11.26.07
Daniel Goleman
Proiectul Spectrum recunoaşte că repertoriul capacităţilor umane merge cu mult dincolo de cei trei R, adică dincolo de limitata împărţire asupra căreia şcolile se concentrază în mod tradiţional, de abilitatea în privinţa cuvintelor şi a cifrelor. Acest proiect scoate în evidenţă faptul că talente precum cel al lui Judy - o percepţie a socialului - sunt extrem de importante, iar educaţia trebuie să le hrănească în loc să le ignore sau să le frustreze.
Daniel Goleman, Inteligenţă emoţională,
editura “Curtea veche”, 2001, pag.54
Am început să frunzăresc cartea lui Goleman pentru a vedea/citi mai în detalie anumite aspecte despre inteligenţa emoţională, aşa cum o vede psihologia modernă.
Judy este o fetiţă de 4 ani care, la grădiniţă, nu intră în joacă cu ceilalţi copii ci stă doar, şi se uită la ei cum se joacă. Când a fost întrebată despre colegii ei, a dat dovadă de o foarte bună cunoaştere a firii şi preferinţelor fiecăruia dintre copii.
S-a ajuns la concluzia că Judy îşi simţea colegii, le simţea preferinţele pentru jucării, le simţea preferinţele pentru a fi amici mai buni sau mai îndepărtaţi de anumiţi copii.
“o percepţie a socialului”… foarte bună sintegma, felicitări traducătorului şi lui Goleman care a scris-o! Relavă o componentă foarte importantă a unor persoane. Aş putea extinde această sintagmă spunând că astfel de persoane dau dovadă de o percepţie mult mai obiectivă a realităţii din jurul lor, nu numai a socialului.
Pe lângă componenta emoţională a personalităţii unor astfel de persoane, părerea mea este că ele au deja dezvoltată o atenţie îndreptată spre simţuri, aşa cum defineşte Eckhart Tolle, în cartea sa Puterea prezentului.
“iar educaţia trebuie să le hrănească în loc să le ignore sau să le frustreze”… cea mai importantă frază. Nu este nouă ideea în acest blog, educaţia are o mare influienţă negativă asupra inteligenţei emoţionale şi implicit asupra unei dezvoltări personale naturale, bazate pe adevăratele aptitudini.
Sunt mulţi cei care au ajuns la această concluzie dar, de data aceasta, este vorba de un organism medical, care a studiat statistic comportamentul a multor persoane de diferite vârste.
S-a ajuns la această concluzie dar, la nivel guvernamental sau la scară mai mare, nu se ia nici o măsură. Cercetările au rămas doar vorbe pe hârtie pentru societatea existentă. Ar fi bine măcar, noi cei care conştientizăm aceste lucruri, să le popularizăm şi să încercăm să luăm anumite măsuri în viaţa noastră şi a celor din jur.
