Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Citate Osho

01.31.10

Osho – moarte firească

Posted in Citate Osho at 1:32 am by rast

Iată ce spune Osho despre moarte:

” Fiinţele trebuie sa traiasca o viaţă naturaă pentru a ajunge la o moarte firească. Moartea care se întimplă firesc reprezintă culminarea unei vieţi trăite în chip firesc, fără nici o inhibiţie, în absenţa oricărei stări depresive. O viaţă ca aceea a animalelor, păsărilor şi copacilor, fără nici o  discontinuitate; o viaţă trăita liber, care îi permite naturii să se reverse prin intermediul ei, fără nici o opoziţie, ca şi cum voi aţi fi absenţi, iar viaţa s-ar
mişca de la sine. Nu voi sunteţi cei care trăiţi viaţa; mai degrabă viaţa va trăieşte pe voi; voi vă aflaţi undeva în umbră. In acest caz, punctul culminant al acestei vieţi va fi o moarte firească. Moartea va fi o reflectare a acestui punct culminant, crescendo-ul întregii voastre vieţi. Ea este, într-o formă condensată, tot ceea ce aţi trăit. Foarte puţini oameni au murit însă în mod firesc, deoarece foarte puţini au trăit în chip firesc.

Ne este teamă de moarte, deoarece ştim că vom muri şi nu vrem ca acest lucru să se întâmple. Dorim să rămânem cu iluziile noastre; dorim să trăim într-o stare în care să putem spune: “toţi ceilalţi vor muri, însă nu şi eu.” Această iluzie este omniprezentă: “Eu nu voi muri.” Moartea este un subiect tabu. Oamenilor le este teamă să discute despre ea, deoarece le aminteşte de propria lor moarte. Ei sunt preocupaţi de viaţa de zi cu zi; apropierea morţii este iminentă, şi ca urmare apare dorinţa de a se refugia în activităţile lor. Acestea sunt ca o perdea: nu, nu vor muri, în nici un caz nu vor muri, cel puţin nu acum, poate mai târziu. “O să vedem noi, atunci când se va întâmpla.” Dacă acceptaţi viaţa în totalitate, aţi acceptat şi moartea; ea este doar o odihnă. Aţi lucrat toată ziua; nu doriţi oare să vă odihniţi? Somnul vă reconfortează, vă pune din nou în forma. Întreaga oboseală dispare, sunteţi din nou proaspeţi. Moartea realizează acelaşi lucru, la un nivel mai profund. Ea schimbă acest corp cu un altul, deoarece corpul pe care îl aveti nu mai poate fi înviorat de un somn obişnuit – a îmbătrânit. Se impune o schimbare
mai importantă; este nevoie de un corp nou. Energia voastră vitală are nevoie de o nouă formă. Moartea este doar un somn care vă ajută să treceţi mai uşor într-o nouă formă. ”


“Nu voi sunteţi cei care trăiţi viaţa; mai degrabă viaţa va trăieşte pe voi; voi vă aflaţi undeva în umbră.”… este un alt mod de a spune că trăieşti “cu inima”, ascultând de vocea interioară, ascultând de inteligenţa emoţională, de indicaţiile oferite de emoţii.

Este o viaţă în care trebuie să faci abstracţie de educaţia primită, de valorile sociale ale comunităţii din care trăieşti. Nu este uşor. Fac acesst lucru de ani buni… numai cei din nevăzut mă agreează şi-mi dau ajutor.

01.24.09

Osho – rebelul

Posted in Citate Osho at 6:18 am by rast

Rebelul este omul care nu trăieşte ca un robot, condiţionat de trecut. Religia, societatea, cultura – orice aparţine zilei de ieri – nu mai interferează în modul lui de viaţă.

Rebelul nu mai este o spiţă de la roată, ci un tot organic. Viaţa lui nu e decisă de nimeni, doar de propria inteligenţă  Parfumul vieţii sale este acela al libertăţii . Nu numai că trăieşte în libertate, dar permite şi celorlalţi să trăiască în libertate. Nu permite amestecul nimănui în viaţa sa, dar nici nu se amestecă în viaţa altora.


“Religia, societatea, cultura – orice aparţine zilei de ieri – nu mai interferează în modul lui de viaţă”… aceste vorbe, precum întregul citat – mai precis: ideea de rebel – ar atrage multă lume. Multă lume şi-ar dori să devină un rebel… pare incitant, mai ales fiind o stare de care vorbeşte Osho. Starea mea cotidiană este aşa cum o descrie Osho. Cititorii care cred că vreau să ma laud se înşeală. Nu mă laud că am ajuns un rebel. Vreau să scot în evidenţă cealaltă faţă a monedei. A fi rebel, în ziua de azi, este foarte greu să trăieşti în societate. Fiind rebel, nu te mai interesează cultura, sub toate aspectele ei. Da! Ştiu că ceea ce am spus este total împotriva a ceea ce spune ţi ne învaţă societatea modernă.

Eu nu l-am citit pe Osho, adaptându-mă la ideile lui. Am urmat imboldurile mele interne. Urmând o dezvoltare naturală a fiinţei tale, încercând să devii împlinit şi mulţumit de tine (să te simţi bine în pielea ta) începi să nu mai pui preţ pe discuţii alandala, iscate cu singurul scop de a trece vremea. Începi să vrei lucruri utile în viaţa ta. Cultura nu aduce nimic util. Ştiind istorie, nu câştigi nimic. Vrei să înveţi din experienţa înnaintaşilor? Se pot compara condiţiile actuale de viaţă cu condiţiile acelor înnaintaşi? Condiţiile de viaţă şi mediu se schimbă de la an la an. Deciziile tale trebuiesc luate în conformitate cu condiţiile de viaţă prezentă. Dacă iei măsuri ca acum X ani, cum te poţi aştepta să producă efecte în anii prezentului?

Ce domenii ale culturii să mai iau ca exemplu? Arta?

” Viaţa lui nu e decisă de nimeni, doar de propria inteligenţă”… la prima vedere citire pare a fi un lucru extrem de pozitiv. Dacă nu trăieşti în societate!

Trăind în societate, toţi oamenii din jurul tău vor “să te controleze” să-ţi dea sfaturi. Nu le adopţi sfaturile! Încep să te considere: un ciudat, un rău, un tembel, un inadaptat. Nu vor avea nici o apreciere pozitivă la adresa ta. Rebelii întotdeauna au fost incomozi pentru marea masă de oameni.

“Nu permite amestecul nimănui în viaţa sa, dar nici nu se amestecă în viaţa altora”… vorbe ce plac oamenilor atunci când le citesc, dar detestă oameni ce practică astfel de atitudine de viaţă!

01.09.09

Osho – nu poţi schimba lumea

Posted in Citate Osho, Dezvoltare personală at 3:47 am by rast

Fiecare se crede centrul şi el trebuie să se îngrijească de restul lumii, trebuie să transforme lumea şi să creeze o utopie. TOT CE SE POATE FACE ESTE SĂ TE TRANSFORMI PE TINE. Tu nu poţi schimba lumea. Dacă încerci poţi crea mai multa neinţelegere, mai mult haos, poţi face mai mult rău, poţi încurca totul. Deja lumea este prea zăpăcită. Tu poţi să o faci mai încurcată şi mai confuză.

Te rog,  lasă lumea să aibă singură grija de ea. Poţi face doar un singur lucru, şi anume: poţi atinge tăcerea interioară, beatitudinea interioară, lumea interioară. Dacă o atingi atunci ai ajutat extrem de mult. Doar transformând un punct ingnorant într-o flacără iluminată, doar aducând o persoana de la întuneric la lumină, ai transformat deja o parte a lumii. Şi această parte transformată va avea propriile sale reacţii în lanţ. Buddha nu este mort, Iisus nu este mort. Ei nu pot fi morţi deoarece acolo este o reacţie în lanţ – de la o lampă,  ia lumina, incepe să ardă şi altă lampă.

Dar când lumina ta nu este prezentă, când lampa ta nu arde, atunci nu poţi ajuta pe nimeni. Primul lucru fundamental este să ajungi la flacăra ta interioară. Atunci poţi împărţi şi la alţii, poţi aprinde şi lumina altora: atunci  apare o suscesiune. Poate tu dispari din lume, din trup, dar flacăra ta va continua să treacă din mână în mână. Ea va continua până la eternitate. Iluminaţii nu mor niciodată deoarece lumina lor devine o reacţie în lanţ, iar persoanele neiluminate nu trăiesc niciodată, deoarece ele nu pot crea nici un fel de reacţie în lanţ, nu au nici un fel de lumină pe care să o împartă; nu au lampa aprinsă ca să poată aprinde şi lampa altora.

Te rog  preocupa-te doar de tine.


“Fiecare se crede centrul”… majoritatea oamenilor trăiesc cu impresia că lumea “gravitează” în jurul lor, că ei sunt alfa şi omega.

“Tu nu poţi schimba lumea”… atâta vreme cât omul crede că se află “în centrul universului” el va crede că poate să schimbe lumea. Viaţa unor oameni poate să le dea acele “şuturi în spate”, astfel încât să realizeze cele două paradigme: că nu sunt în centrul universului şi nu pot schimba pe nimeni.

“Dacă încerci poţi crea mai multa neinţelegere, mai mult haos”… să fie aceasta cauza haosului din zilele noastre?!?!?1 Faptul că majoritatea oamenilor vor să-şi impună punctul de vedere, vor să-şi impună, ca titlu de adevăr, propria părere personală?

01.08.09

Osho – vipassana

Posted in Citate Osho at 2:01 am by rast

Text cam lung… dar aşa l-am primit pe o listă de discuţii…

Vipassana este meditaţia care a condus spre iluminare un număr mult mai mare de fiinţe decât orice altă metodă, căci ea reprezintă însăşi esenţa metodelor. Toate celelalte meditaţii au aceeaşi esenţă, însă în forme diferite; lor li s-a adăugat şi ceva neesenţial. Vipassana este esenţa pură. Nu puteţi să omiteţi nimic şi nici să adaugaţi ceva pentru a o îmbunătăţi.

Vipassana este atât de simplă încât poate fi practicată chiar şi de un copil. De fapt, el o poate practica mai bine decât voi, deoarece nu este plin de deşeuri mentale; copilul este încă pur şi inocent. Vipassana poate fi practicată în trei forme; puteşi s-o alegeţi pe cea care vi se potriveşte mai bine.

Prima: fiţi conştienţi de acţiunile voastre, de corpul vostru, de mintea voastră, de inima voastră. Dacă mergeţi, trebuie să mergeţi în mod conştient; dacă vă mişcaţi mâna, trebuie să o mişcaţi în mod conştient, ştiind perfect faptul că mâna este în mişcare. Puteţi s-o mişcaţi fără să fiţi conştienţi, ca pe ceva mecanic- ca atunci când faceţi o plimbare matinală şi mişcarea picioarelor este automată, neînsoţită de atenţia voastră.
Fiţi atenţi la mişcările corpului vostru. În timp ce mâncaţi, fiţi atenţi la mişcările care sunt necesare acestei acţiuniu. În timp ce faceţi duş, fiţi atenţi la apa care vş atinge corpul şi la imensa bucurie resimţită – rămâneţi doar atenţi. Nu este permis ca lucrurile să continue să se întâmple într-o stare de inconştienţă. Acelaşi lucru trebuie făcut şi în ceea ce priveşte mintea. Urmariţi orice gând care vă trece pe ecranul minţii voastre, orice emoţie care trece pe ecranul inimii voastre- rămâneţi martori, nu vă amestecaţi, nu vă identificaţi, nu evaluaţi ce este bun şi ce este rău; aceasta nu face parte din meditaţia voastră.

A doua formă de respiraţie, faptul de a deveni conştienţi de respiraţie. Când aerul intră în interiorul vostru, abdomenul începe să se ridice, iar când iese, abdomenul începe să se retragă. Deci a doua metodă constă în faptul de a fi atenţi la miscarea abdomenului, la ridicarea şi la coborârea sa. Atenţia este îndreptată asupra abdomenului care se ridică şi coboară la loc…iar abdomenul este aproape de sursa vieţii, căci copilul este în legătură cu mama sa, cu viaţa mamei sale, prin intermediul ombilicului. Sursa energiei vitale se găseşte în spatele ombilicului, deci atunci când abdomenul se ridică, are loc ridicarea, înflorirea acesteia; ea se ridică şi se lasă înapoi cu fiecare respiraţie. Exerciţiul nu este deloc dificil, este poate chiar mai uşor, deoarece este vorba de o singură tehnica. În tehnica anterioară trebuie să vă îndreptaţi atenţia asupra corpului, asupra minţii şi asupra emoţiilor, stărilor voastre: abdomenul – cu mişcarea sa de ridicare şi de coborâre – iar rezultatul este acelaşi. Devenind din ce în ce mai conştient de mişcarea abdomenului, mintea devine tăcută, inima devine tăcută, iar stările dispar.

A treia formă constă în a fi atenţi la respiraţie în momentul în care aerul intră, atunci când suflul trece prin nări. Simţiţi suflul în nări, la celelalt pol al abdomenului, atunci când pătrunde în voi, Suflul care intră vă dă o senzaţie de prospeţime la nivelul nărilor. Urmariţi apoi suflul care iese, din nou suflul care intră, suflul care iese…
Este foarte simplu, iar exerciţiul este mai uşor pentru femei dacât pentru bărbaţi. Femeile sunt mai conştiente de mişcările abdominale. Majoritatea bărbaţilor nici nu respiră atât de profund încât să permită pătrunderea aerulul în abdomen. Pieptul lor se ridică apoi se lasă. Aceasta ca peste tot în lume persistă o idee greşită în ceea ce priveşte forma corectă a corpului. Desigur, corpul are o forma mai frumoasă dacă pieptul este mai lat şi abdomenul aproape inexistent. Bărbatul a ales să respire numai cu pieptul; ca urmare pieptul său devine din ce în ce mai mare, iar abdomenul se micşorează. Aceasta îl face să pară mai atletic. În întreaga lume, cu excepţia Japoniei, sportivii şi antrenorii insistă ca respiraţia să se facă umplând plămânii, dilatându-i cât mai mult posibil la nivelul pieptului şi retrăgând abdomenul. Idealul îl reprezintă leul, care are un piept mare şi un abdomen foarte mic. Trebuie să fiţi un leu – aceasta este regula pentru sportivi şi pentru cei care lucrează asupra corpului. Japonia este singura excepţie: japonezilor nu le pasă că pieptul trebuie să fie lat şi abdomenul mic. Pentru a micşora abdomenul este nevoie de o anumitş disciplinş, fiindcă acest lucru nu este natural. Japonia a ales ceea ce este natural, a ales calea firească, şi veţi fi surprinşi cum arată statuetele japoneze care îl reprezintă pe Buddha. Vă puteţi da seama imediat dacă statueta este indiană sau japoneză. Lucrarile indiene care îl întruchipează pe Gautama Buddha îl prezintă cu un corp foarte atletic: abdomenul este foarte mic, iar pieptul foarte lat. Un Buddha reprezentat de artiştii japonezi este complet diferit. Pieptul său este aproape inexistent, deoarece el respiră din abdomen, iar abdomenul său este mai mare. Nu aşa de frumos, căci nu se încadrează în canonul estetic obişnuit, însă faptul de a respira din abdomen este mai natural, mai relaxant. Acelaşi lucru se întâmplă noaptea, când dormiţi. Atunci nu respiraţi folosind mai mult pieptul, ci respiraţi din abdomen. De aceea somnul vă relaxează atât de mult. După somn, dimineaţa, vă simţiţi atât de proaspeţi, atât de tineri şi aceasta pentru că toată noaptea aţi respirat natural… aţi călătorit în Japonai! Acestea sunt, deci, cele două alternative. Dacă vă este frică că respiraţia abdominală şi atenţia la mişcarea ei de ridicare şi coborâre vor afecta negativ forma voastră atletică – bărbaţii s-ar putea să fie interesaţi de această formă – atunci este mai uşor să urmariţi respiraţia în zona nărilor, la intrare. Observaţi-o la intrare şi -
deasemenea – la ieşire.

Acestea sunt deci cele trei forme. Oricare din ele este bună. Este posibil să practicaţi două din ele simultan, caz în care efortul va fi mai intens. Puteţi să le practicaţi chiar pe toate trei în acelaşi timp, iar posibilităţile de realizare vor fi si mai mari însă depinde de voi, depinde de ceea ce este natural pentru voi. Amintiţi-vă întotdeauna: ceea ce este firesc, ceea ce se realizează fără efort, este bun. Pe măsură ce meditaţia devine din ce în ce mai naturală şi mintea din ce în ce mai tăcută, ego-ul dispare. Veţi fi prezenţi, însă nu va mai exista nici o senzaţie a eu-lui. Porţile sunt deschise. Asteptaţi, plini de iubire, păstrând în inimă o urare de bun venit pentru marea clipă, cea mai mare clipă din viaţa voastră, aceea a iluminării. Ea vine…vine cu siguranţă. Ea nu este în întârziere nici măcar o secundă. Odată ce sunteţi în perfectă armonie, ea explodează deodată în voi, transformându-vă. Omul cel vechi moare, în voi se naşte o fiinţă nouă.

Postura aşezat

Găsiţi o postură confortabilă în care să puteţi rămâne atenţi şi să vă menţineţi 40 până la 60 de minute. Spatele şi capul trebuie să fie drepte, ochii închişi şi respiraţia normală. Staţi cât mai liniştiţi posibil, schimbandu-vă poziţia doar dacă este cu adevarat necesar. În timp ce rămâneţi nemişcaţi, atenţia trebuie să se îndrepte asupra mişcării de ridicare şi coborâre a abdomenului cauzată de ispiraţie şi expiraţie, într-un punct situat uşor sub ombilic. Nu este o tehnică de concentrare, deci în timp ce vă urmăriţi respiraţia atenţia vş va fi distrasă de multe alte lucruri. Însă în vipassana nimic nu poate fi o distragere a atenţiei; de aceea, atunci când într-adevăr intervine ceva, încetaţi să vă urmăriţi respiraţia şi fiţi atenţi la ce se întâmplă, până când este posibil să vă reîntoarceţi în ea. Aceste pauze pot include gânduri, sentimente, judecăţi, senzaţii corporale, impresii din lumea exterioară s.a.m.d. Important este însuşi procesul de a privi, deci amintiţi-vă să nu vă identificaţi cu ceea ce se derulează în faţa voastră; întrebările sau problemele pot fi privite ca mistere de care vă bucuraţi.

Mersul în Vipassana

Este vorba de un mers obişnuit, lent, bazat pe atenţia asupra modului în care talpa atinge solul. Puteţi să mergeţi în cerc sau în linie dreapta câte 10-15 paşi, apoi să vă întoarceţi, înăuntru sau în afara camerei. Ochii trebuie să fie coborâţi pe sol, privind la câţiva paşi în faţa voastră. În timp ce mergeţi, atenţia trebuie să se îndrepte asupra contactului fiecarei tălpi cu solul. Dacă apar alte lucruri, încetaţi să fiţi atenţi la contactul cu solul, observaţi ceea ce v-a atras atenţia, şi apoi îndreptaţi-o din nou asupra picioarelor. Tehnica este similară celei din poziţia asezat, însă obiectul pe care îl priviţi este diferit. Puteţi merge aşa 20 până la 30 de minute

URMĂRIND INTERVALUL DINTRE INSPIRAŢIE ŞI EXPIRAŢIE

Când aerul pătrunde în voi, observaţi-l. Respiraţia se opreşte timp de o clipă, o fracţiune de secundă, chiar înainte de a se întoarce, de a ieşi afară.  Aerul intră, urmează un interval în care respiraţia se opreşte, după care aerul iese afară. După ce a ieşit, pentru o clipă, pentru o fracţiune de secundă, respiraţia se opreşte din nou. Apoi ciclul se repetă. Inaine de intrare şi de ieşirea aerului există un moment în care nu mai respiraţi. Este momentul în care realizarea este posibilă, în care ea se poate întâmpla, deoarece atunci când nu respiraţi, nu sunteţi în lume. Înţelegeţi următorul lucru; atunci când nu respiraţi, sunteţi morţi; încă mai existaţi – dar morţi. Iar durata acestui interval este atât de mică încât nu îl observaţi niciodată. Aerul care intră este naşterea, aerul care iese este moartea. Expiraţia este sinonimă cu viaţa. Muriţi şi renaşteţi cu fiecare respiraţie. Intervalul dintre ele este foarte mic, însă el poate fi sesizat printr-o observaţie profundă; o atenţie susţinută va face posibil faptul de a simţi intervalul. Atunci aţi împlinit tot ce se putea împlini. Sunteţi binecuvântaţi. Aţi cunoscut experienţa; ea s-a întâmplat.

Aceasta tehnică nu este destinată antrenării respiraţiei. Lasaţi respiraţia aşa cum este ea. Vă întrebaţi probabil cum aţi putea reuşi folosind o tehnică atât de simplă? Ea pare extraordinar de simplă. Poate oare ceva atât de simplu să vă reveleze adevărul? A cunoaşte adevărul înseamnă a cunoaşte ceea ce nu se naşte şi nu moare, ceea ce este etern. Voi simţiţi de obicei aerul care iese, şi îl puteţi simţi şi pe cel care intră, însă nu simţiţi niciodată intervalul dintre ele. Încercaţi. Veţi simţi deodată acel interval; îl puteţi sesiza deoarece el este în permenenţă acolo. Nu trebuie să vi se mai adauge nimic vouă sau structurii voastre: intervalul este deja prezent. Totul este deja în voi, mai puţin o anumită formă de luciditate. Cum trebuie deci sa procedaţi? În primul rând fiţi atenţi la aerul care intră. Urmariţi-l. Uitaţi orice altceva: urmariţi doar aerul care intră – trecerea sa. Simţiţi aerul când acesta vă atinge nările. Apoi lasaţi-l să pătrundă în interior. Rămâneţi împreună cu respiraţia, pe deplin conştienţi. Pe măsură ce coborâţi din ce în ce mai jos împreună cu ea, fiţi atenţi să nu o pierdeţi. Nu o luaţi înaite; nu rămâneţi în urmă. Rămâneţi cu respiraţia. Amintiţi-vă mereu să nu o luaţi nici înainte, nici să rămâneţi în urmă ca o umbră. Ţineţi pasul cu ea.

Respiraţia şi atenţia trebuie să devină una singuară. Aerul intră – intraţi şi voi odată cu el. Doar în acest fel va fi posibil să găsiţi intervalul ce se află între inspiraţie şi expiraţie. Nu va fi chiar atât de simplu. Intraţi împreună cu respiraţia, apoi iesiţi odată cu ea. Buddha a folosit foarte mult această metodă, şi de aceea ea a devenit metoda buddhistă. În terminologia buddhistă este cunoscută ca Anapana sati Yoga. Iluminarea lui Buddha s-a bazat pe aceasta tehnică.

Dacă veţi persevera în faptul de a fi conştienţi de respiraţie, dacă veţi fi atenţi la ea, veţi găsi în cele din urmă intervalul. Pe măsură ce atenţia voastră devine din ce în ce mai precisă, mai intensă, mai profundă, pe măsură ce deveniţi tot mai conştienti – lumea dispare din câmpul atenţiei voastre; lumea voastră se rezumă la aerul care intră şi iese – veţi simţi în cele din urmă intervalul în care respiraţia se opreşte. Când vă mişcaţi împreună cu respiraţia, este posibil să nu simţiţi oprirea ei. Veţi simţi imediat că respiraţia a dispărut – ea nici nu intră, nici nu iese. Respiraţia s-a oprit complet. În acea oprire – ” binefacerea”

URMĂRIND INTERVALUL ÎN ACTIVITĂŢILE COTIDIENE

Orice aţi face, păstraţi-vă atenţia asupra intervalului dintre două respiraţii. Această practică este recomandată pentru momentele care sunteţi activi. Am discutat anterior despre o tehnică similară. Singura diferenţă este că tehnica despre care vă vorbesc trebuie să fie practicată când vă aflaţi în timpul activităţilor obişnuite. Ea nu trebuie practicată în singurătate, ci atunci când sunteţi prinşi în alte treburi cotidiene. Dacă mâncaţi, continuaţi să mâncaţi, dar fiţi atenţi la interval. Dacă mergeţi, continuaţi să mergeţi fiind atenţi la interval. Dacă vă culcaţi, întindeţi-vă în pat şi lăsaţi somnul să vină. Însă continuaţi să fiţi atenţi la interval.

De ce trebuie să practicaţi această tehnică în timp ce sunteţi prinşi în alte treburi? Pentru că activitatea distrage mintea, ea vă solicită în permanenţă atenţia. Nu vă lăsaţi distraşi. Fiţi atenţi la interval şi nu vă opriţi din ceea ce faceţi; lăsaţi activitatea să continue. Existenţa voastră se va împărţi astfel în două nivele: al acţiunii şi al fiinţei.

Noi existăm la două nivele diferite: în lumea făptuirii şi în lumea fiinţări, la periferie şi în centru. Continuaţi să lucraţi la periferie, la circumferinţa voastră; nu opriţi acţiunea. Însă continuaţi să lucraţi cu atenţie şi asupra centrului. Ce se va întâmpla dacă procedaţi astfel? Acţiunea voastră va deveni un rol, un rol dintr-un scenariu.

Dacă practicaţi această metodă, întreaga voastră viaţă va deveni o continuă piesă de teatru. Veţi fi asemenea unui actor care joacă diverse roluri, fiind însă în permanenţă fixat asupra intervalului. Dacă uitaţi intervalul, atunci nu mai jucaţi rolul, ci vă identificaţi cu el. Atunci nu mai este o piesă de teatru. Piesa de teatru este confundată cu însăşi viaţa.

Este ceea ce se întâmplă de obicei. Fiecare este convins că îşi trăieşte viaţa. Este doar interpretarea unui rol care vă este dat de societate, de împrejurări, de cultură, de tradiţie, de ţara, de întreaga situaţie. Vi s-a încredinţat un rol, iar voi îl jucaţi şi vă identificaţi cu el. Utilizaţi această tehnică pentru a distruge identificarea.

Această tehnică e folosită doar pentru a va face conştienţi de faptul că totul nu este altceva decât o piesă de teatru, o interpretare. Fiţi atenţi la intervalul dintre respiraţii şi, la periferie, viaţa va continua. Dacă existenţa este fixată în centru, atunci ea nu este solicitată în întregime de exterior. Ceea ce este în afară – ceea ce puteţi să simţiţi şi să cunoaşteţi – rămâne în câmpul atenţiei voastre, însă nu are o importanţă prea mare. Este ca şi cum nu vi s-ar întâmpla vouă.

Repet: dacă practicaţi cu asiduitate această tehnică, întreaga viaţă se va desfăşura ca şi cum nu vi s-ar întâmpla vouă, ci altei persoane.

STĂPÂNA VISELOR

Împărţiţi această tehnică în trei părţi.

În primul rând trebuie să aveţi capacitatea de a simţi prana din aer, partea sa subtilă, invizibilă, imaterială. Aceasta poate fi simţită dacă vă îndreptaţi atenţia între sprâncene. Atunci este uşor. Acest lucru se poate realiza şi dacă sunteti atenţi la interval, însă nu va fi uşor. Se poate întâmpla şi dacă sunteţi conştient de centrul din apropierea ombilicului, acolo unde aerul pătrunde, se opreşte şi apoi iese; o puteţi simţi şi în acest caz, însă este mai dificil. Cel mai accesibil punct pentru a cunoaşte partea invizibilă a respiraţiei este ”al treilea ochi”, însă o puteţi cunoaşte oriunde aţi fi centraţi. Începeţi să simţiţi prana în mişcare. Inspiraţia şi expiraţia sunt similare dacă sunt privite în calitate de vehicule – însă în timp ce inspiraţia este plină de prana, expiraţia este goală; prana a fost absorbită, respiraţia s-a golit. Această sutra este extrem de semnificativă: ”Cu o respiraţie foarte subtilă în centrul frunţii, pe măsură ce aceasta atinge inima în clipa somnului, fii stăpâna pe vise şi pe moartea înseşi”.

Tehnica trebuie să fie practicată atunci când vă cufundaţi în somn; ea trebuie folosită numai atunci. În clipa în care sunteţi cuprinşi de somn, puteţi încerca această metodă. Somnul vă învăluie. Încetul cu încetul sunteţi prinşi de el. Încă câteva clipe şi starea de veghe va dispărea fără să vă daţi seama. Deveniţi conştienţi înainte să se întâmple lucru, deveniţi conştienţi de prana, de partea invizibilă a respiraţiei; simţiţi cum prana se îndreapată către inimă. Dacă puteţi face acest lucru – dacă puteţi simţi partea subtilă a respiraţiei ajungând la inimă în timp ce somnul vă învăluie – veţi fi conştienţi de visele voastre.

De obicei, în timpul visului noi nu ştim ce visăm. În timp ce visaţi, luaţi visul drept realitate. Acest lucru se întâmplă tot din cauza celui de-al treilea ochi. Aţi observat vreodată pe cineva dormind? Ochii săi sunt îndreptaţi în sus, se concentrează asupra celui de-al treilea ochi.

Din cauza acestei concentrări, visele par reale: nu puteţi şti că sunt doar vise – pentru voi sunt reale. Veţi afla că sunt vise abia dimineaţa, când veţi spune: ” Am visat.” Însă această cunoaştere este retrospectivă. Ea nu se petrece în timpul desfăşurării visului. Dacă puteţi fi însă conştienţi, atunci vor exista două nivele: visul este prezent, iar voi sunteţi conştienţi, treji. Pentru cei care devin conştienţi în vis, această sutra este foarte promiţătoare. ”Fii stăpână pe vise şi pe moartea înseşi.”

Dacă deveniţi conştient de vise, puteţi ajunge să le creaţi voi înşivă. De obicei nu puteţi să vă creaţi propriile vise. Ce neputincios este omul! Nu vă puteţi crea nici propriile vise. Nu puteţi crea nici măcar vise! Dacă doriţi să visaţi un anumit lucru, este imposibil; nu depinde de voi. Ce neputinţă! Nici măcar nişte vise… Voi sunteţi doar victime ale viselor voastre, nu sunteţi
creatorul lor. Visele vi se întâmplă, nu puteţi face nimic în ceea ce le priveşte. Nu le puteţi nici opri, nici crea.

Dacă intraţi însă în somn simţind cum inima se umple de prana, că este atinsă în permaneţă de prana cu ficare respiraţie, deveniţi stăpâni ai viselor voastre – şi aceasta este o calitate cu totul deosebită. Atunci puteţi avea orice vise doriţi. Spuneţi-vă doar, în timp ce intraţi în somn: ”Vreau să visez acest vis”, şi veţi visa chiar ceea ce vă propuneţi. Spuneţi-vă doar, în timp ce cădeţi în somn: “Nu vreau să visez acest vis”, şi acel vis nu va intra în mintea voastră.

La ce foloseşte însă faptul de a deveni stăpânul viselor? Nu este oare ceva inutil? Nu, nu este. Odată ce deveniţi stăpân al viselor, nu veţi mai visa niciodată. Nu mai are nici un sens ca visele să continue. Când stăpâniţi visele, ele se opresc, ele nu mai sunt necesare. Iar când visele se opresc, somnul vostru are o calitate cu totul diferită; calitatea sa este aceeaşi cu a mortii.

ARUNCAŢI LUCRURILE ÎN AFARĂ

Ori de cate ori simţiţi că mintea este neliniştită, tensionată, îngrijorată şi că rosteşte prea multe cuvinte, că este anxioasă sau visătoare folosiţi urmatoarea tehnică: mai întâi expiraţi profund.

Începeţi întotdeauna prin a expira. Expiraţi profund, cât de mult puteţi; aruncaţi aerul afară. Aruncând aerul în afară, starea în care vă aflaţi va fi arucată la rândul ei în exterior, deoarece totul este respiraţie. Aruncaţi suflul cât mai departe posibil. Retrăgeţi-vă abdomenul spre interior şi rămâneţi aşa câteva secunde; nu inspiraţi. Lăsaţi aerul să rămână afară, şi nu inspiraţi timp de câteva secunde. Apoi permiteţi-i corpului să inspire. Inspiraţi profund – cât de mult puteţi. Apoi opriţi-vă din nou timp de câteva secunde. Intervalul trebuie să fie acelaşi ca atunci când aţi reţinut respiraţia în exterior. Dacă o lăsaţi în afară timp de trei secunde, o reţineţi înăuntru tot trei secunde. Expiraţi, rămâneţi fără aer timp de trei secunde, inspiraţi şi rămâneţi cu aerul în plămâni tot trei secunde. Însă trebuie să daţi afară tot

aerul. Expiraţi total şi inspiraţi total, făcând din aceasta un ritm. Retenţie, inspiraţie, retenţie, expiraţie. Şi repetaţi. Veţi simţi imediat o schimbare în întreaga voastră fiinţă. Starea vă va părăsi, atmosfera din jurul vostru va fi diferită.

OSHO,
MEDITAŢIA ARTA EXTAZULUI

01.02.09

Osho – iubirea fără obiect

Posted in Citate Osho, Dezvoltare personală at 3:45 am by rast

Iubirea este un subprodus al spiritului meditativ. Ea nu este legată de sex, ci de dhyana – meditaţie. Cu cât pătrundeţi mai mult în tăcere, cu atât mai mult vă veţi simţi în armonie cu voi înşivă, cu atât mai mult veţi avea o senzaţie de realizare şi de prezenţă a unei noi expresii a fiinţei voastre. Începeţi să iubiţi. Nu o anumită persoană – acest lucru se poate întâmpla, dar e cu totul altceva – începeţi să iubiţi. Şi această iubire devine pentru voi un mod de viaţă. Ea nu se transformă niciodată în repulsie, pentru că este mai presus de atracţie.

Copy-paste de pe lista de discuţii: sannyas_romania


“Iubirea este un subprodus al spiritului meditativ”… din fraza asta, eu nu am înţeles nik, dar am copiat-o :) ! dacă aşa a spus Osho?

“vă veţi simţi în armonie cu voi înşivă”… automat această armonie este simţită atunci când iubeşti, nu când eşti iubit. Răsfoind paginile vieţii din vremurile actuale, dai tot mai des peste urarea “să fii iubit!”. Expresia îmi aduce aminte de sintagma: “paradoxul uman este că s-a spus TOTUL dar nu s-a înţeles NIMIC”. Ce vreţi mai mult? Începând cu Iisus, continuând cu X; Y; Z şi mai apoi Osho, au vorbit despre procesul de a iubi – tu pe alţii. Cine, dintre “cei realizaţi”, au vorbit despre procesul de “a fi iubit” – tu de către ceilalţi.

Nimeni nu face eforturi să iubească, oamenii fac fel de fel de ritualuri şi se roagă de forţele divine să fie iubiţi.

“Începeţi să iubiţi. Nu o anumită persoană – acest lucru se poate întâmpla, dar e cu totul altceva – începeţi să iubiţi”… îndemnul lui Osho de “a iubi”… nu de a iubi o anumită persoană, ci de “a iubi” pur şi simplu. A iubi totul şi nimic. Pentru oamenii normali, această iubire este un paradox. Cum să iubeşti totul şi nimic? Este posibil… şi este adevărata iubire, acel sentiment care generează stări interioare extatice deosebite.

10.13.08

Osho – guvern, administraţie

Posted in Citate Osho at 1:04 am by rast

Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume. Dar sunt oameni care se află la un nivel inferior al stării de conştiinţă şi care se bucură de guvern: aceştia sunt politicienii. Singura bucurie pe care o au este aceea de a guverna, de a avea putere, de a subjuga oameni.

Cea mai mare dorinţă a celor care au ajuns pe culmole conştiinţei este visul de a scăpa într-o zi de toate formele de guvernare. Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie – trecut, prezent şi viitor – a omului, pentru că va fi distrus cel mai urât joc, jocul politicienilor, care se desfăşoară de secole întregi. Politicienii au făcut din om doar o piesă de şah şi au creat atât de multă teamă, că fără guverne, se vor instala anarhia, dezordinea, haosul… şi totul va fi distrus. Cel mai ciudat lucru este că noi continuăm să credem aceste prostii. Gândeşte-te la ultimii 5000 de ani. Poţi concepe că, dacă nu ar fi existat guverne, lucrurile ar fi şi mai rele decât sunt deja? În ce sens? În 3000 de ani au avut loc 5000 de războaie.

Crezi că ar fi avut loc şi mai multe războaie fără vreun guvern – ar fi fost posibil şi mai mult haos, şi mai multe crime? Ce au făcut aceste guverne? Nu au făcut altceva pentru oameni decât să-i exploateze, să le exploateze teama şi să-i răzvrătească.


“Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume.”… ştiam că guvernul american “l-a fugărit” pe Osho pe întreaga planetă. Multe state nu-i dădeau voie să locuiască (sau să-i aterizeze avionul) pe teritoriul lor. Auzisem că a făcut, prin conferinţele sale, referiri foarte negativiste şi injurioase la adresa guvernului şi a conducătorilor SUA. Citatul de mai sus (de pe aceeaşi listă de discuţii) este primul contact direct cu ceea ce a afirmat Osho.

“nivel inferior al stării de conştiinţă”… nivelul inferior al conştiinţei creează mari probleme în ziua de azi. Există două feluri de moralitate:

  1. legislativă
  2. izvorâtă din nivelul de conştiinţă

După părerea mea, problemele societăţii mileniului III nu vor putea fi rezolvate prin moralitate legislativă. Oricât de aspre ar fi legile şi pedepsele/amenzile oricât de grele ar fi, oamenii tot vor găsi modalităţi să le ocolească. Iar sistemul de învăţământ, implicit întreaga educaţie şi cultură, nu se preocupă de mărirea nivelului de conştiinţă. Ele sunt îndreptate preponderent spre acumularea de informaţii în memorie.

“Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie – trecut, prezent şi viitor – a omului”… acest citat l-am primit la fix! Exact în aceste momente de criză mondială. Criza se face simţită preponderent în mediul financiar dar, chiar Joseph Stiglitz, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale, a scris două cărţi, traduse în franceză cu două titluri aproape şocante:

  1. Când capitalismul îşi pierde capul
  2. O altă lume

Se poate ca această criză să fie o criză a capitalismului? Adică sistemul capitalist, ca orânduire socială, să nu fie bun. Noi românii am mai asistat la căderea unui sistem social. A “căzut” comunismul şi s-a re-instaurat capitalismul. Dacă “va cădea” capitalismul, ce se va instaura: haos, dictatură militară… Nu! Nu sunt cuprins de pesimism extrem, nici de paranoia juvenilă :) , îmi pun doar nişte întrebări.

Cum să scapi de toate formele de guvernare? Asta ar însemna o întoarcere a omenirii într-o orânduire gen comuna primitivă: fără şefi, fără conducători, fără legi, fără justiţie, etc. Unde şi cum vor dispărea toate aceste? Osho, aşa cum se exprimă în citat, ar putea crede într-un astfel de proces, de dispariţie a oricărei fel de autoritate. Cum ar putea să dispară???

“va fi distrus cel mai urât joc”… iată că Osho dă şi rezolvarea acestei dispariţii: va fi distrus! Cine să-l distrugă?

10.07.08

Osho – Adevărul

Posted in Citate Osho, Viata at 2:47 am by rast

Adevărul este întotdeauna pur, direct, detaşat de toate. El are o frumuseţe deosebită, deoarece este esenţa vieţii, a existenţei, a naturii. Nimeni nu minte, cu excepţia omului. O tufă de trandafiri nu poate minţi. Ea trebuie să producă trandafiri; din ea nu pot ieşi gălbenele, ea nu poate înşele. Îi este imposibil să fie altfel decât este. Întreaga existenţă, cu excepţia omului, trăieşte în adevăr. Adevărul este religia întregii existenţe; numai fiinţa umană face excepţie. Dar în clipa în care omul se hotărâşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revoluţie care i se poate întâmpla oricărei fiinţe. Acesta este momentul de glorie.


“Nimeni nu minte, cu excepţia omului”… se pare că Osho are dreptate :) , cât am căutat prin mintea mea (amintiri, cunoştinţe de zoologie sau biologie) nu am găsit nici un exemplu de fiinţă (plantă sau animal) care să mintă.

“Îi este imposibil să fie altfel decât este”… dar oamenii ce fac? Îşi pun diverse măşti, funcţie de împrejurări. Aşa de multe măşti au unii oameni… că şi ei uită, de-adevăratelea, cine şi cum sunt.

“Dar în clipa în care omul se hotărâşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa”… multe persoane, considerate ajunse pe o treaptă superioară a unei căi spirituale, au lăudat stările psihice prin care trec şi cu care au devenit familiare. Toate bune şi frumoase!!! Nu au menţionat un lucru: tocmai această atitudine, de a respecta adevărul. Pentru persoanele care se retrag din tumultul vieţii cotidiene (mănăstiri, în Europa; ashramuri, în India, etc.) şi care nu mai sunt asaltate din toate părţile de minciunile omniprezente, acele stări psihice (aduse de practicile spirituale) sunt de ajutor în obţinerea unei stări de echilibru interior.

Rămânând în tumultul vieţii, în mijlocul (sau periferia) unui oraş cu străzi şi treceri de pietoni, fiind nevoit să mergi la un job 8*5*47 ore/an (47 = număr de săptămâni lucrătoare/pe an); minciunile între care trebuie să trăieşti, sunt mult mai dez-echilibrante şi pot contracara stările psihice pozitive dobândite. Osho se retrâgea în camera lui, Tolle se pare că este protejat de adepţii lui…

10.03.08

Osho – dezvoltare personală

Posted in Citate Osho at 2:12 am by rast

Trebuie să fiţi atenţi să nu vă lăsaţi manipulaţi de nici o persoană, indiferent care ar fi intenţiile acesteia. Ascultaţi-vă doar inima. Ea este singurul vostru maestru interior.

Oamenii din jur v-au judecat mereu, iar voi aţi acceptat automat ideile lor. Suferiţi din cauza tuturor acestor judecăţi, pe care le aruncaţi la rândul vostru asupra altora. Acest lucru este însă cu totul nefiresc, şi întreaga omenire suferă din cauza lui. Dacă vreţi să nu fiţi antrenaţi în acest joc, prima condiţie este de a nu vă judeca pe voi înşivă.


“nu vă lăsaţi manipulaţi de nici o persoană, indiferent care ar fi intenţiile acesteia”… au apărut în ultima vreme foarte multe cursuri de dezvoltare personală. Nu am urmat nici un astfel de curs şi nu-mi dau cu părerea (sau să critic) asupra utilităţii sau nu, a unor cunoştinţe dobândite la astfel de cursuri. Dar sunt “foarte de acord” cu ceea ce spune Osho în acest citat. Am cunoscut şi persoane bine intenţionate, dar care din ne-cunoaşterea adevăratelor realităţi (scuze pentru duritatea exprimării) au avut mari eşecuri.

“Ascultaţi-vă doar inima”… adică inteligenţa emoţională! NIMENI, oricât de bune intenţii ar avea, nu te poate cunoaşte mai bine decât ai face-o tu personal. Chiar dacă urmând nişte reţete de succes, obţii rezultate pozitive, adevăratele tale nevoi numai tu le poţi sti, şi acestea pot fi determinate cu ajutorul simţirii sentimentelor. Singurele cursuri cu care aş putea fi de acord, sunt acele tehnici care te pot duce la ascultarea “vocii interioare“, sau a “inimii“, cum zic unii; sau a coeficientului de inteligenţă emoţională EQ. A-ţi dezvolta o inteligenţă emoţională puternică este ca şi când ai face o fundaţie, o temelie; foarte stabilă şi durabilă, a unei viitoare construcţii. Uneori nici nu vei şti unde vei ajunge, nu vei şti prin ce “peripeţii” vei trece, prin ce stări intermediare… punctul terminus va fi adevărata ta fiinţă, adevăratul EU. Te vei regăsi pe tine, nu-ţi vei crea o altă mască, fie ea considerată de succes. Vei fi TU însuţi şi te vei simţi bine în pielea ta.

“Suferiţi din cauza tuturor acestor judecăţi, pe care le aruncaţi la rândul vostru asupra altora. Acest lucru este însă cu totul nefiresc, şi întreaga omenire suferă din cauza lui”… este un mod de a exprima o lacună (ca să nu zic greşeală enormă) a societăţii în care trăim. Aş exprima altfel această tendinţă: este vorba de procesul de adaptabilitate – un proces de adoptare a atitudinilor vieţii, considerate normalitate.

09.30.08

Osho – mâncarea vegetariană

Posted in Citate Osho at 3:44 am by rast

Eu am suplimentat mâncare vegetariană.

… şi toţi vegetarienii vor trebui să recunoască necesitatea acestui fapt mai devreme sau mai târziu.

Mâncarea vegetariană nu are suficiente proteine specifice… şi tocmai acele proteine specifice sunt necesare creşterii inteligenţei. Nu este nici o coincidenţă că nici un jianist, şi jianiştii sunt vegetarieni extremişti de mii de ani, nu a primit vre-un premiu Nobel, de exemplu… nu au contribuit la nici o descoperire, la nici o invenţie. Pentru asta ai nevoie de ceva inteligenţă şi acele proteine lipseau. Trei indieni care au primit premiul Nobel: Korana, Raman, Rabindranath – toţi sunt non-vegetarieni. Nici un vegetarian de fapt nu a primit vre-un premiu pentru inteligenţa sa.

M-am consultat cu medici renumiţi, oameni de ştiinţă şi am descoperit ce lipseşte mâncării vegetariene – ouăle ne-fertilizate. Aceste ouă nu au viaţă în ele şi ele conţin toate proteinele de care are nevoie inteligenţa umană.

Deci comunitatea noastră foloseşte mâncarea vegetariană – fructe, legume, lactate… căruia i se adaugă ouăle ne-fertilizate, care fac mâncarea vegetariană completă. În aşa fel nu mai e nevoie ca oamenii să mănânce carne, să omoare animale.


Osho şi-a suplimentat mâncarea vegetariană, nu eu: rast! Şi pentru că nu vreau să mă dau mare ci, am o tendinţă de a deveni mic :) după 40 de ani, cică oasele se tocesc şi scădem în înălţime… cele spuse mai sus (deasupra liniuţei) aparţin lui Osho, fiind preluate de pe aceeaşi listă de discuţii de la adresa:

http://groups.yahoo.com/group/sannyas_romania/

“Mâncarea vegetariană nu are suficiente proteine specifice”… nu proteinele sunt importante ci aminoacizii din proteine… Noi mâncăm proteine! În tractul digestiv, acestea sunt “atacate” de diverse sucuri gastrice, care şe descompun până la nivel de aminoacizi. Aminoacizii pot trece peretele intesninal şi pot astfel intra în circuitul sangvin, fiind transportate în diverse “colţuri” ale organismului, pentru a nutri celulele ce-l compun. Dacă o proteină nu esle suficient de bine “mărunţită” de sucurile gastrice, ea va fi eliminată prin materii fecale.

Acesta este un adevăr, promovat incomplet de sistemul medical şi de societate. Nu are importanţă doar ceea ce mâncăm, ci importantă este şi compoziţia sucurilor digestive ce acţionează asupra alimentelor.

“Trei indieni care au primit premiul Nobel: Korana, Raman, Rabindranath – toţi sunt non-vegetarieni”… au fost oameni remarcabili şi printre vegetarieni. Einstein, parca, a fost vegetarian… chiar dacă nu a luat premiul Nobel!

“Nici un vegetarian de fapt nu a primit vre-un premiu pentru inteligenţa sa”… se pare că oamenii care “au dus ştiinţa mai departe”, care au făcut noi descoperiri, invenţii sau inovaţii, nu au fost oameni deosebiţi de inteligenţi, ci acele “noutăţi” le-au găsit prin imbolduri interioare, prin gânduri ne-gândite… prin inteligenţă emoţională. În timpul şcolii, Edison (pare-mi-se şi Einstein) a fost “o catastrofă” :) note deosebit de mici

09.04.08

Osho – cataclisme

Posted in Citate Osho at 3:32 am by rast

Atunci când au loc cataclisme, devii conştient de realitate aşa cum este ea. Ea este întotdeauna fragilă, fiecare este în pericol. Numai că, în condiţii obişnuite, eşti cufundat într-un somn adânc, astfel încât nu vezi acest lucru. Continui să visezi, imaginându-ţi lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Când pericolul este iminent, îţi dai seama deodată că s-ar putea să nu mai existe nici un viitor, nici un mâine, şi că aceasta este singura clipă pe care o ai…

Vremurile în care au loc cataclisme sunt revelatoare. Ele nu aduc nimic nou în lume, ele arată lumea aşa cum este. Ele te trezesc. Dacă nu înţelegi acest lucru, poţi înnebuni; dacă îl înţelegi, poţi să te trezeşti. Nu are nici un rost să îţi faci griji, deoarece vei rata această ocazie şi nici nu vei ajuta pe nimeni. Acesta este deci secretul pentru a depăşi pericolele. Soluţia este următoarea: începe să trăieşti mai intens, mai total, mai conştient, astfel încât să descoperi în tine ceva ce nu poate fi distrus de moarte. Acela este adăpostul, acela reprezintă singurul lucru sigur. Singura problemă care se pune este aceea de a folosi aşa cum trebuie fiecare ocazie care ţi se oferă. În orice ar consta ea, foloseşte-o în mod just. Dezastrul poate fi mare, pericolul este mare, însă şi ocazia este pe măsură.


“Atunci când au loc cataclisme, devii conştient de realitate”… am avut noroc şi nu m-a lovit în mod direct (până acuma) nici un cataclism. Am fost contemporan cu multe cataclisme, am văzut urmările pe la TV sau alte buletine de ştiri. Cataclismele au avut, în mod cert, o anumită influienţă asupra vieţii mele: am început să încerc să dobândesc în viaţă lucruri pe care nu le pot pierde, care nu mi se pot lua de forţe externe. Am investit mult în psihicul meu, în valori mentale. Am abandonat tendinţa societaţii actuale, implementate şi mie prin educaţie, de a acumula valori materiale… pentru a lăsa ceva în urma mea.

“Soluţia este următoarea: începe să trăieşti mai intens, mai total, mai conştient, astfel încât să descoperi în tine ceva ce nu poate fi distrus de moarte”… descoperisem în mine că ceva este nemuritor… încă de prin 1993-1994, dar simţul interior mă ghida să trăiesc mai intens, mai total (mai conştient, nu ştiu dacă am fost). Dormeam puţin, sub 7 ore pe noapte. Pe lângă faptul că eram căsătorit, aveam şi mulţi amici… mergeam în vizite, socializam. Dar, de vreo 4 ani, totul s-a stins. Nu! Nu am obosit! Încerc să adun câte ceva acolo unde ceva este nemuritor în fiinţa mea.

« Previous entries