12.27.06
Frica de moarte
Post-urile anterioare sunt un fel de introducere pentru acesta.
Frica de moarte mi se pare un “sentiment” foarte important în viaţa omului. Am trăit cu el timp de 22 de ani, dar şi fără el timp de vreo 15. Altfel trăieşti, altfel este viaţa.
Nu are importanţă vreau să discut dacă după moarte există sau nu ceva, adică sufletul îşi continuă sau nu existenţa/viaţa, vreau doar să sesizez modul în care trăieşti viaţa cu sau fără frica unui sfârşit iminent.
De mici copii suntem învăţaţi de cei din jur că moartea este ceva foarte malefic şi că trebuie să “tragem cu dinţii” de viaţă. Nu! Nu vreau să spun că ar trebuie să ne dorim moarte, ci că ar fi bine să nu ne mai temem de moarte.
Dacă moartea ar fi un lucru aşa de (nici nu ştiu cum să-i spun)… nociv, de ce oamenii care au avut o moarte clinică nu se mai tem de moarte? E prea mult să spunem că ei au murit şi s-au întors, “văzând” ce este dincolo, dar totuşi ei au avut o oarecare experienţă cu “celălalt tărâm”. Am avut şi eu o astfel de experienţă, nu pot să afirm că există o altfel de viaţă după moarte. Aş putea s-o fac pe-a excrocul şi să mă dau “cel mai tare din parcare” susţinând că am inviat :) şi că ştiu cum este dincolo. Aş găsi ceva fraieri să mă creadă şi pentru nişte bani să le povestesc cum este acolo, dar vorbeam de Adevăr :). Eu am rămas fără frica de moarte fără să-mi pun această problemă. Am conştientizat-o după o anumită perioadă. Frica de moarte a dispărut de la sine, fără să-mi doresc acest lucru.
Mi-am pus deseori întrebarea: de ce subconştientul meu a rămas fără frică de moarte? Ce s-a întămplat în acele zile în subconştient şi nu am realizat în mod conştient? Răspunsurile care mi le-am dat sunt doar ipoteze. Doar un singur lucru este cert, şi asta nu numai din experienţa mea ci şi a celorlalte persoane care au avut o moarte clinică: moartea nu este un lucru aşa de îngrozitor cum ne învaţă societatea/religia. Acesta este Adevărul (unul din Adevărurile) pe care l-am găsit.
Un prim argument pentru o viaţă lipsită de acest sentiment este inutilitatea lui: chiar dacă ne temem sau nu, odată şi odată tot se va întâmpla. Este natural (nu am spus normal) să vrei să trăieşti, dar e bine să o faci încercând să elimini frica. Viaţa este altfel. Altfel guşti sentimentul libertăţii. Frica de moarte îngrădeşte oarecum conştientul.
Nu am soluţii/reţete pentru a scăpa de frica de moarte. Cum spuneam şi mai sus: m-aş putea da şmecher că deţin secretul curajului absolut, dar ce sens ar avea? Vreau doar să semnalez acest Adevăr.
silverstar Said:
December 28, 2006 at 9:03 pm
Cred ca frica de moarte se resimte, in general, la persoanele tinere, sanatoase. Nu pot insa generaliza. Dar, de la o anumita varsta incep problemele, cele mai acute legate de sanatate. Sunt oameni care sufera ingrozitor. Datorita acestui lucru ajung la saturatie, nu mai pot, nu mai rezista si atunci asteapta/accepta moartea ca pe o izbavire, ca pe o incetare a tuturor suferintelor. Omul se resemneaza, stie ca numai murind scapa de suferinta. Acelasi lucru se poate spune si despre persoanele tinere, bolnave care au suferit foarte mult. Sunt cazuri cand cel bolnav ii incurajeaza, ii imbarbateaza, da sfaturi celor care raman. Le smulg anumite promisiuni. Si culmea intervine o liniste, o pace interioara, pomenesc iar de resemnare, a celor care stiu ca nu mai au nici o scapare.iasiiasi
rast Said:
December 29, 2006 at 9:12 pm
Multe persoane au frica de moarte “inmagazinata” in straturi adanci ale subconstientului si, chiar daca, constient, s-au resemnat in fata unei morti inevitabile, acceptand-o, ea exista si isi va face “simtita prezenta” in situatii de criza, in care persoana respectiva sa confrunta cu situatii exceptionale in care ii este pusa in pericol viata.
Cand stai linistit, la un pahar de vorba :), nu esti constient de frica de moarte si, poti sustine ca nu ai asa ceva.
veronica Said:
January 2, 2007 at 5:56 am
Buna Rast,ai putea sa ne vorbesti despre moartea clinica?Sper sa nu te supere intrebarea mea
rast Said:
January 2, 2007 at 6:34 am
Intrebarea nu ma supara deloc. Dar nu vreau sa vorbesc despre moartea clinica, ar insemna sa-mi dau cu parerea sau sa povestesc ce am citit prin diverse carti.
Eu nu am avut o moarte clinica, asa cum este ea definita. Moartea clinica presupune o alta stare de constiinta, nu mai esti in stare de veghe… e un fel de somn, un fel de visare.
Ceea ce am trait/experimentat eu a fost total constient, a fost o experienta in stare de veghe. Nu am vazut lumine, nu am avut sentimente dosebite, cum relateaza cei care au avut o moarte clinica.
Plus de asta, moartea clinica survine deobicei, in urma unui traumatism fizic: accident, operatie, etc.
» Osho - trăieşte clipa pe Programare web, dezvoltare personală Said:
February 20, 2007 at 9:55 pm
[...] “Trăieşte clipa cu atâta totalitate şi abandon, ca şi cum nu ai mai trăi nici un moment în plus, ca şi cum ar fi ultima clipă”… asta nu înseamnă “să trăieşti cu frica în sân” că vine moartea. Trebuie să te detaşezi de frica de moarte. Ideea că vei putea muri în clipa următoare nu trebuie să genereze un sentiment de frică. Moartea nu presupune nimic groaznic, aşa cum ne învaţă societatea. Am mai discutat despre moarte aici, şi spuneam că o conştiinţă fără frică de moarte îţi oferă o cu totul altă perspectivă asupra vieţii. [...]
daniela Said:
September 13, 2007 at 11:41 pm
Este interesant si bine de stiut tot ce am citit aici.
Insasi frica de orice fel ar fi ea te poate omori numai gandul pesimist te poate darama psihic apoi fizic.
Domnul sa ne pazeasca de tot ce este rau!
daniela Said:
December 18, 2007 at 1:08 am
Am cautat prima postare pe care am facut-o; nu stiu data , am vrut sa vad cat timp a trecut de atunci !Mi se pare ca postez aici de mult timp si totusi nu-i asa.
Nu am gasit-o , voiam sa revad , sa-mi reamintesc citind ,poate voi intelege starea aceea si ce m-a determinat sa caut :” frica de moarte “nu mai stiu de ce ma framanta asta atunci !!!
Cristia Said:
February 28, 2008 at 10:48 am
Nu am experimentat moartea, Rast, dar nici nu o tem
O privesc ca pe un fenomen normal, ca pe o intoarcere intr-un “dincolo” frumos de unde am venit. Trecerea nu am experimentat-o, repet, dar acel “dincolo” l-am simtit si mi l-am amintit, si este nespus de fain..:)