Archive for Citate Osho
10.13.08
Posted in Citate Osho at 1:04 am by rast
Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume. Dar sunt oameni care se află la un nivel inferior al stării de conştiinţă şi care se bucură de guvern: aceştia sunt politicienii. Singura bucurie pe care o au este aceea de a guverna, de a avea putere, de a subjuga oameni.
Cea mai mare dorinţă a celor care au ajuns pe culmole conştiinţei este visul de a scăpa într-o zi de toate formele de guvernare. Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie - trecut, prezent şi viitor - a omului, pentru că va fi distrus cel mai urât joc, jocul politicienilor, care se desfăşoară de secole întregi. Politicienii au făcut din om doar o piesă de şah şi au creat atât de multă teamă, că fără guverne, se vor instala anarhia, dezordinea, haosul… şi totul va fi distrus. Cel mai ciudat lucru este că noi continuăm să credem aceste prostii. Gândeşte-te la ultimii 5000 de ani. Poţi concepe că, dacă nu ar fi existat guverne, lucrurile ar fi şi mai rele decât sunt deja? În ce sens? În 3000 de ani au avut loc 5000 de războaie.
Crezi că ar fi avut loc şi mai multe războaie fără vreun guvern - ar fi fost posibil şi mai mult haos, şi mai multe crime? Ce au făcut aceste guverne? Nu au făcut altceva pentru oameni decât să-i exploateze, să le exploateze teama şi să-i răzvrătească.
“Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume.”… ştiam că guvernul american “l-a fugărit” pe Osho pe întreaga planetă. Multe state nu-i dădeau voie să locuiască (sau să-i aterizeze avionul) pe teritoriul lor. Auzisem că a făcut, prin conferinţele sale, referiri foarte negativiste şi injurioase la adresa guvernului şi a conducătorilor SUA. Citatul de mai sus (de pe aceeaşi listă de discuţii) este primul contact direct cu ceea ce a afirmat Osho.
“nivel inferior al stării de conştiinţă”… nivelul inferior al conştiinţei creează mari probleme în ziua de azi. Există două feluri de moralitate:
- legislativă
- izvorâtă din nivelul de conştiinţă
După părerea mea, problemele societăţii mileniului III nu vor putea fi rezolvate prin moralitate legislativă. Oricât de aspre ar fi legile şi pedepsele/amenzile oricât de grele ar fi, oamenii tot vor găsi modalităţi să le ocolească. Iar sistemul de învăţământ, implicit întreaga educaţie şi cultură, nu se preocupă de mărirea nivelului de conştiinţă. Ele sunt îndreptate preponderent spre acumularea de informaţii în memorie.
“Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie - trecut, prezent şi viitor - a omului”… acest citat l-am primit la fix! Exact în aceste momente de criză mondială. Criza se face simţită preponderent în mediul financiar dar, chiar Joseph Stiglitz, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale, a scris două cărţi, traduse în franceză cu două titluri aproape şocante:
- Când capitalismul îşi pierde capul
- O altă lume
Se poate ca această criză să fie o criză a capitalismului? Adică sistemul capitalist, ca orânduire socială, să nu fie bun. Noi românii am mai asistat la căderea unui sistem social. A “căzut” comunismul şi s-a re-instaurat capitalismul. Dacă “va cădea” capitalismul, ce se va instaura: haos, dictatură militară… Nu! Nu sunt cuprins de pesimism extrem, nici de paranoia juvenilă 
, îmi pun doar nişte întrebări.
Cum să scapi de toate formele de guvernare? Asta ar însemna o întoarcere a omenirii într-o orânduire gen comuna primitivă: fără şefi, fără conducători, fără legi, fără justiţie, etc. Unde şi cum vor dispărea toate aceste? Osho, aşa cum se exprimă în citat, ar putea crede într-un astfel de proces, de dispariţie a oricărei fel de autoritate. Cum ar putea să dispară???
“va fi distrus cel mai urât joc”… iată că Osho dă şi rezolvarea acestei dispariţii: va fi distrus! Cine să-l distrugă?
Permalink
10.07.08
Posted in Citate Osho, Viata at 2:47 am by rast
Adevărul este întotdeauna pur, direct, detaşat de toate. El are o frumuseţe deosebită, deoarece este esenţa vieţii, a existenţei, a naturii. Nimeni nu minte, cu excepţia omului. O tufă de trandafiri nu poate minţi. Ea trebuie să producă trandafiri; din ea nu pot ieşi gălbenele, ea nu poate înşele. Îi este imposibil să fie altfel decât este. Întreaga existenţă, cu excepţia omului, trăieşte în adevăr. Adevărul este religia întregii existenţe; numai fiinţa umană face excepţie. Dar în clipa în care omul se hotărâşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revoluţie care i se poate întâmpla oricărei fiinţe. Acesta este momentul de glorie.
“Nimeni nu minte, cu excepţia omului”… se pare că Osho are dreptate
, cât am căutat prin mintea mea (amintiri, cunoştinţe de zoologie sau biologie) nu am găsit nici un exemplu de fiinţă (plantă sau animal) care să mintă.
“Îi este imposibil să fie altfel decât este”… dar oamenii ce fac? Îşi pun diverse măşti, funcţie de împrejurări. Aşa de multe măşti au unii oameni… că şi ei uită, de-adevăratelea, cine şi cum sunt.
“Dar în clipa în care omul se hotărâşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa”… multe persoane, considerate ajunse pe o treaptă superioară a unei căi spirituale, au lăudat stările psihice prin care trec şi cu care au devenit familiare. Toate bune şi frumoase!!! Nu au menţionat un lucru: tocmai această atitudine, de a respecta adevărul. Pentru persoanele care se retrag din tumultul vieţii cotidiene (mănăstiri, în Europa; ashramuri, în India, etc.) şi care nu mai sunt asaltate din toate părţile de minciunile omniprezente, acele stări psihice (aduse de practicile spirituale) sunt de ajutor în obţinerea unei stări de echilibru interior.
Rămânând în tumultul vieţii, în mijlocul (sau periferia) unui oraş cu străzi şi treceri de pietoni, fiind nevoit să mergi la un job 8*5*47 ore/an (47 = număr de săptămâni lucrătoare/pe an); minciunile între care trebuie să trăieşti, sunt mult mai dez-echilibrante şi pot contracara stările psihice pozitive dobândite. Osho se retrâgea în camera lui, Tolle se pare că este protejat de adepţii lui…
Permalink
10.03.08
Posted in Citate Osho at 2:12 am by rast
Trebuie să fiţi atenţi să nu vă lăsaţi manipulaţi de nici o persoană, indiferent care ar fi intenţiile acesteia. Ascultaţi-vă doar inima. Ea este singurul vostru maestru interior.
Oamenii din jur v-au judecat mereu, iar voi aţi acceptat automat ideile lor. Suferiţi din cauza tuturor acestor judecăţi, pe care le aruncaţi la rândul vostru asupra altora. Acest lucru este însă cu totul nefiresc, şi întreaga omenire suferă din cauza lui. Dacă vreţi să nu fiţi antrenaţi în acest joc, prima condiţie este de a nu vă judeca pe voi înşivă.
“nu vă lăsaţi manipulaţi de nici o persoană, indiferent care ar fi intenţiile acesteia”… au apărut în ultima vreme foarte multe cursuri de dezvoltare personală. Nu am urmat nici un astfel de curs şi nu-mi dau cu părerea (sau să critic) asupra utilităţii sau nu, a unor cunoştinţe dobândite la astfel de cursuri. Dar sunt “
foarte de acord” cu ceea ce spune Osho în acest citat. Am cunoscut şi persoane bine intenţionate, dar care din ne-cunoaşterea adevăratelor realităţi (scuze pentru duritatea exprimării) au avut mari eşecuri.
“Ascultaţi-vă doar inima”… adică inteligenţa emoţională! NIMENI, oricât de bune intenţii ar avea, nu te poate cunoaşte mai bine decât ai face-o tu personal. Chiar dacă urmând nişte reţete de succes, obţii rezultate pozitive, adevăratele tale nevoi numai tu le poţi sti, şi acestea pot fi determinate cu ajutorul simţirii sentimentelor. Singurele cursuri cu care aş putea fi de acord, sunt acele tehnici care te pot duce la ascultarea “vocii interioare“, sau a “inimii“, cum zic unii; sau a coeficientului de inteligenţă emoţională EQ. A-ţi dezvolta o inteligenţă emoţională puternică este ca şi când ai face o fundaţie, o temelie; foarte stabilă şi durabilă, a unei viitoare construcţii. Uneori nici nu vei şti unde vei ajunge, nu vei şti prin ce “peripeţii” vei trece, prin ce stări intermediare… punctul terminus va fi adevărata ta fiinţă, adevăratul EU. Te vei regăsi pe tine, nu-ţi vei crea o altă mască, fie ea considerată de succes. Vei fi TU însuţi şi te vei simţi bine în pielea ta.
“Suferiţi din cauza tuturor acestor judecăţi, pe care le aruncaţi la rândul vostru asupra altora. Acest lucru este însă cu totul nefiresc, şi întreaga omenire suferă din cauza lui”… este un mod de a exprima o lacună (ca să nu zic greşeală enormă) a societăţii în care trăim. Aş exprima altfel această tendinţă: este vorba de procesul de adaptabilitate - un proces de adoptare a atitudinilor vieţii, considerate normalitate.
Permalink
09.30.08
Posted in Citate Osho at 3:44 am by rast
Eu am suplimentat mâncare vegetariană.
… şi toţi vegetarienii vor trebui să recunoască necesitatea acestui fapt mai devreme sau mai târziu.
Mâncarea vegetariană nu are suficiente proteine specifice… şi tocmai acele proteine specifice sunt necesare creşterii inteligenţei. Nu este nici o coincidenţă că nici un jianist, şi jianiştii sunt vegetarieni extremişti de mii de ani, nu a primit vre-un premiu Nobel, de exemplu… nu au contribuit la nici o descoperire, la nici o invenţie. Pentru asta ai nevoie de ceva inteligenţă şi acele proteine lipseau. Trei indieni care au primit premiul Nobel: Korana, Raman, Rabindranath - toţi sunt non-vegetarieni. Nici un vegetarian de fapt nu a primit vre-un premiu pentru inteligenţa sa.
M-am consultat cu medici renumiţi, oameni de ştiinţă şi am descoperit ce lipseşte mâncării vegetariene - ouăle ne-fertilizate. Aceste ouă nu au viaţă în ele şi ele conţin toate proteinele de care are nevoie inteligenţa umană.
Deci comunitatea noastră foloseşte mâncarea vegetariană - fructe, legume, lactate… căruia i se adaugă ouăle ne-fertilizate, care fac mâncarea vegetariană completă. În aşa fel nu mai e nevoie ca oamenii să mănânce carne, să omoare animale.
Osho şi-a suplimentat mâncarea vegetariană, nu eu: rast! Şi pentru că nu vreau să mă dau mare ci, am o tendinţă de a deveni mic
după 40 de ani, cică oasele se tocesc şi scădem în înălţime… cele spuse mai sus (deasupra liniuţei) aparţin lui Osho, fiind preluate de pe aceeaşi listă de discuţii de la adresa:
http://groups.yahoo.com/group/sannyas_romania/
“Mâncarea vegetariană nu are suficiente proteine specifice”… nu proteinele sunt importante ci aminoacizii din proteine… Noi mâncăm proteine! În tractul digestiv, acestea sunt “atacate” de diverse sucuri gastrice, care şe descompun până la nivel de aminoacizi. Aminoacizii pot trece peretele intesninal şi pot astfel intra în circuitul sangvin, fiind transportate în diverse “colţuri” ale organismului, pentru a nutri celulele ce-l compun. Dacă o proteină nu esle suficient de bine “mărunţită” de sucurile gastrice, ea va fi eliminată prin materii fecale.
Acesta este un adevăr, promovat incomplet de sistemul medical şi de societate. Nu are importanţă doar ceea ce mâncăm, ci importantă este şi compoziţia sucurilor digestive ce acţionează asupra alimentelor.
“Trei indieni care au primit premiul Nobel: Korana, Raman, Rabindranath - toţi sunt non-vegetarieni”… au fost oameni remarcabili şi printre vegetarieni. Einstein, parca, a fost vegetarian… chiar dacă nu a luat premiul Nobel!
“Nici un vegetarian de fapt nu a primit vre-un premiu pentru inteligenţa sa”… se pare că oamenii care “au dus ştiinţa mai departe”, care au făcut noi descoperiri, invenţii sau inovaţii, nu au fost oameni deosebiţi de inteligenţi, ci acele “noutăţi” le-au găsit prin imbolduri interioare, prin gânduri ne-gândite… prin inteligenţă emoţională. În timpul şcolii, Edison (pare-mi-se şi Einstein) a fost “o catastrofă” note deosebit de mici
Permalink
09.04.08
Posted in Citate Osho at 3:32 am by rast
Atunci când au loc cataclisme, devii conştient de realitate aşa cum este ea. Ea este întotdeauna fragilă, fiecare este în pericol. Numai că, în condiţii obişnuite, eşti cufundat într-un somn adânc, astfel încât nu vezi acest lucru. Continui să visezi, imaginându-ţi lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Când pericolul este iminent, îţi dai seama deodată că s-ar putea să nu mai existe nici un viitor, nici un mâine, şi că aceasta este singura clipă pe care o ai…
Vremurile în care au loc cataclisme sunt revelatoare. Ele nu aduc nimic nou în lume, ele arată lumea aşa cum este. Ele te trezesc. Dacă nu înţelegi acest lucru, poţi înnebuni; dacă îl înţelegi, poţi să te trezeşti. Nu are nici un rost să îţi faci griji, deoarece vei rata această ocazie şi nici nu vei ajuta pe nimeni. Acesta este deci secretul pentru a depăşi pericolele. Soluţia este următoarea: începe să trăieşti mai intens, mai total, mai conştient, astfel încât să descoperi în tine ceva ce nu poate fi distrus de moarte. Acela este adăpostul, acela reprezintă singurul lucru sigur. Singura problemă care se pune este aceea de a folosi aşa cum trebuie fiecare ocazie care ţi se oferă. În orice ar consta ea, foloseşte-o în mod just. Dezastrul poate fi mare, pericolul este mare, însă şi ocazia este pe măsură.
“Atunci când au loc cataclisme, devii conştient de realitate”… am avut noroc şi nu m-a lovit în mod direct (până acuma) nici un cataclism. Am fost contemporan cu multe cataclisme, am văzut urmările pe la TV sau alte buletine de ştiri. Cataclismele au avut, în mod cert, o anumită influienţă asupra vieţii mele: am început să încerc să dobândesc în viaţă lucruri pe care nu le pot pierde, care nu mi se pot lua de forţe externe. Am investit mult în psihicul meu, în valori mentale. Am abandonat tendinţa societaţii actuale, implementate şi mie prin educaţie, de a acumula valori materiale… pentru a lăsa ceva în urma mea.
“Soluţia este următoarea: începe să trăieşti mai intens, mai total, mai conştient, astfel încât să descoperi în tine ceva ce nu poate fi distrus de moarte”… descoperisem în mine că ceva este nemuritor… încă de prin 1993-1994, dar simţul interior mă ghida să trăiesc mai intens, mai total (mai conştient, nu ştiu dacă am fost). Dormeam puţin, sub 7 ore pe noapte. Pe lângă faptul că eram căsătorit, aveam şi mulţi amici… mergeam în vizite, socializam. Dar, de vreo 4 ani, totul s-a stins. Nu! Nu am obosit! Încerc să adun câte ceva acolo unde ceva este nemuritor în fiinţa mea.
Permalink
09.03.08
Posted in Citate Osho at 4:43 am by rast
Meditaţia înseamnă să ieşi din minte, să priveşti mintea din afară.
Ăsta este înţelesul exact al cuvântului extaz: să stai în afară. Statul în afara minţii te face extatic, îţi aduce fericire şi slobozeşte multă inteligenţă. Când te identifici cu mintea nu poţi fi foarte inteligent, pentru că te identifici cu un instrument, eşti restrâns de un instrument şi limitele lui. Iar tu eşti nelimitat - eşti conştiinţa.
Foloseşte-te de minte, dar nu te identifica cu ea. Foloseşte-o aşa cum foloseşti alte maşini. Mintea e o maşinărie frumoasă. Dacă ştii s-o foloseşti, te va servi, dacă nu ştii s-o foloseşti şi începe ea să te folosească pe tine, e distrugătoare, e periculoasă. Ea te va băga în belele, în nenorociri, în suferinţe şi nefericire, pentru că maşina este un lucru orb. Ea nu are ochi, nu are intuiţie.
Minte nu cede, ea nu face decât să repete într-una ce ia fost inoculat. Seamănă cu un computer - mai întâi trebuie să îl alimentezi. Asta este aşa zisa educaţie, mintea e alimentată continuu cu tot felul de noţiuni. Apoi devine un depozit mare de amintiri şi, ori de câte ori ai nevoie de ceva, ea îţi furnizează, însă trebuie ca tu să rămâi stăpânul; altfel, ea începe să te dirijeze pe tine.
Nu te lăsa călăuzit de maşină; rămâi şofer. Tu trebuie să hotărăşti direcţia, tu trebuie să hotărăşti ţelul. Tu trebuie să hotărăşti viteza, când să porneşti, când să te opreşti. Când pierzi controlul şi maşina merge de capul ei, eşti condamnat.
Eu nu sunt total împotriva informaţiei. Informaţia e bună dacă e stocată în memorie şi poţi s-o găseşti uşor ori de câte ori ai nevoie. E periculoasă doar atunci când nu ai nevoie de ea şi ea ţi se bagă în suflet, te sufocă şi te obligă să faci ceva. Atunci eşti o victimă, atunci e periculoasă. Altfel e frumoasă. E un mijloc frumos, dar nu e scopul.
“Meditaţia înseamnă să ieşi din minte”… ideea asta de “a ieşi din minte” a fost, şi este, greşit înţeleasă de unii oameni. A ieşi din minte nu trebuie luat ad-literam. Nu poţi
ieşi din minte, cum poţi
intra în minte. Mintea o ai. Trebuie să-ţi controlezi/opreşti gândurile… sau măcar să le poţi observa ca un observator neutru, fără “a te identifica” cu gândurile. Este un proces greu de definit în cuvinte, dar dacă trăieşti câteva momente de astfel de stări, înţelegi foarte uşor despre ce este vorba.
“Când te identifici cu mintea nu poţi fi foarte inteligent, pentru că te identifici cu un instrument”… aş da o altă explicaţie. Când te identifici cu mintea apelezi doar la informaţiile stocate în memorie când reuşeşti să reduci “zgomotul” produs de gânduri, intri în contact cu anumite câmpuri informaţionale (morfice) şi “culegi” de acolo soluţii mai bune decât cele stocate în memoria personală.
“Foloseşte-te de minte, dar nu te identifica cu ea”… prin “a ieşi din minte” unii oameni au înţeles să “arunci” tot ce este în minte şi să trăieşti după cele ce simţi. Nu este aşa, mintea trebuie folosită pentru a interpreta şi stoca ceea ce simţi. Ceea ce simţi şi mintea se completează, unele pe altele, dar mintea trebuie să fie subordonată simţurilor. Deciziile din viaţă trebuie luate pe baza a ceea ce simţi, nu pe baze mentale, raţionale.
“pentru că maşina este un lucru orb. Ea nu are ochi, nu are intuiţie”… da! De asta spune şi Gurdjieff că omul este adormit. El “a predat” controlul propriei fiinţe: minţii. Mintea este o maşinărie care trebuie să se conformeze cerinţelor propriei fiinţe. Omul secolului XXI se lasă condus de minte, ia deciziile în baza unor valori sociele, nu în baza propriilor nevoi. Omul modern neglijează nevoile proprii şi personale doar pentru “a fi în rând cu lumea”. Asta vrea, asta are: este în rând cu lumea, dar suferă - nu-şi satisface propriile nevoi, satisface dorinţe aleatorii considerate de societate ca fiind drept normale şi de bun simţ.
Permalink
09.02.08
Posted in Citate Osho at 5:00 am by rast
M-aţi întrebat ce s-a întâmplat când m-am iluminat…
Am râs, un râs din toată inima, pentru că am văzut cât de absurd este să te iluminezi. E ridicol pentru că ne naştem iluminaţi, şi să te străduieşti să obţii ceva care deja există este o prostie. Tu ai deja ceea ce te străduieşti să realizezi: numai lucrurile pe care încă nu le ai pot fi dobândite, cele care nu fac parte implicit din firea ta.
ILUMINAREA ESTE ÎNSĂŞI NATURA OMULUI.
Am luptat pentru asta multe vieţi, asta a fost ţinta mea. Am făcut tot ce am putut, dar de fiecare dată am ratat. Aşa a fost să fie, pentru că nu era ceva care poate fi dobândit. Iluminarea ste natura omului, el nu o poate dobândi. Nu o poate face din ambiţie.
Mintea este ambiţioasă - aleargă după bani, putere, prestigiu. Şi, într-o zi, când se satură de toate aceste activităţi extrovertite, îşi îndreaptă preocupările către iluminare…
“ce s-a întâmplat când m-am iluminat”… nu m-a interesat niciodată ideea de iluminare. Am citit multe cărţi de filozofie/spiritualitate orientală şi nu dădeam importanţă acestui proces de iluminare. La început m-a atras literatura orientală din motive de sănătate, mai apoi de “linişte interioară” şi în final ideea de “voce interioară”, de ghid interior care simte ce să facă, ce decizii să ia în momentele importante. Mai recent, de mai puţin de un an, am intrat din nou în contact cu ideea de “iluminat”, datorită lui Osho şi Eckhart Tolle. Aşa cum definesc ei iluminarea, m-aş putea declara şi eu ca fiind iluminat. Am acele trăsături de personalitate şi atitudini de viaţă de care vorbesc cei doi. Nu consider iluminarea ca fiind ceva deosebit, un echilibru personal, o minte clară, o putere de înţelegere a lucrurilor ce te înconjoară, o linişte interioară, etc.
Ştiu nişte site-uri a unor persoane care se proclamă iluminaţi. Cunosc persoane care s-au dus şi s-au ploconit unor astfel de persoane, crezând că le vor aduce nu ştiu ce binecuvântări sau iertări divine… mă apucă râsu’ de mă doare fălcile! M-ar duce mintea: fac un site, mă declar iluminat şi aştept fraieri să-i consiliez în probleme divine. Sunt d’ăştia şi au un oarecare succes! Mint de îngheaţă Dâmboviţa!
“să te străduieşti să obţii ceva care deja există”… nu mă refer la iluminare, ci la liniştea interioară şi stările psihice de bine. Ele sunt în noi! Noi le îndepărtăm de viaţa noastră conştientă, prin fel de fel de gânduri, imaginaţii despre viitor şi amintiri re-trăite de pomană. Nu e rău să ai amintiri, să ţi le invoci în conştient din când în când, dar să trăieşti din amintiri este nociv. Nu poţi schimba nimic. Nu poţi aduce trecutul în prezent, este ca un drog… pentru câteva minute sau ore, te rupe din realitate, dar mai apoi tot în realitate ajungi, în vâltoarea vieţii şi dai piept cu greutăţile actuale, cu problemele tale personale. Căderea în realitate este mai dură, şterge acele clipe minunate de uitare datorate amintirilor.
Permalink
08.21.08
Posted in Citate Osho at 4:15 am by rast
Omul s-a născut fără casă, şi rămâne astfel toată viaţa: omul rămâne toată viaţa în această situaţie. Faptul de a accepta acest adevăr aduce cu sine o extraordinară transformare. Atunci nu mai căutaţi nici un cămin - deoarece casa este în afara voastră, diferită de voi înşivă. Şi toţi caută o casă. În momentul în care vă daţi seama că această lume este iluzorie, în loc să mai căutaţi un cămin, începeţi să căutaţi fiinţa care s-a născut fără cămin, fiinţa a cărei destin este acela de a nu mai avea un cămin. Nu este nici o modalitate de a avea un cămin. Acesta este miracolul: în clipa în care realizezi faptul că nu există nici o cale de a-ţi face un cămin, întreaga existenţă devine căminul tău. Atunci, oriunde ai fi, te afli acasă.
“Omul s-a născut fără casă, şi rămâne astfel toată viaţa”… ani de zile nu mi-am pus serios problema de “casă”. Au fost nişte inundaţii, acum câţiva ani. Am văzut oameni plângând că puhoiul le-a luat tot… toată munca vieţii… toată aoniseala… inclusiv
casa. A fost, pentru mine, un moment de cotitură. Pâmă atunci şi eu voiam casă, acareturi, etc. Atunci, am realizat, cât de trecătoare sunt toate agoniselile materiale. Ele pot fi spulberate în câteva clipe. Munca ta de o viaţă… poate fi spulberată în câteva clipe. Atunci mi-am pus, foarte serios, problema: ce merită să strângi în viaţă.
Un răspuns foarte clar nu mi-am dat nici acum . Chiar dacă am adunat amintiri, peisaje, idei filozofice… adică am agonisit chestii stocabile în locaţiile memoriei mele, considerată de mine, mai greu de pierdut! La ce mă ajută ele!
“Faptul de a accepta acest adevăr aduce cu sine o extraordinară transformare”… da! Pe mine m-a transformat foarte mult, dar nu acel adevăr de care vorbeşte Osho: să realizezi că rămâi toată viaţa fără casă, ci m-a marcat ideea de cât de uşor pot fi toate pierdute. Din acel moment am început să nu mai cheltui bani pe a agonisi lucruri materiale, decât strictul necesar; şi am început “să investesc” în cultura mea, în puterea mea de cunoaştere şi înţelegere a lumii care mă înconjoară.
“Atunci nu mai căutaţi nici un cămin”… da! Sunt multe cuvinte care ar putea desemna ideea de casă. Unul dintre ele este “cămin”. Acesta desemnează nu numai zidurile tencuite şi frumos finisateci şi prezenţa altor persoane fizice care să contrubuie la alcătuirea acelui cămin: soţ/soţie, copii, etc.
Un alt cuvânt ar fi acela de “adăpost”. Chiar dacă îmi plac ideile lui Osho, despre faptul că “omul rămâne fără casă toată viaţa”, nu pot neglija necesitatea unui acoperiş deasupra capului… în orice anotimp. Am dormit la cort, zile multe… şi la mare şi la munte. M-a plouat, am putut face diferenţa/comparaţia între o casă temeinică şi… o prelată întinsă. Un acoperiş deasupra capului este necesar în viaţa unui om, o casă zorzonată este oarecum inutilă… mai bine zis zorzoanele. Sunt bune şi astea, dar nu toate… ele depind de preferinţele personale.
“În momentul în care vă daţi seama că această lume este iluzorie”… ATENŢIE! idee falsă! Această lume nu este iluzorie, este cât se poate de reală. Iluzorii sunt ideile şi reprezentările ce ni le facem despre viaţă, despre scopul ei şi fericirea ei.
“Atunci, oriunde ai fi, te afli acasă”… o altă modalitate de a exprima ideea de unitate, acel moment de realizare a unităţii.
Permalink
Posted in Citate Osho at 2:19 am by rast
Reţineţi: ţelul nu poate avea valoare. Aşa se explică de ce taoiştii afirmă că viaţa este lipsită de ţel. Majoritatea oamenilor sunt şocaţi atunci când aud o asemenea informaţie. Odată, a venit la mine cineva şi mi-a spus:
- Care este scopul vieţii?
- Nu există nici un scop, i-am răspuns eu. Viaţa există, pur şi simplu.
Nu a fost deloc satisfăcut. Mi-a spus:
- Am venit de departe.
Venise tocmai din Nepal. A continuat.
- Sunt un om bătrân, un profesor la pensie. Nu mă trimite înapoi cu mâinile goale. Am venit să te întreb un singur lucru: care este scopul vieţii?
- Dacă te-aş putea trimite înapoi cu mâinile goale înseamnă că nu ai făcut această călătorie în zadar, căci scopul este chiar a călători cu mâinile goale.
- Nu îmi vorbi în şarade. Spune-mi negru pe alb: care este scopul vieţii?
Omul nu putea înţelege că îmi punea o întrebare absurdă. Viaţa nu are nici un scop. Dacă ar avea scop precis, acesta ar deveni mai valoros decăt viaţa, născând astfel o nouă întrebare: “Care este scopul?” Dacă îi spuneam: “Scopul vieţii este realizarea lui Dumnezeu”, ar fi putut întreba: “Şi care este scopul lui Dumnezeu, sau al realizării lui Dumnezeu!” Mai devreme sau mai târziu, trebuie să renunţi la cuvântul scop.
Aşa este: nu valoarea este numele său, ci scopul. Dacă veţi înţelee acest lucru, o mare lumină se va naşte în voi. Viaţa nu are scop, şi nici valoare. Iubirea nu are scop, şi nici valoare. Existenţa nu are scop, şi nici valoare. Adevărul nu are scop, şi nici valoare. De fapt, toate aceste cuvinte: existenţă, Dumnezeu, viaţă, adevăr, iubire - reprezintă unul şi acelaşi lucru. Nu este vorba de lucruri diferite, căci nu poate exista decât o singură realitate fără scop. Orice altceva are un scop datorită ei. Această realitate reprezintă culmea absolută.
“viaţa este lipsită de ţel”… nu zice că viaţa este lipsită de
scop, ci de
ţel. Aşa e traducerea… Viaţa, în sine, are un scop, un sens. Omul este capătul unui lanţ trofic, ar o finalitate sau, ar trebui să aibă una… dar nu a mai vede din cauza îndepărtării de valorile naturale şi îmbrăţişarea unor valori artificiale ale vieţii.
“Care este scopul vieţii?”… acum se foloseşte cuvântul “scop”.
Apropo şi de ideea de a căuta (găsi) adevărul. Prin adevăr, eu înţeleg o sumă mare de lucruri adevărate! Dar, poate, că anticii care au definit această căutare a adevărului să se fi referit tocmai la aceast adevăr: care este scopul vieţii. Nu scopuri personale, variabile de la epocă la epocă şi de la o regiune geografică la alta, ci la scopul vieţii valabil pentru orice om, în orice colţ al lumii.
Permalink
08.19.08
Posted in Citate Osho at 12:14 am by rast
Cei care au urechi pot auzi, însă nu e sigur că vor fi capabili să şi asculte. Pentru a asculta este nevoie de ceva mai mult decât faptul de a avea urechi; este nevoie de un fel de tăcere, de seninătate, de pace; dincolo de urechi trebuie să se afle inima, nu mintea. Mintea este cea care te face aproape surd, deşi nu eşti surd deloc; mintea însă trăncăneşte în permanenţă, e un mecanism automat. Închide uneori uşa camerei tale şi începe să scrii tot ceea ce îţi trece prin minte, fii atent la ceea ce se întâmplă în interiorul ei. Nu stiliza nimic, deoarece nu vei arăta nimănui ceea ce ai scris, scrie doar, cu exactitate, ceea ce îţi trece prin minte. Vei avea o surpriză: în zece minute vei constata că nu eşti întreg; mintea ta este aceea a unui nebun. Încearcă să te descurci cumva, ascunde totul, nu permite nimănui să ştie ce se petrece înăuntrul tău. Şi devii atât de experimentat încât nu numai că nu le dai voie celorlalţi să vadă ce se întâmplă în propria ta minte, dar nu mai vezi nici tu. Iar ea continuă aceeaşi trăncăneală. Din cauză acestei minţi, care este mereu prezentă, care face mereu zgomot… cu toate că nu eşti surd, tu nu poţi să asculţi. Poţi numai să auzi.
“Cei care au urechi pot auzi, însă nu e sigur că vor fi capabili să şi asculte”… pare un paradox, dar este bine să nu ne legăm doar de cuvinte. Ascultarea presupune nu doar perceperea undelor sonore şi transmiterea lor la creier, ci şi o anumită integrare a lor, o anumită înţelegere a ideii pe care cuvintele încearcă să o transmită.
“este nevoie de un fel de tăcere, de seninătate, de pace”… la începutul iniţierii sale Castaneda, atunci când discuta cu don Juan, era transpus de către acesta, într-o stare de conştiinţă elevată, cum o numeşte în cărţile lui. Această stare de “conştiinţă elevată” era obţinută printr-o bataie uşoară cu palma, pe umeri. La Castaneda apare ideea că, în această stare de conştiinţă, tot ceea ce creierul recepţionează pe cale auditivă, este automat înregistrat în memorie pe o cale subconştientă, revenind ulterior în conştient, în diferite momente.
“mintea însă trăncăneşte în permanenţă”… o expresie foarte reală, chiar dacă nu chiar academică. Termenul “trăncănit” este foarte bine potrivit cu tendinţa minţii. Omul sec. XXI are o minte foarte greu controlabilă şi care “scoate” în conştient multe gânduri inutile… pierdere de timp şi consum de energie.
“mintea ta este aceea a unui nebun”… Osho este dur şi nu dă explicaţii . Filozofiile orientale spun mai paşnic: mintea este ca o maimuţă… sare de ici-colo foarte des şi imprevizibil.
Permalink
« Previous entries
