aia a costat vreo 3.000 RON, mai mult de două salarii d’ale mele :) ! Şefu’ nu mi-a zis nimic, vorbeşte doar cu colegii mei… de la ei am aflat neşte chestii de mă bubuie râsu’. Şefu’ e nemulţumit! A dat pe Google neşte cuvinte cheie şi Google (Google iubeşte la mine, eu iubeşte la Google) a scos din Oraclele lui măruntaie, site-ul cel făcusem eu. Kk-tul ăla de site, de 30′jde milioane NEMA.

Io, nesimţit nebărbierit, purtător de tricou fără guler scrobit (bumbac 100%), când am HTML-izat pagina aia din mintea mea bulbucată, am ţinut cont şi de SEO, şi de o anumită organizare a informaţiilor şi de anumite practici curente de pe Internet.

Recunosc! Sunt un nesinţit-or la probleme firmei şi ale ei conducător!!! Abia azi am avut bunul simţ să arunc un ochi critic asupra kk-tului ăla de site. Nu critic prea mult ne-sistematizarea informaţiilor. Nu-mi bag greara-n gât că au preluat textele alea făcute de mine… da! stimaţi cititori, sunt un tâmpit! Niciodată nu mi-aş fi imaginat că un tip, automatist de meserie, la vreo 60 de ani, fură ia textele scrise de un programator, despre automatizări şi le bagă într-o pagină care cică e făcută de el. Nu-mi pare rău de texte! Io’s de principiul meşterului Manole :) oricând voi putea face ceva mai bun. Dar nu numai atât, io’s programator, textele de programare mă doare pe mine, nu ălea despre automatizări. Aaa!!! şi nu ştiu dacă aţi observat :) ! Îmi cam vin la gură!

De ce folosesc acea combinaţie de 2 litere de “k” atunci când vorbesc de site-ul îla de 30′jdemilioane! Uite d’asta, lucru pe care poate să-l înţeleagă oricine nu numai programatorii. Este un standard de facto, un site web are o siglă… în majoritatea cazurilor, în stânga sus. Sigla este un link la pagina de home. Sunt site-uri care au această scăpare: nu au pus sigla în link. Dacă mergeţi cu cursorul şoarecului pe siglă, nu are link spre pagina de home. Nici kk-tul ăla de site al firmei n-are.

Orice site, care se respectă şi are ca drept conţinut mai mult de 1 pagină, are un meniu (orizontal sau vertical). Prima opţiune din meniu este spre pagina de home! Aşa se practică în mod curent in Internet! Kk-atul ăla de site n-are! Dacă răsfoieşti paginile site-ului şi apoi vrei să revii la pagina de home, chix! nu ai de unde… trebe să ştergi din browser caracterele alea de după “.ro/”.

Bun! Am lămurit-o cei cu kk-tul ăla de site! Dar mă întreb: de unde a găsit şefu’ kk-tul ăla de firmă specializată în creeare de site-uri web! ATENŢIOMATO!!! Pentru cunoscători! Design al paginii cu tabele! Nema DIV-uri! Nu-i kk de pagină web?

Apropo! Încă una! Tot pentru cunoscători! Pagina e lansată de peste o lună, cu domeniu propriu şi hosting! Se poate accesa pe Internet! ATENŢIOMATO!!! Acum, după o lună de la lansare, Google nu o bagă în seamă, adică bot-ul de la Google nu a indexat site-ul. Şefu’ se dă de ceasu’ morţii să-l atenţioneze pe Google să arunce un bot şi la kk-ul lui de site. A vorbit cu colegii mei, mie nu mi-a zis nik! Colegii mei sunt puşi în priză… Aaa!! colegii mei au studii de automatizări!!!

08.23.08

Fetiţă cu rochiţă

Posted in Satiră şi umor at 4:01 am by rast

REAL:

Una bucată măicuţă bătrână (fără brâu de lână… avea pălărie de paie!) în lesă cu una bucată căţel cu blană naturală, făceau plimbarea de seară pe această vreme toridă de sfârşit de vară. Una bucată copil de 3-4 ani, ieşit la joacă în faţa blocului. Ochii zburdalnici ai căţelului zăriră codiţele bălaie ele fetiţei şi a început să glăsuiască, conform limbajului speciei sale de lătrători. După 3-4 hămăieli specifice, măicuţa bătrână trecu la prezentări:

- Nu-i frumos mamă, de ce latri la fetiţă? O sperii!

Încă 2 hămăieli.

- Taci mamă! Nu vezi că-i fetiţă. Are rochiţă. E fetiţă! Băieţii poartă pantalonaşi!

- Ai speriat-o! Uite că pleacă!


SATIRIC:

- Cum adică ce-s pantalonaşii? Nu ştii nici ce este aia o fustiţă? Da’ măta, căţeaua, nu te-a învăţat! Ce ai făcut în cei 7 ani de-acasă? Cum adică ai supt lapte! Ai mâncat ca porcu’, de educaţia ta cine să aibă grijă!

- Nu musai şcoli înalte, am văzut că dai rateuri la urcatul scărilor… dar măcar un parter cu demisol… ceva!

- Nu te interesează? Am observat eu că stai cu ochii numai după muşte şi pisici, săracele! Ce-ai cu ele? De ce le fugăreşti?

- Aşa fac toţi ai tăi? Foarte rău! Creaturi simpatice, îmblănite şi ele. Şi ce dacă n-au fustiţă? Nu au voie să se plimbe agale, cu nasu’ după vrăbii?

- Ia să-ţi bagi minţile-n cap şi să laşi pisicile în pace! Şi fetiţele! Să nu mai latri la fetiţe! Şi ce dacă miroase a scrob de ouă? Dacă asta a mâncat la prânz! Şi ce dacă rochiţa miroase a picioare de porc. Asta a mâncat acu’ 3 zile! A rămas o pată! Te uiţi la pete? Lasă pata! Uite ce flori frumoase pe rochiţă!

- Nici de flori nu ştii??? Nu ştii ce e aia o floare? Ălea de miroşi de dimineaţă când te scot afară! Le miroşi şi nici măcar nu ştii cum le cheamă! Uite alea sunt zambile, alea panseluţe…

« Previous entries