Archive for Citate Osho
08.03.08
Posted in Citate Osho at 2:45 am by rast
O tehnică este foarte importantă pentru trezirea atenţiei. După ce atenţia s-a trezit, printr-o anumită tehnică, atunci şi simţurile parcă se trezesc, devenim mai senzitivi. Cu atenţia şi simţurile astfel trezite, dacă stăm în natură şi privim copacii, păsările, cerul sau ascultăm foşnetul frunzelor, trilul păsărilor… atunci atenţia interioară va deveni mai profundă. De fapt atenţia exterioară se va uni cu atenţia interioară şi non-mentalul răsare spontan. Natura trăieşte în non-mental. De asta putem avea foarte uşor momente de non-mental, în natură. Chiar şi oamenii care nu sunt interesaţi de meditaţie, uneori simt ceva în natură. Deci să permitem apariţia meditaţiei şi spontan, stând în natură. Majoritatea maeştrilor au atins iluminarea în natură.
“O tehnică este foarte importantă pentru trezirea atenţiei”… o astfel de tehnică este tehnica de “STOP”, folosită de Gurdjieff, în şcolile lui de “a patra cale” şi inspirată din tehnicile sufite.
“După ce atenţia s-a trezit”… trezit este un termen foarte mult folosit în discipline… spirituale. Place la lume, dar nu este tocmai foarte bine folosit, nu relevă foarte bine starea de conştiinţă respectivă. Am practicat multă vreme această “trezire” a atenţiei, sau “puterea prezentului” – cum o numeşte Tolle, este mult mai bine definită ca fiind o perfecţionare a atenţiei. Aţi observat vreodată “atenţia” cu care merge, la circ, un om pe sârmă? El are o atenţie… trează. Toţi oamenii au momente de atenţie trează, ele trebuie sporite, trebuie practicată atenţia trează, tot timpul cât omul este în stare de veghe.
“atunci şi simţurile parcă se trezesc”… orgnismul uman, dacă este văzut ca un sistem deschis, are mai multe “porţi” de intrare, de schimb de alimente/informaţii cu mediul. Nu numai gura şi halela zilnică este singura modalitate de a pătrunde ceva în fiinţa noastră. Impresiile (olfactive, auditive/sonore, vizuale) sunt şi ele modalităţi de “hrană” a diverse componente ale fiinţei noastre? O să spuneţi că nu-i aşa, că medicina… Lăsaţi medicina! 
să luăm de exemplu doar simţul auzului. Ce reconfortantă poate fi o melodie plăcută… cum vă explicaţi această reconfortare? Eu mi-o explic ca un aport de energie benefică, pe un nivel psihic al fiinţei (subconştient). Ce să mai zic de cromo-terapie, care chiar vindecă (uneori) anumite boli. Cum se explică această vindecare? Nu printr-un aport de energie benefică?
“Majoritatea maeştrilor au atins iluminarea în natură”… dragă Osho ne tai craca aşa brutal, ăstora care trăim la bloc şi vedem natură doar în poze sau la TV? Nu ne dai şi nouă o şansă? Betoanele, lătraturile şi zgomotul bormaşinilor nu ajută? Dar gresia, faianţa şi termopanele… nu aduc starea de atenţie mai aproape?
Permalink
08.01.08
Posted in Citate Osho at 3:31 am by rast
Solitudinea slăbeşte eu-l. Nu mai există nimic cu care am putea fi în relaţie, şi – datorită acestui fapt – ego-ul nu poate exista. În consecinţă, dacă sunteţi gata să acceptaţi solitudinea, fără cea mai mică ezitare – fără dorinţa de a fugi – sau de a vă întoarce dacă acceptaţi realitatea solitudinii voastre aşa cum este ea, aceasta devine o ocazie extraordinară. Sunteţi ca o sămânţă care conţine o mulţime de posibilităţi. Amintiţi-vă însă că sămânţa trebuie să explodeze, astfel încât planta să poată creşte. Ego-ul este la fel ca o sămânţă, el este o posibilitate. Când el se deschide, în voi se naşte Divinul. Divinul nu este nici eu, nici tu: el este unul. Şi tocmai solitudinea vă conduce la această unitate.
Este posibil – de asemenea – să creaţi ceva care să înlocuiască această unitate. Hinduşii se consideră un grup, la fel creştinii, la fel musulmanii; India se pretinde unitară, la fel ca şi China; acestea sunt moduri de a substitui unitatea. Unitatea în sine nu poate fi decât rezultatul unei solitudini perfecte.
“Solitudinea slăbeşte eu-l”… eu-l fiind acea personalitate falsă creată în cursul vieţii, pe care mulţi încearcă să o
înlocuiască cu
adevărata personalitate izvorâtă din… adâncul sufletului!
“dacă sunteţi gata să acceptaţi solitudinea”… iar mă laud… trăiesc în solitudine de câţiva ani. Nu este vorba de a accepta solitudinea! Pentru a putea suporta solitudinea, a putea trăi în solitudine, ai nevoie de un anumit echilibru interior. Degeaba te retragi în solitudine singurătate dacă, în adâncul sufletului năzuieşti/speri la… zile mai bune, fără singurătate. Solitudinea este o caracteristică psihică care se poate dobândi în mijlocul tumultos al vieţii. Retragerea mea în solitudine mi-a provocat plăceri, nu stări disconfortante însoţite de speranţe!
“Sunteţi ca o sămânţă care conţine o mulţime de posibilităţi”… înafară de frumuseţea de exprimare care ar acapara, poate, tendinţa multor persoane de a vrea să fie o astfel de sămânţă… nu cred că solitudinea este singurul factor de mediu care duce la o astfel de stare! Trebuie şi o altfel de muncă cu tine însuţi: să-ţi demolezi dorinţele, să devii mai receptiv, astfel încât să poţi simţi adevărata oportunitate şi momentul în care să exlodezi.
“Unitatea în sine nu poate fi decât rezultatul unei solitudini perfecte”… “perfect”, un cuvânt/concept care nu-mi place, indiferent de contextul în care este pomenit. Presupune un etalon de măsurare! care este etalonul solitudinii? Poţi spune că X este mai solitar ca Y? Cum determini asta?
Permalink
07.20.08
Posted in Citate Osho at 1:54 am by rast
Meditaţia este claritate, claritatea supremă a viziunii. Ea nu poate fi gândită. Este necesar să renunţaţi la gândire… “Renunţaţi la gândire” înseamnă de fapt să renunţaţi la orice fel de acţiune, să staţi pur şi simplu. Lăsaţi gândurile voastre să se liniştească singure. Lăsaţi mintea să se calmeze de la sine. Rămâneţi astfel, complet relaxaţi, perfect liniştiţi, fără să faceţi nimic… Păstrăţi-vă luciditatea interioară, în timp ce corpul fizic pătrunde într-o stare de relaxare totală. Gândurile se liniştesc singure, nu trebuie să săriţi pe ele, nu trebuie să le puneţi la punct… Şi astfel, după o vreme, veţi deveni brusc conştienţi… Ori de câte ori vă trece o dorinţă prin minte, curentul se tulbură. De aceea aşteptaţi. Nu faceţi nimic.
În Japonia, această aşteptare făr să faci nimic se numeşte zazen. Şi într-o bună zi, meditaţia apare. Nu dumneavoastră aţi ajuns la ea, ea vine la dumneavoastră… Când energia se întoarce către interior, când ea revine la sursă, claritatea apare subit… Atunci totul devine cu putinţă. Meditaţia vă ajută să deveniţi conştient de potenţialul vostru, de ceea ce puteţi fi, de ceea ce puteţi face, de ceea ce nu aţi făcut, de calităţile de care nu v-aţi folosit…
“Meditaţia este claritate”… prin cuvântul
meditaţie se pot înţelege o mare diversitate de lucruri, de procese mentale. În occident,
a medita, înseamnă a te gângi la ceva.
Meditaţia, aşa cum o înţelege Osho, este exact opusul: încetarea gândirii. Eu aş desemna, această încetare a gândirii, cu termenul de
întrerupere a dialogului interior. Mi se pare cea mai potrivită sintagmă pentru a desemna procesul mental descris, de încetare a gândirii. Practic, toate gândurile nu la poţi opri, poţi doar opri un dialog interior, pe care ani de zile ai fost
antrenat să-l practici.
“Lăsaţi gândurile voastre să se liniştească singure”… ce uşor este de spus. Nu este chiar aşa de simplu! Această liniştire a gândurilor, practic un control mental, nu se poate face chiar aşa de simplu “de la sine”, la început trebuie un efort, chiar un efort destul de mare… obositor chiar. Spunea, odată, cineva, care a încercat să-şi domolească gândurile, că este un efort prea mare pentru a fi natural… că această domolire a minţii nu vine de la Dumnezeu, El nu ar fi făcut oamenii să se chinuie atâta. Pe jumătate are dreptate , domolirea minţii este un proces anevoios, necesită antrenament. Dar ce proces, la început, este uşor? Gândiţi-vă la un halterofil! Putea el, de când a început acest sport, să ridice 100 Kg? Nu! A început treptat, treptat, la început 10 Kg, după aia 11 Kg, peste 1 săptămână 14 Kg, peste o lună 20 Kg, etc. În momentul în care reuşeşte să ridice 100 Kg, puneţii 60 Kg… se va juca cu ele… aşa şi controlul mental! La un moment dat devine joacă!
“Ori de câte ori vă trece o dorinţă prin minte”… Da! Dorinţele sunt cele mai “zburdalnice” gânduri! Ele sunt primele care invadează mintea liniştită, tăcerea interioară. Din acest motiv, filozofiile orientale, promovau o viaţă lipsită de dorinţă… Viaţa fără dorinţă nu era scopul ultim al ideilor filozofice, era doar o etapă intermediară. Scopul final era “tăcerea minţii”!
“Şi într-o bună zi, meditaţia apare”… aşa cum se desprinde şi de aici, meditaţia (ceea ce înţelege Osho prin meditaţie), este o stare la care se ajunge, nu un proces mental pe care sa-l coordoneze omul. În creştinism, această stare se numeşte “trezvie”. Din păcate preoţii zilelor noastre nu predică prin biserici nimic despre această stare a minţii. Ea este amintită în Filocalii, ca o practică a călugărilor, retraşi prin mănăstiri. Acestei stări i se mai spune şi “paza minţii”, adică să-ţi păzeşti mintea, gândurile, astfel încât să nu fie asaltate de… gânduri ne-curate.
Permalink
07.13.08
Posted in Citate Osho at 10:44 pm by rast
Toată lumea se teme de intimitate – dacă eşti sau nu conştient de asta e altă treabă. Intimitatea înseamnă să te expui în faţa unui străin – şi toţi suntem străini; nimeni nu cunoaşte pe nimeni. Suntem străini chiar şi faţă de noi înşine, pentru că nu ştim cine suntem.
Intimitatea te apropie de un străin. Trebuie să renunţi la toate apărările; numai atunci intimitatea e cu putinţă. Iar teama care există este că dacă renunţi în întregime la apărare, la toate măştile, cine ştie ce o să-ţi facă străinul. Toţi ascundem o mie şi unu de lucruri, nu numai de ceilalţi ci şi de noi înşine, pentru că am fost crescuţi de o omenire bolnavă, cu tot felul de reprimări, inhibiţii, tabuuri. Iar teama îţi spune că în prezenţa unui străin – şi nu contează că poate ai trăit cu persoana respectivă treizeci de ani, patruzeci de ani, lipsa de obişnuinţă nu dispare niciodată – e mai sigură să păstrezi puţină distanţă, puţină apărare, pentru că acel străin ar putea să profite de slăbiciunea ta, de fragilitatea ta, de vulnerabilitatea ta. Toată lumea se teme de intimitate.
Problema se complică pentru că fiecare om doreşte intimitate. Vrei intimitate pentru că altfel eşti singur în acest univers – fără un prieten, fără o fiinţă iubită, fără cineva în care să ai încredere, fără cineva în faţa căruia să poţi să-ţi descoperi toate rănile. Iar rănile nu se vindecă decât dacă sunt descoperite.
“Toată lumea se teme de intimitate”… nu mă tem de intimitate. Ceea ce consider eu intim rămâne doar între cei doi ochi ai mei. Dar lumea are o altă părere despre ceea ce este intim. Lumea consideră
intime anumite lucruri care pentru mine sunt
publice. Cel mai
apropiat exemplu este CV-ul, datele pe care el le conţine. Au fost multe persoane care s-au mirat că am încredere în ele şi le dau/arăt/trimit pe mail, CV-ul meu complet. Pe mine m-au mirat reacţiile acestor persoane! Ce poate fi intim în CV? Un număr de telefon? El poate fi găsit în orice carte de telefon. Am telefon la RDS! Este o carte de telefon al RDS-ului chiar pe Internet, PUBLICĂ… şi apar în acea carte publică.
“şi toţi suntem străini; nimeni nu cunoaşte pe nimeni”… iarăşi un mare adevăr. Se pot scrie cărţi întregi despre cunoaşterea celorlalţi. Mulţi oameni nu se cunosc nici pe ei însăşi, darămite pe alţii…
“pentru că nu ştim cine suntem”… cine sunt? este o întrebare mai mult filozofică, la care multe curente de gândire au încercat să dea răspuns. Eu încerc să vin mai aproape de viaţa cotidiană, fără prea multă filozofie… mulţi oameni nici nu ştiu ce-şi doresc, pentru ce trăiesc! Observ pe unii care sar din dorinţă în dorinţă, fără ca prima să fi fost cât de cât îndeplinită şi să ofere oarece satisfacţii. Anii trec, fără satisfacţii, nemulţumirile se adună, frustrările la fel, stările psihice disconfortante aproape se permanentizează în conştient.
Permalink
07.12.08
Posted in Citate Osho at 10:02 am by rast
…Iar repetiţia mecanică a aceloraşi acţiuni şi aceloraşi cuvinte pare ceva urât. Aşa se explică de ce pasiunea se transformă în ură. Femeia ajunge să îl urască pe bărbat, căci el face acelaşi lucru mereu şi mereu. Când el intră în casă, ea se retrage în pat sub pretextul că are o migrenă. Acesta este un avertisment, un semn că nu mai are chef de aceeaşi rutină. Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara de la birou; acum se află iarăşi pe un teritoriu necunoscut.
În viziunea mea, totul şine de căile naturii. Ceea ce este nenatural îi leagă pe oameni în numele religiei, în numele lui Dumnezeu pentru întreaga lor viaţă.
Într-o lume mai bună şi mai inteligentă oamenii se vor iubi, dar nu vor mai face contracte. Iubirea nu este o afacere! Ei se vor înţelege reciproc, şi vor înţelege curgerea neîntreruptă a vieţii. Ei vor fi sinceri unii cu alţii. În momentul în care bărbatul va simţi că iubita lui nu mai este interesată de el, îi va spune că a sosit timpul despărţirii. Nefiind nevoie de căsnicie nu va fi nevoie nici de divorţ. Abia atunci va fi posibilă prietenia.
“repetiţia mecanică a aceloraşi acţiuni şi aceloraşi cuvinte”… contrariul unui astfel de comportament s-ar numi
spontaneitate, un fel de prim impuls, de multe persoane oprit incă “din faşă”, fiind considerat ne-politicos, ne-la-locul-lui.
“Pe de altă parte, bărbatul flirtează cu secretara de la birou; acum se află iarăşi pe un teritoriu necunoscut”… ideea de ceva necunoscut nu trebuie generalizată. Am avut un coleg (sub 30 de ani) care accepta continuarea unei prietenii, cu o persoană, chiar dacă era nemulţumit. Motivul principal era chiar ideea unui alt început. Nu mai vroia nimic nou… ne-explorat. El voia vechiul, cunoscutul. E greu de făcut o statistică şi de pronunţat o concluzie finală. Osho are părerile lui, izvorâte din cine ştie ce experienţe de viaţă.
“Într-o lume mai bună şi mai inteligentă”… şi unde va fi acea lume? Osho a încercat să facă “o altă lume”, în acel teritoriu geografic cumpărat, numit “comună”. Stau strâmb şi mă întreb drept : având această iniţiativă, Osho a urmat un imbol natural??? sau a fost doar o chestiune de personalitate… de vis de viitor mai bun.
Permalink
Posted in Citate Osho at 3:56 am by rast
Căsnicia este cea mai urâtă instituţie inventată de om. Ea nu este ceva natural; a fost inventată de bărbaţi pentru a putea pune monopol pe o femeie. Bărbaţii au tratat dintotdeauna femeile ca pe o bucată de pământ, ca pe o proprietate. Ei le-au redus la statutul de simple obiecte.
Nu trebuie să uitaţi însă că dacă reduceţi pe altcineva la statutul de obiect, fie şi inconştient, sunteţi la rândul vostru reduşi la acelaşi statut. În caz contrar, nu aţi putea comunica unii cu alţii. Dacă poţi vorbi cu un scaun, înseamnă că şi tu eşti un scaun.
Căsătoria este împotriva naturii.
Voi nu puteţi fi siguri decât pe momentul prezent. Orice promisiune pentru ziua de mâine este o minciună, iar căsătoria reprezintă o promisiune pentru o viaţă, că veţi rămâne împreună, că vă veţi iubi, că vă veţi respecta reciproc până la ultima suflare.
Iar preoţii, cei care au inventat atâtea lucruri îngrozitoare, vă spun că orice căsătorie este legată în cer. Nimic nu este legat în cer, căci nu există cer.
Dacă ascultaţi de natură, problemele voastre vor dispărea pur şi simplu. Problema este simplă: bărbaţii sunt atraşi de femei, femeile sunt atrase de bărbaţi, dar atracţia nu poate rămâne de-a pururi aceeaşi. În general omul este atras de ceea ce reprezintă o provocare, de ceea ce nu a obţinut încă. Vezi un bărbat frumos, sau o femeie frumoasă, şi te simţi atras de el sau de ea. Nu este nimic rău în asta. Simţi că inima îţi bate mai repede. Ai vrea să fii alături de respectivul bărbat sau respectiva femeie, atracţia este uriaşă, iar în momentul acela eşti convins că ai putea trăi alături de el sau de ea, de-a pururi.
“Căsnicia este cea mai urâtă instituţie inventată de om”… marele adevăr de aici este ideea că “omul a inventat căsnicia“. Cât despre cea mai urâtă instituţie, nu mă pronunţ, sunt multe instituţii care îi fac concurenţă, pentru a fi pe primul loc .
Tot acest paragraf mă face să emit comentarii hazoase tare. Subiectul este prea serios pentru mişto-uri. Şi pe Internet şi în viaţa personală, întâlnesc din ce în ce mai des ideea de divorţ/despărţire, care pe unii îi fac să sufere şi chiar să-şi schimbe definitiv părerea despre cei de sex opus.
“Dacă poţi vorbi cu un scaun, înseamnă că şi tu eşti un scaun”… metaforă! dar care mă duce cu gândul la faptul că, din ce în ce mai mulţi oameni încep să vorbească cu câinii, pe stradă. Asta înseamnă că acei oameni deja sunt câini?
“Căsătoria este împotriva naturii”… cred că voi scrie un post separat, în categoria “adevărul“, despre căsătorie şi natura unei relaţii inter-umane dintre două persoane de sex diferit.
“Dacă ascultaţi de natură, problemele voastre vor dispărea pur şi simplu”… tuşe pusi-cat! Cu ideea de mai sus, Osho m-a atins exact acolo unde mă doare mai tare în aceste zile de mijloc de 2008. M-am hotărât să ascult de natură! De imboldurile interioare care îmi vin. Să văd dacă voi scăpa de problemele care le mai am. Problema unei persoane/căsătorii/iubiri a fost rezolvată. Natura a acţionat şi m-a manipulat cum şi-a dorit.
“În general omul este atras de ceea ce reprezintă o provocare, de ceea ce nu a obţinut încă”… deci am stabilit: “căsătoria este împotriva naturii“, dar “atracţia de ceea ce nu a dobândit încă”, este în cursul naturii?
Permalink
07.06.08
Posted in Citate Osho at 2:03 am by rast
1. Niciodată să nu asculţi ordinul altuia, dacă el nu vine deasemenea şi dinăuntrul tău.
2. Nu există Dumnezeu altul, decât viaţa însăşi.
3. Adevărul este în tine, nu îl căuta în altă parte.
4. Dragostea este rugăciune.
5. A deveni cineva lipsit de însemnătate este uşa spre adevăr. Lipsa de însemnătate însăşi este mijlocul, ţelul şi realizarea.
6. Viaţa este acum şi aici.
7. Trăieşte conştient (treaz).
8. Nu înnota – pluteşte.
9. Mori în fiecare clipă, aşa încât să fii altul nou în fiecare moment.
10. Nu căuta. Ceea ce este, este. Opreşte-te şi priveşte.
“Niciodată să nu asculţi ordinul altuia, dacă el nu vine deasemenea şi dinăuntrul tău”… nu ar fi vorba doar de ordine, ci de sfaturi/îndemnuri/sisteme de valori. Porunca asta o trăiesc pe propria piele aproape zi de zi. Cel mai elocvent exeplu este alimentaţia zilnică. Mănânc “ceea ce simt“, nu urmez prescripţiile nici unui regim alimentar, fie el vegetarian sau nu.
“Adevărul este în tine, nu îl căuta în altă parte”… o frază care creează o mare confuzie la nivel raţional, mai ales prin cuvântul folosit: “adevărul”. Marea majoritate a oamenilor, auzint cuvântul “adevărul”, se gândesc la o propoziţie sau idee (teorie, teoremă, axiomă) care să exprime adevărul. Adevărul este mult mai complex, nu este doar un principiu! Este un întreg sistem de valori, o altă “fundaţie” a logicii umane…
“A deveni cineva lipsit de însemnătate este uşa spre adevăr”… “lipsa de însemnătate” mă duce cu gândul la ideea toltecilor de “lipsa de importanţa de sine”. De ce “lipsa de însemnătate” este uşa spre adevăr? Când percepem un lucru, îl trecem prin filtrul judecăţii noastre, care judecă acel lucru funcţie de personalitatea fiecăruia.
“Nu căuta”… nu pot fi întrutotul de acord cu a zecea poruncă. Da! Nu e bine să fii încăpăţânat în căutarea ta. Aici se aplică porunca 8. E bine “să pluteşti”! Dar şi această plutire presupune o oarecare acţiune, ce-i drept fără efort. Dar asta nu înseamnă lipsă totală de acţiune.
“Opreşte-te şi priveşte”… trebuie să-ţi pui întrebări, să ai un oarecare ţel, chiar dacă nu la nivel de dorinţă fierbinte, ci doar ca intenţie. Dar este ceva! Nu doar “priveşti”, peisajul ce-l poţi vedea.
Permalink
06.13.08
Posted in Citate Osho at 4:24 am by rast
Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.
“Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă”… termenii de mai sus:
curgere,
fluviu,
mişcare continuă – sunt mai mult metaforici, pentru a exprima continua transformare a tuturor aspectelor vieţii. TOTUL este într-o continuă schimbare. Piatra de pe drum, care pare datorită celor 5 simţuri de percepere umane, neschimbătoare timp îndelungat… în realitate ea se schimbă, minut de minut, secundă de secundă. Ştiinţa, mai precis fizica, a demonstrat că pentru fiecare element chimic din natură există un
timp de injumătăţire, interval de timp în care jumătate din cantitatea iniţială se transformă în alte elemente chimice.Orice lucru, obiect, plantă, etc. format din elemente chimice din tabelul lui Mendeleev, aflate în diverse combinaţii chimice, se află sub incidenţa acestei
legi de transformare, în care elementele chimice cu masă moleculară mare au tendinţa de a se descompune în elemente cu mase moleculare mai mici.
“Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static”… dacă totul din natură este într-o continuă transformare, inclusiv organismul uman (ştiinţele medicale au demonstrat că celulele organismului se află într-u amplu proces de naştere-maturizare-moarte… unele celule “trăiesc” mai puţin de o lună), de ce am crede că psihicul uman ar trebui să fie static. Să se “împotmolească” în principii, atitudini şiconcepte de viaţă definitive şi categorice?
“Numai obiectele sunt statice”… tocmai am demonstrat că nici obiectele nu sunt statice . Osho probabil nu prea avea cunoştiinţe de fizică şi nu ştia de timpul de înjumătăţire.
“Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă”… a nu se înţelege prin abundenţă, bogăţie materială, mâncare pe săturate sau băutură pe… vărsate .
Permalink
Next entries »
