Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Sănătate

04.26.11

Minciuni – nenorocirea mamei ei de viaţă – diabet

Posted in Sănătate at 3:08 am by rast

Voi copia un mic fragment dintr-un mesaj la editurii For You, de aici,”un mesaj planetar din partea Hathorilor, transmis prin Tom Kenyon

Aceasta stare tranzitorie particulară este legată de destramarea minciunilor colective ale culturii voastre. Tot mai mulţi dintre voi vor vedea dincolo de jocul umbrei; vă veîi da seama cine sunt maeştrii păpuşari şi, chiar dacă identitatea lor ar putea să va scape, veţi înţelege tot mai clar că exista aspecte în cultura voastră care constituie o manipulare, o limitare şi, în multe cazuri, nimic altceva decât minciuni.”

Acest adevăr, exprimat mai sus de hathori (un fel de civilizaţie extraterestră), îl trăiesc pe pielea… şi :) scalpul meu. Pielea mea este străpunsă de ac, atunci când fac insulină, iar… scalpul meu, sub care se află cutia mea craniană… :) populată cu neuroni îşi “pune mintea pe bigudiuri” să înţeleagă ce se întâmplă.

În acest articol voi exemplifica una dintre minciunile ce mi persistă a mi se băga în cap de domnii doctori oamenii îmbrăcaţi în halate albe, care mă mint şi încearcă să mă facă să cred că sunt aproape de ultimul meu drum în viaţa asta, însoţit de oamenii ăia cu barbă, :) îmbrăcaţi în halate negre şi numiţi de popor: popi.

Gagiii şi gagicele în halate albe îmi spun ca sunt grav bolnav de diabet şi ar trebui “să-mi bag minţile în cap” :) şi să le urmez sfatul. Eu, , din fire – uneori căpos, îmi pun neuronii în mişcare să înţeleg ce se întâmplă.

Internat în ultimii 3 ani, la celaşi spital, aceiaşi oamenii în halate albe mi-au scris, în biletul de externare, cantitatea de insulină recomandată. Voi copia mai jos recomandările lor.

17/01/2008 – 10/8/8/20 – 46
19/01/2010 – 6/4/6/20 – 36
17/01/2011 – 3/3/4/16 – 26

Cică diabetul meu s-a agravat… :) să-mi cumpăr “vată de pus în nas şi flori pe chept”, başca să mă îngrijesc de o garsonieră în cimitirul Eternitatea. Râde vocea mea interioară… de-i cad lacrimi – pardon vocea interioară nu are ochi, numai urechi şi gură.

Când o boală se agravează (în cazul meu diabetul) se recomandă mărirea cantităţii de medicamente. La mine, pe dos… cu cât diabetul se agravează, scade insulina necesară… din exterior. Adică insulina secretată de pancreasul din propria dotare este din ce în ce mai mare.

Îmi mai zic oamenii ăia mincinoşi, îmbrăcaţi în halate albe: “pancreasul tău este epuizat”. Mutu să îi creadă… sau Surdu :) Eu stau bine cu urechile aparatul auditiv şi am auzit, gândit şi stocat pe HDD-ul local. Vecinul meu de pat, din 2011, făcea:

12/10/12/44 – 78

insulină.

Păi dacă organismul meu cu un pancreas extenuat are nevoie de 26 ui insulină, pancreasul vecinului cu un necesar de 78 ui, cum este: puţin obosit?

Asta este minciuna care “mă apasă” pe mine, minciuna care apasă întreaga civilizaţie actuală ar putea fi că diabetul nu se poate vindeca. Citesc din ce în ce mai multe scrieri pe Internet că diabetul este o boală care se poate vindeca… încă nu sunt convins… mai citesc.

Apropo de mine: se pare că eu nu am diabet, ci mody.

04.25.11

Diabet mody – bănuieli

Posted in Sănătate at 2:39 am by rast

Toţi medicii, anul trecut şi anul acesta, mi-a spus că: “gata cu mody… ai diabet… trebuie să faci insulină“.

Nu sunt un tip încăpăţânat… nu ţin la ideile/părerile mele, decât dacă sunt convins că sunt adevărate/reale. Idea că mody-ul nu a trecut la mine, este o bănuială, nu o certitudine. Din acest motiv caut cât mai multă informaţie despre această boală, numită mody.

Era o vorbă: “teoria ca teoria, practica ne omoară“. Ca în majoritatea cazurilor, eu sunt un tip “pe dos” :) , adică… pe mine “mă omoară teoria“, cu practica stau mai bine. Bănuiala că am mody, o am din practica vieţii mele, fiind atent la problemele mele. Motivul principal pentru care bănuiesc că am mody, este că: atunci când fac insulină, mă simt rău… simţindu-mă mult mai bine cu glicemii mari… exact pe dos :) ca oamenii cu diabet. Adică, oamenii cu diabet (celulele de pe pancreas nu pot fabrica insulina necesară organismului lor sunt moarte) se simt rău cu glicemii mari, dar mai bine când fac insulină.

Necesarul de insulină a organismului meu a scăzut. De ce? Pentru că necesarul de glucoză a scăzut.

Să explic, mai pe larg: un om normal are nevoie de o cantitate de glucoză, generată de 200 – 300 grame de glucide… în funcţie de efortul fizic.

- oamenii cu activitate fizică redusă (servici static) – 200 grame

- oamenii cu activitate fizică moderată – 250 grame

- oamenii cu activitate fizică mare (tăietori de lemne, hamali, salahori, etc) – 300 grame

La omul normal, chiar în micile pauze de efort muscular, muşchii rămân puţin încordaţi… programatorii (apropo :) , subsemnatul este programator) solicită permanent anumite categorii din muşchii spatelui şi umărului. Io, rast pe numele de bloger :) , am făcut tehnici de relaxare yoga. Muşchii mei sunt foarte relaxaţi, nu prea consumă au nevoie de multă glucoză… doar pentru metabolismul bazal.

Omul normal, are o minte care nu ştie să tacă, nu ştie să oprească fluxul gândurilor. Io, subsemnatul rast, am făcut tehnici de relaxare mentală. Mintea mea este aproape moartă. Eu simt, mă bazez pe intuiţie, pe ceea ce simte inima, pe inteligenţa emoţională. Îmi pot controla “generatorul de gânduri”, dar îmi trebuie un motiv de gândire. Nu pot gândi “verzi şi uscate”… ca oamenii normali. Am făcut ani de exerciţii pentru a ajunge aici. Nu renunţ.

Trag linie, adun şi spun rezultatul: necesarul de glucide al organismului meu este sub 75 glucide pe zi. Sau:

  • va trebui să fac nişte exerciţii fizice să-mi solicit muşchii
  • va trebui să programez mult – să-mi solicit creierul… gândurile

În articolul de aici, la paragraful:

“Următoarele caracteristici sugerează posibilitatea existenţei unui diabet MODY

se enumeră:

- Diabet cu debut juvenil – l-am avut de la 13 ani

- prezenţa diabetului la cel puţin două generaţii – nu mă încadrez… la mine, cauza mody este că muşchii sunt relaxaţi şi gândurile suspendate

- Absenţa anticorpilor la dozările imunologice – nu am făcut d’astea nu ştiu… nici măcar nu ştiu ce sunt alea :(

- Absenţa obezităţii – la mine este chiar foarte absentă… la o înălţime de 187 cm, am 70 kg. Cam cu 15 kg. mai puţin decât greutatea normală

- Prezenţa rinichiului polichistic – nu ştiu ce rinichi am… voi face cercetări

Tot în acel document am găsit o frază care contrazice însăşi definiţia mody-ului:

Hiperglicemia cronică de orice cauză conduce în cele din urmă inevitabil la apariţia leziunilor vasculare şi implicit a complicaţiilor microvasculare ale diabetului“… se spune că cei cu mody… “nu mureau“… adică nema complicaţii. (Alooooo… :) eu nu gândesc, voi gândiţi… nu mai învăţaţi pe de rost… judecaţi ceea ce învăţaţi)

04.24.11

Diabet mody

Posted in Sănătate at 10:01 pm by rast

Fără “doar şi poate”, am diabet (simptome: urinez noaptea, sete, etc.) de 29 de ani. Am fost diagnosticat în anul 1982, la spitalul Cantacuzino, din Bucureşti. Era vorba de o formă uşoara de diabet: făceam doar 4 unităţi de insulină pe zi… am făcut doar 2 săptămâni. Analizele erau bune şi medicii m-au trecut pe medicamente (Maninil… pe vremea aia). Am luat Maninil (o pastilă pe zi) timp de 3/4 luni. Analizele ieşind bune, am fost lăsat doar cu regim alimentar.

Peste ani şi ani… au venit evenimentele din 1989 (kaput comunism, deschidere spre informaţie, etc) şi m-am apucat de Zoga. Am făcut tratament (prin 1997) cu ceai de afine… beam 2 litri zilnic, timp de trei luni.

Mergând din nou la spital, mi s-a schimbat diagnosticul ăn “diabet de tip Mody”. Despre Mody ar fi multe de spus, vreau doar să explic pe scurt o diferenţă majoră între cele 2 boli.

În diabet (tip I sau II), este vorba de moartea unor celule de pe pancreas. Ele fiind moarte, nu pot secreta insulina necesară organismului.

În Mody (nu-i mai spun diabet de tip Mody), celulele de pe pancreas sunt vii, secretă insulină pot secreta insulina de care organismul are nevoie, pot apărea însă alte probleme şi celulele nu ştiu că trebuie să “fabrice” insulină.

Din acest motiv îi spun doar Mody, este vorba de altă cauză: celulele de pe pancreas sunt vii.

Copii de aici un mic fragment:

Încă din era preinsulinică a fost observat faptul că anumiţi pacienţi diabetici “ nu mureau”

Acu’ să dau şi explicaţia: de diabet nu se moare. Diabetul cauzează mari complicaţii în organism: inimă, rinichi, sistem nervos, ochi, etc.

Bolnavii de Mody, chiar dacă au glicemii mari nu au complicaţiile specifice diabetului. De ce??? Simplu! Complicaţiile diabetului se datorează faptului că celulele organismului nu sunt nutrite şi mor “de foame“. La Mody celulele organismului nu mor de foame.

04.20.11

Iar am inviat

Posted in Sănătate at 11:21 pm by rast

Nu am scris de mult timp… Marti, 15 martie am fost internat  de urgenta inspital… m-a luat ambulanta de acasa, aproape inconstient… iar m+au dus 2 oameni cu targa pe scari (stau la etajul 2). Am avut o infecţie foarte mare… am fost operat si abia acum/ieri am fost externat.

Am fost spitalizat (cazare, de voie de nevoie…, 36 zile), fără acces Internet fără posibilitate de a scrie mail-uri… doar perfuzii cu antibiotice şi stat la pat. Cu mintea mă simt bine (3 zile iar nu-mi amintesc nimic – 15, 16, 17 martie). De vreo 3 săptămâni  nu mai am rateuri de memorie. Am probleme la mers… 36 de zile de stat în pat… aproape m-au anchilozat. Abia pot urca sau coborî scări… doar ţinândumă de bară. Bine că pot folosi tastatura.

09.16.10

Vipassană indiana cu gust de “natural” românesc

Posted in Sănătate at 11:29 pm by rast

Am mai scris despre centrul de meditatţe Vipassana, dar azi  am dat peste un articol din revista Flacăra din 2008. L-am cunoscut pe Ardelean Fărcaş. Nu numai că-mi plac ideile lui, dar sunt foarte de acord cu ele.

Prin 2004 Ardelean Fărcaş a organizat nişte cursuri de Vipassana şi în Iaşi, un fel de aperitiv pentru 10 zile de curs la Dumbrava de Sus.

Zice Ardelean Fărcaş în articolul de Flacăra:

“Sunteţi nişte morţi ambulanţi, modul de gândire negativ se propagă prin voi cu viteza luminii. Hai la un curs, să vezi câtă mizerie scoţi afară! Că nu mai ai energie, uită-te la tine, nu mai poţi, eşti secătuită. Răul începe de la voi, din oraşele mari, unde tot ce înghiţi, de la aer până la mâncare, e toxic. Pui sămânţă de grâu, iese grâu. Pui rău, ce-ai vrea să iasă? Toţi ne naştem fru­moşi, ca fond natural, apoi ne educăm, în ghilimele, şi pierdem totul. Dezvoltăm doar intelectul, iar partea spirituală e acoperită de zgură. Vă pierdeţi în mizerii, sunteţi bătrâni la 40 de ani, universul vostru interior nu mai lucrează, corpul e o epavă. Sunt peste opt mii de tipuri de cancere în lume şi toate pătrund prin aceste spărturi energetice”

“Un stil de alimentaţie care face minuni, de vreme ce toţi arată aşa de tineri, de vii, de lipsiţi de umbre. Şi spun că nu s-au îmbolnăvit niciodată de când sunt aici, că n-au treabă de doctori, a fost cazul doar de dentist”


“Sunteţi nişte morţi ambulanţi…”… eu ne-am definit ca fiind “maşini răblagite”, “maşinuţe stricate”

“Un stil de alimentaţie care face minuni”… le urez copiilor soarelui să devină un alt Hunza. O Hunza românească.

“Copiii soarelui este o organizaţie culturală non-profit”… poate vi se pare ciudată ideea de a denumi culturală o organizaţie care trăieşteîn case de lemn, într-un sat la marginea pădurii. Acei oameni au o cultură naturală. Ei învaţă ceea ce este important/util pentru sănătatea lor, nu pentru a fi apreciaţi de alţii.

“Am vrut să plec din ţară, la un moment dat, da’ nu dau eu libertatea pe nişte nimicuri”… da! Libertatea este foarte importantă în viaţa omului. Cred că lipsa libertăţii este cauza principală a stresului.

“E foarte important doar să şezi şi să te uiţi înăuntrul tău. Înţelegi, în sfârşit, că poţi păcăli orice pe lumea asta, dar nu şi pe tine”… Eckhart Tolle o numeşte Puterea Prezentului.

De multe ori mă gândesc să îmi mut domiciliul în Dumbrava de Sus, devanind unul dintre copiii soarelui pe veci, dar vocea interioară îmi spune că destinul meu este să rămân în Iaşi, pe aceste dealuri acoperite de betoane.

08.25.10

Formula unei vieţi sănătoase

Posted in Sănătate, Viata at 3:11 am by rast

Din regimurile de viaţă, practicate şi experimentate, aş putea concluziona că:

viaţă sănătoasă = simţ interior + hrană vie + întreruperea dialogului interior

Are importanţă şi durata vieţii (70-80 sau chiar peste 100 ani) dar şi cum trăim: sănătoşi (cu putere de muncă şi viaţă) sau „o târâim” de azi pe mâine, fără vlagă şi cu moralul susţinut de diferite substanţe ajutătoare (alcool, cafea, tutun, etc.).

Simţul interior – este o componentă a oricărei fiinţe umane. Orice om o are, mai mult sau mai puţin atrofiată (neglijând, timp îndelungat, mesaje lui, omul nu-l mai poate distinge dintre multitudinea de emoţii şi gânduri nesemnificative). Urmând un proces progresiv de „antrenare”, simţul interior se poate dezvolta, având posibilitatea de a-i distinge foarte clar mesajele/atenţionările.

De exemplu: încă de la apariţia pe piaţa românească a telefoniei mobile, simţul meu interior mi-a comunicat să nu-mi cumpăr sau să folosesc foarte mult un telefon mobil. Nu am telefon mobil nici în ziua de azi, 2010. Prin anii 2002-2004 erau diferite zvonuri că şi monitoarele cu tub catodic, al calculatoarelor, ar fi nocive pentru ochi. Se făcea propagandă pentru ochelari fără dioptrii, care „opreau” doar radiaţiile nocive ale monitoarelor. Am vrut să-mi iau şi eu; simţul interior mi-a spus să nu-mi iau, că acele radiaţii nu sunt periculoase, mai nocivă este concentrarea privirii la distanţă mică. Am început o practică interesantă: o dată pe oră, priveam timp de 1-2 minute pe geam, la distanţă cât mai mare.

A fost o perioadă (vreo 4-5 luni de zile) prin 2002 când am simţit să mănânc multă ceapă crudă. Mâncam cel puţin o ceapă crudă pe zi, ca ingredient altor mâncăruri.

Hrana vie – mâncarea a cărei preparare s-a făcut fără foc. Orice fel de preparare (prăjire, fierbere, coacere) duce la modificarea substanţelor nutritive şi a altor energii benefice din alimente.

Nu se poate trece imediat de la un regim de alimentaţie cu mâncare gătită la un regim de crudităţi. Primul impediment (mai uşor de sesizat de omul obişnuit cu alimente preparate) este gustul. Orice persoană „va duce dorul” alimentelor gătite şi consistent condimentate.

Un alt impediment este lipsa senzaţiei de saţietate. Ar trebui acordată mai multă atenţie simţământului de foame şi/sau saţietate. Acestea sunt mesaje din partea organismului uman, despre starea lui. Este ştiut, din boala de diabet, că lipsa de nutriţie a celulelor corpului duce la variate şi grave complicaţii – îmbolnăvirea ochilor, rinichilor, inimii, etc.

Nu numai diabetul poate duce la o lipsă de nutrienţi pentru celule. Orice om, neglijent cu alimentaţia sa, poate să-şi „amăgească” senzaţia de foame cu 1-2 covrigi, luaţi pe fugă, de la chioşcul din colţ. Covrigii şi orice alt aliment, fără substanşe nutritive, „umplu stomacul” şi pentru 1-2 ore senzaţia de foame dispare. Celulele rămân flămânde. Într-un organism cu celule sub-nutrite apare mult mai timpuriu boala şi semnele îmbătrânirii.

Alimentele mâncate, „introduse” în stomac şi apoi în tractul digestiv (intestine), sunt „atacate şi desfăcute” în componenţi mult mai mici care să poată străbate peretele intestinal, să ajungă în sânge şi de aici să fie transportate la toate ţesuturile (celulele) organismului. Omul obişnuit cu o alimentaţie preparată cu foc şi-a adaptat şi conţinutul sucurilor gastrice şi intestinale astfel încât ele să extragă cât mai multe substanţe nutritive din aceste alimente preparate.

Trecerea la un regim preponderent din crudităţi, nu va schimba brusc şi componenţa sucurilor digestive. Trebuie perioade lungi de adaptare (luni sau chiar ani).

Hotărâsem la un moment dat (2001-2002) să nu mai mănânc păine şi să trec pe o alimentaţie cu mămăligă. Pentru o zi-două, obţineam senzaţia de saţietate dar, mai apoi, „mă prindea” o foame… până nu mâncam pâine, nu mă simţeam sătul. Am perseverat şi în 2-3 luni, nu mai mâncam nici o felie de pâine.

Acum (2010) nu mai mănânc păine, nici mămăligă. Ceea ce mănânc (fructe + grăsime animală – slănină sau guşă de porc când e frig – legume fierte – ghiveci – vara cu călduri mari) nu consum pâine. Este aproape incredibil, cum trec săptămânile şi nu simt nevoia de pâine…

Întreruperea dialogului interior – marele beneficiu este: întărirea sistemului imunitar. Gândurile negativiste (auto-condamnare, frică, furie, etc.) consumă din energia sistemului imunitar, acesta ne-mai-putând face faţă unor invadatori fizici (viruşi, bacterii).

Este mult apreciată „gândirea pozitivă”. După părerea mea nu „gândirea pozitivă” este începutul ci, întreruperea dialogului interior (întreruperea gândurilor negativiste).

Este ca şi cum am încerca să cultivăm morcovi pe o parcelă de pământ plină cu scai. Mai întâi îndepărtăm scaii, curăţăm pământul şi apoi plantăm morcovii.

Dacă începem să ne impunem gânduri pozitive, deseori mintea „ne va luneca” şi vom gândi negativist, aşa cum a fost obişnuită, ani de zile, mintea.

Simţul interior este esenţial. Putem compara simţul interior cu perioada de antrenament pentru o echipă de fotbal. Meciurile (alegerile alimentelor, ce să mănânci şi de ce să te fereşti) sunt foarte importante dar, rezultatele meciurilor depinde de antrenamentul anterior. Dacă echipa nu se antrenează, fiecare jucător va juca “din amintiri”, fără a face un adevărat joc de echipă.

05.31.10

Frică de moarte – viaţă de c***o

Posted in Sănătate at 9:23 am by rast

Nu! În titlul post-ului nu am vrut să scriu cacao ci, de-a dreptul cacat. Nu am mai scris de mult chestii negative în blog, şi asta din cauza unor articole în care se spune că nu-i frumos să-ţi verşi amarul în public, să ţi-l audî/citescă alţii. Dar astăzi paharul s-a umplut… a dat pe afară… un post în blog-ul personal… măcar aici.

Acest post îl dedic celei căreia 40 de ani i-am spus mamă. Mi-am făcut un review al întregii mele vieţi. Nu aş avea ce-i reproşa… au fost şi momente bune şi momente rele… nu mă pot plânge nici de momentele rele… ar avea o oarecare scuză. UN SINGUR LUCRU ÎI REPROŞEZ: că în acel 4 ianuarie 2010, a chemat ambulanţa şi m-a readus înapoi din cealaltă lume. TREBUIA să mă lase acolo. Aveam 31 grade Celsius, tensiunea 5 cu 3… semn că eram cu un picior jumate ACOLO, în cealaltă lume.

Dar maică-mea, NU! A chemat ambulanţa. DA! Ăsta este lucrul ce i-l voi reproşa toată porcăria asta de viaţă…

Vocea interioară îmi spune că ăsta este destinul meu… să mai fac câte ceva în lumea asta… Să vină ea să facă. Să facem schimb. Să trăiască ea cu răutăţile cotidiene şi EU fără plămâni, fără ochi, fără urechi, fără, fără, fără…

Treţ să se întâmple ceva… am nevoie de un colac de salvare… măcar un lucru bun, stabilizator… în lumea asta plină de rahaturi.

Mda! Nu m-am dat la fund, citesc multe pe Internet, ştiu de măsurile recente ale guvernului: 25% bugetarii, 15% pensionarii… Criza se adânceşte, numai rele vezi/auzi/citeşti prin jurul tău. Ai nevoie şi de ceva bun, care să te stabilizeze… creându-ţi iluzia/speranţa că lucrurile se vor îndrepta.

CUCU! Numai porcării… noroc că nu am făcut armata… nu ştiu să trag cu puşca. M-aş duce la tovarăşii ruşi, aş lua un Kalaşnikov, şi de restul banilor gloanţe (aş vinde apartamentul mai întăi… să am bani pentru muniţie)… restul se subînţelege.

Aş păstra un glonţ, în buzunarul de la cămaşă… am un buzunar în stânga, în dreptul inimii… ăla mi l-aş trage mie în cap, la final, să împrăştii neuronii ăştia plini de Java.

04.24.10

Codul lui Oreste – Extinderea Conştiinţei

Posted in Sănătate at 4:17 am by rast

Datorită post-ului de aici, am văzut/ascultat înregistrarea emisiunii lui Oreste, în care l-a avut invitat pe Horia Ţurcanu ţi au dezbătut problema extinderii conştiinţei. Este vorba despre acea viziune de vultur (nu de furnică) asupra evenimentelor vieţii, despre care am mai scris pe acest blog, şi despre care, am putea spune, că este scopul/sensul vieţii.

Această extindere a conştiinţei, te face, atunci când ajungi la vârste înaintate, să nu te simţi “pustiu şi gol“… te face, să te simţi împlinit, ca şi cum nu ţi-ar lipsi nimic.

Poate că această criză, care pe mulţi oameni “i-a lovit” la buzunare/pungă/portofel, este “susţinută” de Forţele Pozitive ale Universului, tocmai pentru a-i face conştienţi pe oameni de adevăratul sens al vieţii: extinderea conştiinţei. Cunoaşterea este una dintre metodele de extindere a conştiinţei, dar o cunoaştere bazată pe inter-relaţie între cunoştinţele dobândite. Aici este o mare deficienţă a sistemului de învăţământ… se învaţă matematică (derivate, integrale, etc. care nu au legătură cu nimic altceva învăţat/memorat în anii de liceu), chimie, etc.

04.07.10

Analize medicale – să fi fost mama natură aşa de rea

Posted in Sănătate at 2:48 am by rast

Noi oamenii mileniului III ne considerăm sănătoşi sau bolnavi de o oarece boală, după efectuarea unor analize medicale de urină, sânge, etc.

Am putea defini boala (orice boală) ca o îndepărtare de la starea de sănătate.

Cel mai sesizabil semn al unui dezechilibru în organism este durerea. Dar, de cele mai multe ori, durerea poate să apară după ce dezechilibrul este foarte mare. Să fi fost mama Natură (creatorul fiinţei umane) aşa de rea, încât să ne fi creeat acum mii/milioane de ani şi apoi să ne lase să aşteptăm până în zilele noastre apariţia acului de seringă, a substanţelor chimice şi a eprubetelor, pentru a ne depista sensul dezechilibrului de la starea de sănătate… a pune un diagnostic şi a urma un tratament echilibrant, care să ne redea starea de sănătate?

Puteţi să mă trageţi de urechi, înjurându-mă pe blog, spunând că mă cred grandoman… că încerc să judec creaţia…

Ipoteză creaţionistă:

- mama Natură ne-a înzestrat (pe noi, specia umană) cu apariţia anumitor semne/semnale în organism , că ceva nu merge/funcţionează corect.

Medicina Ayurveda surprinde multe din aceste semnale. Din păcate, ceea ce a ajuns în occident din Ayurveda (teoriile/principiile medicale) sunt nişte fragmente care nu ne explică fundamentele principiilor de funcţionare ale organismului uman.

Probabil, un prim semn/semnal, că în organism se întâmplă ceva dezechilibrant, este pulsul. Da! Pulsul… tot o caracteristică a sângelui, dar fără înţepătură, eprubetă şi substanţe chimice… doar abilităţi umane de sesizare a subtilităţilor pulsului.

Ar mai fi: forma şi culoarea unghiilor, anumite particularităţi ale ochiului (irisul), etc.

Iată că şi medicina alopată, bazată pe sticluţe de sânge şi diferite substanţe chimice ce costă diferite sume de bani, a început să facă diferite constatări de diagnoză (diagnostice de boală sau diferite stări de dezechilibru de la starea de sănătate) pe baza unor semnale ale organismului fizic… care nu ne costă nici înţepături în venă şi nici substanţe chimice. Anumite începuturi puteţi găsi aici.

03.24.10

Sfârşitul timpurilor – Ervin Laszlo, Stanislav Grof şi Peter Russell

Posted in Sănătate at 4:16 am by rast

Despre o viitoare apocalipsă (revelaţie), transformare a sistemelor de valoare a vieţii, “sfârşit al timpurilor“, au vorbit diverse persoane (scris sau verbal) cu diferite pregătiri, în special mistici sau mari practicanţi ai unor religii – în mare majoritate fiind dogmatici în concepţiile/credinţele lor.

În ultimul timp chiar şi unii savanţi, oameni de ştiinţă – cu pregătire pragmatică/ştiinţifică… cu o educaţie în sistemul de valori ai zilelor noastre – , au ajuns prin cercetările/observaţiile lor la concluzia că ceva se va întâmpla într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Puteţi găsi aici, un interviu cu 3 dintre ei: Ervin Laszlo, Stanislav Grof şi Peter Russell!

Dacă anumite “sentimente/emoţii” simţite de unele persoane cu un EQ mai dezvoltat pot fi contestate ca fiind stări psihice subiective, concluziile pe care le prezintă cei 3, au un grad de obiectivitate mai mare. Şi nu numai concluziile unor oameni de ştiinţă oficiali, ci şi ceea ce se întâmplă în mod curent… evenimente şi stări cotidiene, ne pot pune pe gânduri, trăgâng concluzia că omenirea se află în faţa unor mari transformări/schimbări/modificări.

« Previous entries