10.21.07

Osho - a fi perfect

Posted in Ce au spus... at 1:55 am by rast

Fiecare este atât de nefericit încât vrea să găsească o explicaţie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte bună: faptul de a judeca. Mai întâi te judeci, desigur, pe tine însuţi în legătură cu toate lucrurile. Nici o fiinţă nu este perfectă şi nici un om nu poate fi vreodată perfect, deoarece nu există perfecţiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte uşor. Tu eşti imperfect şi există o serie de lucruri care dovedesc această imperfecţiune. Şi atunci te înfurii, te ridici împotriva ta şi împotriva întregii lumi: “De ce nu sunt perfect?”. După care priveşti spre ceilalţi, încercând să regăseşti această imperfecţiune în fiecare. Şi doreşti să-ţi deschizi inima, deoarece până nu o deschizi, viaţa ta va fi lipsită de orice celebrare, va fi aproape moartă. Însă nu poţi să faci acest lucru direct. Trebuie să distrugi mai întâi în întregime acest mecanism. Deci, în primul rând: nu te mai judeca pe tine însuţi. În loc să te judeci, începe să te accepţi pe tine însuţi cu toate imperfecţiunile, cu toate slăbiciunile, cu toate greşelile şi eşecurile. Nu îţi cere să fii perfect. Aceasta înseamnă să ceri ceva ce nu este cu putinţă; te vei simţi frustrat. La urma urmei, eşti o fiinţă omenească.

Priveşte animalele, priveşte păsările; ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodată nu o să vezi un bizon ieşindu-şi din fire. El este pe deplin mulţumit să îşi mestece aceeaşi iarbă în fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu există nici o tensiune, el este în deplină armonie cu natura, cu el însuşi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revoluţiona lumea, pentru a schimba bizonul în super-bizon, pentru a face bizonii religioşi sau virtuoşi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranţă că bizonii râd şi întreabă: “Ce vi s-a întâmplat? De ce nu puteţi fi pur şi simplu voi înşivă? Ce nevoie aveţi să fiţi altcineva?”. Primul lucru este aşadar acela de a te accepta, în mod profund, pe tine însuţi.

---

“Fiecare este atât de nefericit încât vrea să găsească o explicaţie acestui fapt”… ceea ce mi se pare un lucru foarte bun şi corect, din toate punctele de vedere! Sunt adeptul unei întoarceri spre natural, dar nu aşa cum au făcut anumite grupări de persoane (sunt câteva prin Anglia), au abandonat toate avantajele pe care le oferă civilizaţia (apă caldă, încălzire centrală, deplasare rapidă cu mijloace de transport, etc.) şi s-au retras undeva prin munţi, la o viaţă de semi-pustnic (erau mai mulţi). Cei mai bătrâni :), îşi aduc aminte probabil de filmul “Şcoala curajului”? Nu intru în detalii ce înseamnă un trai într-o pădure, departe de lumea civilizată. Sunt adeptul unei întoarceri spre natural, fără a abandona avansul tehnologic - inclusiv Internetul (cu blog-oreala lui cu tot ).Mi se pare foarte fires/natural să încerci să găseşti explicaţii la nefericirea care o ai. Osho are dreptate: ce metode foloseşti pentru asta?”deoarece nu există perfecţiune”… Right! Nu exista nimic perfect, nu există perfecţiune! Daţi exemplu de ceva perfect! Perfectul este un lucru f. f. f. subiectiv. Fiecare consideră perfect ceea ce crede el despre perfectiune!Nu există nici un etalon de perfectiune. Natura nu a creat nici un etalon perfect! Natura a creat echilibrul! Echilibrul este ceea ce simte fiecare.

Filozofia toltecă şi implicit căutătorii/luptătorii tolteci, nu căutau să ajungă la un etalon, cu anumite trăsături/caracteristici. Ei voiau să ajungă în starea de a nu avea etaloane, de a nu avea cu ce se compara… de a nu judeca şi de a nu se judeca, ci de a fi împăcaţi cu realitatea , aşa cum este ea. Ei voiau să ajungă la mobilitatea punctului de asamblare.

“Priveşte animalele, priveşte păsările; ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate”… chiar dacă vi se pare deplasată, comparaţia omului cu regnul animal, ar aduce multe de învăţat omului. Dar ar trebui o observare foarte atentă a comportamentului animalelor. A fost un film al copilăriei mele: “Dactary” (nu cred să fi scris corect) + era vorba despre un doctor de animale, undeva prin junglă. Le îngrijea şi le observa în acelaşi timp.

“Niciodată nu o să vezi un bizon ieşindu-şi din fire”… şi nici nu o să vezi un bizon râgâind la urechile altuia. Eiii! Sunt curios dacă bizonii, sau alte animăluţe îşi fură perechea (era să zic nevasta ) unul, altuia.

“Nu există nici o tensiune, el este în deplină armonie cu natura, cu el însuşi, cu tot ceea ce este”… iată şi o mică contradicţie cu ideile mele :). Vedea-l-aş calm pe bizon, înconjurat de kkt de mâţă şi câini, pe casa scării; sau de lătrături de câini bagabonzi comunitari noaptea când e somnul mai dulce.

“Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman”… e o idee particulară. Ideea de ideal. La modul general, citisem printr-o carte, că omul ar fi singura specie care-şi face planuri de viitor. Celelalte reprezentante ale regnului doar trăiesc, pur şi simplu trăiesc fără a se îngriji de ziua de mâine! Acelaşi lucru îl cântă şi unii oameni. Dar cum poţi tu ca om, trăind în mediul urban, mergând la piaţă sau la super-market, să nu te gândeşti şi planifici, bugetul tău sau al familiei?

“Primul lucru este aşadar acela de a te accepta, în mod profund, pe tine însuţi”… nu sunt de acord să te accepţi aşa cum eşti: cu greşelile de atenţie pe care le faci. Ideile de schimbare a lui Eckhart Tolle mi se par valabile şi ele te îndeamnă la schimbare. Dar o schimbare spre natural, nu spre a copia comportamentul altora.

Permalink