Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for Adevărul

09.11.10

Osho – adevărul

Posted in Adevărul at 2:11 am by rast

Citat

“Adevărul este întotdeauna pur, direct, detaşat de toate. El are o frumuseţe deosebită, deoarece este esenţa vieţii, a existenţei, a naturii. Nimeni nu minte, cu excepţia omului. O tufă de trandafiri nu poate minţi. Ea trebuie să producă trandafiri; din ea nu pot ieşi gălbenele, ea nu poate înşela. Îi este imposibil să fie altfel decât este. Întreaga existenţă, cu excepţia omului, trăieşte în adevăr. Adevărul este religia întregii existenţe; numai fiinţa umană face excepţie. Dar în clipa în care omul se hotărăşte să devină o parte a existenţei, adevărul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revoluţie care i se poate întâmpla oricărei fiinţe. Acesta este momentul de glorie.

Voi nu vedeţi lumea aşa cum este, o vedeţi aşa cum vă obligă mintea voastră să o percepeţi. Şi acest lucru îl puteţi constata pretutindeni. Oamenii sunt condiţionaţi în cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decât condiţionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecăţilor pe care le au; acestea au o anumită culoare. Facem distincţii, considerăm o fiinţă superioară şi alta inferioară, considerăm că bărbatul este mai puternic iar femeia mai slabă şi îi diferenţiem pe oameni în funcţie de inteligenţa lor…
Unele rase au susţinut că sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde că scriptura ei este scrisă de Dumnezeu însuşi. Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastră. Până când nu veţi fi in stare să lăsaţi întreaga minte deoparte şi să priviţi lumea direct, imediat, prin intermediul constiinţei, nu veţi fi niciodată capabili să vedeţi adevărul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunţa la minte. Cel mai curajos om este acela care priveşte lumea aşa cum este ea, fără ca între aceasta şi el să se interpună mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasă. Nu mai există nimic inferior sau superior, nu mai există nici o deosebire.
În general se crede că intelectualii sunt oameni inteligenţi. Nu este adevarat. Intelectualii se bazează pe cuvinte moarte. Inteligenţa nu poate face acest lucru. Inteligenţa aruncă cuvântul, care este cadavrul, şi păstrează vibraţia lui vie. Calea unei fiinţe inteligente este calea inimii, deoarece inima nu este interesată de cuvinte; o interesează numai seva conţinută în ele. Ea nu păstrează recipientele, ea bea pur si simplu sucul şi arunca recipientul.”


“Nimeni nu minte, cu excepţia omului”… Da! Nu trebuie să-l credeţă pe Osho! Observaţi singuri modul de comportament al celorlalte vieţuitoare din mediul dvs. înconjurător.

“Adevărul este religia întregii existenţe”… nici nu vă daţi seama cât rău produce minciune. Chiar acele mici minciuni considerate de unii oameni drept bune sau nevinovate. Se spune că nu-i bai/minciună dacă spui unei doamne cucoane că arată bine, chiar dacă ea arată îi face competiţie :) lui Scaraoţchi. O aşa zisă minciună nevinovată, dar ea rupe cucoana de adevărata realitate. Îşi va crea iluzia că arată bine. Dacă i se spunea adevărul, poate lua măsuri şi într-adevăr se mai aranja un pic. Va crede că arată bine şi nu se mai aranjează.

Nu mai spun nimica despre minciunile care se spun în reclame. Mai ales cele din reclamele de medicamente. Oamenii le iau drept bune şi îi ajută doar efectul auto-sugestionării lor.

“Cel mai mare act de curaj este acela de a renunţa la minte”… cărţile nu sunt scrise de Osho, ci de unii discipoli care au scris ce au înţeles. Nu este vorba de a renunţa la minte (o spălare pe creier), ci la conţinutul acesteia. Trebuie să renunţi la ceea ce educaţia te-a învăţat că este bun sau rău, că trebuie să priveşti lucrurile într-un anumit mod.

08.29.10

Vocea interioară – adevăratul eu

Posted in Adevărul at 10:29 pm by rast

O scurtă descriere a vocii interioare:

http://eulinterior.blogspot.com/2010/08/eul-tau-interior.html

din care voi copy-paste un mic fragment:

ocea ta interioară este numită câteodată presimţire, intuiţie sau senzaţie a unei certitudini referitoare la ceva. Eul tău interior îţi vorbeşte prin vocea ta lăuntrică, prin simţămintele tale şi îţi spune adevărul de fiecare dată.”

Foarte adevărat!

01.29.10

Non-dualitate, adevăr al creaţiei

Posted in Adevărul at 12:56 am by rast

Am o părere bună despre mine Ş= ! Se pare că am trecut de dualitate!

În ultimii doi ani am avut o viaţă foarte nasoală, am avut colegi de servici cu obiceiuri foarte deranjante. Simţeam că trebuie să mă concentrez, să nu-i mai judec şi să încerc să-i înţeleg. M-am pus în locul lor! Ce am constatat?

Oamenii au probleme (nu mai mari sau mai mici)! Nu poţi compara problemele unuia cu probleme altuia. Nu problemele sunt importante, ci modul de percepere a lor. De exemplu:

sunt divorţat de 10 ani, am o viaţă socială foarte retrasă. Mulţi din cei ce mă cunosc, consideră lipsa unei partenere de discuţii foarte nasoală. Mule persoane au stări de singurătate din cauza unui pertener de viaţă. Eu nu am astfel de stări. Lipsa unei partenere de… nu mă deranjează deloc. Nu (mai) simt nevoia să discut cu cineva. Da! Multe persoane simt nevoia unui partener de discuţii, pentru a se “descărca”, pentru a-şi împărtăşi gândurile. Şi eu am fost aşa. Dar nu mai sunt. Infinitatea a devenit un suplinitor fidel al unui partener de viaţă.

Consideram un lucru rău să fluieri în birou, sau să râgâi sau să cânţi sau să tropăi… Am analizat foarte atent astfel de persoane, cu manifestări considerate nesimţite/neruşinate. Îi înţeleg: este modul lor de a se apăra împotriva problemelor ce le au! Nu mai judec aceste manifestări. Îi compătimesc pe astfel de oameni.

Alte evenimente din viaţă…

De multe ori îmi trece autobuzul cu care fac naveta le locul de muncă, pe sub mustaţă… în sensul că, cum ajung la 20 metri de staţie, deja pleacă. Trebuie să mai aştept, pe următorul. Nu mă mai enervez. Aşa a fost să fie! Ăsta este mersul lucrurilor!

Am transcens dualitatea dându-mi seama că TOTUL este ghidat din acel plan paralel, numit de Castaneda/ don Juan: “cealaltă realitate“.

Teoriile filozofice moderne greşesc: nu noi decidem ce este bun sau rău pentru noi. Jocul vieţii este ghidat din cealaltă realitate, acolo se decide drumul nostru, viaţa noastră, întâmplările din viaţă, momentul când ni se arată o oportunitate, etc.

În cealaltă realitate nu există bine şi rău, frumos şi urât. Totul este determinat de anumiţi factori.

Noi oamenii am decis caŞ

  • ninsoarea să fie considerată frumoasă, şi
  • ploaia să fie considerată urâtă.

Aşa am fost educaţi. Aşa am învăţt că este.

De ce nu am învăţat invers? Staţi şi gândiţi-vă: de ce X este frumos, iar Y este urât. Nu! Nu e X frumos! Ne place nouă. Poate lui Z îi place de Y.

Era o vreme când se considera că femeile frumoase sunt cu pielea albă şi grase. Acuma se consideră frumuseţi, femeile bronzate şi slabe. Este vorba de moduri de percepere şi tradiţii/educaţie.

09.17.09

Codul lui Oreste – Alexandru Pârgaru – frică şi iubire

Posted in Adevărul at 4:03 am by rast

Am văzut şi înregistrarea video numărul 14 de la:

http://fymaaa.blogspot.com/2009/07/codul-lui-oreste-mai-multe-emisiuni-2.html

faină emisiunea, faine subiecte.

Am scis şi eu pe blog ceva despre sistemul de învăţământ. Nu am intrat în detalii şi nici nu voi intra :) , doar un lucru vreau să spun: în anul şcolar 1992-1993 am fost profesor suplinito de fizică şi chimie la o şcoală generala, având elevi din clasele VI-VII-VIII. Am învăţat multe de la ei. Am învăţat cum “funcţionează” mintea unui copil. Am văzut modul de reacţie (şi sunt de acord cu el) al copiilor faţă de acel “crede şi nu cerceta” :) de care se spune în emisiunea lui Oreste. Actualul sistem de învăţământ, cu definiţiile şi formulele rigide, OMOARĂ sufletul copiilor… Ar fi interesant de realizat un întreg site cu tema asta: învăţământul de mâine…

Din emisiunea lui Oreste am învăţat şi eu ceva :) ! Am întâlnit deseori ideea că iubirea şi frica sunt sentimente antagonice/antagoniste. Nu vedeam legătura între aceste două sentimente, chiar dacă m-am “confrunt cu ele” în timpul vieţii. M-a descălţat :) Alexandru Pârgaru în emisiunea sus amintită. Spunea că omul zilelor noastre are diverse frici, care se pot înlătura prin iubire. Când fiinţa umană este cuprinsă de iubire, fricile dispar. Da! Sunt de acord cu el. Cu o mică precizare :) frica de moarte. Pentru a scăoa de frica de moarte, cred că este nevoie de mai mult…

Când spun iubire nu mă refer la acel “îl iubesc pe X”, ci iubire fără obiect…

09.16.09

Codul lui Oreste – Alexandru Pârgaru

Posted in Adevărul at 4:33 am by rast

În aceste zile de început de toamnă, chiar cu soarele pe cer… “plouă” peste mintea mea bătrână, cu noian de noutăţi :) ! M-am stop-at de la anumite procese mentale, pentru a avea timp de procesor disponibil pentru a procesa noile idei/informaţii care solicită neorunii mei bătrâni.

Am auzit, de mulţi ani, despre acei copii minune: indigo, de cristal etc. nu am dat importanţă subiectului. Îl categoriseam la capitolul ETC-etera. În rătăcirile peregrinările mele pe vastitatea Internet-ului, mi-au căzut ochii şi pe aici, unde am aflat de emisiunea lui Oreste (emisiuni care zgâlţâie credinţe false ale omenirii), dar vizionând emisiunea cu Alexandru Pârgaru (doar cea de la punctul 2… o am în plan şi pe cea de la punctul 14) am început să-mi pun serios problema acestor copii (indigo sau de cristal – mie nu-mi place să folosesc termeni d’ăştia speciali: minune, maeştri etc.)

Trec peste cuvintele spuse de Alexandru Pârgaru, lansează în acea emisiune o vastitate de idei noi, care ar putea genera mii de pagini de comentarii. Mă opresc la un singur aspect: ochii lei Alexandru – dacă sesizaţi lumina din ochii lui. Nu mă refer la culoarea ochilor, nici la mărimea lor, nici la paralelismul lor, ci la LUMINA din ochii lui. Şi nu mă gândesc la LUMINĂ ca metaforă ci ca strălucire.

E tare gagiu! Dacă vă bate gândul să vedeţi înregistrarea acelei emisiuni, mai semnalez un aspect: atunci când primeşte o întrebare mai nouă pentru el, “bagă” ochii în pământ şi este f. f. atent (2-3-4 secunde) să formuleze răspunsul. BETON copchilule :) ! În acele momente de liniştire mentală, gagiu’ (Alexandru) “primeşte un mesaj” de la spiritullui, de la vocea lui interioară… cum vreţi voi să-i spuneţi.

Faceţi o comparaţie: ochii lui Alexandu Pârgaru, înainte de a formula răspunsul şi ochii altor persoane (din alte emisiuni) înainte de a… deschide gura. Marea majoritate a oamenilor se uită la cel care l-a întrebat, răspunzând repede (societatea ne învaţă că astfel de răspunsuri -rapide- sunt dovadă de IQ ridicat). Acel răspuns vine din mintea omului, nu din sufletul său. Aveţi pe viu un exemplar uman (scuze Alexandru – mai glumesc şi eu :) ) care se conectează life cu sufletul său.

Nu e musai să te uiţi în jos când primeşti o întrebare şi te consulţi cu sufletul tău. IMPORTANTĂ este acea pauză. Când primeşti întrebarea, mintea este f. f. rapidă şi îţi scoate în conştient un răspuns rapid, dar nu se ştie dacă este cel mai bun. O minte conştiinţă liniştită (un om împăcat cu sine însuşi) va avea nevoie de un timp mai lung pentru a răspunde. Şi, pentru a intra în anumite detalii :) , acel timp se poate împărţi în două:

  • preluarea mesajului/răspunsului, de la suflet
  • formularea răspunsului în limba română

Da! Sufletul nu ştie româneşte, nici ruseşte, nici englezeşte, nici chinezeşte, nici… Sufletul comunică cu conştiinţa prin diferite mijloace: imagini, idei etc.

Felicitări Alexandru Pârgaru – mă bucur că exişti!

01.28.09

Minuni ale lumii antice

Posted in Adevărul at 5:19 am by rast

Suntem o lume de roboţi manipulaţi!

Multe persoane cunosc sintagma “cele 7 minuni ale lumii”. Dar nu mă voi referi doar la ele ci şi la alte lucruri (construcţii) descoperite pe suprafaţa Terrei şi pe care, civilizaţia modernă, le consideră minuni inexplicabile. Nu are rost să enumăr aici, aceste minuni construcţii, vreau doar să scot în evidenţă faptul că ele sunt o dovadă experimentală care contestă teoriile actuale precum că strămoşii noştri ar fi fost nişte sălbatici sau că planeta Pământ ar fi fost vizitată de alte civilizaţii (extraterestre).

Nu vreau să susţin nici una dintre cele două ipoteze:

  • că am fost vizitaţi de civilizaţii extraterestre
  • că pe Terra au trăit civilizaţii mult evoluate, dar au dispărut

ci vreau doar să infirm teoriile contrare, emise de lumea modernă.

Nu ne cunoaştem planeta pe care locuim. Oamenii de ştiinţă nu vor să recunoască acest lucru, nu-şi dau seama că se mint singuri. Marea majoritate a oamenilor, urmând un ciclu educaţional (şcoală, liceu, facultate), au o falsă impresie, că sunt persoane specializate care cunosc şi stăpânesc astfel de lucruri/cunoştinţe. Este o falsă impresie, o minciună sfruntată.

10.02.08

Cunoaşterea adevărului

Posted in Adevărul at 12:38 am by rast

()În peregrinările mele pe calea biti-lor :) , adunaţi de cablurile ethernet şi având ca punct terminus minunate fişiere ordonate pe HDD-ul unui aerver web, am găsit informaţii care aduc un PRO-argument ideii cu care eu sunt de acord şi care spune că trăim într-o lume despre care nu ştim nimic sau, folosind o expresie dintr-o carte a domnului Pavel Coruţ: “nu vă cunoaşte-ţi nici propriul organism, nici planeta pe care locuiţi!”

Voi încerca să grupez astfel de informaţii de pe Internet într-o pagină dedicată, aici. Chiar dacă am şi astfel de preocupări cognitive, preocuparea de bază rămâne programarea web, încercând o specializare în CMS-urile deja existente şi pe care deja am început să le folosesc.

Dar, înainte de a fi programator, sunt om (cel puţin aşa reiese, uitând-umă în oglindă :) ) şi încerc să aflu câte ceva din lumea în care trăiesc. În anii anteriori am fost adeptul a diverse teorii: a fost ateu, am devenit credincios, acum sunt… nici una, nici alta… ambele au argumente PRO şi CONTRA.

Nu mai enumăr toate teoriile privind aspectele vieţii cotidiene asupra cărora am fost adept şi mai apoi mi-am schimbat atitudinea. Am devenit în toate (cu foarte mari excepţii) împarţial şi ne-credincios. Voi mai adera la câte o teorie doar când acesta nu va avea nici un argument CONTRA iar toate faptele experimentale o va certifica.

Am ajuns să pun la îndoială chiar şi ceea ce simt, acele gânduri pe ne-gândite, care mi-au fost călăuză mulţi ani. Asta nu înseamnă că le neglijez, ba dimpotrivă: le acord o mare atenţie dar încerc să le înţeleg, nu le mai cred în exclusivitate (cu fanatism) aşa cum o făceam în anii de început al ghidării mele după sentimente.

Am ajuns la o altă sintagmă, tot dintr-o carte a domunului Pavel Coruţ: “orice fanatism, de orice natură, nu este bun”. Această idee, de a nu considera nimic adevăr absolut, este spusă şi de Osho, dar cu alte cuvinte (probabil prost traduse în limba română): “să nu-ţi faci principii în viaţă”.

Această atitudine mentală, de:

  • a nu crede în nimic,
    dar în toate câte-un pic

(românul e născut poet :) :) )

considerată o mare greşeală a lumii contemporane, îmi oferă o judecare imparţială a evenimentelor cotidiene şi o mare lipsă de stres… ceea ce conferă o mare putere de muncă, implicit concentrare şi atenţie.

Aş putea considera aeastă stare mentală ca fiind un adevăr absolut al fiinţei umane, dar nu mai consider nimic, trebuie să mai experimentez… poate există şi alte atitudini de viaţă care dau echilibre şi mai mari, stabilităţi din ce în ce mai înalte.

08.01.08

Solitudine – comunitate: păreri personale

Posted in Adevărul at 4:21 am by rast

Trăiesc de câţiva ani în solitudine, spun eu… în singurătate, ar spune mulţi oameni. M-am gândit mult la ideea de a petrece o viaţă în solitudine. Am ajuns la o concluzie, care aş putea-o clasifica drept definitivă şi aş încadra-o în categoria adevăruri umane! Omul este făcut să trăiască în comunităţi! Prin natura umană, omul nu este făcut să trăiască izolat… dar nici cu sentimentul singurătţii!

După părerea mea, o comunitate sănătoasă, bazată pe principii naturale, este formată din oameni solitari, care nu mai au sentimentul singurătăţii. Un om însoţit de ideea de a-şi ocupa singurătatea va deveni foarte repede posesiv. Posesivitatea, într-o comunitate bazată pe respect reciproc al membrilor săi, nu are ce căuta. Posesivitatea duce la conflicte poate, iniţial, minore dar care se pot acumula ducând la mari probleme şi dezbinări… ne-mai-amintind de stările psihice disconfortante pe care le poate genera!

În primul rând, în zilele noastre, este un beneficiu personal, atingerea unei stări de solitudine. Când nici măcar membrii unei familii nu mai găsesc căi de comunicare, sentimentul singurătăţii şi dorinţa de a-l “reduce la tăcere“, poate duce chiar la diferite acte/acţiuni necugetate. Am văzut mulţi oameni, unii destul de înstăriţi din punct de vedere material, dispuşi să facă multe compromisuri cu ei înşişi, pentru a avea “cu cine schimba o vorbă”!

Abia o comunitate cu toţi membrii ei ajunşi la solitudine, poate fi o comunitate “de la egal la egal!”

02.16.08

Iubire şi acceptare

Posted in Adevărul, Viata, Vorbe virusate at 11:28 pm by rast

Îmi asum responsabilitatea de Gică-contra şi-mi voi expune în văzul lumii punctul meu de vedere asupra iubirii, sentiment curtat şi proslăvit de toată lumea.

Nu voi vorbi de iubirea de ţară sau de cea părintească, ci de cea între două persoane de sex opus.

Concepţia de bază actuală, este că o relaţie statornică şi agreată de forţele divine este întemeiată pe iubire.

Voi “fluiera în biserică” şi voi susţine ideea că o relaţie statornică NU se întemeieză pe relaţii de iubire ci pe relaţii de acceptare.

Cât despre forţele divine, nu “mă rabdă inima” să trec sub tăcere, un comentariu primit recent, care mă gratulează cu un titlu onorific de frate cu necuratu’, de aici, şoptindu-mi tandru la ureche “Piei satana!”. Mă doboară râsu’ când citesc: “Fie-ti frica ca intr-o zi te va chema moartea si mai apoi vei fi judecata cu ce drept vorbesti tu atatea”… am stat în braţele morţii de două ori, crede careva că mi-ar fi frică de dama asta cu coasa :) ?

Dacă m-aş da rotund, să mă laud din toată puterea tastaturii mele, aş spune că m-am consultat cu forţele divine în problema iubirii şi ele m-au încredinţat că iubirea este “un surogat”.

Populaţia creştină, ce pune iubirea pe primul loc, în relaţia cu divinitatea, este mai puţin de 50% din populaţia totală a globului, a Terrei. Credeţi dvs. că divinitatea a lăsat în paragină ceilalţi oameni şi nu le-a spus şi lor despre iubire?

Nu degeaba spune-o vorbă din popor că iubirea este oarbă. Atunci când iubeşti, persoana adresantă a sentimentului de iubire, are numai calităţi, nu vezi defecte, ne-potriviri ale firii ei cu cele ale tale… După o perioadă sentimentul de iubire dispare şi… rămâne persoana aşa cum este ea: cu firea ei reală.

Dese sunt cazurile de după căderea vălului iubirii, în care persoana iubitoare şi-a spus: “dacă ştiam că e aşa, nici nu mă uitam la ea”. Dar timpul a trecut, poate au intervenit şi acte legale, poate s-au implicat şi alţi membri ai familiei; dacă a apărut şi un copil…

Şi atunci intervine plictiseala, depărtarea, etc.

Oare nu este mai umană o relaţie bazată pe acceptare. O relaţie în care nu intervine iubirea cu ai săi ochelari de cal. El şi Ea se cunosc; îşi cunosc reciproc, unul altuia obiceiurile, mentalităţile, plăcerile, dorinţele… şi, după îndelungi gândiri, judecăţi, decid dacă pot să trăiască alături de om om ca el/ea.

Sună frumos “o căsnicie din dragoste”. Multă lume este acaparată de ideea de a găsi un partener şi dragostea să fie “cât casa”. Au fost mulţi poeţi şi prozatori care au descris în creaţiile lor mari iubiri. Dar realitatea ne arată altă faţă a iubirii (cea de ne-percepere corectă a partenerului).

11.17.07

Biblia – relaţia bărbat – femeie

Posted in Adevărul at 1:23 pm by rast

Relaţia dintre un bărbat şi o femeie, des dezbătută şi de filozofi şi de psihologi şi de oamenii de rând, a dat “apă la moară” pentru tone de maculatură literatură. Chiar şi biblia, cartea de căpătâi a creştinismului, ne învaţă, încă din primele pagini, că bărbatul este om şi femeia ajutorul lui.

Tot respectul pentru cartea mai sus menţionată, nu sunt de acord cu această afirmaţie. Biblia are, într-adevăr, nişte lucruri/idei conforme cu naturalul, dar uneori are idei lăturalnice.

Cine sunt eu că “mă iau” şi contest o scriere acceptată ca fiind de căpătâi, de sute de generaţii? Sunt un liber cugetător, care de-a lungul vieţii a refuzat să creadă. Şi-a pus o groază de întrebări şi a încercat să afle răspuns la ele. Am încercat, ajutat fiind de o inteligenţă emoţională, dezvoltată în prealabil. După ce am găsit nişte răspunsuri la unele întrebări, mi-am dat seama că unele se găsesc şi în Biblie, dar unele sunt în contradicţie totală cu cele din Biblie.

O idee desprinsă din experianţa de viaţă şi care se regăseşte în Biblie, este legată de problema alimentaţiei. În Biblie se spune: “fructele cu sământă în ele să fie de mâncare omului”. Nu spune nimic de acele plante, pe care noi oamenii moderni, le nmmim: legume. Fructe cu sămânţă în ele – îmi aduc aminte de anii copilăriei (cei şapte ani de la bunica :) ) când “mă spânzuram” cu ceilalţi copii, prin tot felul de pomi, culegând fel de fel de verzăciuni pe care le rodeam satisfăcuţi, şi cum spărgeam sâmburii pentru a le mânca miezul.

Babacii se răţoiau la noi: aia e mâncare!!! Dar noi nu, urmam un imbold nativ, să mâncăm ceea ce simţeam că ne prinde bine.

O altă idee la care m-am gândit mult este relaţia dintre un bărbat şi o femeie. Am ajus la concluzia că această relaţie trebuie să fie una “de la egal la egal”. Biblia zice că Dumnezeu a creat mai întâi bărbatul şi după aia şi-a dat seama că nu are nici un ajutor şi i-a luat o coastă, făcând femeia.

Îmi pun o întrebare:: Dumnezeu care a făcut toate astea din natură, urmănd parcă un proiect dinainte stabilit şi verificat, cum ar fi putut să greşească, să facă o specie (bărbatul), fără să-i dea posibilitatea să se înmulţească.

Funcţia principala a unei specii de vegetale sau anumale, este să lase urmaşi, altfel este destinată dispariţiei. De ce Dumnezeu a proiectat bărbatul (rasa umană), fără să-i dea această posibilitate?

« Previous entries