Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for March, 2011

03.08.11

Zgârcit – pragmatic – cheltuitor

Posted in Viata at 6:22 am by rast

De felul meu, sunt un tip “strâns la pungă”, greu deschid portofelul/punga/basmaua să dau bani pe ceva. Chibzuiesc foarte bine înainte.

Mulţi oameni ar putea spune că sunt un zgârcit, unii ar putea spune că nu sunt cheltuitor, eu mă consider pragmatic. Dau bani pe ceva (cumpăr), doar dacă îmi este necesar şi nu am alte opţiuni.

Să dau un exemplu: un ziar şi-ar permite oricine, costă maxim 2 lei. Nu am cumpărat ziar de vreo 3 ani. De ce să cumpăr? Nu îmi sunt de ajuns minciunile ce le aflu de pe Internet, sau prin alte mijloace. Mai cheltui si bani pentru a afla minciuni?

Cine vrea să mă critice, că aş fi un om tembel, care nu dă crezere celor din ziare, le amintesc (sau le spun pentru prima oară) o vorbă tradiţională: “un om este inteligent dacă crede doar jumătate din lucrurile ce le aude, un om este înţelept dacă ştie să aleagă bine jumătatea lucrurilor ce le crede” Nu sunt nici inteligent, nici înţelept! Pe mine mă ajută vocea interioară să discern între minciună şi adevăr.

Un alt exemplu, contrar: acum vreo 3 săptămâni a fost în Iaşi un vânt năpraznic, deja eram în situaţia nesigură, cu statutul “lucru de acasă” de aproape o lună. A fost o cădere de tensiune şi s-a defectat UPS-ul la care este conectat calculatorul. Aveam două opţiuni:

  • să cumpăr un UPS nou – mă costau bani
  • să pun calculatorul direct în priză – mă zgârceam la bani

Nu m-am gândit prea mult, a doua zi am cumpărat un UPS nou: 200 lei.

Un UPS trebuie, sunt foarte deranjante întreruperile de curent, mai ales dacă nu ai salvat ceea ce tocmai ai făcut. Am scos rapid din pungă 200 lei, dar scot nu scot niciodată 2 lei. Într-un ziar, în 2010, a scris cineva un articol, copiind un post din acest blog. Articolul era semnat cu numele meu. M-au sunat vreo 3 cunoştinţe să mă felicite, mă îndemnau să cumpăr ziarul. Nu l-am cumpărat (lucrat, nu eram în criză). Ce să fac cu el? Dacă lucrurile de acolo erau scrise/concepute de mine, le ştiam foarte bine… ce să mai citesc… la ce mi-ar fi folosit cele citite?

03.05.11

Poezie despre proşti

Posted in Succesul at 2:21 am by rast

În înţelepciunea populară românească  există o vorbă: “dacă nu faci foc, nu iese fum”. Iată mai jos o poezie scrisă de un contemporan al nostru, în aceste vremuri în care societatea se află îm mari şi intense schimbări.

Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna… PROSTII.

Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
“Iubite Doamne, fa-ma… PROST!”

De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii…PROST.

In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de… PROST.

Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de… PROSTI.

Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.

03.04.11

Societatea s-a schimbat

Posted in Viata at 7:43 am by rast

Nu! Cazul ce l-am relatat în post-ul precedent, nu este unul singular, ci ultimul. În ultimii 2-3 ani am avut mai multe colaborari, dar care nu presupuneau un schimb financiar. Prin natura serviciului/job-ului a trebuit să colaborez cu multe persoane.

Această criză de umanitate este foarte mare şi a cuprins o mare parte din populaţi. Dacă prin 2005-2006 oamenii cu comportamente in-umanitare erau doar o parte (nu era majoritatea, ci un procent sub 50% din populaţie), în acest început de 2011 şi anterior 2010, constituie majoritate.

Se spune că normalitatea este dată de majoritate. Procentul cel mai mare al populaţiei care are o anumită caracteristică. În ultimii doi ani, normalitatea este dată de comportamantele dez-umanizate.

În ziua de azi, extraordinar de greu găseşti colaboratori cu care să tratezi de la egal la egal.

03.03.11

Criză de umanitate

Posted in Viata at 3:33 am by rast

Patriarhul Daniel a spus: “Nu criza economică e marea nenorocire, ci criza de umanitate“. A avut mare dreptate.

De cand sunt in statutul de “munca de acasă”, am găsit un colaborator pe Internet, care spunea că are mult de muncă la nişte site-uri web si nu are timp. Mi-a dat mie să fac câte ceva modificări în anumite site-uri. Muncă efectivă a fost puţină: vreo 5 ore, dar a fost multă rutină de a pregăti anumite condiţii de programare (Upload de fişiere, citirea si salvarea in MzSQL a unor fişiere Excel – cu extensia xls, pregătirea unor demo-uri, etc.), vreo 2 săptămâni. Când i-am cerut ceva bani, a vrut să-mi platească doar cele 5 ore muncite. Celelalte 2 săptămâni x 7-8 pre/yi… cica am învăţat io PHP şi nu se pun la socoteală. I-am replicat: OK! Eu nu stiu PHP, caută un alt colaborator pe net care să ştie PHP.

A insistat să colaborăm… cică să facem echipă: adică el să dea dispoziţii: ce şi cum să fac, in final să câştige bani… iar eu să muncesc gratis – nu pune la socoteală nici consumul de curent electric.

În discuţia cu el am fost calm, blând. Am fost înţeles greşt: am fost luat de fraier.

Nu scriu acest post, pentru a mă plânge! Vreau să subliniez că experienţa mea de viaţă, din ultimul timp, confirmă afirmaţia Patriarhului Daniel: “Nu criza economică e marea nenorocire, ci criza de umanitate“.

M-am gândit mult (numai azi noapte vreo 4 ore :) )… ce a vrut viaţa să-mi arate? Se spune că trăim pentru a învăţa de la viaţă anumite lucruri. Ce învăţăminte am tras eu din aceste întâmplări?

În ziua de azi, dacă nu eşti mârlan, nu poţi trăi. Este imposibil să faci bani (pentru un trai decent) din muncă cinstită. Eu încerc să mă strecor (trăiesc la limita de subzistenţă), urmăresc cele 4 legăminte ale toltecilor, este extraordinar de greu.

Stres-ul în această perioadă este extraordinar de mare, văd la ştiri la posturi de TV, oameni zdrobiţi de stres. Stres provenit din criza de umanitate. Dacă ar fi să folosesc o vorbă din trecut: lumea este plină de oameni fără inimă.

Revin la vechea idee: criza asta este provocată de Dumnezeu (mama natură) care nu mai poate suporta atâta dez-umanizare. Oamenii sunt mai răi ca fiarele pădurii. Uitaţi-vă în toate regnurile de pe pământ (plante sau animale – domestice sau sălbatice), în nici o specie, reprezentanţii ei nu se sfâşie între ei. Oamenii se sfâşie unul pe altul.

03.02.11

Dezbinarea familiei

Posted in Viata at 12:14 am by rast

Am văzut ieri (1 martie 2011) o emisiune pe un post TV, despre anumite probleme ce apar în Republica Moldova… fraţii noştri de peste Prut. Invitatul emisiunii, un medic, printre alte probleme relatate, a spus despre copiii abandonaţi de părinţi pe la bunici, rude, vecini, etc. Era vorba despre părinţi care au plecat prin alte locuri pentru a câştiga bani. Invitata emisiunii, destul de documentată, spunea că această problemă, de dezbinare/abandonare a familiei apare în toată Europa, nu numai în Moldova.

Moderatoarea emisiuni a făcut o completare: “Se spune că familia este celula de bază a societăţii. Ce se va întâmpla?”

Au fost multe discuţii pe tema dezbinării familiei, pentru bani. Copiii, încă de la vârste fragede (2-3-4 ani) sunt abandonaţi, lăsaţi la voia întâmplării.

Emisiunea mi-a adus aminte de cartea Conversaţii cu Dumnezeu, de Neale Donald Walsch. Nu mai ştiu prin ce volum Dumnezeu îi spunea lui  Donald cum este viaţa pe alte planete şi îi spunea că oamenii tineri, după ce dau naştere unui copil, îl lasă în grija bunicilor (oameni mult mai bătrâni, care “şi-au trăit viaţa”), ei trăind o viaţă activă în continuare.

În carte se critica atitudinea oamenilor de pe Terra care creştea (avea grijă de copiii mici) copii, în loc să-şi trăiască activ viaţa, adică să aibă noi şi noi întâmplări/incidente din care să înveţe.

În ţara noastră era o vorbă a tinerilor care dădeau naştere unui copil sau mai mulţi: “trăiesc pentru copil/copii”. Se pare că nu este corect. Dumnezeu (mama Natură) ne-a făcut să trăim pentru noi, nu pentru alţii. Dacă începi să trăieşti pentru alţii (chiar dacă sunt copiii tăi) apare un fel de plafonare în viaţă. Tu, ca om, nu mai accesezi învăţăturile vieţii, ci creşti copii.

Asta nu înseamnă că tinerii/adolescenţii să nu facă copii, ci să nu-şi dedice timpul creşterii lor. Era o vorbă “mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”. Unii tineri se dedicau creşterii copiilor, şi ajungeau la bătrâneţe fără să-şi fi mâncat mălaiul.

Văd pe unele blog-uri oameni pe la 40-45 de ani care regretă că nu şi-au trăit viaţa. Din diferite motive, principalul fiind goana după bani.

Eu am avut o viaţă invers. Vocea interioară mi-a spus, încă de pe la 22 ani, să-mi văd de viaţa mea, nu de preocupări de a face şi cheltui bani. Am ascultat-o! În ciuda criticilor celor din jur care îmi spunea să muncesc pentru bani. Eu trăiam… nu făceam bani.

Am ajuns la 40 ani şi mă simt cu mălaiul mâncat.

Mi-am mâncat mălaiul!