Archive for Sănătate
08.25.10
Posted in Sănătate, Viata at 3:11 am by rast
Din regimurile de viaţă, practicate şi experimentate, aş putea concluziona că:
viaţă sănătoasă = simţ interior + hrană vie + întreruperea dialogului interior
Are importanţă şi durata vieţii (70-80 sau chiar peste 100 ani) dar şi cum trăim: sănătoşi (cu putere de muncă şi viaţă) sau „o târâim” de azi pe mâine, fără vlagă şi cu moralul susţinut de diferite substanţe ajutătoare (alcool, cafea, tutun, etc.).
Simţul interior – este o componentă a oricărei fiinţe umane. Orice om o are, mai mult sau mai puţin atrofiată (neglijând, timp îndelungat, mesaje lui, omul nu-l mai poate distinge dintre multitudinea de emoţii şi gânduri nesemnificative). Urmând un proces progresiv de „antrenare”, simţul interior se poate dezvolta, având posibilitatea de a-i distinge foarte clar mesajele/atenţionările.
De exemplu: încă de la apariţia pe piaţa românească a telefoniei mobile, simţul meu interior mi-a comunicat să nu-mi cumpăr sau să folosesc foarte mult un telefon mobil. Nu am telefon mobil nici în ziua de azi, 2010. Prin anii 2002-2004 erau diferite zvonuri că şi monitoarele cu tub catodic, al calculatoarelor, ar fi nocive pentru ochi. Se făcea propagandă pentru ochelari fără dioptrii, care „opreau” doar radiaţiile nocive ale monitoarelor. Am vrut să-mi iau şi eu; simţul interior mi-a spus să nu-mi iau, că acele radiaţii nu sunt periculoase, mai nocivă este concentrarea privirii la distanţă mică. Am început o practică interesantă: o dată pe oră, priveam timp de 1-2 minute pe geam, la distanţă cât mai mare.
A fost o perioadă (vreo 4-5 luni de zile) prin 2002 când am simţit să mănânc multă ceapă crudă. Mâncam cel puţin o ceapă crudă pe zi, ca ingredient altor mâncăruri.
Hrana vie – mâncarea a cărei preparare s-a făcut fără foc. Orice fel de preparare (prăjire, fierbere, coacere) duce la modificarea substanţelor nutritive şi a altor energii benefice din alimente.
Nu se poate trece imediat de la un regim de alimentaţie cu mâncare gătită la un regim de crudităţi. Primul impediment (mai uşor de sesizat de omul obişnuit cu alimente preparate) este gustul. Orice persoană „va duce dorul” alimentelor gătite şi consistent condimentate.
Un alt impediment este lipsa senzaţiei de saţietate. Ar trebui acordată mai multă atenţie simţământului de foame şi/sau saţietate. Acestea sunt mesaje din partea organismului uman, despre starea lui. Este ştiut, din boala de diabet, că lipsa de nutriţie a celulelor corpului duce la variate şi grave complicaţii – îmbolnăvirea ochilor, rinichilor, inimii, etc.
Nu numai diabetul poate duce la o lipsă de nutrienţi pentru celule. Orice om, neglijent cu alimentaţia sa, poate să-şi „amăgească” senzaţia de foame cu 1-2 covrigi, luaţi pe fugă, de la chioşcul din colţ. Covrigii şi orice alt aliment, fără substanşe nutritive, „umplu stomacul” şi pentru 1-2 ore senzaţia de foame dispare. Celulele rămân flămânde. Într-un organism cu celule sub-nutrite apare mult mai timpuriu boala şi semnele îmbătrânirii.
Alimentele mâncate, „introduse” în stomac şi apoi în tractul digestiv (intestine), sunt „atacate şi desfăcute” în componenţi mult mai mici care să poată străbate peretele intestinal, să ajungă în sânge şi de aici să fie transportate la toate ţesuturile (celulele) organismului. Omul obişnuit cu o alimentaţie preparată cu foc şi-a adaptat şi conţinutul sucurilor gastrice şi intestinale astfel încât ele să extragă cât mai multe substanţe nutritive din aceste alimente preparate.
Trecerea la un regim preponderent din crudităţi, nu va schimba brusc şi componenţa sucurilor digestive. Trebuie perioade lungi de adaptare (luni sau chiar ani).
Hotărâsem la un moment dat (2001-2002) să nu mai mănânc păine şi să trec pe o alimentaţie cu mămăligă. Pentru o zi-două, obţineam senzaţia de saţietate dar, mai apoi, „mă prindea” o foame… până nu mâncam pâine, nu mă simţeam sătul. Am perseverat şi în 2-3 luni, nu mai mâncam nici o felie de pâine.
Acum (2010) nu mai mănânc păine, nici mămăligă. Ceea ce mănânc (fructe + grăsime animală – slănină sau guşă de porc când e frig – legume fierte – ghiveci – vara cu călduri mari) nu consum pâine. Este aproape incredibil, cum trec săptămânile şi nu simt nevoia de pâine…
Întreruperea dialogului interior – marele beneficiu este: întărirea sistemului imunitar. Gândurile negativiste (auto-condamnare, frică, furie, etc.) consumă din energia sistemului imunitar, acesta ne-mai-putând face faţă unor invadatori fizici (viruşi, bacterii).
Este mult apreciată „gândirea pozitivă”. După părerea mea nu „gândirea pozitivă” este începutul ci, întreruperea dialogului interior (întreruperea gândurilor negativiste).
Este ca şi cum am încerca să cultivăm morcovi pe o parcelă de pământ plină cu scai. Mai întâi îndepărtăm scaii, curăţăm pământul şi apoi plantăm morcovii.
Dacă începem să ne impunem gânduri pozitive, deseori mintea „ne va luneca” şi vom gândi negativist, aşa cum a fost obişnuită, ani de zile, mintea.
Simţul interior este esenţial. Putem compara simţul interior cu perioada de antrenament pentru o echipă de fotbal. Meciurile (alegerile alimentelor, ce să mănânci şi de ce să te fereşti) sunt foarte importante dar, rezultatele meciurilor depinde de antrenamentul anterior. Dacă echipa nu se antrenează, fiecare jucător va juca “din amintiri”, fără a face un adevărat joc de echipă.
Permalink
05.31.10
Posted in Sănătate at 9:23 am by rast
Nu! În titlul post-ului nu am vrut să scriu cacao ci, de-a dreptul cacat. Nu am mai scris de mult chestii negative în blog, şi asta din cauza unor articole în care se spune că nu-i frumos să-ţi verşi amarul în public, să ţi-l audî/citescă alţii. Dar astăzi paharul s-a umplut… a dat pe afară… un post în blog-ul personal… măcar aici.
Acest post îl dedic celei căreia 40 de ani i-am spus mamă. Mi-am făcut un review al întregii mele vieţi. Nu aş avea ce-i reproşa… au fost şi momente bune şi momente rele… nu mă pot plânge nici de momentele rele… ar avea o oarecare scuză. UN SINGUR LUCRU ÎI REPROŞEZ: că în acel 4 ianuarie 2010, a chemat ambulanţa şi m-a readus înapoi din cealaltă lume. TREBUIA să mă lase acolo. Aveam 31 grade Celsius, tensiunea 5 cu 3… semn că eram cu un picior jumate ACOLO, în cealaltă lume.
Dar maică-mea, NU! A chemat ambulanţa. DA! Ăsta este lucrul ce i-l voi reproşa toată porcăria asta de viaţă…
Vocea interioară îmi spune că ăsta este destinul meu… să mai fac câte ceva în lumea asta… Să vină ea să facă. Să facem schimb. Să trăiască ea cu răutăţile cotidiene şi EU fără plămâni, fără ochi, fără urechi, fără, fără, fără…
Treţ să se întâmple ceva… am nevoie de un colac de salvare… măcar un lucru bun, stabilizator… în lumea asta plină de rahaturi.
Mda! Nu m-am dat la fund, citesc multe pe Internet, ştiu de măsurile recente ale guvernului: 25% bugetarii, 15% pensionarii… Criza se adânceşte, numai rele vezi/auzi/citeşti prin jurul tău. Ai nevoie şi de ceva bun, care să te stabilizeze… creându-ţi iluzia/speranţa că lucrurile se vor îndrepta.
CUCU! Numai porcării… noroc că nu am făcut armata… nu ştiu să trag cu puşca. M-aş duce la tovarăşii ruşi, aş lua un Kalaşnikov, şi de restul banilor gloanţe (aş vinde apartamentul mai întăi… să am bani pentru muniţie)… restul se subînţelege.
Aş păstra un glonţ, în buzunarul de la cămaşă… am un buzunar în stânga, în dreptul inimii… ăla mi l-aş trage mie în cap, la final, să împrăştii neuronii ăştia plini de Java.
Permalink
04.24.10
Posted in Sănătate at 4:17 am by rast
Datorită post-ului de aici, am văzut/ascultat înregistrarea emisiunii lui Oreste, în care l-a avut invitat pe Horia Ţurcanu ţi au dezbătut problema extinderii conştiinţei. Este vorba despre acea viziune de vultur (nu de furnică) asupra evenimentelor vieţii, despre care am mai scris pe acest blog, şi despre care, am putea spune, că este scopul/sensul vieţii.
Această extindere a conştiinţei, te face, atunci când ajungi la vârste înaintate, să nu te simţi “pustiu şi gol“… te face, să te simţi împlinit, ca şi cum nu ţi-ar lipsi nimic.
Poate că această criză, care pe mulţi oameni “i-a lovit” la buzunare/pungă/portofel, este “susţinută” de Forţele Pozitive ale Universului, tocmai pentru a-i face conştienţi pe oameni de adevăratul sens al vieţii: extinderea conştiinţei. Cunoaşterea este una dintre metodele de extindere a conştiinţei, dar o cunoaştere bazată pe inter-relaţie între cunoştinţele dobândite. Aici este o mare deficienţă a sistemului de învăţământ… se învaţă matematică (derivate, integrale, etc. care nu au legătură cu nimic altceva învăţat/memorat în anii de liceu), chimie, etc.
Permalink
04.07.10
Posted in Sănătate at 2:48 am by rast
Noi oamenii mileniului III ne considerăm sănătoşi sau bolnavi de o oarece boală, după efectuarea unor analize medicale de urină, sânge, etc.
Am putea defini boala (orice boală) ca o îndepărtare de la starea de sănătate.
Cel mai sesizabil semn al unui dezechilibru în organism este durerea. Dar, de cele mai multe ori, durerea poate să apară după ce dezechilibrul este foarte mare. Să fi fost mama Natură (creatorul fiinţei umane) aşa de rea, încât să ne fi creeat acum mii/milioane de ani şi apoi să ne lase să aşteptăm până în zilele noastre apariţia acului de seringă, a substanţelor chimice şi a eprubetelor, pentru a ne depista sensul dezechilibrului de la starea de sănătate… a pune un diagnostic şi a urma un tratament echilibrant, care să ne redea starea de sănătate?
Puteţi să mă trageţi de urechi, înjurându-mă pe blog, spunând că mă cred grandoman… că încerc să judec creaţia…
Ipoteză creaţionistă:
- mama Natură ne-a înzestrat (pe noi, specia umană) cu apariţia anumitor semne/semnale în organism , că ceva nu merge/funcţionează corect.
Medicina Ayurveda surprinde multe din aceste semnale. Din păcate, ceea ce a ajuns în occident din Ayurveda (teoriile/principiile medicale) sunt nişte fragmente care nu ne explică fundamentele principiilor de funcţionare ale organismului uman.
Probabil, un prim semn/semnal, că în organism se întâmplă ceva dezechilibrant, este pulsul. Da! Pulsul… tot o caracteristică a sângelui, dar fără înţepătură, eprubetă şi substanţe chimice… doar abilităţi umane de sesizare a subtilităţilor pulsului.
Ar mai fi: forma şi culoarea unghiilor, anumite particularităţi ale ochiului (irisul), etc.
Iată că şi medicina alopată, bazată pe sticluţe de sânge şi diferite substanţe chimice ce costă diferite sume de bani, a început să facă diferite constatări de diagnoză (diagnostice de boală sau diferite stări de dezechilibru de la starea de sănătate) pe baza unor semnale ale organismului fizic… care nu ne costă nici înţepături în venă şi nici substanţe chimice. Anumite începuturi puteţi găsi aici.
Permalink
03.24.10
Posted in Sănătate at 4:16 am by rast
Despre o viitoare apocalipsă (revelaţie), transformare a sistemelor de valoare a vieţii, “sfârşit al timpurilor“, au vorbit diverse persoane (scris sau verbal) cu diferite pregătiri, în special mistici sau mari practicanţi ai unor religii – în mare majoritate fiind dogmatici în concepţiile/credinţele lor.
În ultimul timp chiar şi unii savanţi, oameni de ştiinţă – cu pregătire pragmatică/ştiinţifică… cu o educaţie în sistemul de valori ai zilelor noastre – , au ajuns prin cercetările/observaţiile lor la concluzia că ceva se va întâmpla într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
Puteţi găsi aici, un interviu cu 3 dintre ei: Ervin Laszlo, Stanislav Grof şi Peter Russell!
Dacă anumite “sentimente/emoţii” simţite de unele persoane cu un EQ mai dezvoltat pot fi contestate ca fiind stări psihice subiective, concluziile pe care le prezintă cei 3, au un grad de obiectivitate mai mare. Şi nu numai concluziile unor oameni de ştiinţă oficiali, ci şi ceea ce se întâmplă în mod curent… evenimente şi stări cotidiene, ne pot pune pe gânduri, trăgâng concluzia că omenirea se află în faţa unor mari transformări/schimbări/modificări.
Permalink
03.05.10
Posted in Sănătate at 12:19 am by rast
Nu se ştie prea multe despre boala de diabet. Chiar şi în acest caz, ca în tot ceea ce înseamnă informaţie/cultură/educaţie în mileniul III, nu se cunosc adevăratele principii, implicaţii ale unor manifestări ale organismului uman.
Diabetul nu este o boală a sângelui, aşa cum s-ar crede datorită glicemiei (procentul de glucoză din sânge). Ce se întâmplă în fiziologia umană. Prin alimentele care le mănâncă şi transformările lor în tractul digestiv, glucoza pătrunde în sângele omului. Sângele o transportă în tot organismul, în toate ţesuturile acestuia, putând hrăni orice celulă a organismului.
Glucoza singură, nu poate intra în celulă, astfel încât să-i fie hrană. Glucoza intră în celulă cu ajutorul insulinei. În cartea care am citit-o (scrisă de Iulian Mincu – profesor la facultatea de medicină – catedra de metabolism şi nutriţie – din Bucureşti, înainte de evenimentele din 1989) insulina era definită ca “cheia care deschide porţile celulei”.
Pancreasul “fabrică” insulină, o varsă în sânge; sângele o transportă în tot organismul şi ajută glucoza să intre în celule.
De ce este diabetul o boală aşa gravă?
Organismul bolnav de diabet (boală a pancreasului care nu mai poate “fabrica” insulina necesară), celulele acestuia, nu sunt hrănite. Celulele rămân “flămânde”… şi astfel organele respective (din a căror componenţă fac parte celulele respective) se “îmbolnăvesc” şi ele, boli ce poartă denumirea de “complicaţii ale diabetului”.
Eu am glicemie mare, dar nu am complicaţii… unii medici se miră… glicemie foarte mare şi complivaţii nik!
Ciudăţenie foarte mare!
Sunt unele persoane, care doar după o periadă de 3-4 ani de boală au complicaţii foarte mari. Eu, după 25 de ani de boală… nu am.
Logica mea de programator, aspirant la webmaster 
, mă face să iau chestiunea de la coadă la cap: nu am complicaţii, deci celulele organismului sunt hrănite… nu suferă de foame. Întrebarea este: ce mănâncă celulele organismului meu?
Dacă ţinem cont că mănânc frecvent fructe ne-preparate şi multe vegetale/legume… ţinând cont şi de noile descoperiri ale ştiinţelor medicale actuale, care fac diferenţa între glucoză şi fructoză, există un oarecare răspuns la întrebarea: ce papă celulele!
Fructoza, odată pătrunsă în sânge, nu are nevoie de insulină pentru a intra în celule. Ea intră singură, celula putând s-o metabolizeze, furnizându-şi energia necesară şi hrănindu-se.
Permalink
02.26.10
Posted in Sănătate at 12:46 am by rast
Se pare că gagii din cealaltă realitate îmi oferă o mână de ajutor pentru a-mi reveni din starea de lâncezeală mentală în care am căzut.
Cu mai mulţi ani în urmă, organizaţia ce se ocupă cu standardele de pe Internet, W3C, a început să pună bazele versiunii 5 al HTML-ului.
“Întâmplător” – încep să fiu convins că nimic nu este întâmplător în viaţa noastră – chiar ieri am găsit nişte exemple de pagini wed, realizate în noua tehnologie HTML5. Găsiţi aici, toată seria de exemple.
Schimbarea care mi-a atras atenţia este cea ilustrată în exemplul “Content Editable”, demo ce se poate vedea aici.
Chiar această simplă modificare a HTML5-ului, va duce spre mari transformări ale Internetului… şi cred eu, a întregii lumi.
În această zi, sfârşitul lunii februarie, 2010, standardul HTML5 încă nu este finalizat, documentaţia lui se află în stadiul “draft”, chiar pe site-ul oficial al W3C. Aici puteţi vedea un tabelcu documentele oficiale W3C, în care HTML5 figurează ca “Working Draft”.
HTML5 este bârfit de unii webmasteri că nu este suportat de versiuni mai vechi ale browsere-lor. Am făcut chiar de dimineaţă o încercare pe cele 2 browsere instalate pe calculatorul meu
- Internet Explorer, mult depăşita versiune 6
- FireFox versiunea 3.0.18
Editarea conţinutului funcţiona pe ambele browsere. Mă refer doar la această posibilitate a HTML5, de a edita conţinutul unei pagini web. Am preocupări de editare din paginile web, de mult timp, puteţi citi aici, ceea ce am scris pe blog, încă de când l-am început.
Îmi las mintea să fabuleze, imaginându-mi diverse scenarii ale viitorului, ce se pot naşte doar din această modificare a HTML-ului…
Ideea unor aplicaţii de CMS (Content Management System), aşa cum sunt ele în acest moment, trebuie schimbată. Întreţinerea unei pagini web va deveni mai simplă.
Browsere-le web şi paginile web de pe server vor fi “tratate” ca nişte simple documente (Word sau Notepad), uşor modificabile/editabile, de către orice utilizator, fără a avea o pregătire specializată spre tehnologii web.
Se pare că gagii din cealaltă realitate sunt la curent cu problemele de comunicare inter-umană din lumea noastră (fizică) şi i-au inspirat pe cei din W3c pentru a face acele modificări în tehnologiile Internet-ului, care să sporească această comunicare: de informaţii şi intenţii.
Permalink
02.25.10
Posted in Sănătate at 5:41 am by rast
Am scris mai demult despre interes şi indiferenţă, despre cum vede învăţătura lui Gurdjieff această problemă.
Găsiţi post-ul aici.
Pe vremea aceea eram mândru de mine că am urmat o cale de ascensiune spirituală, ajungând la o viaţă fără interese. Am fost, peste 30 de ani, mânat în viaţă de diferite interese/pasiuni, ceea ce mi-au dat motivaţii de viaţă, de cunoaştere, etc.
Am ajuns la o lipsă de interese de viaţă… la o indiferenţă foarte mare. Această lipsă de motivaţie este valabilă şi în acest început de 2010. Pe de o parte este un lucru bun: mă fereşte de diverse strass-uri în viaţă. Are multe beneficii, mai ales spirituale: economiseşte o energie psihică care se poate transforma în capacităţi intuitive despre viitor (Jules Verne) sau alte chestiuni (Einstein) ale vieţii. Depinde de direcţia în care îţi îndrepţi acea energie câştigată.
Eu am directionat-o spre a afla (intuitiv) cum a creat Natura (Dumnezeu) viaţa şi în ce fel rasa umană “şi-a bătut joc” de acest mediu natural în care am fost aşejaţi de creatorul nostru.
Am făcut o comparaţie între ceea ce am intuit/simţit că ar fi viaţa naturală şi ceea ce trăiesc/trăim zilnic, în acest început de mileniu III. Mă “apucă jalea”, motiv pentru care am început să-mi doresc Moartea… sătul de această viaţă “sucită” de la menirea ei.
După incidentul de la începutul anului, când m-am convins că mai am ceva de făcut pe aici, prin viaţa asta… , m-am hotărât să-mi îmbunătăţesc la MAXIM condiţiile în care trăiesc.
Am “aruncat”: de 6-7 zile insulina cu care mă “îndopau” medicii, de 1 zi pastilele pe care le luam ca înlocuitor…
Azi m-am simţit mult mai bine, chiar dacă glicemia a fost ceva mai mare: 340.
Tot astăzi cred că am găsit cauza unei alte afecţiuni de care “sufăr” şi de care am vorbit într-un post anterior: hipotensiunea.
Sângele este pompat în organism de către inimă. Inima trebuie să bată suficient de tare, astfel încât să producă o presiune suficientă să împingă sângele până în cele mai îndepărtate colţuri/extreme.
Eu, probabil şi alte persoane, ne-mai-având interese de viaţă, inima nu mai funcţionează cu puterea de a împinge sângele cum trebuie. Când stau în picioare, sângele (ajutat de forţa gravitaţională) se duce, cu preponderenţă, spre picioare, lăsând ne-alimentat creierul. Pentru a-l alimenta cu cât sânge are nevoie, inimii îi trebuie suficientă tărie să învingă forţa gravitaţională.
Interesele, pasiunile, stările de nervozitate fac să crească tensiunea, puterea inimii de a face presiune în vasele de sânge.
În poziţie orizontală nu sunt probleme, nici când stau pe scaun (vasele de sânge sunt pe sub genunchi, stând pe scaun se obturează puţin, creeând presiune in sistemul vascular, sângele ajungând la creier), nu am simptome de hipotensiune. Acest lucru îmi dovedeşte că inima este sănătoas, dar îi trebuie un stimulent să bată mai tare.
Este vorba de o emoţie, un interes, o motivaţie de viaţă.
La marea majoritate a oamenilor hipertensivi, care sunt oameni normali, cu pasiuni, dorinţe, supărări zilnice frecvente, presiunea prea mare este o problemă. Dacă ar putea să-şi controleze emoţiile (inteligenţă emoţională), le-ar reduce şi ar lăsa o pauză inimii, să bată mai încet… să se odihnească.
Să văd dacă obţin rezultate!
Permalink
02.24.10
Posted in Sănătate at 5:33 am by rast
De Jasmuheen şi ideile sale despre hrana cu lumină ştiu de multă vreme. Prin 2003 am cunoscut pe cineva care a încercat să urmeze “indicaţiile” ei dintr-o carte şi a încercat să se antreneze să nu mai pape nik.
Nu am citit nici o carte scrisa de Jasmuheen, am citit fel de fel de articole despre ea şi cărţile ei. Recunosc (jur cu mâna pe roşu ) nu prea eram/sunt de acord cu ideea de a nu manca nimic.
În primul rând… dacă natura (Dumnezeu) ne-ar fi vrut mâncători de lumină, de ce avem (nativ) un aparat digestiv aşa de bine pus la punct???
În al doilea rând, la începutul lunii ianuarie 2008 nu am mancat vreo 4 zile. Nu imi era foame şi credeam că această pauză îmi va face bine la o constipaţie de câteva zile.
Am ajuns cu ambulanţa la spital. Am scris şi aici, pe blog, despre acele timpuri. Lipsa de mâncare a dus la o acidoză severă, cu dezechilibre foarte mari asupra întregului organism.
Acum, începutul lui 2010, am altă problemă… îmi ies, dimineaţa la trezire, glicemii foarte mari, peste 300. Am făcut insuluină… mă simt foarte rău. Am luat câteva zile medicamente… experimental! Am scris un post anterior… Glicemia, de dimineată tot mare. Uneori, pe la ora 23-24 noaptea glicemia este puţin sub 300 (286-278), dar dimineaţa… peste 300. În acest interval nu mănânc nimic. Sunt 2 ipoteze
- intră în acţiune un mecanism de rezervă al organismului care extrage glucoză din depozitele de glicogen din ficat şi muşchi
- corpul astral “se aprovizionează” cu energie/glucide din celaltă realitate.
Azi mi-am adus aminte de Jasmuheen şi de alte cazuri de oameni care nu mănâncă. Mă bate gândul să reduc din mâncare ce o halesc zilnic să văd dacă nu cumva am şi eu o astfel de caracteristică, de a avea nevoie de mâncare mai puţină.
Oricum mănânc puţin. Las aici, pe blog, o mărturie (nu, nu fac un proces verbal ) a problemelor de nutriţie ce le am şi a regimului meu de viaţă din acest sfârşit de februarie 2010.
Dimineaţă – trezirea la 6, beau un plic de trei în unu, Nescafe Strong (pe etichetă scrie că are 12,5 glucide) + o linguriţă ness, cu 1/2 l. apă. Din cauza hipotensiunii.
La servici, între 7 şi 16, mai beau 3-4 băuturi ca acasă. Uneori mănânc un măr.
Pe la ora 17 mănânc (păpică făcută de mama) vreo 40-50 glucide.
Pe total, 100-120 glucide zilnic… şi nu îmi este foame.
Aici e buba… nici la ora 17 nu îmi este foame, mănânc să scap “de gura mamei” şi din cauza a ceea ce am păţit acum doi ani.
Voi elimina şi medicamentele de diabet… să văd ce se va întâmpla.
Apoi voi reduce şi din cantitatea de glucide mâncare consumată.
Nu beau Strong-ul din cauza plăcerii gustului… nu-mi place, beau ness-ul din cauza hipotensiunii, îmi măreşte tensiunea şi pot sta în picioare fără să ameţesc. Acel plic de Strong îl beau foarte diluat, în 500 grame apă.
Nu mi-am pus niciodată problema de a nu mai mânca. Nu este, deci, o bucurie sau realizare pentru mine. Este chiar o sursă de probleme… oamenii din jur or sări pe mine să mă certe că nu mănânc.
Permalink
02.22.10
Posted in Sănătate at 3:32 am by rast
Cochetez cu moartea. Nu sunt deprimat sau să fi suferit vreun şoc, care să-mi dea o stare vindecabilă de a fi sătul de această viaţă. Am avut 2 accidente pe care le-aş putea cataloga ca fiind morţi clinice: organismul meu era aici, întins pe un pat, iar eu (spiritul meu) dincolo. După ce am venit înapoi am rămas fără frică de moarte. Această stare, fără frică de moarte, nu s-a instaurat aşa… de-a moaca. A fost/este o atitudine de viaţă foarte conştientizată. Dincolo este mai bine decât aici. Din toate punctele de vedere!
Prin 2002+2004, când viaţa era oarecum mai suportabilă, m-am gândit “cât mai am de trăit”. Am simţit că “îmi este scris” să trec de 100 ani. Aşa a scris gagiu care m-a dat berzei să mă transporte aici, pe Terra.
Cam ăsta ar fi destinul meu: să trăiesc mai mult de 100 ani! Îmi vine să mă tai cu lama . Am doar 40 de ani, vin vremuri nasoale, unde drak mai suport 60 de ani! Sfinte Sisoe, aştia 40 de ani i-am trăit intens, consider că “mi-am trăit traiu’, mi-am mâncat mălaiu’”
Băăă!!! Care băgaţi mălai în traista mea!
Ştiinţele medicale îmi mai dau câteva săptămâni de viaţă. Ele spun că aş fi foarte bolnav. Da! Sunt bolnav de dor! Mi-e dor de tărâmul celălalt! Vreau să mă duc dincolo!
- Gura! – îmi spune îngerul meu veghetor. Şefu’, ăla care ţi-a scris destinul, ţi-a dat un termen de valabilitate de peste 100 ani!
- Vreau căldură! Poate îmi scade termenul de valabilitate!
- Canci! Spune îngerul veghetor. Ai acelaşi termen de valabilitate indiferent de condiţiile climaterice.
Pe lângă toate aceste frământări ale mele am găsit un articol pe un site trimis (prietenii ştiu despre ce este vorba), despre durata vieţii. Articolul este aici.
Pe mine m-a întristat! Îngerul veghetor ar avea dreptate.
Când aveam 37 de ani, medicul de întreprindere, la firma la care m-am angajat, când m-a vazut pentru prima dată (pentru a-mi face formele de angajare) m-a întrebat dacă am terminat facultatea.
M-a pufnit râsul şi am răspuns:
- De 15 ani!
După ce s-a uitat şi în buletin, nu a mai comentat nik la răspunsul meu obraznic!
Are îngerul veghetor dreptate? Trec de 100? Of! Of! Of!
Permalink
« Previous entries
