Archive for Mărturisiri
09.24.08
Posted in Mărturisiri at 3:46 am by rast
Gata! M-au prins! Nu mă mai pot da mare cu citatele lui Osho. Sau, cel puţin, aşa reiese din comment-ul de la acest post.
În primul rând vreau să mărturisesc că în commentariu se scrie adevărul! Citatel lui Osho le am de pe acea listă de discuţii, la adresa:
http://groups.yahoo.com/group/sannyas_romania/
şi, ca să mă dau şi mai mare, mai trebuie să recunosc nişte mici chestii, pe care comment-atorul (probabil) nu le ştie.
Citatele nu le-am chiar copy-paste, lista de discuţii nu este cu diacritice. Citatele nu le am de la acea adresă, sunt înscris pe lista de discuţii, de peste doi ani.
Nu am precizat sursa acestor citate din cauză că nu mi s-a părut relevant. Ce importanţă are că citatele au fost copiate de X sau Y, tot încalcă legile CopyRight-ului 
.
Nu am preluat (dacă tot “am muncit” şi am retranscris citatele cu diacritice, să folosesc termenul de preluat nu de copiat).
Doi la mână: citatul (cuvintele spuse de Osho) se află deasupra liniuţei, ceea ce este scris dedesubtul liniuţei îmi aparţine. ATENŢIE deci! Mă dau mare tare! Am răstălmăcit spusele lui Osho. Sper să mă ierte! Dacă nu mă iartă îl pârăsc lui Gurdjieff! Îi tunde barba . Iar comment-atorul se va oftica de numa’ - numa’!
Lăsând gluma la o parte… acum vreo 2 ani am făcut propunerea owner-ului acelui grup (sarango - pe numele lui de sannyasin), cel care a tehnoredactat acele citate, să facem un site dedicat lui Osho. El să răspundă de conţinut şi sistematizarea lui eu, ca programator, să răspund de partea tehnică şi de buna lui funcţionare a site-ului. Am fost refuzat… fără drept de apel. Acum m-am răzbunat (nu mă pot abţine şi tot mai bag câte o glumă).
Mie, personal, olecuţă retardat mintal fiind (scrie şi în buletin… am CNP-ul cu & în faţă - ăştia-s oameni fără mamă, fără ţară, fără minte, doar cuvinte… ca să iasă rima ), mi se pare important ca acele cuvinte a lui Osho (şi nu numai) să fie publice, să poată avea acces la ele persoanele interesate. Poate vreun puşti de 17 ani, intră pe site (ATENŢI! intenţionat nu am spus “blog”) şi capătă subit un interes pentru învăţătura lui Osho.
Apropo de site-uri de învăţătură… filozofică (nu am vrut să spun spirituală)!!
Chiar şi în acest moment de început de toamnă 2008 sunt interesat de a realiza site-uri de… înţelepciune filozofică, dar nu singur. Dacă cineva doreşte să realizeze un astfel de site, eu îi asigur tot suportul tehnic gratis. Conţinutul şi managementul informaţiei va fi publicat de cel ce doreşte realizarea unor astfel de site-uri.
Sper să nu se supere realizatorul site-ului
http://jkrishna.freepage.ro/index.html
că îl citez din nou… acesta poate fi ca un prim exemplu… de plecare, de design sau sistematizare a informaţiei.
Permalink
07.08.08
Posted in Mărturisiri at 2:41 am by rast
Calculator nou, HDD nou, aproape chel gol. Apucă-te de instalează MySQL, Apache, PHP. Toate bune şi frumoase… şi cunoscute. Dar belea, nu merge funcţionează. Se pare că problema este de la sistemul de fişiere. HDD-urile astea mari (default: am unul de 250GB) nu mai pot fi împărţite în partiţii mici pentru a putea instala, ca sistem de fişiere, FAT32 (maxim 32GB). Pe NTFS trebuie alocate drepturi de citire/partajare a diferite fişiere şi/sau directoare.
Astfel, am început să-mi aduc aminte, de un sistem log sau services, ce le foloseam des pe Windows NT de la fostul loc de muncă. XP-ul m-a făcut să mai uit din ele, dar acuma cu NTFS-ul şsta, va trebui să scot din arhivă vechi cunoştinţe de administrare a sistemului propriu.
Permalink
07.02.08
Posted in Mărturisiri at 2:15 am by rast
În anul I de studii, de la colegiul de Informatică, anul universitar 1994-1995, am avut un profesor pe care l-am apreciat mult. I-am dat un 10 cu felicitări pentru faptul că se făcea înţeles, ceea ce preda înţelegeam foarte uşor şi bine. Am avut colegi care îl dispreţuiau, zicând: “Ce? Ăsta-i profesor?”. Le dădeam şi lor dreptate , comportamentul domnului profesor “sărea” din tiparele unui comportament obişnuit: ţinută rigidă/ţapănă, frunte încruntată… care să disteze definiţii şi formule. Nu! El era altfel. Când explica, dădea din mâini, gesticula… dar prin acest comportament se făcea înţeles. Înţelegeai tehnicile pe care vroia să ni le predea. Era un fel de limbaj non-verbal.
O expresie pe care a spus-o de mai multe ori: “vreau să fac din voi programatori, nu scriitori de programe!” Această idee mi s-a părut puţin abstractă (nu am înţeles-o ), dar am trăit-o (şi o trăiesc) pe pielea mea în anii de ulteriori, când am devenit om al muncii ca programator. E uşor să scrii programe/cod, în baza unor tutoriale de sintaxă şi/sau semantică. E mai greu să faci acel cod să funcţioneze. E şi mai greu să faci codul/aplicaţia să funcţioneze bine - fără erori. E şi mai greu să faci aplicaţia să funcţioneze performant (timpi reduşi, etc.).
Un alt criteriu foarte interesant de performanţă, al unei aplicaţii software, l-am găsit aici, foarte sugestiv exprimat sub forma unei comparaţii: “Dacă ai cere cuiva să conducă o maşină fără indicatoare pe bord, ar spune că eşti nebun. Cu toate astea, majoritatea covârşitoare a aplicaţiilor din prezent nu au nici un fel de indicatoare ale stării lor interne”. Un lucru pe care îl făceam aproape inconştient , comparaţia cu indicatoarele de bord ale unei maşini fiind foarte sugestivă, trimiteam anumite mesaje la consola aplicaţiilor Java, aflând astfel anumite caracteristici ale stării sistemului.
Eu, ca programator, pot afla, prin astfel de mesaje, multe lucruri despre starea sistemului, dar un simplu utilizator, cu o altă pregătire, fără experienţă de programare, nu înţelege mare lucru. Deja încep să-mi pun problema unor indicatoare cu interfaţă grafică, care să permită end-user-ului umărirea unor parametri.
Permalink
06.29.08
Posted in Mărturisiri, Uncategorized at 10:34 am by rast
Dacă tot am început să mă laud, conform principiului inerţiei…, dar mai ales încurajat de comentariul lui manole la mesajul anterior… o să continui lauda.
Acest mesaj este unul special, este scris de pe noul meu computer de acasă.
Aveam acasă, ca PC personal , un computer vechi de mai bine de trei ani. Eram mulţumit de el, până acum câteva zile când am început să învăţ câte ceva noutăţi în materie programare web, Java. Am instalat un Eclipse… vai de mama lui, “se mişca” precum un melc turbat, fâlfâind din ochi USB.
L-am “măritat” pe cel vechi, am confiscat un fâşic considerabil de bancnote din pensia lui mama şi l-am luat pe ăsta nou. Ca procesor, zice că-l cheamă: Intel Core Duo, E7200. Week-end-ul ăsta l-am alocat setărilor… să-l fac “să găsească” Internet-ul, etc. Am intalat mult lăudata vulpe de foc, FireFox 3. Works! De pe el scriu acest mesaj.
O altă “noutate”, apropo de întoarcerea spre natural , dacă pe PC-ul vechi aveam instalat YM, dar îl deschideam o dată la 2-3 săptămâni, de această dată, voi renunţa complet la această metodă “de a pierde vremea”. Nu voi instala pe noul PC YM, şi nici o altă aplicaţie de messenger, singura modalitate de e-comunicare ne-pblică rămânând e-mail-ul.
Permalink
03.29.08
Posted in Mărturisiri at 3:02 am by rast
Mă gândeam deseori la viaţa lui Tolle, cum a trăit prin parcuri pe bănci şi a ajuns “îndrumător spiritual” fiind invitat la diferite conferinţe să povestească din experienţa trăită de el. F’ceam analogie cu experienţa mea de viaţă, ele fiind asemănătoare mă întrebam dacă voi fi şi eu invitat prin diferite conferinţe (modestia ). Simt că nu va fi aşa. Simt că destinul meu este să produc organizare în jurul meu.
Personal sunt un tip organizat. Nu confundaţi termenul/cuvântul organizal cu cel de ordonat. Sunt dez-ordonat, cei care mă cunosc se miră cum îmi găsesc diferitele lucruri. În special la calculator. Discutam cu diverse persoane despre cum este bine să-şi organizeze informaţiile pe HDD, astfel încât să le găsească mai uşor când dau comanda “search” din Windows sau Norton Commander. Le explic că nu mă pricep. Eu am un stil de a-mi organiza mental informaţiile astfel încât le ţin minte şi nu am nevoie să pun calculatorul să mi le caute.
Simt că la un moment dat voi avea “prin natura job-ului”, anumite lucruri de organizat. Acest lucru îl simt de mai bine de un an. Am încercat să produc organizare la job-ul care îl am în prezent. Muncă inutilă. Nimănui nu-i pasă de organizare.
Lipsa organizării te face să mmunceşti în plus, să pierzi timp, să oboseşti mai uşor, chiar să te enervezi când nu găseşti ceea ce ai nevoie.
Dar nu numai în privinţa locului de muncă. Ca dezvoltare personală, dacă eşti dezorganizat în ideile, ţelurile, scopurile pe care le doreşti în viaţă, “trece timpul pe lângă tine”. Relizezi asta abia când este prea târziu, spre anii bătrâneţii. Nu mai dau exemple de oameni celebri (oameni de litere - scriitori) care au povestit despre stările de gol interior şi pustietate sufletească, pe care le au la bătrâneţe. Dar câţi oameni de litere nu au scris, chiar dacă aveau astfel de preocupări, de a scrie. Câţi oameni cu alte meserii, ne-având posibilitatea exprimării în scris, nu au trăit astfel de stări?
Permalink
03.20.08
Posted in Mărturisiri at 5:20 pm by rast
Un oarecare: Acum 4 ani m-ai lămurit să rămân să suport această apă clorurată şi acest aer condimentat cu iz de tutun şi mahorcă de alcool prin unele locuri. Am ajuns într-un nou impas. Nu numai că nu s-au găsit amatori de a-şi descoperi simţul interior, dar sunt singur în lupta cu ne-gândirea. M-ai lăsat să răzbat singur prin acest hăţiş de oameni care-şi văd de propriul interes şi-i doare-n ambele coate+genunchi de adevăr şi corectitudine.
Viaţa: Ştiu1 Cunosc în amănunt tot ceea ce faci zilnic! De la discuţia noastră de atunci, au trecut ani, ai progresat, ai primit atribuţii în plus. Eşti singur acolo, în plan material - cum îi spuneţi voi pământenii; dar aici, sunt multe entităţi care te ajută. Şi nouă ne este greu să luptăm cu credinţa oarbă în fel de fel de idei aiurea a oamenilor. Ştim cât este de greu.
U: Eu insist să plec… dincolo! M-ai învăţat să cred în corectitudine, responsabilitate şi bun simţ. Acum îmi ceri să mă adaptez unei lumi contrare. Nu mai pot! Mă simt sleit de puteri! Imbecilităţile ce trebuie să le suport zilnic mă doboară. Vreau să…
V: Gata! Ţi-am spus că ştiu ce e în lumea voastră! Nu-i nevoie să-mi repeţi. Ai în mâinile tale o armă extraordinară! Ai reuşit să-ţi controlezi dialogul interior! Foloseşte-o! Nu e nevoi să te mai învăţ cum să foloseşti dialogul interior pentru a te feri de idioţenii. Creează-ţi lumea ta! Trăieşte în lumea ta!
U: Adică să-mi fac visuri singur?
V: Nu numai atât! Ştii atâtea despre Internet. Creează o lume virtuală bazată pe principiile de tine spuse mai sus: responsabilă, corectă şi cu bun simţ. Ce te împiedică! Ai tot ce-ţi trebuie! Ai şi sprijin… din lumea noastră!
U: Da! Ai dreptate! Dar nu văd nici un rezultat! E o bătălie deja pierdută. Oamenii sunt cuprinşi de alte interese, dorinţe… Insist “să trec dincolo”!
V: Viaţa ta este în mâinile tale. După incidentul din ianuarie ştii şi modalitatea cea mai simplă de a trece “pragul”. Dar ce rezolvi?
U: Cum ce rezolv? Scap de stresul ăsta total aiurea!
V: De stres ştii cum să scapi! Foloseşte-ţi dialogul interior! Dacă treci dincolo ce câştigi? Acolo ai nişte provocări. Ai o luptă! Poţi avea anumite succese, anumite realizări! Bucură-te de ele.
U: De ce nu m-aş bucura de tăcerea minţii?
V: Ai ajuns să ai puterea de a trăi conform voinţei tale şi nu să ai un trai manipulat de valorile externe ţie, ale societăţii în care trăieşti. Profită! Fă din tine ceea ce doreşti! poţi! Fă-ţi o viaţă la voinţă!
Permalink
12.03.07
Posted in Mărturisiri at 3:21 am by rast
Citatul: “fă ceea ce-ţi place în viaţă şi nu vei simţi că munceşti!” mi se potriveşte ca o mănuşă. Când programez nu simt că muncesc!
Am avut o discuţie cu un coleg care nu reuşea să înţeleagă ideea că programarea nu este muncă pentru mine. Discuţia a început-o el, întrebându-mă dacă nu m-am plictisit de calculator, toată ziua cu nasu-n monitor.
I-am răspuns că nu sunt plictisit ci îmi place ceea ce fac, cu nasu-n monitor şi mintea pe bigudiuri. El o ţinea “morţiş”: odată şi odată, tot ai să te plictiseşti.
Am “propus” ca termen de plictisire, anii de pensie. Apoi am încercat să-i fac comparaţie cu pescuitul, el fiind un pescar înrăit. I-am spus că aşa cum nu se plictiseşte el de pescuit, aşa nu mă plictisesc eu de programare.
Se uita la mine ca la extratereştri. Dar n-a mai comentat/insistat, m-a lăsat în legile mele, “dus cu pluta” .
În anii ‘98-’99 eram angajat la Biblioteca Centrală Universitară “Mihai Eminescu” din Iaşi, ca administrator a unui server Linux (RedHat), iar în timpul liber făceam o activitate de programare pentru o firmă particulară.
Acea “viaţă duală”, de administrator (full-time) şi programator (part-time) m-a făcut să-mi pun problema muncii.
Ca administrator era o muncă foarte faină din punct de vedere raţional: Linux, tehnologii Internet, etc. Era, ca să zic aşa “o chestie fudulă!”. Ca programator baze de date, era ceva mai anost, în sensul că deja stăpâneam lucrul cu bazele de date, rămânând mai mult munca de design al interfeţei.
Dar ce am observat? Programarea, trecând peste aspectele raţionale şi oarecum de orgoliu profesional/personal că administrarea este mai cool , îmi oferea o stare de bine interior şi de echilibru. Şi parcă nu eram nici aşa de obosit.
Deja mă bătea gândul să părăsesc acel post/job şi să-mi găsesc ceva ca programator. Decizia a fost luată “cu desăvârşire” în momentul în care am realizat că programarea îmi permite să implementez şi anumite facilităţi pe care eu le consider mai bune. Administarea este mult prea rigidă (pentru o personalitate ca a mea - cu oarece imaginaţie şi/sau tendinţă spre a face lucrurile mai bune), ai la dispoziţie o gamă limitată de opţiuni/setări, pe care poţi să le combini să obţii ceea ce doreşti.
Ca programator, gama este nelimitată. Doar imaginaţia poate să-ţi pună o oprelişte.
Permalink
11.29.07
Posted in Mărturisiri at 11:41 pm by rast
De unde am pornit şi unde am ajuns :). Sunt interesat de temperatura/vremea care este în Iaşi dar, mai cu seamă, evoluţia ei viitoare: măcar 2-3 zile. Aştept să se mai încălzească puţin.
Aşa am ajuns pe site-ul vremea.rol.ro, unde am găsit şi un horoscop. Nu cred în horoscoape şi nici în zodiace, dar îmi place să le citesc, mai mult că sursă de umor. Mă minunez uneori ce idei/cuvinte generale se folosesc pentru a descrie o masă aşa de mare de oameni. De exemplu pentru zodia X, 22 milioane populaţia României : 12 zodii = 1,83 milioane.
Sfaturile/părerile care se dau sunt pentru oameni maturi. Dar pentru copii, pensionari, etc.
Să vedem ce-mi zice pentru azi, iar diseară să vedem bilanţu’:
“Soţiile unor colegi sau prieteni vă lasă reci şi impasibili”… chestie valabilă, pentru mine, în toate cele 365 zile ale anului… indiferent de temperatura colinelor Iaşi-ului :).
“De altfel, astăzi nu reacţionaţi la nici un fel de surprize, fie ele plăcute sau neplăcute”… ce surprize să mai am şi azi, zi de sărbătoare!
“… căci nu prea aveţi chef de comentat, râs sau enervat”… de comentat am chef, numai să fie ceva care să mă atragă. De râs am sigur chef (deja au dat-o-n bară cu asta ), să văd dacă voi avea şi motive să râd. De enervat n-am chef! Mă întreb în sinea mea (în sinea altuia nu pot ), este.. vreodată… cineva, care are chef de enervat pe sine însuşi??? Eu n-aş prea crede! Să zică unu’/una: azi am chef să fiu nervos/nervoasă… şi-şi varsă de dimineaţă cafeaua (eventual fierbinte ) în poală.
“ci mai degrabă de meditat şi analizat cu voce interioară tot ceea ce vi s-a întâmplat de la o vreme încoace”… cu sintagma “voce interioară”, m-au uns la suflet! Îmi place ideea, numai că analiza şi meditarea se face seara, într-un colţ liniştit, nu în diferite momente ale zilei, şi încă la servici, cu un dead-line pe 7 decembrie.
“Vă frământă în special evenimentele prin care aţi trecut alături de o persoană care înseamnă foarte mult pentru dv”… înafară de mama nu mai sunt persoane d’astea care să însemne ceva pentru mine, încă de multă vreme (ani). Dar mama nu intră în discuţie la capitolul ăsta, fiindcă:
“… dar care pare a ignora adesea sentimentele dv”… care sentimente? Dar nu mai comentez ideea. Fac parte din “excepţia care întăreşte regula!”.
Permalink
11.26.07
Posted in Mărturisiri at 4:04 am by rast
Da! Sunt nervos! Şi când sunt nervos, mi se bulbucă ochii ca la melc, văd stele împrejurul lor, îmi arde faţa - devine roşie precum harbuzul supra-copt, îmi ies bubiţe pe faţă, mă scarpin şi-mi ţâşneşte sângele prin ele (prin bubuţe).
Tiiiii!!! Ce de nervi şi vorbe aiurea în capul meu, la ora asta de job-at (adică e o oră la care sunt la job şi scriu în blog ).
Am un motiv: pe 7 decembrie (pe 6 e ziua lu’ nea Culiţă Moş Neculai) am un dead-line. Una dintre problemele ce trebuie rezolvate este să fac o raportare zilnică de producţie. Dintr-o tabelă cu şarjele ce s-au produs zilnic, poate să fie chiar peste 100 de înregistrări, trebuie să fac o singură înregistrare (în tabela de producţie zinică) dar care să conţină suma a ceea ce s-a produs.
După momente de înaltă concentrare a neuronilor antrenaţi cu SQL-ul am reuşit să găsesc o interogare SQL cu GROUP BZ, etc… care să mă ajute.
Se pare că am găsit interogarea care returnează ceea ce este nevoie. M-am bucurat, am sărbătorit , etc. Dar, mi-am dat seama că soluţia trebuie testată, pentru a fi sigur-sigur că nu pun la dispoziţia clientului un program care să-i dea peste cap socotelile.
Aici e momentul critic în care m-am enervat , bubiţe, etc…
Îmi place programarea, dar testarea nu! Şi trebuie făcute teste amănunţite şi foarte bine definite, astfel încât să cuprindă cazuri partculare ce ar putea să intervină.
Dar trebuie făcută şi testarea! Cu interogarea rezolvată, deja mă bate gândul că voi termina înainte de dead-line.
Permalink
11.23.07
Posted in Mărturisiri at 12:20 am by rast
Ierta-tă să-mi fie bârfa şi indignarea de dis de morning , dar NU MAI POT!!! Trebuie să urlu la lună! Luna s-a ascuns, nu vrea să mă mai asculte. S-a plictisit şi ea săraca. A rămas blogu’ ăsta săracu’. Cât a mai suporta şi el.
Se încheie a 5-a (cinci) săptămână (5×7 = 35 zile) de când urechile mele sunt “franjurate” de tusea şi mucino-sorbţia colegului de birou. A venit la muncă (la noi nu este un program cu un orar strict) de vreo 10 minute. Deja sunt “plin” de…
Şi am de muncă! Teoretic ar trebui să am condiţii propice, să mă pot concentra să fac o muncă de calitate. Care-i faza cu munca! Iată că am şi veşti bune!!!
Săptămâna trecută unul din clienţii noştri a trimis firmei o listă imprimată, cu vreo 5 modificări în programul pe care l-am livrat.
M-am exprimat greşit mai sus! “Programul” livrat, este compus practic din 2 programe:
- un program pe automatul programabil - o
varză îmbinare între 2 limbaje de programare: ST şi LD, pe care l-am preluat de la fostul programator,
- un program pe calculator - care recepţionează ceea ce transmite (mai bine zis ceea ce se produce cu) PLC-ul. De la fostul programator am “moştenit” un program în C#, pe platforma .NET. Ne-fiind un fan MicroSoft, “am întors foaia” şi am re-programat acea aplicaţie în Java. Nu am făcut-o doar de mofturi . C# lucra cu o bază de date .mdb, Java lucrează cu MySQL…, avantajele sunt mai multe.
Din cele 5 modificări, 4 mi-au revenit mie, în programul Java, de pe PC; şi 1 colegului meu, programul de pe PLC.
Avem, ca termen de livrare, 7 decembrie. Adică 3 săptămâni de la punerea problemei.
În săptămâna ce a trecut, mai mult am analizat modificările (mai bine zis adăugările) ce trebuie făcute şi am stabilit (eu cu sine însămi) ce şi unde să intervin, astfel încât să nu bulibăşesc celelalte lucruri deja făcute. Dar am şi muncit (scris cod) oleacă… nu numai am gândit!!!
Programul are deja peste 4000 de linii, iar eu nu prea am obiceiul de a face multe comentarii.
Aruncând un ochi (un singur ochi dar bine deschis şi cu mintea la informaţia vizuală transmisă pe retina-i receptoare ) pe codul sursă, mi-am dat seama că sunt multe optimizări de făcut. Programul funcţionează, dar trebuie făcute optimizări şi modularizări pentru a fi mai uşor de stăpânit şi depanat în continuare.
Peste 2 săptămâni, adăugările necesare, vor duce programul la peste 5000 linii. Sunt curios câte linii vor mai rămâne după optimizările ce le voi face.
Permalink
« Previous entries
