01.27.07
Osho - aprecierea celorlalţi
De ce vă pasă dacă sunteţi recunoscuţi sau nu? Preocuparea pentru apreciere are sens doar atunci când nu vă iubiţi munca, dorinţa de a fi recunoscuţi are atunci un sens; ea este un substitut. Vă urâţi munca, ea nu vă place, însă o continuaţi deoarece va urma o recunoaştere; veţi fi apreciaţi, acceptaţi. Vă place? Atunci totul este în regulă. Dacă nu vă place, atunci schimbaţi-o. Părinţii, profesorii, insistă asupra faptului că trebuie să fiţi apreciaţi, că trebuie să fiţi respectaţi. Aceasta este o strategie foarte subtilă pentru a păstra lumea sub control. Învăţaţi un lucru fundamental: faceţi tot ceea ce vreţi să faceţi, tot ce vă place să faceţi, şi nu cereţi niciodată ca munca voastră să primească vreo recunoaştere. Ar însemna să cerşiţi. De ce să ceri să ţi se acorde vreo recunoaştere? De ce să umbli după acceptare? Priveşte în profunzimile fiinţei tale. Poate că nu îţi place cu adevărat ceea ce faci. Poate că îţi este teamă că nu te afli pe calea cea bună. Recunoaşterea te va ajuta să simţi că ai dreptate. Faptul de a fi recunoscut te va face să simţi că te afli pe drumul cel bun. Adevărata problemă ţine de sentimentele tale; ea nu are nimic de-a face cu lumea exterioară. De ce să depinzi de alţii? Toate aceste probleme depind de alţii, iar tu însuţi devii dependent. Când te eliberezi de această dependenţă, te transformi într-un individ. Iar faptul de a deveni individ, de a trăi în deplină libertate, de a-ţi potoli setea de libertate bând de la propriile tale izvoare, înseamnă a fi o fiinţă pe deplin centrată, înrădăcinată. Şi acesta este începutul ultimei tale înfloriri.
