01.27.07

Cu sfială - avatar

Posted in Mărturisiri at 9:34 am by rast

În poezia citată aici, scrisă de dl. Pavel Coruţ, ultima strofă “recomandă”: cerşirea cu sfială a adevărurilor. Peozia a fost scrisă cu mult după ce, personal, am recurs la aşa ceva  :).

În iunie 1991, eram la Bucureşti, în “gaşca” lui Zvezdomir Marinov. Eram destul de bulvesat, îmi pierdusem încrederea în Marinov şi nu ştiam ce să fac. În dez-nădejdea mea, am mai primit un şut. Marinov a făcut o “reducere de personal”  , şi din 70-80 de persoane care eram, pe atunci, pe la el; au rămas doar 35-40. Nu ne-a spus motivul pentru care “ne-a trimis acasă”.

Bulversarea s-a transformat în dezolare completă. Eram total derutat. Locuiam în campus-ul studenţesc Regie, la un coleg de la Marinov, în căminul facultăţii de aeronave. M-am suit pe cămin şi am început să urlu la lună (era seară ), făceam concurenţă maidanezilor. Mă întrebam ce să fac, încotro s-o apuc… Practic, nu mă întrebam pe mine, întrebam Forţele Pozitive ale Universului, cerşeam, cu sfială şi dez-nădejde, o soluţie.

Am simţit un puternic impuls de a re-veni în Iaşi şi a-mi continua viaţa aşa cum este. Să termin facultatea de mecanică, să-mi găsesc un servici, etc., etc., etc.

Din acest motiv, când am găsit/văzut pe net, poza de mai jos:

m-am îndrăgostit de ea  şi am făcut din ea avatarul meu pe forum-urile de discuţie pe care particip.

Urechile pleoştite au două semnificaţii:

1. sfiala cu care trebuie să ceri descântec de-ndoială şi strop de sfinte adevăruri,
2. munca grea pe care o are un programator, ăentru a-şi câştiga “pâinea” zilnică

Permalink