Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Mărturisiri

08.26.09

Citate, idei spuse de alte persoane

Posted in Mărturisiri at 9:55 pm by rast

Dragii mei,

Nu! Nu am luat-o razna :) mă distrez şi eu… nu scriu prin post-uri (cum fac mulţi alţii): “dragii mei” pentru că blog-ul este un jurnal personal făcut, în mod intenţionat public, să afle şi alţii ceea ce gândesc, fac, mănânc… pentru mine blog-ul nu este o modalitate de adresare către alte persoane, de aia nu răspund chiar la orice comment-ariu.

Prin post-urile mele fac trimitere la unele citate ale altor persoane. Asta nu înseamnă că eu sunt de acord cu TOT ce zice acea persoană. Ideile cu care sunt de acord le copy-paste ăn acel post. Link-ul spre articolul original, de unde am copiat fragmentul, este pus ca o dovadă de a recunoaşte că nu eu l-am scris. Cine vrea poate să citescă articolul respectiv dar î-l rog un lucru: să nu creadă că eu recomand acel articol în întregime, ca fiind real sau adevărat. Nu intru în detalii, fiecare om are propriul său liber arbitru. Nu săriţi cu cuţitul la beregata mea :) , nu vreau să duc pe nimeni în eroare…

Multă lume se plânge că nu sunt protejaţi de excroci, de mincinoşi etc. Dar ce! Scrie pe undeva (Biblie, Kabala, Coran etc.) că sunt unii oameni meniţi să-i atenţioneze/protejeze pe alţii? Majoritatea scrierilor (şi cele vechi şi cele noi) spun că omul este înzestrat cu o putere de decizie. Fiecare are liber arbitru, dacă aş spune: uite X are dreptate cu ideile lui… ar însemna că încerc să vă manipulez, să vă impun ca adevăr, ideile lui X.

Citatele copiate de mine din diverse articole, le consider bune pe baza intuiţiei mele, dar cine citeşte post-urile din blog-ul meu trebuie să-şi solicite propria intuiţie, propriul simţ intern… pentru a decide “ce şi cum”.

Later edit: Un exemplu: tocmai ce am văzut un film (are cam 2 ore) cu o conferinţă ţinută de Drunvalo. Trebuie să recunosc! Nu am avut răbdare să-l urmăresc continuu, am profitat :) de posibilitatea oferită de cei de la Adobe, de a sări mici fragmente cu un simplu click de şoarece mouse pe bara aia de jos. Nu numai că nu dau link spre acel film, dar l-aş recomanda la capitolul “pierdere de timp”, nu are nici o informaţie utilă. Nu! Nu mă refer la nuotăţi… la informaţii sau idei noi, eu am găsit multe informaţii şi idei noi, dar nu se ştie cât de adevărate sunt. Nu tot ceea ce este nou şi/sau inedit, este şi adevărat.

Am preluat citate de Drunvalo, am şi pus unele texte în site-ul personal… dar am pus ceea ce simt eu că este real. Puteam să mai pun şi alte texte… chiar am mai primit un text pe mail, tot de Drunvalo, am vrut să-l pun (nu simţeam) dar după ce l-am citit mi-am dat seama că nu merită… maculatură…

04.29.09

Munca mea şi profesionalismul

Posted in Mărturisiri at 5:01 am by rast

Sunt foarte de acord cu ceea ce spune/comentează Bazilide, aici. Nu mă simt cu musca pe căciulă şi nici nu încerc să mă auto-justific :) ! Fac totuşi, aceste gânduri publice, scriindu-le pe blog! Eu am o problemă :) ! Nu cred să fiu singurul cu această problemă, mai sunt şi alţii… chiar scriind aceste cuvinte mi-am adus aminte de o remarcă a unui profesor de la facultate. După ce am dat examen (nu zic ce notă am luat :) , m-am lăudat suficient), când mi-a trecut nota în carnet, mi-a spus:

“- Nu ştii să-ţi vinzi marfa! Păcat!”

Niciodată nu am avut nimic de vânzare ;) ! Nu ştiam la ce se referă! M-am gândit mult la cuvintele lui. Nu spun la ce concluzie am ajuns :) . Spun doar o altă… problemă personală cu care “m-am luptat” ani de zile: când am terminat şcoala generală (14 ani), eram obez şi caracterizat de dirigintele (fostul diriginte) avut 4 ani, drept un temperament melancolic (dezechilibrat şi fără energie). Aşa a scris pe caracterizarea cu care am dat admitere la liceu. Nu m-a supărat, eram prea mic, nici nu ştiam ce e ăla temperament.

Anii de liceu au trecut uşor, fără să-mi pun probleme… eram la mama-acasă :) ! dar, gata cu chiulul… au venit anii de facultate, viaţă de cămin, seri de discotecă, cu totul altă viaţă!

Belea mare! Habar nu aveam să dansez. Cu vreo fată prin discotecă, nu reuşeam să leg două vorbe. Eram foarte timid, mă bâlbâiam cumplit, râdeau fetele de mine. Mi-am dat o palmă şi am început să mă educ. Aveam ca slogan un titlu de film: “sunt timid dar mă tratez”.

Şi dă-i medicamente :) : discoteci, vorbe cu fete, vacanţe la Costineşti, lecţii de dans. În cămin, la camera de lângă mine, stătea un tip cu un an mai mare, dar care ştia să danseze foarte fain. Mergeam seara la el în cameră şi îl rugam să mă înveţe paşii. Muncă grea :) !

Până acum 2 ani şi 3 luni, am fost angajat prin firme cu capital de stat. Persoanele care au folosit programele făcute de mine se pot număra pe degete. Niciodată nu mi-am pus foarte serios problema de a avea proprii clienţi. Acest blog, inclusiv post-urile, le scriu după inspiraţia “gândurilor pe negândite”. De multe ori îmi pun problema la ce mă ajută aceste post-uri, subiecte deschise. Rămân nedumerit!

Am făcut, pe Intenet, domeniul şi site-ul: programaredinpasiune.ro, pe care l-am lăsat la “jumătatea drumului”, mai bine spus: la primii doi paşi! Dau dovadă de neseriozitate… vă mai spun un mic secret. De mulţi ani sunt “împăcat cu mine însămi”, de vreo 2-3 ani nu mă pot împăca deloc cu vremurile (sistemul de valori al societăţii) zilelor noastre. Mă bătea gândul (la modul foarte serios) să părăsesc această lume (cu sistemul ei de valori cu tot). De pe la începutul acestui an (2009), au început să mă acapareze gânduri de a mă lupta cu tusea, mucii, minciunile, criza… ce ne acaparează.

Părăsind gândurile de abandonare a obiceiului de a trage aer pe nări (şi de a-mi lăsa corpul veşnic în poziţia de orizontală), am început să văd activitatea cotidiană din alte perspective. Ir dacă mă ajută şi Forţele Pozitive ale Universului, voi adopta o “strategie de viaţă” total diferită. Teoretic, ştiu cam ce voi face. Practic, nu pot trece singur la acţiune, decât dacă conjunctura unor factori externi fiinţei mele, sunt de partea mea.

Una dintre strategii: să fac munca mea (programe, site-uri) publică, să fie cunoscută de cât mai multe persoane.

12.31.08

La cumpăna dintre ani

Posted in Mărturisiri at 9:44 am by rast

Se spune că Dumnezeu vrea să facă din fiecare dintre noi “o bijuterie” (cam pretenţioasă denumirea de bijuterie, eu m-aş mulţumi cu: o roată dintr-un angrenaj). La un moment dat, Dumnezeu ar vrea să facă bijuteria mai rafinată (rotiţa din angrenaj a căpătat destulă putere pentru a face parte dintr-un alt angrenaj). Pentru aceasta, Dumnezeu topeşte materialul iniţial (al vechii bijuterii) şi apoi îl remodelează într-o nouă creaţie.

Nu sunt un credincios, nici un ateu. Am trecut prin aceste “extreme”, până la 22 de ani am fost un ateu convins. Vreo 4-5 ani am fost un credincios “convins”. De vreo 7-8 ani sunt… “la mijloc”, nu mai sunt “convins” de nimic, încerc să înţeleg! Nu aş pune povestea de mai sus “în cârca” unui Dumnezeu cu o existenţă ne-demostrabilă dar, dacă ar fi adevărată (legităţile vieţii ar aranja rotiţele angrenajelor, după criterii de “potriveală” optimizată), anul 2008 a fost pentru mine un an de transformare (topire şi re-modelare). Personalitatea mea a suferit o transformare mare, destul de profundă: în primul rând am devenit mai tolerant!

Ceea ce credeam că sunt obiceiuri izolate ale comunităţilor din care făceam parte “am realizat” că reprezintă normalitatea acestor vremuri. Lipsa de organizare şi sistematizare, credeam că sunt cazuri izolate ale unor manageri incompetenţi. Nu! Ele sunt “normalitatea” cotidiană. Pe un blog al unei persoane ce lucrează chiar în domeniul IT am găsit o… glumă:

şefu: – Azi e dead line pentru proiectul X. E gata?

coderu: – Da, şefu! L-am termit! Acuma îl optimizez!

Se fac proiecte, se fixează dead line-uri (termene de finalizare), se stabilesc liste de features… gata: “ne-am spălat faţa“. Bug-urile proiectului le trecem pe lista de features şi considerăm treaba încheiată, urmând să ne ocupăm de lista de features în viitor. Şi ne mirăm de ce lucrurile merg prost.

Am învăţat, anul acesta, “să gândesc în perspectivă”, să încerc să integrez în proiectul original toate listele de features, astfel încât să nu rămână funcţionalităţi ne-abordate şi ne-rezolvete. Transformările din gândirile mele le observ foarte uşor. Vreau să văd şi noul angrenaj!

09.24.08

Am fost deconspirat

Posted in Mărturisiri at 3:46 am by rast

Gata! M-au prins! Nu mă mai pot da mare cu citatele lui Osho. Sau, cel puţin, aşa reiese din comment-ul de la acest post.

În primul rând vreau să mărturisesc că în commentariu se scrie adevărul! Citatel lui Osho le am de pe acea listă de discuţii, la adresa:

http://groups.yahoo.com/group/sannyas_romania/

şi, ca să mă dau şi mai mare, mai trebuie să recunosc nişte mici chestii, pe care comment-atorul (probabil) nu le ştie.

Citatele nu le-am chiar copy-paste, lista de discuţii nu este cu diacritice. Citatele nu le am de la acea adresă, sunt înscris pe lista de discuţii, de peste doi ani.

Nu am precizat sursa acestor citate din cauză că nu mi s-a părut relevant. Ce importanţă are că citatele au fost copiate de X sau Y, tot încalcă legile CopyRight-ului :) .

Nu am preluat (dacă tot “am muncit:) şi am retranscris citatele cu diacritice, să folosesc termenul de preluat nu de copiat).

Doi la mână: citatul (cuvintele spuse de Osho) se află deasupra liniuţei, ceea ce este scris dedesubtul liniuţei îmi aparţine. ATENŢIE deci! Mă dau mare tare! Am răstălmăcit spusele lui Osho. Sper să mă ierte! :) Dacă nu mă iartă îl pârăsc lui Gurdjieff! Îi tunde barba :) . Iar comment-atorul se va oftica de numa’ – numa’!

Lăsând gluma la o parte… acum vreo 2 ani am făcut propunerea owner-ului acelui grup (sarango – pe numele lui de sannyasin), cel care a tehnoredactat acele citate, să facem un site dedicat lui Osho. El să răspundă de conţinut şi sistematizarea lui eu, ca programator, să răspund de partea tehnică şi de buna lui funcţionare a site-ului. Am fost refuzat… fără drept de apel. Acum m-am răzbunat :) (nu mă pot abţine şi tot mai bag câte o glumă).

Mie, personal, olecuţă retardat mintal fiind (scrie şi în buletin… am CNP-ul cu & în faţă – ăştia-s oameni fără mamă, fără ţară, fără minte, doar cuvinte… ca să iasă rima :) ), mi se pare important ca acele cuvinte a lui Osho (şi nu numai) să fie publice, să poată avea acces la ele persoanele interesate. Poate vreun puşti de 17 ani, intră pe site (ATENŢI! intenţionat nu am spus “blog”) şi capătă subit un interes pentru învăţătura lui Osho.

Apropo de site-uri de învăţătură… filozofică (nu am vrut să spun spirituală)!!

Chiar şi în acest moment de început de toamnă 2008 sunt interesat de a realiza site-uri de… înţelepciune filozofică, dar nu singur. Dacă cineva doreşte să realizeze un astfel de site, eu îi asigur tot suportul tehnic gratis.  Conţinutul şi managementul informaţiei va fi publicat de cel ce doreşte realizarea unor astfel de site-uri.

Sper să nu se supere realizatorul site-ului

http://jkrishna.freepage.ro/index.html

că îl citez din nou… acesta poate fi ca un prim exemplu… de plecare, de design sau sistematizare a informaţiei.

07.08.08

Calculatoare noi, probleme noi

Posted in Mărturisiri at 2:41 am by rast

Calculator nou, HDD nou, aproape chel gol. Apucă-te de instalează MySQL, Apache, PHP. Toate bune şi frumoase… şi cunoscute. Dar belea, nu merge funcţionează. Se pare că problema este de la sistemul de fişiere. HDD-urile astea mari (default: am unul de 250GB) nu mai pot fi împărţite în partiţii mici pentru a putea instala, ca sistem de fişiere, FAT32 (maxim 32GB). Pe NTFS trebuie alocate drepturi de citire/partajare a diferite fişiere şi/sau directoare.

Astfel, am început să-mi aduc aminte, de un sistem log sau services, ce le foloseam des pe Windows NT de la fostul loc de muncă. XP-ul m-a făcut să mai uit din ele, dar acuma cu NTFS-ul şsta, va trebui să scot din arhivă :) vechi cunoştinţe de administrare a sistemului propriu.

07.02.08

Programare profesională/performantă

Posted in Mărturisiri at 2:15 am by rast

În anul I de studii, de la colegiul de Informatică, anul universitar 1994-1995, am avut un profesor pe care l-am apreciat mult. I-am dat un 10 cu felicitări :) pentru faptul că se făcea înţeles, ceea ce preda înţelegeam foarte uşor şi bine. Am avut colegi care îl dispreţuiau, zicând: “Ce? Ăsta-i profesor?”. Le dădeam şi lor dreptate :) , comportamentul domnului profesor “sărea” din tiparele unui comportament obişnuit: ţinută rigidă/ţapănă, frunte încruntată… care să disteze definiţii şi formule. Nu! El era altfel. Când explica, dădea din mâini, gesticula… dar prin acest comportament se făcea înţeles. Înţelegeai tehnicile pe care vroia să ni le predea. Era un fel de limbaj non-verbal.

O expresie pe care a spus-o de mai multe ori: “vreau să fac din voi programatori, nu scriitori de programe!” Această idee mi s-a părut puţin abstractă (nu am înţeles-o :) ), dar am trăit-o (şi o trăiesc) pe pielea mea în anii de ulteriori, când am devenit om al muncii ca programator. E uşor să scrii programe/cod, în baza unor tutoriale de sintaxă şi/sau semantică. E mai greu să faci acel cod să funcţioneze. E şi mai greu să faci codul/aplicaţia să funcţioneze bine – fără erori. E şi mai greu să faci aplicaţia să funcţioneze performant (timpi reduşi, etc.).

Un alt criteriu foarte interesant de performanţă, al unei aplicaţii software, l-am găsit aici, foarte sugestiv exprimat sub forma unei comparaţii: “Dacă ai cere cuiva să conducă o maşină fără indicatoare pe bord, ar spune că eşti nebun. Cu toate astea, majoritatea covârşitoare a aplicaţiilor din prezent nu au nici un fel de indicatoare ale stării lor interne”. Un lucru pe care îl făceam aproape inconştient :) , comparaţia cu indicatoarele de bord ale unei maşini fiind foarte sugestivă, trimiteam anumite mesaje la consola aplicaţiilor Java, aflând astfel anumite caracteristici ale stării sistemului.

Eu, ca programator, pot afla, prin astfel de mesaje, multe lucruri despre starea sistemului, dar un simplu utilizator, cu o altă pregătire, fără experienţă de programare, nu înţelege mare lucru. Deja încep să-mi pun problema :) unor indicatoare cu interfaţă grafică, care să permită end-user-ului umărirea unor parametri.

06.29.08

Laudă de laudă

Posted in Mărturisiri, Uncategorized at 10:34 am by rast

Dacă tot am început să mă laud, conform principiului inerţiei…, dar mai ales încurajat de comentariul lui manole :) la mesajul anterior… o să continui lauda.

Acest mesaj este unul special, este scris de pe noul meu computer de acasă.

Aveam acasă, ca PC personal :) , un computer vechi de mai bine de trei ani. Eram mulţumit de el, până acum câteva zile când am început să învăţ câte ceva noutăţi în materie programare web, Java. Am instalat un Eclipse… vai de mama lui, “se mişca” precum un melc turbat, fâlfâind din ochi USB.

L-am “măritat” pe cel vechi, am confiscat un fâşic considerabil de bancnote din pensia lui mama :) şi l-am luat pe ăsta nou. Ca procesor, zice că-l cheamă: Intel Core Duo, E7200. Week-end-ul ăsta l-am alocat setărilor… să-l fac “să găsească” Internet-ul, etc. Am intalat mult lăudata vulpe de foc, FireFox 3. Works! De pe el scriu acest mesaj.

O altă “noutate”, apropo de întoarcerea spre natural :) , dacă pe PC-ul vechi aveam instalat YM, dar îl deschideam o dată la 2-3 săptămâni, de această dată, voi renunţa complet la această metodă “de a pierde vremea”. Nu voi instala pe noul PC YM, şi nici o altă aplicaţie de messenger, singura modalitate de e-comunicare ne-pblică rămânând e-mail-ul.

03.29.08

Eckhart Tolle şi viaţa mea

Posted in Mărturisiri at 3:02 am by rast

Mă gândeam deseori la viaţa lui Tolle, cum a trăit prin parcuri pe bănci şi a ajuns “îndrumător spiritual” fiind invitat la diferite conferinţe să povestească din experienţa trăită de el. F’ceam analogie cu experienţa mea de viaţă, ele fiind asemănătoare mă întrebam dacă voi fi şi eu invitat prin diferite conferinţe (modestia :) ). Simt că nu va fi aşa. Simt că destinul meu este să produc organizare în jurul meu.

Personal sunt un tip organizat. Nu confundaţi termenul/cuvântul organizal cu cel de ordonat. Sunt dez-ordonat, cei care mă cunosc se miră cum îmi găsesc diferitele lucruri. În special la calculator. Discutam cu diverse persoane despre cum este bine să-şi organizeze informaţiile pe HDD, astfel încât să le găsească mai uşor când dau comanda “search” din Windows sau Norton Commander. Le explic că nu mă pricep. Eu am un stil de a-mi organiza mental informaţiile astfel încât le ţin minte şi nu am nevoie să pun calculatorul să mi le caute.

Simt că la un moment dat voi avea “prin natura job-ului”, anumite lucruri de organizat. Acest lucru îl simt de mai bine de un an. Am încercat să produc organizare la job-ul care îl am în prezent. Muncă inutilă. Nimănui nu-i pasă de organizare.

Lipsa organizării te face să mmunceşti în plus, să pierzi timp, să oboseşti mai uşor, chiar să te enervezi când nu găseşti ceea ce ai nevoie.

Dar nu numai în privinţa locului de muncă. Ca dezvoltare personală, dacă eşti dezorganizat în ideile, ţelurile, scopurile pe care le doreşti în viaţă, “trece timpul pe lângă tine”. Relizezi asta abia când este prea târziu, spre anii bătrâneţii. Nu mai dau exemple de oameni celebri (oameni de litere – scriitori) care au povestit despre stările de gol interior şi pustietate sufletească, pe care le au la bătrâneţe. Dar câţi oameni de litere nu au scris, chiar dacă aveau astfel de preocupări, de a scrie. Câţi oameni cu alte meserii, ne-având posibilitatea exprimării în scris, nu au trăit astfel de stări?

03.20.08

Dialog închipuit – viaţă la voinţă

Posted in Mărturisiri at 5:20 pm by rast

Un oarecare: Acum 4 ani m-ai lămurit să rămân să suport această apă clorurată şi acest aer condimentat cu iz de tutun şi mahorcă de alcool prin unele locuri. Am ajuns într-un nou impas. Nu numai că nu s-au găsit amatori de a-şi descoperi simţul interior, dar sunt singur în lupta cu ne-gândirea. M-ai lăsat să răzbat singur prin acest hăţiş de oameni care-şi văd de propriul interes şi-i doare-n ambele coate+genunchi de adevăr şi corectitudine.

Viaţa: Ştiu1 Cunosc în amănunt tot ceea ce faci zilnic! De la discuţia noastră de atunci, au trecut ani, ai progresat, ai primit atribuţii în plus. Eşti singur acolo, în plan material – cum îi spuneţi voi pământenii; dar aici, sunt multe entităţi care te ajută. Şi nouă ne este greu să luptăm cu credinţa oarbă în fel de fel de idei aiurea a oamenilor. Ştim cât este de greu.

U: Eu insist să plec… dincolo! M-ai învăţat să cred în corectitudine, responsabilitate şi bun simţ. Acum îmi ceri să mă adaptez unei lumi contrare. Nu mai pot! Mă simt sleit de puteri! Imbecilităţile ce trebuie să le suport zilnic mă doboară. Vreau să…

V: Gata! Ţi-am spus că ştiu ce e în lumea voastră! Nu-i nevoie să-mi repeţi. Ai în mâinile tale o armă extraordinară! Ai reuşit să-ţi controlezi dialogul interior! Foloseşte-o! Nu e nevoi să te mai învăţ cum să foloseşti dialogul interior pentru a te feri de idioţenii. Creează-ţi lumea ta! Trăieşte în lumea ta!

U: Adică să-mi fac visuri singur?

V: Nu numai atât! Ştii atâtea despre Internet. Creează o lume virtuală bazată pe principiile de tine spuse mai sus: responsabilă, corectă şi cu bun simţ. Ce te împiedică! Ai tot ce-ţi trebuie! Ai şi sprijin… din lumea noastră!

U: Da! Ai dreptate! Dar nu văd nici un rezultat! E o bătălie deja pierdută. Oamenii sunt cuprinşi de alte interese, dorinţe… Insist “să trec dincolo”!

V: Viaţa ta este în mâinile tale. După incidentul din ianuarie ştii şi modalitatea cea mai simplă de a trece “pragul”. Dar ce rezolvi?

U: Cum ce rezolv? Scap de stresul ăsta total aiurea!

V: De stres ştii cum să scapi! Foloseşte-ţi dialogul interior! Dacă treci dincolo ce câştigi? Acolo ai nişte provocări. Ai o luptă! Poţi avea anumite succese, anumite realizări! Bucură-te de ele.

U: De ce nu m-aş bucura de tăcerea minţii?

V: Ai ajuns să ai puterea de a trăi conform voinţei tale şi nu să ai un trai manipulat de valorile externe ţie, ale societăţii în care trăieşti. Profită! Fă din tine ceea ce doreşti! poţi! Fă-ţi o viaţă la voinţă!

12.03.07

Munca ca hobby

Posted in Mărturisiri at 3:21 am by rast

Citatul: “fă ceea ce-ţi place în viaţă şi nu vei simţi că munceşti!” mi se potriveşte ca o mănuşă. Când programez nu simt că muncesc!

Am avut o discuţie cu un coleg care nu reuşea să înţeleagă ideea că programarea nu este muncă pentru mine. Discuţia a început-o el, întrebându-mă dacă nu m-am plictisit de calculator, toată ziua cu nasu-n monitor.

I-am răspuns că nu sunt plictisit ci îmi place ceea ce fac, cu nasu-n monitor şi mintea pe bigudiuri. El o ţinea “morţiş”: odată şi odată, tot ai să te plictiseşti.

Am “propus” ca termen de plictisire, anii de pensie. Apoi am încercat să-i fac comparaţie cu pescuitul, el fiind un pescar înrăit. I-am spus că aşa cum nu se plictiseşte el de pescuit, aşa nu mă plictisesc eu de programare.

Se uita la mine ca la extratereştri. Dar n-a mai comentat/insistat, m-a lăsat în legile mele, “dus cu pluta” :) .

În anii ’98-’99 eram angajat la Biblioteca Centrală Universitară “Mihai Eminescu” din Iaşi, ca administrator a unui server Linux (RedHat), iar în timpul liber făceam o activitate de programare pentru o firmă particulară.

Acea “viaţă duală”, de administrator (full-time) şi programator (part-time) m-a făcut să-mi pun problema muncii.

Ca administrator era o muncă foarte faină din punct de vedere raţional: Linux, tehnologii Internet, etc. Era, ca să zic aşa “o chestie fudulă!”. Ca programator baze de date, era ceva mai anost, în sensul că deja stăpâneam lucrul cu bazele de date, rămânând mai mult munca de design al interfeţei.

Dar ce am observat? Programarea, trecând peste aspectele raţionale şi oarecum de orgoliu profesional/personal că administrarea este mai cool :) , îmi oferea o stare de bine interior şi de echilibru. Şi parcă nu eram nici aşa de obosit.

Deja mă bătea gândul să părăsesc acel post/job şi să-mi găsesc ceva ca programator. Decizia a fost luată “cu desăvârşire” în momentul în care am realizat că programarea îmi permite să implementez şi anumite facilităţi pe care eu le consider mai bune. Administarea este mult prea rigidă (pentru o personalitate ca a mea – cu oarece imaginaţie şi/sau tendinţă spre a face lucrurile mai bune), ai la dispoziţie o gamă limitată de opţiuni/setări, pe care poţi să le combini să obţii ceea ce doreşti.

Ca programator, gama este nelimitată. Doar imaginaţia poate să-ţi pună o oprelişte.

« Previous entries