Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Adevărul

11.14.07

A te accepta pe tine însuţi

Posted in Adevărul at 5:57 am by rast

… este o sintagmă destul de cunoscută, mai ales în rândul oamenilor religioşi, care sunt îndemnaţi “să se mulţumească cu ce au”.

Ideea este bună, din punctul de vedere al auto-judecării dar, câteodată, acestă stare de a nu fi mulţumit de tine, poate fi ”un îndemn”, din partea Adevăratului Eu, ce vrea să-ţi transmită că este bine să faci o schimbare în viaţa ta.

Mulţi oameni occidentali, cu o personalitate deja formată de părinţi şi mediile sociale în care au trăit simt, din interior, un imbold de ne-mulţumire faţă de ei insuşi. Acesta este un semnal din partea Adevăratului Eu (sau a esenţei, cum o defineşte Gurdjieff, aici), că personalitatea dezvoltată de-a lungul vieţii, nu este în concordanţă cu adevăratele trăsături ale esenţei fiinţei.

Nu e bine să treci peste astfel de semnale şi să te mulţumeşti cu ceea ce eşti. Nu este bine să te accepţi aşa! E bine să încerci să te schimbi, urmând îndemnurile interioare, până în momentul în care această mulţumire de tine însuţi, apare instantaneu în conştient, fără a o controla mental.

11.10.07

Alimentaţia cea de toate zilele – determinism

Posted in Adevărul at 2:57 am by rast

Poate: cel mai important, cel mai uşor vizibil, cel mai cauzator de mari probleme: este alimentaţia, cu implicaţii directe în sănătatea noastră. Adică, mergând pe firul cauză – efect: alimentaţia este cauza, iar starea de sănătate: efectul.

De data aceasta, cauza: alimentaţia – poate fi percepută cu ajutorul celor 5 simţuri, dar de vină este societatea/comunitatea medicală cu valorile ei.

Să luăm un exemplu, dar ne-având altă sursă, îl iau din viaţa mea personală. Aveam la un moment dat probleme cu stomacul (prin anii 1985-1986), un fel de dureri/junghiuri. M-am dus la medic. Mi-a spus să evit anumite alimente: murături, grăsimi şi nu mai ştiu ce. Nu mi-a dat nici un medicament. Am eliminat din alimentaţie cele prescrise şi problemele au dispărut în 7-8 zile. La vremea aia, având vreo 16-17 ani nu mi-am pus problemele la modul foarte serios, să le gândesc eu personal şi să trag învăţămintele necesare. Mă luam după sfaturile medicului.

Dacă aş generaliza această practică, de a elimina din alimentaţie anumite alimente, o perioadă de timp, judecând foarte minuţios această practică, aş emite ideea de a elimina definitiv din alimentaţie acele alimente. Este clar pentru oricine că acele alimente au cauzat stările rele de sănătate.

De vreo 3-4 ani nu mă mai ghidez după nici un sfat medical. Am luat hăţuile în mâna mea, şi am început să observ fiecare aliment (bineînţeles – după ce dânsul :) a fost digerat de sucurile gastrice ale organismului meu) şi ce implicaţii are asupra stării mele generale: fizice şi psihice. Nu am aşteptat săptămâni sau luni de zile pentru a-i vedea/constata efectele.

Recunosc; este o practică alimentară dusă la un extrem total non-conformist al acestor timpuri. Dar am vrut să înţeleg, şi mai vreau. Încă nu am ajuns la o concluzie finală, bine precizată. Am găsit nişte fire, am început să ţes niste teorii; le îmbunătăţesc pe zi ce trece.

O constatare foarte importantă, dar nu o comentez: o mare problemă a alimentaţiei este prepararea ei prin foc. Altfel mă simt dacă reuşesc să mănânc 2-3 zile numai hrană crudă. Dacă sunteţi curioşi şi vă interesează starea dvs. de sănătate, nu mă credeţi :) , faceţi o probă pe propria dvs. :) putere de digestie.

10.25.07

Mintea universală

Posted in Adevărul, Uncategorized at 11:30 pm by rast

Am văzut/citit aici un post care m-a predispus la oarece comentarii. O să le fac acum!

“toti indivizii aveau la dispozitie toate cunostintele/experientele speciei”… aceeaşi Mărie cu alte pălării. Una din pălării denumiri :) , este câmp morfic despre care am mai vorbit aici. Ideea câmpului morfic nu este doar o teorie care îmi place. Este o realitate pe care o simt. De data asta când spun simt, nu mă mai gândesc doar la inteligenţa emoţională ci, în primul rând, trebuie amintită starea minţii de a fi acaparată de trăirea prezentă. Idee larg expusă în cartea lui Eckhart Tolle, “Puterea prezentului”. Recomand această carte deoarece ea este scrisă de un occidental (Germania), folosind cuvinte şi exprimări uşor de înţeles pentru noi europenii. Ar mai fi cărţile lui Castaneda cu acea sintagmă de Întreruperea Dialogului Interior, dar foloseşte un limbaj specific culturii toltece (continentul American) şi deci, mai puţin accesibil europenilor.

Şi pentru a fi naţionalist (nu am nimic cu ungurii :) decât vreo 20 de bancuri stocate în memoria personală), trebuie să-l amintesc pe Pavel Coruţ, cu prima lui carte “Quinta spartă” (parcă), în care personajului principal Petre Varain, i se face o iniţiere, transferându-i în minte, toată învăţătura străbunilor daci. În carte este descris un proces metaforic, SF-istic, dar care are un sâmbure de adevăr.

“La oameni lucrurile stau foarte prost din acest puncte de vedere”… Da! Şi asta din cauză că suntem fraieri şi vrem să recunoaştem că anumite învăţături străvechi sunt autentice şi surprind anumite aspecte ale realităţii cotidiene, cei drept mai puţin perceptibile cu cele 5 simţuri recunoscute de medicina modernă. Chiar şi în unele filme (Omul păianjen – de exemplu) apare acest al şase-lea simţ, considerat ori putere paranormală ori SF.

“ne chinuim o treime din viaţă să absorbim pe hardul nostru limitat”… Da! Pentru că, în primii ani de viaţă (4-5 ani) ne chinuim (ne chinuie alţii – valorile societăţii) să astupăm acel canal de comunicare cu Mintea Universală, de unde am putea extrage, atunci când avem nevoie, soluţiile la problemele ivite în cale.

“cred ca internetul devine încet-încet creierul universal al omenirii”… nu un creier ci o memorie, la care poţi avea acces. Dar îţi mai trebuie o conexiune Internet şi ca Google şi Wikipedia să funcţioneze – să fie on-line. Pentru conectarea la câmpul morfic nu-ţi trebuie nici curent electric, nici computer, nici… îţi trebuie doar “controlul minţii”, care depinde doar de tine!

07.11.07

Stres

Posted in Adevărul at 1:04 am by rast

Colegii idioţi îi îmbolnăvesc pe ceilalţi

Colegii idioţi din birou sunt la fel de periculoşi pentru sănătate precum ţigările, cofeina, drogurile sau alcoolul. Stresul provocat de un coleg… mai încet la minte poate cauza un atac de cord. Un studiu dat publicităţii de către doctorul Dagmar Andersson de la Universitatea de Medicină din Stockholm a evidenţiat că stresul cauzat de munca zilnică alături de idioţi este una dintre “cele mai mortale” forme de stres. Pacienţii supuşi studiului au fost întrebaţi despre stilul de viaţă şi despre factorii de stres care îi afectează constant. Majoritatea (62%) a răspuns că muncesc alături de oameni atât de imbecili, încât abia dacă găsesc drumul de la parcare la birou. Şi, conform studiului, atacul de cord survine la mai puţin de 12 ore de la o ceartă cu un astfel de “specimen”.

Alina Vlad


Ar fi multe de comentat la ideea acestui adevăr, cu care mă lupt de vreo câţiva ani.Da! Am dat peste unii colegi de birou cu o gândire ne-logică. Cea mai groaznică idee o avea (probabil o mai are) un fost coleg, care zicea că cine merge singur pe stradă este un dobitoc. Eu i-am replicat odată: “dacă sunt singur şi mi se face foame şi mă duc pe stradă spre un chioşc să-mi iau ceva haleală…”. S-a înroşit la faţă şi a început să se bâlbâie: “mmm mai sunt excepţii…”. 

Nu sunt la primele încercări de dezvoltare personală, de a-mi controla stările emoţionale; ideea de a nu-i judeca pe alţii, nu numai că o ştiu de mult, dar o şi aplic de multă vreme… cu rezultate pozitive, chiar. Am reuşit să obţin o detaşare  :) vecină cu nesimţirea… dar unele discuţii idioate ale colegilor de birou… mă afectează.

Sunt ani de zile şi sute de experienţe fără rezultat, când, ajungând acasă după o zi de muncă, cu auzul fracturat  :)   de imbecilităţi, îmi repet de mii de ori că nu trebuie să mă afecteze astfel de idioţenii… nu reuşesc. Da! recunosc, aici mai am de lucru cu fiinţa şi mentalul meu.

Încep să devin mistic şi credul  :)  , lansând ideea că astfel de idei tembele, exprimate în prezenţa ta, îţi imprimă în aură anumite energii ne-conforme cu energiile cu care eşti tu obişnuit.

“…la mai puţin de 12 ore de la o ceartă cu un astfel de specimen”… Eee! Aici e o mică diferentă! Eu nu mă cert cu astfel de oameni. Acest lucru am reuşit să-l controlez. Dacă, din motive profesionale, intru în vreo dispută cu astfel de oameni, tac! Asta este arma mea: tăcerea! El crede că are dreptate şi se simte fericit. Eu sunt CONVINS că tăcerea este cea mai bună soluţie, orice fel de discuţie (cu astfel de oameni) sunt sortite eşecului de a le schimba oarecum părerea eronată.

Au fost câteva cazuri când. aplicând principiul tăcerii, şi doar uitându-mă la interlocutor/vorbitor (respectând totuşi faptul că are o “interfaţă” umană, şi ne-tratându-l cu spatele), am fost “gratulat” :) cu expresia: “te uiţi ca boul la poartă nouă”.

Da! Am primit complimentul de bou, dar am rămas cu gura odihnită…

07.07.07

Explicaţii – a înţelege

Posted in Adevărul at 8:56 pm by rast

“Niciodată nu da explicaţii – prietenii tăi nu au nevoie de ele şi duşmanii tăi oricum nu te vor crede.”

Elbert Hubbard

 


  

Acesta este un adevăr specific psihismului uman, actualmente valabil pe Terra!

Nu este vorba doar de prieteni sau duşmani, în explicaţii care ţin de domeniul unui oarecare orgoliu personal, atunci când ai făcut ceva care poate fi catalogat drept rău sau bun… iar tu te justifici, încercând să explici cum vezi tu situaţia.

Eu mă confrunt cu această problemă a explicaţiilor într-o activitate neutră: fără prieteni sau duşmani. Multă lume mă întreabă: “De ce calculatorul meu…?” sau “De ce imprimanta…?”.

După cum am mai spus şi aici, acel şef, de profesie filolog, a avut o influenţă nu numai asupra modului meu de gândire, ci şi asupra modului meu de exprimare. Atunci când discut despre tehnologii IT cu persoane care au alte domanii de pregătire, încerc să nu folosesc termeni specifici, vorbind pentru ei “o limbă străină”. Încerc să folosesc termeni româneşti, găsibili în dicţionarele DEX, încă de la începutul lor  :)   adică, cu cât mai puţine neologisme.

Chiar dacă folosesc un limbaj popular, accesibil, explicaţiile nu intereseayă pe nimeni. Recunosc, acele explicaţii sunt destul de laborioase, folosesc mai multe fraze. Lumea nu are răbdare. Ea (majoritatea oamenilor) vrea explicaţii de o propoţie, maxim două.

Am observat că după 2-3 explicaţii d’astea amănunţite, lumea mă ocoleşte şi nu mă mai întreabă. Deci, astfel de explicaţii, nu numai că nu interesează, dar şi plictisesc oamenii…

Acest fenomen nu este specific doar domeniului IT, ci tuturor domeniilor vieţii de zi cu zi.

Şi ne mai mirăm de ce lumea a ajuns unde a ajuns??? Păi dacă lumea face lucruri fără să înţeleagă ce face!

06.22.07

Viaţa şi somnul

Posted in Adevărul at 11:36 pm by rast

Citind un articol despre efectele somnului asupra vieţii cotidiene, de aici, mi-am dat seama că am trecut prin cele două extreme: o oboseală aproape permanentă şi o perioadă de odihnă ca lumea.

Mai exact: perioada de oboseală a fost în jurul anilor 1995-1996, în care aveam şi servici, şi şcoală (student la informatică), şi o prietenă - undeva într-un cămin studenţesc. Aveam pe atunci o vorbă  :) “Ieri, iar m-am culcat azi”. Adică, mă culcam, aproape totdeauna, după ora 24:00 şi mă trezeam în jurul orei 7:00 dimineaţa, şi fuga… fuga la servici, unde mă aştepta o condică de semnat, şi care nu auzise de sfertul academic.  :) Era un nene care o lua la 7:35.

În multe dimineţi nici nu aveam timp să mănânc. Luam, în drum spre servici, un pachet două de biscuiţi. Mamă, mamă!!! ce-am mai biscuit-o în acea perioadă :) .

Eram tânăr şi aveam oarece ambiţii. “Trăgeam de mine”, să fac faţă la toate activităţile pe care le aveam. Eram obosit. Din acea perioadă mi-am pus/impus în cap o idee: “nu mai vreau viaţă pe fugă“.

Acum, din 2005, dorm peste 8 ore zilnic, uneori poate chiar 10. Mă simt odihnit, iar la servici am un randament destul de clar dovedit. Această capacitate, de a rezolva problemele de programare apărute, poate fi pusă şi pe seama experienţei acumulate în atâţia ani. Dar dacă luăm în considerare vârsta, şi mă uit la alţi colegi de-o seamş cu mine, apar alte probleme… care scad randamentul muncii. Da!, dar problema la ei, este că dorm in medie 6-7 ore zilnic.

Văd la colegi, apropiaţi ca vârstă, o scădere a concentrării şi atenţiei. Stau în faţa calculatorului mult timp, dar rezultatele sunt slabe.

Mai am o ipoteză :) Sunt recunoscut ca un om cu idei. Şi această “capacitate” a mea, o pun tot pe baza somnului. După părerea mea, somnul şi, implicit, odihna au efecte pozitive asupra “puterii” fiinţei umane de a intra în comuniune cu diferite câmpuri morfice.

03.24.07

Maximă adevărată

Posted in Adevărul at 10:35 pm by rast

Petrece atât de mult timp transformându-te pe tine însuţi, încât să nu îţi mai rămână timp să îi critici pe alţii.


Exprimarea de mai sus am găsit-o pe net. Ideea nu e nouă. O practicam de multă vreme, fără a-mi impune acest lucru. Petreceam/petrec atât de mult timp cu mine însămi, încât nu mai am timp pentru anumite activităţi considerate “normale” în zilele noastre. De exemplu nu mă mai uit la filme. Multă lume se miră de acest lucru şi mă consideră a-normal. dar nu mai am tip să urmăresc filmele… neuronii mei sunt solicitaţi de alte job-uri; sunt solicitaţi să rezolve probleme reale, din viaţa cotidiană – nu să înţeleagă tot felul de idei, mai mult sau mai puţin SF, din diverse filme.

03.19.07

Adevăruri

Posted in Adevărul at 6:52 pm by rast

  1. Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă ştii care jumătate!
  2. Minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii discută evenimente, iar minţile reduse îi discută pe alţii!
  3. Experienţa este cel mai prost învăţător. Ea ne dă întâi examenul şi numai după aceea lecţiile!
  4. Înfrângerea nu este decât a celor care o acceptă. Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte!
  5. Ca să ajungi mare nu este suficient să fii puternic, trebuie să mai şi ştii cum să-ţi foloseşti această putere!
  6. Cel mai sigur semn că cineva nu este important este silinţa cu care îşi dă importanţă!
  7. Unii oameni cred greşit că opusul dragostei este ura, când de fapt este indiferenţa!
  8. Este imposibil să-i ridici pe alţii la un nivel mai înalt decât acela la care te afli tu însuţi!
  9. Unii oameni vorbesc din experienţă; alţii: din experienţă, nu vorbesc!
  10. Nu este suficient să ai o minte bună, trebuie să ştii să o foloseşti bine!
  11. Intuiţia este o calitate a femeii care o ajută să-şi contrazică bărbatul inainte ca acesta să apuce să deschidă gura!
  12. Ce defigurantă este invidia! Oamenii suflă în lumânările altora doar ca să fie văzută mica lor luminiţă!
  13. În viaţă este ca şi la bal mascat: când toată lumea îşi scoate masca, se duce veselia!
  14. Când cineva spune că are o conştiinţă curată, asta înseamnă, de obicei, că are şi o memorie proastă!
  15. Când vrei să lauzi un copil, laudă-i faptele, nu-l lăuda pe el! Făcând astfel, vei încuraja comportamentul, nu mândria!
  16. Un copil este un înger ale cărui aripi se micşorează pe măsură ce îi cresc picioarele!
  17. Suntem înclinaţi să credem nu ceea ce este adevărat, ci ceea ce ne place!
  18. Curajul este capacitatea de a te purta aşa cum trebuie chiar şi atunci când eşti pe jumătate mort de frică!
  19. A fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului!
  20. Primul pas către biruinţă este să ştii cine-ţi este duşmanul!
  21. Cea mai sigură cale spre bucurie este să cauţi să faci o bucurie altuia!
  22. Cuvintele frumoase pot fi scurte şi uşor de spus, dar ecoul lor ţine vreme îndelungată!
  23. Cea mai mare răsplată pentru strădaniile unui om nu este ceea ce câştigă prin munca sa, ci ceea ce devine prin ea!
  24. Ceartă-ţi prietenul în ascuns şi laudă-l în public!
  25. O ceartă este o întrecere în care fiecare vrea să aibă primul… ultimul cuvânt!
  26. Înţeleptul gândeşte în tăcere, prostul vorbeşte fără să gândească!
  27. Învaţă şi din greşelile altora, nu vei avea timp să le faci tu pe toate!
  28. Lacrimile vărsate pentru tine dovedesc slăbiciune, cele vărsate pentru alţii sunt un semn de putere!
  29. Luna de miere este un concediu pe care ni-l luăm înainte de a lucra pentru un nou şef!
  30. Cu cât un om ştie mai puţin, cu atât este mai uşor de convins că ştie totul!
  31. Ideile sunt ca şi copiii; ale tale sunt cele mai frumoase!
  32. La cei mici, naivitatea este inocentă; la cei mari, ea este… inconştientă!
  33. Fii bucuros când necazurile au ajuns la culme, orice ţi s-ar întâmpla, nu poate să-ţi fie decât mai bine!
  34. Optimistul găseşte o ocazie în fiecare situaţie dificilă!
  35. Pesimistul găseşte ceva dificil în orice ocazie!
  36. Majoritatea oamenilor, atunci când îţi cer părerea, nu-ţi vor sfatul ci doar… sprijinul!
  37. Când o femeie nu vorbeşte, să n-o întrerupi pentru nimic în lume!
  38. Un bărbat înţelept nu îşi contrazice nevasta. Aşteaptă până o face ea singură!
  39. Sunt două categorii de vorbitori: unii care n-au nevoie de nici o introducere şi alţii care… nu merită nici un fel de introducere!
  40. Un prieten este unul care-ţi ştie toate defectele şi totuşi mai are ochi să-ţi vadă şi calităţile!
  41. Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău, fără ca el să piardă ceva!
  42. Este în general ştiut că adevăratul caracter al cuiva se vede şi din prietenii pe care… nu şi-i face!
  43. Dacă nu poţi spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia!
  44. Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte!
  45. Unii oameni te fac să doreşti ca părinţii lor să nu se fi întâlnit niciodată!
  46. Un proverb este o propoziţie scurtă bazată pe o experienţă îndelungată!
  47. Când marfa este bună MERITĂ să-i faci reclamă, când e proastă TREBUIE să-i faci reclamă!
  48. Sărăcia nu este dezonorantă în sine, atâta vreme cât nu este produsul lenii, ignoranţei sau risipei!
  49. Aproximativ 95% din sfaturile pe care le primesc nu au nici o valoare, dar se merită să le aud pentru acel 5% care merită toată atenţia!
  50. Există două căi sigure spre dezastru: să asculţi de toată lumea şi să nu asculţi de nimeni!
  51. Dacă spui întotdeauna ceea ce gândeşti, nu te aştepta să auzi întotdeauna ca răspuns numai ceea ce-ţi place!
  52. Este uimitor ce repede ajungi să fii convins de un lucru, de îndată ce afli care este părerea şefului!
  53. Dacă toată lumea este de acord cu tine, probabil că eşti foarte inteligent, sau s-ar putea să fii… şeful!
  54. Şeful este o persoană care vine întotdeauna devreme când tu ai întârziat şi întârzie ori de câte ori vii devreme!
  55. Bărbatul care ghiceşte corect vârsta unei femei s-ar putea să fie perspicace, dar nu este prea… deştept!
  56. Dacă munca asiduă nu este un talent este, în orice caz, cel mai bun înlocuitor al lui!
  57. Zece persoane care vorbesc fac mai multă gălăgie decât 10.000 care tac!
  58. Faptul că tăcerea este de aur explică de ce este aşa de puţină!
  59. Mai bine să taci şi să pari prost, decât să vorbeşti şi să spulberi toate îndoielile!
  60. Iubeşti viaţa? Atunci nu mai risipi timpul din care este făcută!
  61. Eram trist că n-am pantofi, dar am întâlnit pe unul care n-avea picioare!
  62. Adevărata valoare a unui om este cât l-ai preţui dacă ar pierde tot ceea ce are!
  63. Vârsta nu te poate proteja de atacul iubirii, dar iubirea te poate proteja, într-o oarecare măsură, de atacul anilor!
  64. Tocmai când credeam şi eu că o scot la capăt, se găsi unul care să mute capătul mai încolo…!

01.16.07

Tratamente naturiste

Posted in Adevărul at 9:14 pm by rast

Tratamentele naturiste au dat şi vor mai da cazuri miraculoare de vindecări al unor boli. Există foarte multe reţete de tratamente naturiste, în foarte multe publicaţii (chiar şi pe web). Nu sunt un adept al “reţetelor” de tratament naturist, în sensul de a recomanda anumite alimente/plante/ceaiuri în cazul unor boli date. Sunt adeptul ideii că “organismul ştie” de ce are nevoie.

Mai exact, sunt adeptul ideii de a nu ajunge la boală. Organismul trebuie menţinut în stare de sănătate. Fiecare persoană în parte, trebuie să-şi facă un regim de viaţă, astfel încât să-şi menţină starea de sănătate. În orient, cu ani în urmă, menirea doctorilor era să menţină starea de sănătate a organismului, nu să-l vindece atunci când era bolnav.

Un amic, îmi povestea, cu ani în urmă, cum câinele lui (un câine lup pe care îl crescuse de mic şi de care era foarte ataşat), atunci când are o problemă la stomac, se duce prin iarbă şi alege să mănânce anumite ierburi/plante. Când îl doare capul, câinele “prefera” alte plante/ierburi. Nu cunosc alte relatări cu alte animale, dar cred că toate animalele beneficiază de acest simţ, de a-şi găsi remediul pentru un anumit dez-echilibru (am preferat denumirea de “dez-echilibru” şi nu cea de “boală” pentru a sublinia necesitatea unui “regim de viaţă” adecvat, astfel încât să nu se ajungă la starea de boală).

Eu, personal, am adoptat un astfel de mod de viaţă, de a simţi nevoile organismului şi de a consuma, drept alimente, acele produse pe care el le cere. Acest regim l-am adoptat în urmă cu 3-4 ani. Nu am ajuns la o stare “perfectă” de sănătate, dar se văd rezultate importante. Unul din aceste rezultate este o imbunătăţire considerabilă a sistemului imunitar.

Dacă ar fi să exprim pe scurt “adevărul” despre care voiam să vorbesc ăn acest port, el ar fi: “tratamentul naturist cel mai adecvat este cel care ti-l transmite propriul organism”.

Această idee, că organismul ştie ce şi când să mănânce, este spusă şi de alţii. De exemplu Osho, aici, vorbeşte despre ideea de a fi ”natural”. Este greu, în aceste vremuri de secol XXI să fim naturali, dar este bine să încercăm să fim cât mai naturali cu putinţă.

Bine-înţeles, avem de ales (apropo de decizie, despre care, tot Osho zice câte ceva) între două extreme:

  1. concepţia medicinei clasice care recomandă un regim alimentar cât mai variat, dând drept necesare proteinele animale (carne, ouă, lapte),
  2. ideea de a ne “antrena” simţul interior şi de a simţi alimentele (gustul) de care propriul organism are nevoie.

Această, a doua variantă, nu este foarte uşoară; în sensul că este mult mai uşoară prima variantă, în care ai la dispoziţie diferite reţete scrise, pe care nici nu trebuie să le memorezi. Ele sunt scrise şi pot fi consultate oricând.

Ascultarea propriului organism implică un efort în plus de atenţie zilnică. La început, poate fi considerat, chiar un efort foarte mare şi deseori catalogat drept inutil. Dar, ca în orice domeniu, trebuie răbdare şi rezultatele nu vor întârzia să apară.

Nu vreau să conving pe nimeni de necesitatea unui astfel de regim de viaţă, de a asculta nevoile propriului organism (nu numai cele alimentare, ci şi cele de odihnă, informaţionale, sentimentale, emoţionale, etc), fiecare are dreptul de a alege. Numai că trebuie să aleagă în cunoştinţă de cauză, în sensul de şti toate (sau măcar majoritatea) variantele posibile. Un argument al ideii de a nu adopta reţete prestabilite de tratament naturist (chiar dacă ele au dat rezultate pozitive în anumite cazuri), este ideea că (tot din orient provine) “nu există boli ci bolnavi”, adică fiecare persoană are un tratament propriu, adecvat propriei afecţiuni.

Boala este un efect. Importantă este cauza care a declanşat acea boală. Nu descriu, în acest post, necesitatea de a trata cauza şi nu efectul (boala), dar dacă simţim ceea ce organismul ne transmite, el ne comunică tratamentul cauzei, astfel încât să nu se ajungă la efecte (boală).

01.05.07

Deziluzie – convingere

Posted in Adevărul at 10:41 pm by rast

După ce am lămurit, cred eu, confuzia făcută la post-ul principii de viaţă, sper să fiu destul de explicit la ceea ce vreau să spun despre convingerile de viaţă.

Fiecare om are, în mintea sa, anumite convingeri asupra unor teorii despre evenimentele cotidiene, pe unele ridicândule la rang de iluzii (acele convingeri extreme, care sunt total ne-conforme cu realitatea). Atunci când o astfel de convingere (iluzie) este contrazisă, omul are o oarecare suferinţă, dez-iluzie.

Micul adevăr la care se referă acest post este că: viaţa fără convingeri este mult mai echilibrată. Da! Cred că termenul de echilibrată este cel mai potrivit, nici frumoasă, nici fericită, nici…

Sunt de acord că sistemul de valori al societăţii de azi ne îndeamnă să avem convingeri prin intermediul cărora să relaţionăm cu ceilalţi semeni ai noştri, dar cine ne poate dovedi că acele convingeri sunt corecte/adevărate.

Poate ar fi bine să încerc să fac o listă cu ceea ce ar putea fi încadrat la categoria convingeri de viaţă, pentru a face distincţie între principii de viaţă. Dar cred că cel mai bine ar fi ca fiecare să-şi definească propriile convingeri de viaţă. Ele nu sunt, în mod unic, întipărite în mintea noastră, din copilărie. Marea majoritate ni le sugerează viaţa cotidiană.

Îmi vine în minte, un exemplu personal. La ultimele alegeri prezidenţiale am avut încredere în Băsescu. Ştiu că, prin constituţie, preşedintele nu are puteri foarte mari dar, credeam că el îşi va alege acel aparat ministerial cu care să se înţeleagă şi cu care să poată face oarece schimbări în societatea românescă. Încrederea de care vorbesc nu am mentalizat-o ca o convingere şi deci, nu am avut (sau nu voi avea) nici o dez-iluzie privitoare la aparatul guvernamental.

Este bine să avem anumite valori (teorii) în viaţă, în care să credem, dar este spre folosul nostru să nu credem că acele teorii se ridică la rang de adevăr absolut. Este bine să “lăsăm loc” de o contrazicere a acelei teorii. Sau poate nu o contrazicere, ci o mai profundă înţelegere care poate da acelei teorii noi valenţe, ne-gândite până atunci.

Îmi aduc aminte de un alt citat, dar nu mai ştiu cine l-a spus: “Există un singur adevăr uman: omul este făcut explorator!”. Da! Acesta cred că poate fi un “adevăr absolut” (chiar poate singurul). În sprijinul acestei idei voi aminti despre cartea academicianului Adrian Restian: “Patologia informaţională”, editată în anul 1997, la editura Academiei Române. În această carte este demonstrat, pe baze medicale, ştiinţifice, că omul, pentru a avea o viaţă echilibrată (sănătoasă) are nevoie de informaţii noi.

Adică, conştientul omului, are nevoie să fie “bombardat” cu noutăţi pe care să le proceseze şi pe care să le integreze în informaţiile deja cunoscute. Voi da aici un mic citat din această carte.

Next entries » · « Previous entries