12.26.06

Credinţa mea

Posted in Adevărul at 7:15 am by rast

Despre şocul care l-am avut în ianuarie 1989 am vorbit aici. A urmat o perioadă de “documentare”. Începând din februarie, timp în care colegii mei sărbătoreau evenimentul de a-şi fi luat integralist sau nu, sesiunea din iarnă, am început să cutreier bibliotecile Iaşi-ului în căutare de cărţi - să le spun: despre cunoaştere.

Nu aveam nici o direcţie, voiam să cunosc Adevărul, cu ce puteam începe? Un subiect interesant mi s-a părut extratereştrii, am citit câteva cărţi. Un alt punct de cotitură l-a reprezentat cartea “De ce tac civilizaţiile extraterestre” a lui Dan D. Farcaş. Contrar titlului, cartea prezintă multe aspecte ale organismului uman: aură, hipnoză, etc., lucruri mai puţin acceptate de medicină dar care se bazează pe nişte fapte experimentale care nu pot fi explicate.

Mi-am schimbat domeniul de cunoaştere. Dacă în fiinţa umană există atâtea lucruri necunoscute, de ce să mă chinui să aflu ce se întâmplă pe stele aflate la distanţe de ani lumină de mine? Am început să caut cărţi despre lucruri ne-explicate din fiinţa umană. Aşa m-a prins revoluţia şi martie 1990, când am început un curs de Yoga. Am urmat cursul mai puţin de un an, în ianuarie 1991 am abandonat şi am început să ascult de ceea ce simţeam. Am mai citit câteva cărţi de filozofie orientală şi atât cu cititul.

Am avut un accident, îl numesc eu, despre care voi vorbi aici. După acest accident am început să trăiesc viaţa aşa cum este ea: mi-am căutat un servici, am încercat să-mi fac o familie, etc. Am încercat să fac ceea ce face un om al societăţii noastre, dar m-am condus după ceea ce simţeam ci nu după principii raţionale. Să dau doar un exemplu. În 1992 am terminat facultatea de mecanică (TCM). Când mama mă voia băiat cu studii, eu eram şomer cu diplomă  :), aşa că în 1994 m-am hotărât să mai încerc o altă specializare. Simţeam foarte pregnant să dau admitere la facultatea de informatică. În acea vreme se căutau şi erau foarte bine plătiţi, contabilii. Raţional ar fi trebuit să aleg ASE-ul. Toţi cunoscuţii mi-au săus acest lucru, dar eu am rămas “încăpăţânat” în alegerea mea.

Deci, o perioadă destul de mare, până prin 2002, nu am mai citit aproape nimic despre cunoaştere şi nici nu m-am înscris la alte cursuri care erau suficient de ispititoare: Reiki, radiestezie, dianetică, etc. Am trăit viaţa: servici, concedii la munte, etc.

Concluzia la care voiam să ajung este că eu “nu mi-am băgat în cap” principiile, dogmele şi explicaţiile vreunei “căi”, ci CREDINŢA MEA se bazează pe principiile, dogmele şi explicaţiile  care le-am desprins din experienţa mea de viaţă. Sunt mici adevăruri confirmate de evenimente şi experienţe de viaţă trăite.

Când spun “credinţa mea” nu mă refer doar la ideea de a crede sau nu într-o putere divină care ne cârmuieşte şi decide vieţile, ci mă gândesc la multe aspecte de viaţă despre care oamenii mai lansează încă discuţii contradictorii. Nuuuuu, nu am ajuns “la capătul drumului”!!! Sunt o groază de chestiuni la care nu am găsit nici un răspuns plauzibil. Căutările mele nu au încetat….

Din 2002 am început să mă înscriu prin diverse liste de discuţii pe Internet, cu tematică de spiritualitate. Printre alte lucruri am observat un fapt (o tendinţă) pe care aş putea să-l numesc fanatism. Aproape toţi oamenii care aderă la o mişcare spirituală devin convinşi că numai acea cale duce la ceva bun şi îşi însuşesc, deseori fără a raţiona prea mult, foarte multe rituri şi ritualuri pe care acea cale le presupune.

Credinţa mea porneşte de la ideea că, noi oamenii secolului XXI, ar trebui să integrăm riturile, termenii şi cunoaşterea pe care acea cale o transmite de sute sau mii de ani cu vocabularul şi principiile ştiinţifice pe care acest început de mileniu III ni le transmite. Aşa cum discutam şi cu huper (aici) secolul următor va trebui să fie unul bazat pe ştiinţă.

Am spus “va trebui” ci nu “ar fi bine” dintr-un motiv destul de puternic deşi poate părea ciudat: nu numai că urmăm un proces de involuţie, aşa cum am scris aici, dar ne îndreptăm spre auto-distrugere. Mă refer şi la relaţiile sociale - inter umane şi inter statale - dar şi la ecologie. Nu vreau să aduc argumente celor două laturi ale vieţii pe Terra dar dacă citiţi ştirile şi urmăriţi atent evenimentele care se întâmplă în jurul nostru puteţi lesne observa acest proces de decădere.

Dar să revenim la CREDINŢA MEA. Din toţi autorii pe care i-am citit, experienţa mea se apropie cel mai mult de învăţăturile lui Gurdjieff/Ouspensky (a patra cale), dar asta nu mă face să tratez cu dispreţ, sau să neg, alte învăţături/filozofii. De exemplu Osho. Îl consider prea poetic pentru a adera la ideile lui, dar asta nu mă împiedică să-l apreciez. Are o exprimare clară, o formulare inteligibilă a frazei, spre deosebire, de Rudolf Steiner - de exemplu - care are o formulare a frazei cu prea multe neologisme şi cuvinte specializate/ştiinţifice.

Pe o listă de discuţii am întâlnit un fan Osho, care trimitea foarte multe citate din cărţile lui. I-am propus să facem un site despre Osho. A fost de acord,dar când a auzit că eu nu practic meditaţia recomandată de Osho şi sunt adept al învăţăturilor lui Gurdjieff, nu a vrut să mai vorbească cu mine.

Fiecare şi-a ales o cale, dar care este scopul? Oare nu vrem toţi să aflăm Adevărul? Oare nu ar trebui să ne unim eforturile în această căutare? “Unde-s doi puterea creşte”.

Începând din 2002 am început să citesc iar, fel de fel de cărţi care expun diverse învăţături. Marea lor majoritate spun aceleaşi lucruri dar folosesc cuvinte diferite şi în aparenţă par diferite, dar în realitate surprind aceleaşi trăiri psihice ale omului.

Asta este CREDINŢA MEA: că ar trebui să ne unim eforturile şi să încercăm să dezvăluim Adevărul încetul cu încetul, pornind de la explicaţii şi/sau evenimente ştiinţifice.

Permalink