Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

02.16.08

Iubire şi acceptare

Posted in Adevărul, Viata, Vorbe virusate at 11:28 pm by rast

Îmi asum responsabilitatea de Gică-contra şi-mi voi expune în văzul lumii punctul meu de vedere asupra iubirii, sentiment curtat şi proslăvit de toată lumea.

Nu voi vorbi de iubirea de ţară sau de cea părintească, ci de cea între două persoane de sex opus.

Concepţia de bază actuală, este că o relaţie statornică şi agreată de forţele divine este întemeiată pe iubire.

Voi “fluiera în biserică” şi voi susţine ideea că o relaţie statornică NU se întemeieză pe relaţii de iubire ci pe relaţii de acceptare.

Cât despre forţele divine, nu “mă rabdă inima” să trec sub tăcere, un comentariu primit recent, care mă gratulează cu un titlu onorific de frate cu necuratu’, de aici, şoptindu-mi tandru la ureche “Piei satana!”. Mă doboară râsu’ când citesc: “Fie-ti frica ca intr-o zi te va chema moartea si mai apoi vei fi judecata cu ce drept vorbesti tu atatea”… am stat în braţele morţii de două ori, crede careva că mi-ar fi frică de dama asta cu coasa :) ?

Dacă m-aş da rotund, să mă laud din toată puterea tastaturii mele, aş spune că m-am consultat cu forţele divine în problema iubirii şi ele m-au încredinţat că iubirea este “un surogat”.

Populaţia creştină, ce pune iubirea pe primul loc, în relaţia cu divinitatea, este mai puţin de 50% din populaţia totală a globului, a Terrei. Credeţi dvs. că divinitatea a lăsat în paragină ceilalţi oameni şi nu le-a spus şi lor despre iubire?

Nu degeaba spune-o vorbă din popor că iubirea este oarbă. Atunci când iubeşti, persoana adresantă a sentimentului de iubire, are numai calităţi, nu vezi defecte, ne-potriviri ale firii ei cu cele ale tale… După o perioadă sentimentul de iubire dispare şi… rămâne persoana aşa cum este ea: cu firea ei reală.

Dese sunt cazurile de după căderea vălului iubirii, în care persoana iubitoare şi-a spus: “dacă ştiam că e aşa, nici nu mă uitam la ea”. Dar timpul a trecut, poate au intervenit şi acte legale, poate s-au implicat şi alţi membri ai familiei; dacă a apărut şi un copil…

Şi atunci intervine plictiseala, depărtarea, etc.

Oare nu este mai umană o relaţie bazată pe acceptare. O relaţie în care nu intervine iubirea cu ai săi ochelari de cal. El şi Ea se cunosc; îşi cunosc reciproc, unul altuia obiceiurile, mentalităţile, plăcerile, dorinţele… şi, după îndelungi gândiri, judecăţi, decid dacă pot să trăiască alături de om om ca el/ea.

Sună frumos “o căsnicie din dragoste”. Multă lume este acaparată de ideea de a găsi un partener şi dragostea să fie “cât casa”. Au fost mulţi poeţi şi prozatori care au descris în creaţiile lor mari iubiri. Dar realitatea ne arată altă faţă a iubirii (cea de ne-percepere corectă a partenerului).

2 Comments »

  1. gabi Said:

    February 17, 2008 at 3:41 am

    Frumos post-it.
    Eu cred că dragostea autentică, trebuie să fie bazata pe recunoaşterea reciprocă a două libertăţi: fiecare dintre cei doi parteneri s-ar simţi în acelaşi timp ca fiind el însuşi şi altul şi nici unul n-ar renunţa la transcendenţa sa. Nici unul nu s-ar mutila şi, şi pentru unul şi pentru celălalt dragostea ar fi o revelaţie a lui însuşi, care prin dăruirea sa, l-ar îmbogăţi necondiţionat pe celălalt.
    Asta presupune :egalitatea, respectul, iubirea, libertatea asumata, impartasirea, comuniunea…
    Multa lume isi imagineaza ca starea de a fi indragostit e una si-aceeasi cu iubirea. Ei bine, nu-i asa!

    Hai sa definim intai „indragosteala”. E starea aia de ameteala, fluturi si gol in stomac, febra, nerabdare, dor intens de celalalt, asteptare, frica de-a nu-l pierde, gelozie, intindere, comprimare, nopti nedormite, ganduri intense.

    „Odată manifest, Eros sfâşâie individul, transfigurându-l, înălţându-l pe culmi pe care nici visele nu le colindă, impunându-i starea de zeu, de etern, de realitate ultimă… dar totodată îl şi aruncă în deznădejde, în teama de a nu mai fi, în spaima pierderii sufletului, în iluzia singurătăţii… Durerea sfâşierii e mută, trăită somnambulic, cu priviri drogate, cu genunchi înmuiaţi şi infecţie sanguină ce lasă sentimentul că îţi fierbe sângele în vene…
    Un om îndrăgostit e un om febril şi contradictoriu: îşi iubeşte boala şi vrea s-o amplifice, s-o trăiască în toate detaliile ei dorind totodată să moara pentru a-şi opri chinul…”

    Ei bine…asta e starea de „a fi indragostit” Trebuie sa recunoastem ca-i o stare de dezechilibru. Incepand de la nivel mental si terminand la nivel fizic, totul e vraiste. Furtuni hormonale, endorfine in exces, adrenalina la greu… Precum stim, viata isi cauta intotdeauna starea de echilibru. Ea se echilibreaza prin mecanisme prea putin cunoscute, dar o face. Nimeni nu poate trai o astfel de stare, de a fi indragostit, prea multa vreme. Pentru ca e nenaturala, e impotriva firii. Si totusi necesara. Hai sa punem semn de egalitate intre „a fi indragostit” si „fierbinte”, ca termen de comparatie.
    Deci…starea de a fi indragostit va trebui sa se transforme in ceva. Si ea se poate transforma in 3 lucruri, in viziunea mea: Iubire, ura sau indiferenta.

    Ura…hai s-o analizam si pe-asta un pic. Foarte asemanatoare ca manifestare cu „indragosteala”. Caracterizata tot prin exces, prin furie, prin fierbere, prin durere, sfasiere, prin „fierbinte” sau prin „rece”. Nu conteaza, fierbinte, rece….tot extreme ale unei scale de valori. Inclin sa cred ca pentru organism cele doua stari (a fi indragostit si ura) sunt similare, percepute ca fiind una si aceeasi. De fapt, intre a fi indragostit si ura e doar un pas, o granita foarte subtila…orice gest al celuilalt care ne raneste ne arunca in ura, orice gest care ne bucura ne arunca in pasiune.

    Bun, mai departe…
    Indiferenta…nu-i nici rece nici fierbinte. Nu-i nimic. E ok, e…indiferenta si-atat. Nepasare. E calduta. E o stare de echilibru organic, mental.
    Iubirea….ei, aici e aici! Hai sa definim iubirea! Iubirea e tot „calduta”, tot o stare de echilibru. E calma, intelegatoare, empatica, „drag de celalalt”, intelegere dincolo de cuvinte, fara teama, fara gelozie, fara ura, doar comuniune, zambet, tacere, seninatate.

    Un mare mistic indian, Osho, care mie imi e tare, tare drag…spune despre iubire:

    „Iubirea pare a fiinta intr-o relatie, insa ea incepe in solitudine. Cand esti absolut fericit in solitudinea ta, cand nu ai nevoie de un celalalt, atunci esti capabila de iubire. Cand celalalt este o necesitate, atunci nu vei face altceva decat sa il exploatezi, sa il domini si sa il controlezi. Posesivitatea apare datorita faptului ca depinzi de un celalalt, din frica. „Cine stie? Poate ca maine nu va mai fi langa mine, asa ca este mai bine sa il controlez, sa nu ma paraseasca.” Cine stie ce poate aduce clipa viitoare? Datorita fricii, omul devine foarte posesiv. Creeaza o inchisoare in jurul persoanei pe care spune ca o iubeste. Iubirea nu poate crea o inchisoare-iar daca o face, atunci ura nu mai are nimic altceva de facut. Iubirea aduce libertate, iubirea ofera libertate. Este non-posesivitate. Insa asta este posibil doar cand ai cunoscut o calitate diferita a iubirii: nu din necesitate ci din daruire.Iubirea nu este altceva decat impartasirea, daruirea bucuriei interioare. Esti prea plina de fericire si simti ca trebuie sa o dai si altora.”

    Deci spuneam ca orice sistem haotic va cauta, prin mecanisme a caror intelegere imi scapa, sa se echilibreze.
    Si revin:

    1.Ura. Mai devreme sau mai tarziu idealizarea celuilalt va duce la frustrare, la incompatibilitate, la ruptura. Proiectia asupra celui de langa noi, asteptarile foarte mari, zbuciumul sufletesc…toate astea se pot transforma in ura cu usurinta. Ura va cauta si ea sa se echilibreze si va duce in final la indiferenta. Ca nimeni nu poate uri pe-un altul la infinit, intr-o zi se impaca cu situatia si accepta starea de fapt.

    2.Indiferenta. Pasiunea de inceput se poate transforma in indiferenta de la sine, in anumite cazuri, mai ales la cei foarte tineri, care se indragostesc rapid, le trece intr-o luna, doua…gasesc alt partener…o iau de la capat, nu se implica….astia trec peste ura…ajung la indiferenta mai repede si mai usor.

    3.Iubire. Ei, pasiunea se transforma in iubire, o stare de echilibru, foarte, foarte rar! De ce? Fiindca oamenii nu stiu sa iubeasca. Nu se iubesc pe ei suficient de mult incat sa aiba ce darui din prea plinul sufletului lor. Nu stiu sa iubeasca fara asteptari! Nu stiu sa iubeasca calm, cald, linistit! Au ideea tampita, promovata si de societatea in care traim, ca iubirea e pasiune, zbucium, balans, oscilatie, tremur, fierbinte, drama. Nu-si pot imagina cum ar fi sa iubeasca fara sa se dea cu capul de pereti un pic! Au uitat sa traiasca in echilibru…. Valseaza haotic din relatie in relatie, trecand de la fierbinte la rece, de la rece la fierbinte…fiindca numai asa se simt vii! Asociaza tembel ideea de zbucium cu viata. Se poate si asa, sigur…dar atunci sa nu ne mai miram ca nu ne merg relatiile, ca ne parasesc barbatii, ca fiintam ani si ani dupa acelasi tipar…

    Ti-am facut capul “calendar” :D
    Hai sa mai iau o pauza…
    Sper sa-ti fi placut explicatiile mele.

  2. rast Said:

    February 17, 2008 at 4:48 am

    Da! Mi-au placut foarte mult!
    Mai ales punerea fata in fata a starii de a iubi cu aceea de a fi indragostit.
    Asa cum definesti tu iubirea. Cred ca am iubit-o pe fosta mea sotie. Nu era ceva efervescent, fara de care nu puteam sa traiesc. Dar eram dornic sa-i vad zambetul, ochii.
    Apropo: ochii au fost lucrul care m-au apropiat de ea… de fapt ochii sunt ceea ce apreciez in primul rand la o persoana (in special fete). Barbatii care-mi cunosc gustul pentru ochi, rad de mine ca sunt fraier, ca nu stiu sa apreciez un c** sau t***. Ei si?
    Cum se pot schimba oamenii. Fosta sotie, dupa ce a inceput servicul (profesoara chimie), stres, colegi aiurea… si-a pirdut (in 2-3 ani) si stralucirea ochilor si puterea de a zambi.
    Inca un motiv pentru mine de a considera aceasta viata imbecila! Puterea negativa asupra oamenilor.

    > Eu cred ca dragostea autentica, trebuie sa
    > fie bazata pe recunoasterea reciproca a
    > doua libertati
    Tu crezi :) eu sunt sigur!
    Poate nu “dragoste autentica”, eu i-as spune “relatie statornica”.
    Am traim 7 ani o astfel de relatie: recunoasterea reciproca a libertatii. As mai adauga, acceptarea asa cum este celalalt (fara tendinta de a-l schimba) si as face din cele doua conditii, baza unei adevarate relatii inter-umane.

Leave a Comment