12.29.07
Daniel Goleman - transa şi inteligenţa emoţională
Capacitatea de a intra într-o asemenea transă este de fapt un moment de inteligenţă emoţională maximă. Transa reprezintă poate emoţia absolută aflată în serviciul performanţei şi al acumulării de cunoştinţe. Într-o asemenea transă, emoţiile nu numai că sunt stăpânite şi canalizate, dar sunt şi pozitive, pline de energie şi centrate pe misiunea ce trebuie îndeplinită.
…
Transa este o stare de uitare de sine opusă contemplării negative sau îngrijorării; în loc să se piardă într-o preocupare plină de nervozitate, cei care intră în această transă sunt atât de absorbiţi de ceea ce au de făcut, încât uită de ei; renunţând la preocupările mai puţin importante ale vieţii de zi cu zi - cum ar fi sănătatea, facturile şi chiar starea de bine. În acest sens, aceste momente sunt lipsite de egoism. Eul nu mai există. În mod paradoxal, cei care cad într-o asemenea stare dovedesc o stăpânire extraordinară a ceea ce fac, reacţiile lor fiind perfect acordate necesităţilor în schimbare ale acţiunii lor. Chiar dacă oamenii acţionează la capacitate maximă atunci când se află într-o asemenea stare, ei nu mai sunt preocupaţi de felul cum se descurcă, dacă va urma o reuşită sau un eşec - pentru că plăcerea pură a actului în sine îi motivează.
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională,
editura “Curtea veche”, 2001, pag.118-119
“transa”… un concept mai mult mistic decât medical. Cei ce “îmbrăţişează” o activitate aşa zis spirituală descriu această stare ca ceva foarte important: un fel de apropiere de divinitate.Gurdjieff spune că sunt patru stări de conştiinţă:
- starea de somn
- starea de veghe
- starea de super-conştiinţă
- starea de hiper-conştiinţă
Primele două stări sunt foarte comune şi uşor de definit pentru oricine dintre noi. A treia stare care, după părerea mea, este cea descrisă de mistici ca fiind cea de transă: este o stare de veghe cu o puternică conştientizare a tot ceea ce este în jur. Abia a patra stare, Gurdjieff o defineşte ca fiind ceva mai… deosebit.
Castaneda vorbeşte de o stare de “conştiinţă elevată”, pe care don Juan i-o provoca (printr-o bătaie cu palma pe un umăr) atuncicând voia să-i capteze atenţia într-un mod mai profund.
“Transa reprezintă poate emoţia absolută aflată în serviciul performanţei şi al acumulării de cunoştinţe”… l-o fi citit Goleman pe Castaneda 
. Don Juan îi provoca această stare lui Castaneda, atunci când voia să-l înveţe lucruri noi. Dacă ar fi să “fabric” idei SF : ce bine ar fi dacă profesorii ar învăţa o astfel de tehnică: de a-i aduce pe elevi într-o astfel de stare… la orele pe care le predau.
“Într-o asemenea transă, emoţiile nu numai că sunt stăpânite şi canalizate, dar sunt şi pozitive”… Castaneda defineşte această stare ca: “simţindu-se total împlinit şi nu-i lipseşte nimic“. Ce poate fi mai pozitiv ca aceasta???
“Transa este o stare de uitare de sine”… chiar sub denumirea de “transă”, această stare este descrisă şi de Paul Brunton, care o definelte tpt ca o “uitare de sine”: în sensul că persoana respectivă nu mai este preocupată de eu-l personal ci este total absorbită de activitatea curentă. Brunton descrie starea unui pictor în faţa şevaletului, dar şi a unui inginer proiectant pasionat de meseria lui, în faţa planşetei de desen.
“renunţând la preocupările mai puţin importante ale vieţii de zi cu zi - cum ar fi sănătatea, facturile şi chiar starea de bine”… o renunţare de acest fel nu este pozitivă. Dar ea apare doar atunci când este prezentă starea de transă. Pentru oamenii obişnuiţi această stare durează puţin (minute sau ore… nu zile sau săptămâni). Atunci când starea de transă este permanentizată în fiinţa umană, trebuie dezvoltată şi componenta raţională a mentalului, care se va ocupa de aceste aspecte ale vieţii dar abordate din alt punct de vedere, mult mai optimist.
“În mod paradoxal, cei care cad într-o asemenea stare dovedesc o stăpânire extraordinară a ceea ce fac”… nu este nimic paradoxal la mijloc, totul este explicabil, dar nu cu idei şi concepte medicale. Ideea de bază este: ce se întâmplă cu atenţia omului în cauză? În starea de veghe, atenţia omului este împărţită între ceea ce face (acţiunea pe care o desfăşoară) şi preocuparea de cele lumeşti (facturi, serial TV, etc…). În starea de transă, preocuparea pentru cele lumeşti dispărând, rămâne în atenţie doar acţiunea în curs de desfăşurare.
“ei nu mai sunt preocupaţi de felul cum se descurcă, dacă va urma o reuşită sau un eşec”… lipsind aceste preocupări, mintea/atenţia este degrevată de unele task-uri şi se poate concentra mult mai bine pe ceea ce are de făcut.
