Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Dezvoltare personală

01.27.10

Aryana Havah – adevăr şi minciună

Posted in Dezvoltare personală at 2:34 am by rast

Iată iarăşi o idee ce poate fi comparată cu o idee spusă de Castaneda

“A: Rămân totuşi la părerea mea. Este important să ai un sprijin, să ai unde găsi explicaţii, să ai pe cine să întrebi!

D: Asta datorită faptului că omul este obişnuit ca ideile altora să fie cele bune. Este programat să fie aşa! Noi am fost învăţaţi să acceptăm ideile altora şi să ni le însuşim ca fiind corecte. De ce trebuie să căutăm Adevărul în exteriorul nostru când el se află în interior? Dacă tu auzi la televizor o
informaţie, sufletul tău îţi spune exact dacă este corectă sau nu. Daca tu simţi că nu este adevărat, dar totuşi te uiţi la explicaţiile celor ce au lansat-o, atunci mintea ta va reuşi să te facă să vezi Adevăr în minciună. Dar nu este corect! Sufletul tău ştia exact şi ţi-a dat răspunsul. De ce trebuie să îţi verificicredinţa?”


“De ce trebuie să căutăm Adevărul în exteriorul nostru când el se află în interior”… în filozofia orientală este o vorbă “un înţelept nu trebuie să iasă din casă!”. Da! Atâta vreme cât ai inima deschisă (percepi vocea interioară) nu trebuie nici să citeşti, nici săcălătoreşti pentru a întâlni oameni cu care să discuţi. Poţi percepe intuitiv anumite aspecte ale vieţii, care te pot influienţa în mod direct.

Celelalte lucruri, la ce-ţi folosesc… la ce îţi foloseşte informaţia că la Mircurea Ciuc au fost -28 o Celsius???

01.21.10

Filmul Avatar – comunitate spirituală

Posted in Dezvoltare personală, Inteligenţă emoţională at 7:28 am by rast

Am vazut filmul Avatar. Excelent fil! Aduce în atenţia oamenilor beneficiile unui mod de viaţă natural, în comuniune cu natura. Să simţi (inteligenţă emoţională) animalele, copacii, florile… totul din jurul tău.

Pe lângă beneficiile unei vieţi naturale, scoate în evidenţă violenţa oamenilor de rând, aceia care trăiesc doar pentru bani acumulări materiale, neglijând valorile puse la dispoziţie de natură, de planeta pe care locuim.

Sunt oameni (singulari sau în comunităţi) care s-au retras din societate, căutând un regim de viaţă cât mai apropiat de natură (oi fi unul din ei :) ?). Exact ca în film, aceştia au atras atenţia şi dezaprobarea celorlalţi oameni… care mai apoi au început manifestări de violenţă (Osho este un caz).

Comunităţi spirituale au mai fost (ashram-urile indiene sunt protejate chiar de autorităţi, fiind reprezentanţi ai religiei oficiale – comunitatea înfiinţată de Gurdjieff a fost “mascată” de o şcoală pentru sănătate şi filozofie… autorităţile nu aveau motive să se opună… nu promova în mod direct, un regim de viaţă apropiat de natură sau lte valori sociale – şcoala lui Gurdjieff integra omul în mediul social al societăţii moderne).

Ideea de a înfiinţa o comunitate, cu activităţispirituale, am avut-o şi eu… şi încă de mai multe ori, în diferite împrejurări. Am avut aceste idei (de a înfiinţa ug grup de practicieni cu preocupări spirituale) la modul raţional. Nu am simţit niciodată să fac aşa ceva. Au fost doar gânduri ale minţii mele!

În ziua de azi, cu un aşa sistem social, o comunitate cu activităţi spirituale ar fi binevenită.

12.12.09

Aryana Havah – de la Zamolxe spre noua era

Posted in Dezvoltare personală at 4:10 am by rast

Iată că a apărut încă o carte de Aryana Havah: “Inuaki Reptilianul din mine Cartea a doua De la Zamolxe spre noua era” – pe numele ei complet.

Cartea decurge ca un dialog între autoare (Aryana Havah) şi un băieţel David care “discută” cu un spirit, şi este foarte intuitiv (ca să nu spun că are o mare EQ – inteligenţă emoţională).

Indiferent dacă aceste personaje sunt reale… sau dacă numele lor este cel adevărat, ceva este!

Semnalez această apariţie cu o mare bucurie: în acest noian de evenimente negative care impregnează cotidianul, iată şi ceva pozitiv. David este un om al meleagurilor noastre. Sunt şi la noi în ţară oameni conectaţi la sursa divină

Văd/aud foarte multă tevatură în jurul unor persoane din alte ţări (nu dau nume), înzestrate cu fel de fel de… “puteri psihice”. Ar fi bine să (re)devenim naţionalişti şi să promovăm valorile naţionale, chiar dacă ele sunt într-un domeniu ne-academic… totuşi este vorba despre viaţă.

Încă de la pagina 12 am găsit o idee ce merită semnalată. Citez:

“A: Să zicem că sunt pe o insulă pustie şi trebuie să ajut un om.
D: Atunci da. În acest caz dacă Matricea consideră că omul în cauză trebuie ajutat, vei beneficia de sprijin.”

În zilele noastre se consideră că este OK să ajutăm pe oricine are nevoie. Se promovează foarte, foarte mult ideea de “a ajuta”. Iată că David ne spune ce şi cum: “…dacă Matricea consideră că omul în cauză trebuie ajutat“!

Am mai scris despre ideea de “a ajuta”, apărută într-o carte a lui Castaneda.

David nu dă amănunte… dar tu ca om, simţi unde să ajuţi sau nu.

Prin “Matrice“, David consemnează ceea ce domnul Dumitru Constantin Dulcan spunea a fi acel univers  paralel determinant asupra acestei lumi materiale. Da! Acolo “se fac cărţile”! Aici pe Terra, noi oamenii (fiinţe de lut – Biblia) suntem doar jucătorii (perdanţi sau nu) al cărţilor distribuite.

11.20.09

Sai Baba – moartea în viaţa noastră

Posted in Dezvoltare personală at 3:14 am by rast

Redau mai jos un citat de Sai Baba, pe care îl voi comenta în stilul meu, din experienţa proprie:

“Viaţa se mută întotdeauna de la o extremă la alta. Cei mai multi dintre noi nu vor sa fie deranjaţi de toate aceste schimbări. Ne dorim o stare sigură şi frumoasă, şi ne dorim să rămânem aşa permanent. Dar atunci veţi fi morţi, şi acel spaţiu frumos, nu vi se va mai parea atât de frumos; va trebui să-l pierdeţi iar şi iar îl veti păstra proaspăt, ca să fie frumos.”

Poate nu chiar în extreme…, dar viaţa ne oferă experienţe diverse… ne pune în diferite situaţii pentru a ne crea o flexibilitate mentală. Mă duce gândul la filozofia toltecă, care spune că există un punct de asamblare al unor energii interne, specifice fiecărei fiinţe umane cu energiile externe.

Toltecii spun că la majoritatea oamenilor punctul de asamblare se fixează într-o anumită zonă… dar nu este bine ca el să fie fix.

Unul din scopurile filozofiei şi practicii toltece este să facă punctul de asamblare cât mai flexibil, astfel încât să poată asambla o gamă cât mai variată de energii externe.

“Ne dorim o stare sigură”… cine nu-şi doreşte o situaţie sigură (un servici stabil cu leafă lunară; un partener de viaţă… până la moarte). Am avut o situaţie sigură, un job (la o instituţie bugetară) pe care îl consideram “până la pensie”. Viaţa m-a dus pe alte tărâmuri. M-a scos din acea stare de lincezeală siguranţă, m-a aruncat în mijlocul nesiguranţei (criza sporeşte foarte mult nesiguranţa) astfel încât doar infinitatea să-mi fie sprijin – punct de referinţă.

Se pare că aşa ne-a creat Dumnezeu natura: să avem “o situaţie sigură”, dar ea să fie “încrederea în infinitate”.

Pentru omul civilizat, raţional, care crede doar “ceea ce vede” şi se ghidează doar după valorile învăţate prin educaţie, a avea încredere în infinitate, pare o prostie, o stare ieşită din comun… Odată dobândită starea de încredere în infinitate, odată ce simţi puterea infinităţii în viaţa ta şi în toate cele din jurul tău, îţi dai seama că aceasta este cea mai sigură situaţie.

Dispar din viaţa ta minunile… îţi dai seama că totul este determinat, că totul are o cauză…

11.16.09

Gurdjieff – guru

Posted in Dezvoltare personală at 6:08 am by rast

Din experienţa mea practicile mele (diverse tehnici “insuflate” de vocea interioară) am ajuns la concluzia că Gurdjieff, prin ideile lui – exprimate în puţinele cărţi scrise de el (3 la număr) sau Ouspensky (tot 3) – expuse în celebra “a 4-a cale“, descrie succint şi calea pe care eu o urmez: una fără guru, fără a urma indicaţiile unei alte persoane… în carne şi oase.

Ouspensky, în cartea lui: “În căutarea miraculosului”, povesteşte despre ceea ce le-a spus, la o întâlnire, Gurdjieff:

“Cei care urmează calea obiectivă trăiesc pur şi simplu în mijlocul vieţii. Ei sunt aşa numiţi oameni de treabţ. Pentru ei nu este nevoie de metode sau sisteme speciale, bazându-se pe învăţături intelectuale sau religioase obişnuite, pe morala obişnuită, ei trăiesc în acelaşi timp conform conştiinţei lor. Nu fac neaparat prea mult bine, dar nu fac rău. Câteodata se întâmplă să fie oameni destul de needucaţi, simpli, dar care înţeleg foarte bine viaţa, care au o justa evaluare a lucrurilor şi un punct de vedere just. Şi bineînţeles, ei se perfecţionează şi evoluează. Dar calea lor poate fi foarte lungă şi cu multe repetări inutile.”

Gurdjieff zice:

Nu fac neaparat prea mult bine, dar nu fac rău

Yesss! Am o părere deosebită despre ideea de “a ajuta” sau “a face bine”, mi-ar lua mult timp spaţiu pe Internet să explic de ce nu mă raliez la ideea de a-mi ajuta aproapele. Un singur lucru spun: relativitatea binelui şi răului.

Ce înseamnă să faci bine unei persoane? Luând cazuri concrete, vă demonstrez că făcând bine unei persoane poţi face rău alteia, sau chiar aceleiaşi persoane.

Urmez o cale fără guru… conformă conştiinţei mele… cum spune Gurdjieff: “ei trăiesc în acelaşi timp conform conştiinţei lor”, fără a urma indicaţiile nimănui.

11.08.09

webmaster vs. moarte

Posted in Dezvoltare personală at 7:05 am by rast

O să vă miraţi peste măsură… ce treabă legătură are moartea cu webmaster-iatul. De acord cu oricine… nu prea au nimic în comun. Pentru mine, scriitor pe blog-ul ăsta… cititor de alte bloage blog-uri, are o importanţă capitală.

Nu numai că duc lipsă de “frică de moarte”, chestie de care ar trebui să mă bucur, dar am alte probleme. Sunt problemele mele, nu le pot compara cu ale altora. Fiecare om are problemele lui, fiecare le face faţă aşa cum poate.

Sunt adeptul unei idei: nu există oameni “în viaţă”, fără probleme. Oamenii care nu au probleme sunt cei bine acoperiţi de 2 metri de pământ, cu vată-n nas şi flori pe piept. Acolo-i bine!!! Pe tăpşanul ci ciment/betoane, în interacţiune cu O2 şi semenii, e rele!!!

În aceste vremuri de criză când pe unii oameni îi apucă depresia şi frica de moarte, pe mine mă apucă scârba. Văd/aud/miros în jurul meu atâtea lucruri neconforme cu un trai sănătos de mă cuprinde lehamitea de această viaţă fără vată-n nas.

M-aş putea angaja la un circ. Leg de gât o etichetă “un mort viu”.

Acu’ să vă explic…

Am o belea mare (asta e problema mea cea mare) cu hipotensiunea. Prin noiembrie, decembrie 2008, când stăteam în picioare începeam să ameţesc. Am rezolvat problema, bând ness. Ness-ul bagă presiune la motor (inimă – în limbaj ştiinţific-modern) şi împroaşcă cu sânge cu O2 şi creierul. Dacă nu mă droghez cu ness, inima nu are presiune…

A ţinut şmecheria până acum vreo 6-7 zile. Ori bag ness mai mult, ori schimb reţeta!

Partea mai nasoală este că vocea inimii îmi spune să rezist! Se pare că asta este o metodă de a intra conştient în cealaltă realitate!

Sunt în dubii… cum petrec sărbătorile de iarnă

  • ca webmaster, meşterind la diverse site-uri
  • cu flori pe chept, fără probleme!

Dau cu banu’!!!

11.02.09

Webmaster şi programare web

Posted in Dezvoltare personală at 1:34 am by rast

Chiar din titlul blog-ului sunteţi anunţaţi că aveţi de-a face cu un programator web: PHP, JavaScript etc.

Preocupările mele recente mă apropie mai mult de meseria/funcţia de webmaster. Nu ştiu încă ce spune literatura de specialitate despre limbajele ce trebuie ştiute de un webmaster. Pentru mine este limpede că un webmaster trebuie să cunoască cât mai multe despre buna funcţionare a unui site web.

Un site web nu înseamnă doar frumuseţe şi funcţionare (design, CSS etc.), mai sunt necesare SEO, SERP, marketing online etc.

Extinderea cunoştinţelor profesionale le văd, în această perioadă de criză (prin criză înţeleg şi o criză/lipsă de organizare… la toate nivelele societăţii: de la partidele politice, la aranjarea produselor într-un magazin alimentar) ca o componentă a dezvoltării personale.

Mă ajută cele înţelese despre tehnologiile Internet, pe vremea când scriam articole despre reţele… prin 2001-2002. De multe ori, ca webmaster fiind, ai nevoie de un sau Traceroute.

11.01.09

Apocalipsa – măsurile autorităţilor de stat

Posted in Dezvoltare personală at 7:00 am by rast

Mai întâi de toate vreau să subliniez faptul că termenul/ cuvântul “apocalipsă” în limba lui originală înseamna “revelaţie“, nicicum “sfârşitul lumii” sau “atastrofă finală pentru omenire”.

Indiferent de traducerile şi interpretările linvistice, ceva se întâmplă. Chiar dacă suntem în campanie electorală şi mass-media abia ne lasă să respirăm… încercând să pătrundă în conştiinţa noastră pe toate mijloacele posibile (vizual, auditiv), autorităţile de stat iau şi alte măsuri. Într-o publicaţie de IT apare următoarea ştire:

Să învăţăm să ne apărăm de dezastre!

Aşa cum se poate citi mai spre sfârşitul articolului de mai sus, este vorba de două mari instituţii ale statului, implicateŞ

  • Administraţia Naţională de Meteorologie,
  • Agenţia Spaţială Română

Nu vreau să fac trimiteri la texte religioase sau idei ale prezicătorilor, vreau să mă bazez doar pe constatări sau experimente ştiinţifice… cu toate că acestea ar putea veni prea târziu, după ce anumite dezastre s-ar putea produce.

Sunt numeroase persoane care spun că prevăd prin oarece revelaţii, diferite catastrofe: cutremure, inundaţii etc. Urmăresc îndeaproape blog-ul domnului ing. Ioan Istrate. Tre’ să fiu rău, bârfitor şi circumspect, dar, după părerea mea “nu o prea nimereşte”. Dacă mi-aş canaliza neuronii să se obosească pe domeniul prezicerilor şi a jocului cu cuvintele cu dublu sau triplu înţeles şi interpretare, aş fi mai intuitiv ca d-lui. Am, despre blog-ul d-lui, o părere definitivă: e cusut cu aţă albă.

E bine să fim optimişti, cu speranţă într-un viitor mai bun… dar nişte semne “ni se arată” să fim prevăzători, să nu fim luaţi prin surprindere.

10.21.09

Colegii mei de muncă/birou – identificarea

Posted in Dezvoltare personală at 4:15 am by rast

Da! Încep să-mi bârfesc şi actualii colegi de birou :) ! Dacă la serviciul de dinainte aveam doi colegi mai mici ca mine (23 şi 25 de ani), acuma mă confrunt cu 4 colegi, dintre care o femeie, toţi peste 45 de ani… colega având chiar 50 – împliniţi prin mai, anul ăsta 2009 (am halit şi o bomboană cu prilejul schimbării prefix-ului m’neaei).

Nimic nu este întâmplător în viaţa noastră! Citise din cărţi ideea lui Gurdjieff, că problema umană este “identificarea“. Memorasem ideea, dar nu o înţelegeam. Colegii mei de birou “mi-au deschis ochii” :( , făcându-mă să înţeleg acest proces de identificare al omului.

Evenimentele politice actuale + meciurile de fotbal (3 colegi ce urmăresc sticla aia colorată :) de-i spune TV, când 20+2 de oameni fugăresc o sărmană minge, iar când o ajung o lovesc cu piciorul) duc la ample dezbateri între ei.

Prin intonaţiile vocilor lor când îşi expun părerile şi/sau criticile – mai rar aprecierile – am înţeles ceea ce Gurdjieff numea identificare. Aşa’s de implicaţi emoţional, că mă tem să nu uite să respire… că eu respiraţie artificială (eventual gură la gură) – în caz de urgenţă – nu le fac :) !

Dacă îi compar cu mine, cu starea de nepăsare care o am faţă de fotbalişti şi politicieni, îmi dau seama că-şi consumă inutil energii psihice.

Sportul cu balonul rotund îmi este total indiferent. Problematicile ţării nu-mi sunt indiferente. Mă interesează prezentul şi viitorul acestui spaţiu mioritic, cu reţeau lui hidrografică cu tot. Dar nu mă interesează bârfele politice. Mă interesează mersul ţării, nu hoţii ce se laudă că o conduc. DA! Nu fac parte dintre cei care cred că guvernul şi parlamentul conduce ţara asta… şi celelalte. Adevăraţii conducători stau în umbră… au cumpărat mintea, sufletul şi puterea de decizie a unor frumos-vorbitori pe sticla mai sus menţionată sau hârtia zilnic tipărită de cotidianele mass-media.

Citiţi aici o poveste faină! Eu o să-mi permit să fac o sinteză scurtă, apropo de întreaga mea viaţă şi dez-interesul meu pentru politicieni şi purtătorii de adidaşi cu crampoane, două reprize a 45 minute.

Am stat îndelung (şi mai stau) de vorbă cu mine însumi, încercând să identific şi să elimin din viaţa mea lucrurile care:

  • nu sunt adevărate
  • nu sunt bune
  • nu sunt utile

Cu ce mă ajută pe mine – utilitate – să mă uit pe sticlă şi să urmăresc cum băieţii ăia cu muşchi la gambe lovesc biata minge rotundă.

Băteţi-mă, tăiaţi-mă cu lama, nu-mi daţi apă pentru ness… nu cred că România este condusă de aleşii noştri. Ei sunt simple marionele ce “fac jocurile” celor cei plătesc mituiesc.

Să nu credeţi că am rămas fără preocupări în porcăria asta de viaţă viaţa asta de kkt doi lei (juma de euro, ce mai :) ). În aceste zile de criză, îmi nenorocesc obosiţii mei neuroni cu probleme ce au le consider

  • adevărate
  • bune
  • utile

şi încerc să le sistematizez într-un site:

http://sanatate.programaredinpasiune.ro

prăşesc la site-ul ăsta de-mi bubuie mintea obosită de atâta HTML, CSS, XML, JavaScript şi marketing afiliat.

09.11.09

Optimism vs. Pesimism vs. Realism

Posted in Dezvoltare personală at 5:59 am by rast

După cum am mai spus, aceste timpuri de criză, m-au purtat pe blog-uri site-uri mai deocheate :) ca tematică (nu! nu! p’alea cu poze cu gagici sărace – că n-au bani nici de haine – le-am ocolot :) ). Am dat peste tot felul de… înţelepţi/medium cu tot felul de preziceri despre viitor. Preziceri de cataclisme naturale, boli necunoscute, energii cosmice ciudate, probleme psihice etc.

Am şi eu sfătuitorul meu: vocea mea interioară. Ea îmi zice: cască ochii, receptează ce se întâmplă în lume, înţelege ceea ce receptezi şi gândeşte-ţi fiecare pas care-l faci în viaţă!

Cei din jurul meu, oamenii cu care mai intru în contact auditiv (persoane cu care mai stau de vorbă “face to face” nu “mail to mail” :) ) şi cu care mai vorbesc despre aceste timpuri cotidiene, mă consideră un pesimist. Mulţi din cei ce se consideră optimişti au o speranţă că lucrurile se vor îndrepta. Au doar speranţa… ea nu se bazează pe nimic, nici măcar pe intervenţia divină: cum va da domnul. Unii cred că aceste vremuri de criză sunt de la Dumnezeu: din cauză că suntem prea răi şi nu ne mai suportă… dar speră în continuare… crezându-se optimişti. Astfel de stări, eu nu le numesc optimism, ci iluzia-nism. Unii speră într-o minune. De unde minuni?

Simţul meu intern (să nu-i mai spun voce) nu-mi spune nici să fiu pesimist nici optimist, ci realist. Să urmăresc ceea ce se întâmplă, să înţeleg ceea ce se întâmplă şi să mă controlez să nu mă afecteze psihic (tristeţe, frică, depresie etc.).

Dacă optimistul vede partea plină a sticlei, pesimistul partea goală a sticlei, mie mi se spune să văd toată sticla: nu-i nici plină, nu-i nici goală. Apropo de relativitatea binelui şi răului…

Pe multe site-uri am citit păreri nasoale despre funcţionarii publici care “abia îşi mişcă fundu’” la locul de muncă. Am o părere personală :) ! Aceste observaţii/critici sunt valabile şi pentru angajaţii din mediul privat!

Am o ipoteză: mulţi spun că este lipsă de bun simţ… oare nu este, ceea ce unii mediumi spun, lipsă de energie (psihică şi fizică). Oare acel X de la ghişeu (funcţionar public sau vânzător în taraba cu covrigi) nu are nişte probleme psihice personale (tristeţe, supărare, frică, depresie etc.) care-i fac orice mişcare un chin? Motiv pentru care se mişcă ca melcu’?

O persoană cu lipsă de bun simţ poate fi “impulsionată” să fie mai amabilă, dar o persoană cu belele psihice (certuri în familie, copii ce n-o ascultă, singurătate, frică) şi implicit lipsă de energie fizică sau dureri “pe ici pe colo” cum se poate îndrepta?

La un medium d’ăsta am citit o prezicere extremă: că vor veni vremuri, 2011 – 2012, când va fi criză de oameni sănătoşi care să poată sta pe un scaun şi să muncească.

Să sperăm să nu ajungem în vremuri d’astea???

Mă uit la tinerii de azi (15-20-25 ani) se mişcă ca roboţii, nu au direcţie, obosesc instant, ţipă în loc să vorbească…

« Previous entries