Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Citate Osho

09.03.08

Osho – extaz

Posted in Citate Osho at 4:43 am by rast

Meditaţia înseamnă să ieşi din minte, să priveşti mintea din afară.

Ăsta este înţelesul exact al cuvântului extaz: să stai în afară. Statul în afara minţii te face extatic, îţi aduce fericire şi slobozeşte multă inteligenţă. Când te identifici cu mintea nu poţi fi foarte inteligent, pentru că te identifici cu un instrument, eşti restrâns de un instrument şi limitele lui. Iar tu eşti nelimitat – eşti conştiinţa.

Foloseşte-te de minte, dar nu te identifica cu ea. Foloseşte-o aşa cum foloseşti alte maşini. Mintea e o maşinărie frumoasă. Dacă ştii s-o foloseşti, te va servi, dacă nu ştii s-o foloseşti şi începe ea să te folosească pe tine, e distrugătoare, e periculoasă. Ea te va băga în belele, în nenorociri, în suferinţe şi nefericire, pentru că maşina este un lucru orb. Ea nu are ochi, nu are intuiţie.

Minte nu cede, ea nu face decât să repete într-una ce ia fost inoculat. Seamănă cu un computer – mai întâi trebuie să îl alimentezi. Asta este aşa zisa educaţie, mintea e alimentată continuu cu tot felul de noţiuni. Apoi devine un depozit mare de amintiri şi, ori de câte ori ai nevoie de ceva, ea îţi furnizează, însă trebuie ca tu să rămâi stăpânul; altfel, ea începe să te dirijeze pe tine.

Nu te lăsa călăuzit de maşină; rămâi şofer. Tu trebuie să hotărăşti direcţia, tu trebuie să hotărăşti ţelul. Tu trebuie să hotărăşti viteza, când să porneşti, când să te opreşti. Când pierzi controlul şi maşina merge de capul ei, eşti condamnat.

Eu nu sunt total împotriva informaţiei. Informaţia e bună dacă e stocată în memorie şi poţi s-o găseşti uşor ori de câte ori ai nevoie. E periculoasă doar atunci când nu ai nevoie de ea şi ea ţi se bagă în suflet, te sufocă şi te obligă să faci ceva. Atunci eşti o victimă, atunci e periculoasă. Altfel e frumoasă. E un mijloc frumos, dar nu e scopul.


“Meditaţia înseamnă să ieşi din minte”… ideea asta de “a ieşi din minte” a fost, şi este, greşit înţeleasă de unii oameni. A ieşi din minte nu trebuie luat ad-literam. Nu poţi ieşi din minte, cum poţi intra în minte. Mintea o ai. Trebuie să-ţi controlezi/opreşti gândurile… sau măcar să le poţi observa ca un observator neutru, fără “a te identifica” cu gândurile. Este un proces greu de definit în cuvinte, dar dacă trăieşti câteva momente de astfel de stări, înţelegi foarte uşor despre ce este vorba.

“Când te identifici cu mintea nu poţi fi foarte inteligent, pentru că te identifici cu un instrument”… aş da o altă explicaţie. Când te identifici cu mintea apelezi doar la informaţiile stocate în memorie când reuşeşti să reduci “zgomotul” produs de gânduri, intri în contact cu anumite câmpuri informaţionale (morfice) şi “culegi” de acolo soluţii mai bune decât cele stocate în memoria personală.

“Foloseşte-te de minte, dar nu te identifica cu ea”… prin “a ieşi din minte” unii oameni au înţeles să “arunci” tot ce este în minte şi să trăieşti după cele ce simţi. Nu este aşa, mintea trebuie folosită pentru a interpreta şi stoca ceea ce simţi. Ceea ce simţi şi mintea se completează, unele pe altele, dar mintea trebuie să fie subordonată simţurilor. Deciziile din viaţă trebuie luate pe baza a ceea ce simţi, nu pe baze mentale, raţionale.

“pentru că maşina este un lucru orb. Ea nu are ochi, nu are intuiţie”… da! De asta spune şi Gurdjieff că omul este adormit. El “a predat” controlul propriei fiinţe: minţii. Mintea este o maşinărie care trebuie să se conformeze cerinţelor propriei fiinţe. Omul secolului XXI se lasă condus de minte, ia deciziile în baza unor valori sociele, nu în baza propriilor nevoi. Omul modern neglijează nevoile proprii şi personale doar pentru “a fi în rând cu lumea”. Asta vrea, asta are: este în rând cu lumea, dar suferă – nu-şi satisface propriile nevoi, satisface dorinţe aleatorii considerate de societate ca fiind drept normale şi de bun simţ.

09.02.08

Osho – iluminare – natura omului

Posted in Citate Osho at 5:00 am by rast

M-aţi întrebat ce s-a întâmplat când m-am iluminat…
Am râs, un râs din toată inima, pentru că am văzut cât de absurd este să te iluminezi. E ridicol pentru că ne naştem iluminaţi, şi să te străduieşti să obţii ceva care deja există este o prostie. Tu ai deja ceea ce te străduieşti să realizezi: numai lucrurile pe care încă nu le ai pot fi dobândite, cele care nu fac parte implicit din firea ta.

ILUMINAREA ESTE ÎNSĂŞI NATURA OMULUI.

Am luptat pentru asta multe vieţi, asta a fost ţinta mea. Am făcut tot ce am putut, dar de fiecare dată am ratat. Aşa a fost să fie, pentru că nu era ceva care poate fi dobândit. Iluminarea ste natura omului, el nu o poate dobândi. Nu o poate face din ambiţie.

Mintea este ambiţioasă – aleargă după bani, putere, prestigiu. Şi, într-o zi, când se satură de toate aceste activităţi extrovertite, îşi îndreaptă preocupările către iluminare…


“ce s-a întâmplat când m-am iluminat”… nu m-a interesat niciodată ideea de iluminare. Am citit multe cărţi de filozofie/spiritualitate orientală şi nu dădeam importanţă acestui proces de iluminare. La început m-a atras literatura orientală din motive de sănătate, mai apoi de “linişte interioară” şi în final ideea de “voce interioară”, de ghid interior care simte ce să facă, ce decizii să ia în momentele importante. Mai recent, de mai puţin de un an, am intrat din nou în contact cu ideea de “iluminat”, datorită lui Osho şi Eckhart Tolle. Aşa cum definesc ei iluminarea, m-aş putea declara şi eu ca fiind iluminat. Am acele trăsături de personalitate şi atitudini de viaţă de care vorbesc cei doi. Nu consider iluminarea ca fiind ceva deosebit, un echilibru personal, o minte clară, o putere de înţelegere a lucrurilor ce te înconjoară, o linişte interioară, etc.

Ştiu nişte site-uri a unor persoane care se proclamă iluminaţi. Cunosc persoane care s-au dus şi s-au ploconit unor astfel de persoane, crezând că le vor aduce nu ştiu ce binecuvântări sau iertări divine… mă apucă râsu’ de mă doare fălcile! M-ar duce mintea: fac un site, mă declar iluminat şi aştept fraieri să-i consiliez în probleme divine. Sunt d’ăştia şi au un oarecare succes! Mint de îngheaţă Dâmboviţa!

“să te străduieşti să obţii ceva care deja există”… nu mă refer la iluminare, ci la liniştea interioară şi stările psihice de bine. Ele sunt în noi! Noi le îndepărtăm de viaţa noastră conştientă, prin fel de fel de gânduri, imaginaţii despre viitor şi amintiri re-trăite de pomană. Nu e rău să ai amintiri, să ţi le invoci în conştient din când în când, dar să trăieşti din amintiri este nociv. Nu poţi schimba nimic. Nu poţi aduce trecutul în prezent, este ca un drog… pentru câteva minute sau ore, te rupe din realitate, dar mai apoi tot în realitate ajungi, în vâltoarea vieţii şi dai piept cu greutăţile actuale, cu problemele tale personale. Căderea în realitate este mai dură, şterge acele clipe minunate de uitare datorate amintirilor.

08.21.08

Osho – casă, acasă

Posted in Citate Osho at 4:15 am by rast

Omul s-a născut fără casă, şi rămâne astfel toată viaţa: omul rămâne toată viaţa în această situaţie. Faptul de a accepta acest adevăr aduce cu sine o extraordinară transformare. Atunci nu mai căutaţi nici un cămin – deoarece casa este în afara voastră, diferită de voi înşivă. Şi toţi caută o casă. În momentul în care vă daţi seama că această lume este iluzorie, în loc să mai căutaţi un cămin, începeţi să căutaţi fiinţa care s-a născut fără cămin, fiinţa a cărei destin este acela de a nu mai avea un cămin. Nu este nici o modalitate de a avea un cămin. Acesta este miracolul: în clipa în care realizezi faptul că nu există nici o cale de a-ţi face un cămin, întreaga existenţă devine căminul tău. Atunci, oriunde ai fi, te afli acasă.


“Omul s-a născut fără casă, şi rămâne astfel toată viaţa”… ani de zile nu mi-am pus serios problema de “casă”. Au fost nişte inundaţii, acum câţiva ani. Am văzut oameni plângând că puhoiul le-a luat tot… toată munca vieţii… toată aoniseala… inclusiv casa. A fost, pentru mine, un moment de cotitură. Pâmă atunci şi eu voiam casă, acareturi, etc. Atunci, am realizat, cât de trecătoare sunt toate agoniselile materiale. Ele pot fi spulberate în câteva clipe. Munca ta de o viaţă… poate fi spulberată în câteva clipe. Atunci mi-am pus, foarte serios, problema: ce merită să strângi în viaţă.

Un răspuns foarte clar nu mi-am dat nici acum :) . Chiar dacă am adunat amintiri, peisaje, idei filozofice… adică am agonisit chestii stocabile în locaţiile memoriei mele, considerată de mine, mai greu de pierdut! La ce mă ajută ele!

“Faptul de a accepta acest adevăr aduce cu sine o extraordinară transformare”… da! Pe mine m-a transformat foarte mult, dar nu acel adevăr de care vorbeşte Osho: să realizezi că rămâi toată viaţa fără casă, ci m-a marcat ideea de cât de uşor pot fi toate pierdute. Din acel moment am început să nu mai cheltui bani pe a agonisi lucruri materiale, decât strictul necesar; şi am început “să investesc” în cultura mea, în puterea mea de cunoaştere şi înţelegere a lumii care mă înconjoară.

“Atunci nu mai căutaţi nici un cămin”… da! Sunt multe cuvinte care ar putea desemna ideea de casă. Unul dintre ele este “cămin”. Acesta desemnează nu numai zidurile tencuite şi frumos finisateci şi prezenţa altor persoane fizice care să contrubuie la alcătuirea acelui cămin: soţ/soţie, copii, etc.

Un alt cuvânt ar fi acela de “adăpost”. Chiar dacă îmi plac ideile lui Osho, despre faptul că “omul rămâne fără casă toată viaţa”, nu pot neglija necesitatea unui acoperiş deasupra capului… în orice anotimp. Am dormit la cort, zile multe… şi la mare şi la munte. M-a plouat, am putut face diferenţa/comparaţia între o casă temeinică şi… o prelată întinsă. Un acoperiş deasupra capului este necesar în viaţa unui om, o casă zorzonată este oarecum inutilă… mai bine zis zorzoanele. Sunt bune şi astea, dar nu toate… ele depind de preferinţele personale.

“În momentul în care vă daţi seama că această lume este iluzorie”… ATENŢIE! idee falsă! Această lume nu este iluzorie, este cât se poate de reală. Iluzorii sunt ideile şi reprezentările ce ni le facem despre viaţă, despre scopul ei şi fericirea ei.

“Atunci, oriunde ai fi, te afli acasă”… o altă modalitate de a exprima ideea de unitate, acel moment de realizare a unităţii.

Osho – scopul vieţii

Posted in Citate Osho at 2:19 am by rast

Reţineţi: ţelul nu poate avea valoare. Aşa se explică de ce taoiştii afirmă că viaţa este lipsită de ţel. Majoritatea oamenilor sunt şocaţi atunci când aud o asemenea informaţie. Odată, a venit la mine cineva şi mi-a spus:

- Care este scopul vieţii?

- Nu există nici un scop, i-am răspuns eu. Viaţa există, pur şi simplu.

Nu a fost deloc satisfăcut. Mi-a spus:

- Am venit de departe.

Venise tocmai din Nepal. A continuat.

- Sunt un om bătrân, un profesor la pensie. Nu mă trimite înapoi cu mâinile goale. Am venit să te întreb un singur lucru: care este scopul vieţii?

- Dacă te-aş putea trimite înapoi cu mâinile goale înseamnă că nu ai făcut această călătorie în zadar, căci scopul este chiar a călători cu mâinile goale.

- Nu îmi vorbi în şarade. Spune-mi negru pe alb: care este scopul vieţii?

Omul nu putea înţelege că îmi punea o întrebare absurdă. Viaţa nu are nici un scop. Dacă ar avea scop precis, acesta ar deveni mai valoros decăt viaţa, născând astfel o nouă întrebare: “Care este scopul?” Dacă îi spuneam: “Scopul vieţii este realizarea lui Dumnezeu”, ar fi putut întreba: “Şi care este scopul lui Dumnezeu, sau al realizării lui Dumnezeu!” Mai devreme sau mai târziu, trebuie să renunţi la cuvântul scop.

Aşa este: nu valoarea este numele său, ci scopul. Dacă veţi înţelee acest lucru, o mare lumină se va naşte în voi. Viaţa nu are scop, şi nici valoare. Iubirea nu are scop, şi nici valoare. Existenţa nu are scop, şi nici valoare. Adevărul nu are scop, şi nici valoare. De fapt, toate aceste cuvinte: existenţă, Dumnezeu, viaţă, adevăr, iubire – reprezintă unul şi acelaşi lucru. Nu este vorba de lucruri diferite, căci nu poate exista decât o singură realitate fără scop. Orice altceva are un scop datorită ei. Această realitate reprezintă culmea absolută.


“viaţa este lipsită de ţel”… nu zice că viaţa este lipsită de scop, ci de ţel. Aşa e traducerea… Viaţa, în sine, are un scop, un sens. Omul este capătul unui lanţ trofic, ar o finalitate sau, ar trebui să aibă una… dar nu a mai vede din cauza îndepărtării de valorile naturale şi îmbrăţişarea unor valori artificiale ale vieţii.

“Care este scopul vieţii?”… acum se foloseşte cuvântul “scop”.

Apropo şi de ideea de a căuta (găsi) adevărul. Prin adevăr, eu înţeleg o sumă mare de lucruri adevărate! Dar, poate, că anticii care au definit această căutare a adevărului să se fi referit tocmai la aceast adevăr: care este scopul vieţii. Nu scopuri personale, variabile de la epocă la epocă şi de la o regiune geografică la alta, ci la scopul vieţii valabil pentru orice om, în orice colţ al lumii.

08.19.08

Osho – a asculta, atenţia

Posted in Citate Osho at 12:14 am by rast

Cei care au urechi pot auzi, însă nu e sigur că vor fi capabili să şi asculte. Pentru a asculta este nevoie de ceva mai mult decât faptul de a avea urechi; este nevoie de un fel de tăcere, de seninătate, de pace; dincolo de urechi trebuie să se afle inima, nu mintea. Mintea este cea care te face aproape surd, deşi nu eşti surd deloc; mintea însă trăncăneşte în permanenţă, e un mecanism automat. Închide uneori uşa camerei tale şi începe să scrii tot ceea ce îţi trece prin minte, fii atent la ceea ce se întâmplă în interiorul ei. Nu stiliza nimic, deoarece nu vei arăta nimănui ceea ce ai scris, scrie doar, cu exactitate, ceea ce îţi trece prin minte. Vei avea o surpriză: în zece minute vei constata că nu eşti întreg; mintea ta este aceea a unui nebun. Încearcă să te descurci cumva, ascunde totul, nu permite nimănui să ştie ce se petrece înăuntrul tău. Şi devii atât de experimentat încât nu numai că nu le dai voie celorlalţi să vadă ce se întâmplă în propria ta minte, dar nu mai vezi nici tu. Iar ea continuă aceeaşi trăncăneală. Din cauză acestei minţi, care este mereu prezentă, care face mereu zgomot… cu toate că nu eşti surd, tu nu poţi să asculţi. Poţi numai să auzi.


“Cei care au urechi pot auzi, însă nu e sigur că vor fi capabili să şi asculte”… pare un paradox, dar este bine să nu ne legăm doar de cuvinte. Ascultarea presupune nu doar perceperea undelor sonore şi transmiterea lor la creier, ci şi o anumită integrare a lor, o anumită înţelegere a ideii pe care cuvintele încearcă să o transmită.

“este nevoie de un fel de tăcere, de seninătate, de pace”… la începutul iniţierii sale Castaneda, atunci când discuta cu don Juan, era transpus de către acesta, într-o stare de conştiinţă elevată, cum o numeşte în cărţile lui. Această stare de “conştiinţă elevată” era obţinută printr-o bataie uşoară cu palma, pe umeri. La Castaneda apare ideea că, în această stare de conştiinţă, tot ceea ce creierul recepţionează pe cale auditivă, este automat înregistrat în memorie pe o cale subconştientă, revenind ulterior în conştient, în diferite momente.

“mintea însă trăncăneşte în permanenţă”… o expresie foarte reală, chiar dacă nu chiar academică. Termenul “trăncănit” este foarte bine potrivit cu tendinţa minţii. Omul sec. XXI are o minte foarte greu controlabilă şi care “scoate” în conştient multe gânduri inutile… pierdere de timp şi consum de energie.

“mintea ta este aceea a unui nebun”… Osho este dur şi nu dă explicaţii :) . Filozofiile orientale spun mai paşnic: mintea este ca o maimuţă… sare de ici-colo foarte des şi imprevizibil.

08.18.08

Osho – teama de a-ţi pierde identitatea

Posted in Citate Osho at 3:29 am by rast

Nu există decât o singură formă esenţială de teamă. Toate celelalte mici temeri sunt rezultatele secundare derivate din această formă principală de teamă, pe care orice om o poartă în suflet. Aceasta este teama de a nu te rătăci, de a nu-ţi pierde identitatea, fie prin moarte, fie prin iubire etc. Este teama de a nu dispărea. Curios este că nu se tem cu adevărat decât acei oameni care nu se cunosc pe sine. Cei care se cunosc pe sine nu se tem. Aşadar, totul poate fi redus la o chestiune de abordare. Voi nu aveţi nimic de pierdut, dar credeţi că aţi avea!

Cine se teme de moarte? Eu n-am întâlnit încă pe nimeni care să se teamă de moarte, dar aproape toţi cei pe care-i cunosc se tem de viaţă. Renunţaţi la această temere…


“teama de a nu te rătăci, de a nu-ţi pierde identitatea”… eu îi spuneam “frică de moarte”, este un termen mai popular, mai ţărănesc, specific românesc. Osho, prin folosirea unor metafore uşoare (rătăcire, pierdere de identitate), ne transpune într-o atmosferă ceva mai filozofică. Omul de rând nu se gândeşte la pierdere de identitate, la moarte da.

“Este teama de a nu dispărea”… dispari! Adică te ia bau-bau :) cum sunt ameninţaţi copiii mici. Să mă dau şi eu mare că ştiu termeni filozofici, aş putea spune: teama de disoluţie, termen venit de undeva din ideea de unitate.

“Cei care se cunosc pe sine nu se tem”… frază ce-mi dă apă la moară să fac o afirmaţie personală pentru care unii (mulţi) dintre cititori ar putea să mă considere, în cel mai bun caz un mistic, în cel mai rău: diliu tare. Există un prag al cunoaşterii de sine: realizezi că există ceva nemuritor în tine. Nu mă întrebaţi cum. Nu şiu! Efectiv devii conştient că ceva este nemuritor în tine. Nu că TU eşti nemuritpr, ci că ceva din tine este nemuritor. Eu am păţit treaba asta cu peste 10 ani în urmă. Nu este o convingere raţională. Nici nu-mi puneam problema “vieţii veşnice”, mă preocupau alte lucruri de cunoaştere de sine. Această realizare, a ceva nemuritor în mine, a venit fără să mă gândesc la aşa ceva.

“Eu n-am întâlnit încă pe nimeni care să se teamă de moarte”… ori Osho face exces de figuri de stil, ori traducătorul a încurcat nişte citate :) . Eu am întâlnit f. f. f. mulţi “jmecheri” care se băteau cu pumnul în piept că nu le este frică de moarte, dar în urma unor boli grave sau alte probleme, dădeau fuga la biserică şi aprindeau straturi pline cu lumânări să le dea Dumnezeu încă câţiva ani de trăit. Oamenii nu sunt sinceri nici cu ei însuşi… sau nu se cunosc prea bine… abia o problemă majoră (de viaţă sau moarte), îi face să-şi pună cu adevărat problema unei posibile morţi.

08.17.08

Osho – sex şi meditaţie

Posted in Citate Osho at 1:53 am by rast

Cei care au făcut cercetări asupra sexului, care au aprofundat acest fenomen şi au acumulat numeroase experienţe de viaţă, au ajuns la concluzia că dacă orgasmul durează un singur minut, omul va simţi din nou dorinţa de a face sex a doua zi. Dacă orgasmul poate fi prelungit la numai trei minute, omul nu se va mai gândi la sex timp de o săptămână. Ei au constatat că dacă această stare orgasmică, această ieşire în afara timpului şi această transcendere a egoului poate fi prelungită până la şapte minute, omul nu va mai fi preocupat de sex trei luni, iar dacă perioada este prelungită la trei ore, el va fi eliberat complet de sex, pe durata întregii sale vieţi. Omul care şi-a prelungit orgasmul la trei ore nu va mai simţi niciodată nevoia de a face sex.

Din păcate, în cazul majorităţii oamenilor această experienţă nu durează mai mult de câteva clipe. Este greu chiar şi să-ţi imaginezi că ar putea dura trei ore. Dar eu vă spun că dacă cineva reuşeşte să rămână în starea de orgasm timp de trei ore, un singur act amoros este suficient pentru a-l elibera de sex pentru tot restul vieţii sale. Beatitudinea şi luciditatea pe care le atinge el, sunt atât de profunde încât îi ajung pentru tot restul vieţii. După acest unic act amoros, omul poate atinge adevărata stare de brahmacharya (literar înseamnă a trăi ca Dumnezeu, dar e tradus în mod eronat/incomplet în “celibat”).

Majoritatea oamenilor nu ating însă această stare nici după o viaţă întreagă de experienţe sexuale. Ei îmbătrânesc, se apropie de finalul vieţii, dar nu scapă de dorinţa sexuală. De ce? Pentru că nu înţeleg arta şi ştiinţa sexulei. Nimeni nu le-a explicat vreodată în ce constă această artă şi această ştiinţă.

Mulţi dintre dumneavoastră sunteţi sceptici auzindu-mă că o experienţă care durează de regulă câteva clipe ar putea dura vreodată trei ore…


“Cei care au făcut cercetări asupra sexului”… nu am mai auzit o astfel de concluzie, nici din ştiinţele medicale actuale, nici din misticism… dar o fi ştiind Osho ceva… sau o fi o mică minciună de-a lui.

E greu să emit vreo părere despre această idee a sexului şi duratei orgasmului, dar textul de mai jos mi-a dat un gând pe negândite. Chiar dacă am citit multe despre ideea că sexul este doar o modalitate de procreaţie şi noi, acuma, omenirea decăzută, se foloseşte de sex pentru un fel de relache spiritual, nu pot să nu fiu şi raţional…

“perioada este prelungită la trei ore, el va fi eliberat complet de sex”… pentru a ajunge la o astfel de concluzie, trebuie să fi fost cel puţin 2, 3 cazuri de orgasm de 3 ore. Cine l-a avut şi s-a lăsat studiat? Dacă ştiinţele medicale ajungeau la o astfel de concluzie nu se făceau eforturi pentru a descoperi un medicament care să-ţi dea un orgasm de 3 ore? Se distrugea o întreagă industrie a medicamentelor contra-concepţionale. Se prevedeau o sumedenie de avorturi şi copii nedoriţi…

A spus Osho ce a spus. Unii poate l-au crezut şi îl mai cred. Dar ce cred cititorii acestui post despre mine :) . Nu vreau să fac reclamă la nimic, am scris doar ce a spus Osho… sau, mai bine zis, ce a înţeles traducătorul…

08.11.08

Osho – bine şi rău

Posted in Citate Osho at 1:24 am by rast

Mintea vede totul în alb sau negru, fără nici o nuanţă intermediară: zi şi noapte, viaţă şi moarte, iubire şi ură, fără ca între ele să existe ceva intermediar. Mintea divizează, fragmentează, taie un lucru în două realităţi distincte, polare; ea le face atât de deosebite, încât pare cu neputinţă să existe o cale de reconciliere; nu se mai poate demonstra că ele reprezintă de fapt una şi aceeaşi realitate.

Mintea se ocupă numai de cele două aspecte polare ale aceleiaşi realităţi. Aşa se întâmplă mereu. Din punct de vedere logic este adevărat că iubirea şi ura sunt opuse, contradictorii, însă acest lucru nu este adevărat din punct de vedere existenţial. Iubirea se poate transforma în ură foarte uşor; între ele nu există nici o barieră. Ura se poate transforma în iubire, aşa cum valurile se transformă în alte valuri, fără ca între ele să existe vreo linie de demarcaţie. Faptul că lumina şi întunericul reprezintă două realităţi opuse, contradictorii, este invenţia voastră. Dar nu este deloc adevărat! Între ele nu există nici un fel de opoziţie. Putem spune cel mult că lumina este mai puţin întunecată, iar întunericul mai puţin luminos. Însă trebuie să folosim ceva care sugerează numai o diferenţă de nuanţă, fără să le pună în contradicţie.

Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru: când experimentaţi ceva lipsit de polul său opus, aţi ajuns acasă. Cât timp există un pol opus, veţi fi mereu fragmentaţi. Veţi fi ca o minge ce se rostogoleşte dintr-o parte în alta, uneori fericiţi, alteori nefericiţi, însă fără a vă cunoaşte pe voi înşivă şi fără a descoperi ceea ce există dincolo de ceea ce vă face fericiţi sau nefericiţi. Acesta este şi motivul pentru care transpunerea în cuvinte este imposibilă; cuvintele aparţin lumii dualiste, altfel ele nu ar avea nici un sens.


“Mintea vede totul în alb sau negru”… în povestea biblică ni se spune că Dumnezeu a interzis omului să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului. Omul a mâncat şi a început să aibă o minte aşa cum spune Osho, fără a cunoaşte intermedieri între bine şi rău, între alb şi negru. În viaţa omului lucrurile se împart în bune sau rele. Oare nu cumva ele sunt doar fapte şi numai mintea noastră le cataloghează ca fiind bune sau rele. Pentru alţii binele poate fi rău, iar răul poate fi bine… relativitatea binelui şi răului.

“Mintea se ocupă numai de cele două aspecte polare ale aceleiaşi realităţi”… Mintea vede doar cele două extreme ale unui aspect din realitate. De fapt… existenţa “nu funcţionează” cu extreme, ci prin stări intermediare. Această relativitate bine/rău, existenţa “o vede” ca ceva intermediar: binişor. Deja, catalogând ceva drept: bun sau rău, conform unui principiu înrădăcinat în mintea noastră, ne-am pus “o barieră” în faţa percepţiei realităţii.

“Cât timp există un pol opus”… Osho dă doar câteva exemple. Trăind în societatea noastră, cu semafoare la colţ de străzi, cu şoferi neatenţi, cu zeci de accidente – e greu să nu ai pol opus… să consideri tot felul de încălcări ale regulilor de bun simţ ceva lipsit de polaritate.

08.03.08

Osho – plictiseala

Posted in Citate Osho at 10:48 pm by rast

Viaţa este plictisitoare, deci nu este nimic rău în a sta cu ochii închişi, deoarece nu este nimic de văzut. Rămâi aşezat în tăcere, în pace. Ai privit în afară şi nu ai găsit nimic altceva decât o totală lipsă de sens. Dă acum o şansă lumii tale interioare: priveşte înăuntru. Şi îţi promit că aceiaşi ochi care nu au găsit nimic în afară vor găsi totul înăuntru, o permanentă binecuvântare.


“Viaţa este plictisitoare”… să fi fost oare natura aşa de nedreaptă cu noi oamenii. Nici un alt animal nu se plictiseşte. De ce oamenii se plictisesc? “Viaţa de câine“, ce pe vremurile mele era considerată o viaţă rea, greu de suportat… începe să devină o viaţă de invidiat. Au hăiniţă naturală care îi apară de frig, oamenii le dau mâncare, ei se joacă; fugăresc mâţe şi nu se plictisesc.

“nu este nimic rău în a sta cu ochii închişi”… nu este nimic rău… dar dacă oamenii te văd cu ochii închişi, chiar dacă nu aveai timp să adormi, te consideră fără educaţie. Aşa au învăţat ei: un om civilizat trebuie să stea cu ochii deschişi, îi închide numai când vrea să doarmă. Am trecut de mult peste această concepţie greşită a lumii occidentale. Închid ochii, ori de câte ori am nevoie… chiar şi în munca de programator am nevoie de astfel de momente! Închizând ochii creierul este “protejat” de a mai procesa anumite informaţii (vizuale) şi se poate concentra pe alte task-uri. Când am o problemă de rezolvat, găsesc soluţia mult mai repede cu ochii închişi, am o concentrare mai bună. Toţi oamenii ar putea beneficia de această stare… “cu ochii închişi”!

“Ai privit în afară şi nu ai găsit nimic altceva decât o totală lipsă de sens”… o simplă privire afară nu este suficientă pentru a-ţi da seama că este o “totală lipsă de sens“. Pentru a realiza acest lucru trebuie o experienţă vastă de viaţă, cu greutăţi multe şi mari, dar şi cu bucurii/împliniri multe şi mari. Oamenii săraci, care-şi duc viaţa “de azi pe mâine” trăiesc continuu cu speranţa unor zile mai bune; oamenii înstăriţi, care şi-au realizat majoritatea dorinţelor, îşi dau seama mai uşur de lipsa de sens a tuturor valorilor artificiale ce ne înconjoară. Cum spunea şi Eclesiastul: “totul e deşertăciune”. E greu să crezi acest lucru, citind o carte (fie ea şi Biblia) sau ascultând predici într-o biserică/mănăstire. Doar trăind şi având realizări poţi înţelege adevăratul sens al acestor vorbe.

Osho – educaţia

Posted in Citate Osho at 3:46 am by rast

- Preaiubite Maestre, eu sunt un om ne-educat, pot deveni totuşi iluminat?

- John, pentru tine, posibilitatea este mult mai mare decât a unui om cultivat. Educaţia care există în lume nu este o educaţie adevărată. O educaţie reală îi ajută pe oameni să cunoască Iluminarea, deoarece ea îi va îndrepta spre meditaţie, tăcere, conştientizare, introspecţie.

Educaţia prezentă în lume îi învaţă pe oameni să fie ambiţioşi, egoişti, superficiali. Ea le oferă numai valori greşite. este o otravă! Acest tip de educaţie nu-i este de nici un ajutor fiinţei umane ci, dimpotrivă, este distructivă. Ea te ajută să fii altcineva, să-ţi doreşti să fii altfel decât eşti – şi aceasta este o fundaţie complet greşită. De aceea spun că este o otravă, o otravă care acţionează atât de lent, încât nici nu eşti conştient de ea. Aceasta începe încă din ziua în care te-ai născut şi, încet-încet, te distruge, te distrage de la natura ta reală.

Până când ajungi la universitate nu mai eşti o fiinţă naturală, ci una artificială, mecanică. Universităţile sunt precum liniile de asamblare, nişte fabrici de anihilare a omului şi de creeare a maşinilor, a roboţilor.

Iluminarea înseamnă descoperirea propriei fiinţe. Aceasta nu are nimic de-a face cu educaţia. Şi, de fapt, toţi cei educaţi vor trebui să devină într-un fel ne-educaţi, cei plini de cunoaştere trebuie să revină la ne-cunoaştere, să redevină precum nişte copii inocenţi – copii ai căror ochi sunt plini de încântare şi de minunăţie, pentru că numai aşa vor putea vedea această extraordinară frumuseţe e existenţei, această celebrare şi bucurie care ne înconjoară în permanenţă. Însă o persoană plină de cunoaştere este complet inconştientă de ce se petrece în jurul ei, deoarece ea crede că deja cunoaşte totul; aceasta este problema ei.

Cu cât cunoşti mai mult cu atât te vei minuna mai puţin.


“O educaţie reală îi ajută pe oameni să cunoască Iluminarea”… nu toţi oamenii sunt interesaţi să cunoască Iluminarea, dar toţi oamenii ar fi interesaţi să-şi “gestioneze” un psihic fără stări disconfortante, fără frică, fără depresii, fără sentimentul singurătăţii, etc. Asta înţeleg eu prin “educaţie adevărată“, o educaţie care are efecte pozitive, directe, asupra omului. Vorbeam de creativitate… uitaţi un teren aproape arid: psihicul omului! Cum poate fi el echilibrat, fără stări de disconfort. Un simţ permanent al prezentului, aşa cum este descris de Eckhart Tolle în cartea s-a este greu de atins de mase mari de oameni, necesită un efort foarte mare, pe care oamenii nu sunt dispuşi să-l facă. Creearea de modalităţi mai simple/uşoare de “antrenament”.

Am dat exemplu de o astfel de metodă, am scris odată un articol… publicat… Era vorba de activitatea de a scrie versuri cu rimă. Căutarea rimei, a ritmului versurilor, duc iarăşi la o activitate mentală umană, considerată de marea majoritate un efort. Lumea vrea să înghită 2-3 hapuri/medicamente şi să îi fie bine. Pentru a-ţi fi bine trebuie să munceşti, NIK nu e gratis în natură! Oamenii care aşteaptă de la aparatul medical, MIRACOLUL care să-i absolve de toate grijile, vor avea o deziluzie… şi vor trăi în mizerie, până vor începe să muncească “ei pentru ei”.

“Universităţile sunt precum liniile de asamblare, nişte fabrici de anihilare a omului şi de creeare a maşinilor, a roboţilor”… această idee nu este expusă doar de o minte ca a lui Osho, ce poate fi învinuit de misticism sau lipsă de realism. Lary Ellison, boss-ul de la Oracle a spus unor absolvenţi de universitate aproximativ acelaşi lucru, doar trecut prin prisma lui, a omului de afaceri. Ideea de bază este cam tot aia: universitate/educaţia/învăţarea, te închide în nişte concepte rigide… crezi “că ştii” şi interesul pentru aproape orice scade.

“această extraordinară frumuseţe e existenţei”… cei ce nu aveţi posibilitatea de a trăi în natură, în adevărata natură… cei ce mâncaţi una-alta de pe tarabele din piaţă… aţi remarcat ce mirosuri sunt prin pieţe, în aceste zile de sfârşit de vară, început de toamnă? Mă refer la pieţele curate, în care mizeria este curăţată… mă refer la mirosurile fructelor şi legumelor…

“Cu cât cunoşti mai mult cu atât te vei minuna mai puţin”… adevărata cunoaştere nu pune stavilă minunării. Doar falsa cunoaştere. Educaţia zilelor noastre, toată ştiinţa ce stă la baza teoriilor învăţate în şcoli este falsă. Nu vreau să aduc argumente, ar trebui mii de Kb :) , luate fiecare teorie în parte şi aduse argumente. Citiţi doar noi ştiri/descoperiri/teorii din ştiinţele actuale! Laboratoare de cercetare ajung la concluzii aproape contradictorii cu teoriile ştiinţelor moderne.

Next entries » · « Previous entries