12.23.06
Mintea şi perceperea gândurilor
Am copiat mai jos ceea ce a scris pe o lista de discuţii o anumită persoană. Nu redau tot mail-ul, cu multe lucruri nu sunt de acord, dar ideea din final, că mintea nu este un bun conducător mi de pare un Adevăr, pe care mulţi oameni îl neglijează, bineînţeles excepţie făcând cei care se conduc după inteligenţa emoţională.
Citez:
“Singura explicaţie care ţi se potriveşte este cea pe care ţi-o dai tu, şi să nu te îndoieşti de PRIMUL GÂND. Acest prim gând, venit “pe negândite” este venit din interior, iar întoarcerea lui pe toate părţile, analiza lui, precum şi validarile pe care le aşteptăm de la alţii sunt producţii ale minţii, care aşa cum ne spune Kuthoumi, se plictiseşte (ea e învăţată să faca scenarii, să se îndoiascî, nu să accepte o soluţie venită dintr-un “spaţiu” în care nu are acces). Dând credit primului gând, înţelegem apoi că, de fapt acesta este manifestarea Gnostului, care îi dă minţii un răgaz să se mai odihnească şi să se înveţe, că e momentul, cu o nouă postură a ei: aceea de traducător pentru lumea fizică a soluţiilor spiritului, şi nu de conducător.”
Un alt Adevăr exprimat de acest citat este “PRIMUL GÂND”. Este una din formele de manifestare ale inteligenţei emoţionale. După ce conştientul “recepţionează” acest prim gând, începe mintea - împreună cu obiceiurile şi sistemul de valori învăţat - să “fabrice soluţii” şi să dea argumente contra, acelui prim gând.
Un alt Adevăr: acest prim gând este venit “pe negândite”. Nimeni nu ne-a spus, niciodată (mama, tata, profesori, medici-psihologi) să dăm importanţă gândurilor venite “pe negândite”. Dar ele vin din străfundul fiinţei noastre, ca urmare a unei conectări la un câmp morfic. Scuzată să-mi fie lauda (cunosc proverbul românesc: lauda de sine nu aduce-a bine 
) îmi conduc viaţa după aceste gânduri venite pe negândite de peste 15 ani şi nu-mi pare rău. Chiar şi această acţiune, de a scrie în blog, la acest post, această laudă - mi-a venit pe negândite, încercând să comentez ideile expuse în citatul de mai sus.
Pentru cei care ar avea tendinţa de a mă crede nebun, că scriu în blog astfel de trăsnăi, redau aici motivul pentru care am făcut acest blog şi decizia mea de a scrie aici tot ceea ce simt sau tot ceea ce îmi vine în minte ca PRIM GÂND.
Un lucru cu care nu sunt de acord: “întoarcerea lui pe toate părţile, analiza lui….. sunt producţii ale minţii”. Noi oamenii, ne desprindem de regnul animal, prin ceea ce unii numesc raţiune. Suntem fiinţe raţionale, e bine să ştim şi să înţelegem ceea ce se întâmplă cu noi şi în jurul nostru. E bine să dăm crezare PRIMULUI GÂND dar nu orbeşte. Mie mi-au trebuit vreo 3-4 de analize şi teste, să am încredere în aceste gânduri negândite. Şi chiar şi acum întorc aceste gânduri pe toate feţele…. unul din ele :) sunt curios de ce simt să scriu astfel de lucruri în blog. Care va fi rezultatul unui astfel de blog? Sunt curios şi când voi primi primul comentariu în care voi fi catalogat nebun şi bun de legat
silverstar Said:
December 30, 2006 at 1:11 am
Rast:: “Sunt curios şi când voi primi primul comentariu în care voi fi catalogat nebun şi bun de legat …”
Surprize pot să apară. Noi românii suntem mai greu “de urnit”. Românul nu se mai informează, nu-l mai interesează ce este nou, nu mai vede că lumea s-a schimbat, că se întâmplă lucruri şi dincolo de percepţia fizică a fiecăruia. Doar dacă se vede, se palpează există! Aşa gândesc unii. Ori, nu e chiar aşa.
Pentru că vreau să exemplific, într-un fel şi sper să reuşesc, această expresie de “gând pe negândite” am să povestesc despre o întâmplare din 2004 pe care am mai postat-o, dar cu rezultatul de care ţie ţi-e teamă, acela de a nu fi “catalogat nebun şi bun de legat …”
Iată: LUNA CU CAP DE MORT…
Pe 27 aug. 2004, intr-o zi de vineri, inca mai eram in statiune, la Soveja. Pe la ora 9 seara, am hotarat ca e prea devreme sa ma culc, asa ca m-am imbracat, afara era foarte frig, si-am pornit la plimbare prin jurul hotelului, insotita, de la distanta respectabila de unul din cainii statiunii. La un moment dat, m-am oprit sa privesc stelele, imi place asa ceva la nebunie. De dupa un brad imens am zarit, apoi, luna si-am incremenit . Totul a fost fulgerator, nu am avut timp sa-mi controlez gandurile, sa anulez raul… Pe luna se vedea perfect conturat un cap de mort. Si, in aceeasi clipa, am stiut, de parca informatia ar fi fost acolo, in capul meu dintotdeauna, repet, am stiut ca ceva groaznic se va intampla, ca va fi multa varsare de sange, multa jale si lacrimi.
M-am intors acasa, mi-am reluat activitatile zilnice, dar eram cu ochii pe TV pentru ca asteptam stirea geoaznica. Nu stiam ce si unde se va intampla, dar o asteptam pentru ca stiam ca se va produce.
Pe 1 sept. a inceput scoala la rusi. In aceeasi zi, au fost luati ostateci elevii unei scoli din Beslan (sper sa fi scris corect). Vineri, la exact o saptamana de la ceea ce eu am vazut pe luna, s-a intamplat tragedia care a ingrozit o lume intreaga, tragedie in care au murit atatia oameni nevinovati.
Deci, tragedia s-a intamplat pe data de 03 09 2004. Sa adunam:
3+9+2+0+0+4=18 18=6+6+6 adica 666 este semnul zilei cand au murit atatea suflete nevinovate… Parerea mea
rast Said:
December 30, 2006 at 6:43 am
Nu numai noi romanii, suntem asa. Am niste cunostinte in Olanda, romani plecati acolo, asa e si la ei. Am amici in SUA, asa sunt oamenii si acolo. Am o vorba pe care o folosesc cand descriu preocuparile omenirii secolului XXI: “haleala, pileala si tavaleala” :).
Osho a descris multe aspecte a personalitatii umane si nu a fost in Romania, el a studiat comportamentul americanilor si a altor popoare.
silverstar Said:
January 1, 2007 at 5:44 am
Mi-as fi dorit un comentariu legat de ceea ce mi s-a relevat. De ce? Mi se intampla des sa stiu ca se va produce ceva rau. Nu stiu insa unde. Te voi anunta din timp sa te convingi de premonitiile pe care le am.
rast Said:
January 1, 2007 at 7:52 am
Nu am comentat premonitia descrisa de tine pentru ca eu vreau sa aflu care este sursa/cauza care produce astfel de premonitii “in mintea unor persoane”. Din acest motiv am deschis chiar si o categorie noua: inteligenta emotionala, avand ca prim post: campul morfic.
silverstar Said:
January 1, 2007 at 8:30 am
Acelasi lucru caut si eu. Convingerea mea e ca asta se poate afla doar dicutand, impartasind si schimband idei. Dar, in ceea ce am povestit eu, gandul cred ca are un rol deosebit. Acel “gand pe negandite” pe care eu nu am avut timp sa-l strunesc sau sa-l schimb ori sa-l anulez. Pur si simplu am fost invadata de gandul ca ceva rau se va intampla. Gandul s-a infipt, s-a incapatinat sa ramana. Sigur, daca refuzi discutia, nu pot vorbi singura….
rast Said:
January 2, 2007 at 6:48 am
Refuz discutia despre acel caz, nu-mi plac discutiile despre anumite cazuri.
Vreau sa discutam despre fenomenul in sine, as vrea foarte mult sa discutam despre “gandul pe negandite”, cum il percepi, in ce momente il percepi, etc.
Aceste ganduri, in diferite cazuri, pot provoca si sentimente, emotii. Ele sunt sursa a ceea ce psihologii numesc “inteligenta emotionala”.
Se pare ca sunt putine persoane care percep aceste informatii doar sub forma de gand, majoritatea le percep sub forma emotiva. O intrebare care-mi vine acuma in minte: care este diferenta dintre aceste persoane?
Persoanele care le percep sub forma de gand sa aiba o minte mai linistita, mai controlata?