Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for May, 2010

05.31.10

Frică de moarte – viaţă de c***o

Posted in Sănătate at 9:23 am by rast

Nu! În titlul post-ului nu am vrut să scriu cacao ci, de-a dreptul cacat. Nu am mai scris de mult chestii negative în blog, şi asta din cauza unor articole în care se spune că nu-i frumos să-ţi verşi amarul în public, să ţi-l audî/citescă alţii. Dar astăzi paharul s-a umplut… a dat pe afară… un post în blog-ul personal… măcar aici.

Acest post îl dedic celei căreia 40 de ani i-am spus mamă. Mi-am făcut un review al întregii mele vieţi. Nu aş avea ce-i reproşa… au fost şi momente bune şi momente rele… nu mă pot plânge nici de momentele rele… ar avea o oarecare scuză. UN SINGUR LUCRU ÎI REPROŞEZ: că în acel 4 ianuarie 2010, a chemat ambulanţa şi m-a readus înapoi din cealaltă lume. TREBUIA să mă lase acolo. Aveam 31 grade Celsius, tensiunea 5 cu 3… semn că eram cu un picior jumate ACOLO, în cealaltă lume.

Dar maică-mea, NU! A chemat ambulanţa. DA! Ăsta este lucrul ce i-l voi reproşa toată porcăria asta de viaţă…

Vocea interioară îmi spune că ăsta este destinul meu… să mai fac câte ceva în lumea asta… Să vină ea să facă. Să facem schimb. Să trăiască ea cu răutăţile cotidiene şi EU fără plămâni, fără ochi, fără urechi, fără, fără, fără…

Treţ să se întâmple ceva… am nevoie de un colac de salvare… măcar un lucru bun, stabilizator… în lumea asta plină de rahaturi.

Mda! Nu m-am dat la fund, citesc multe pe Internet, ştiu de măsurile recente ale guvernului: 25% bugetarii, 15% pensionarii… Criza se adânceşte, numai rele vezi/auzi/citeşti prin jurul tău. Ai nevoie şi de ceva bun, care să te stabilizeze… creându-ţi iluzia/speranţa că lucrurile se vor îndrepta.

CUCU! Numai porcării… noroc că nu am făcut armata… nu ştiu să trag cu puşca. M-aş duce la tovarăşii ruşi, aş lua un Kalaşnikov, şi de restul banilor gloanţe (aş vinde apartamentul mai întăi… să am bani pentru muniţie)… restul se subînţelege.

Aş păstra un glonţ, în buzunarul de la cămaşă… am un buzunar în stânga, în dreptul inimii… ăla mi l-aş trage mie în cap, la final, să împrăştii neuronii ăştia plini de Java.

05.30.10

Software Open Source

Posted in Java at 5:25 am by rast

Se pare că această criză (neştiut de lungă… nu se ştie când se va sfârşi… unii spun/prezic un “sfârşit” cu transformări/schimbări foarte foarte mari, îndreptate spre naturalul fiinţei umane) ne va îndrepta paşii spre adoptarea unor soluţii extreme.

Din acest articol, chiar şi industria software va adopta o strategie ce predispune anumite oportunităţi pentru unele firme de programare sau poate chiar pentru unii programatori solitari (programatori, aşa ca mine :) , care nu au reuşit să se integreze angajeze într-o echipă de programatori… şi lucrează singuri).

Pentru o firmă, este destul de greu să fie mulţumită de un soft Open Source. Va cere (va avea nevoie) de mici modificări/adaptări. Aceste mici adaptări vor fi pe bani. Firma îi va da, iar cel ce va face adaptările, îi va incasa.

Deci, în zilele anii ce vor urma, se vor căuta persoane care să-şi bage nasul :) în programe/software Open Source. Nu este chiar aşa uşor… chiar dacă ai programul scris (scris de un alt programator), este destul de greu să-ţi adaptezi logica (propria gândire/structurare), logicii programului.

Am o oarecare experienţă cu adaptarea diverselor programe Open Source, cu adaptarea logicii personale la logica programului. Perspectiva “utilizării la greu” a aplicaţiilor Open Source, mă bucură.

Dacă are cineva nevoie de oarece modificări/adaptări ale unui program Open Source.. ştie unde mă poate găsi :) un commentariu la acest post şi treaba se rezolvă!

05.23.10

Eckhart Tolle – viaţă şi durere

Posted in Viata at 5:46 am by rast

Citat:

Nu există om a cărui viaţă să fie total lipsită de durere şi de suferinţă. Oare nu este vorba mai degrabă de a învăţa să trăim cu ele, decât să încercăm să le evităm?

Cea mai mare parte a durerilor omeneşti sunt inutile. Ele sunt create de dvs. înşivă, atâta timp cât viaţa vă este condu­să de o minte care nu este supusă observării.

Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, de rezistenţă inconştientă la ceea ce există. La ni­velul gândului, rezistenţa este o formă de a judeca. La nivel emoţional, este o formă de negativism. Intensitatea durerii de­pinde de gradul de rezistenţă la momentul prezent, care la rân­dul său depinde de gradul în care vă identificaţi cu mintea. Mintea încearcă mereu să nege Clipa de acum şi să scape de ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificaţi mai mult cu mintea, cu atât veţi suferi mai mult. Sau putem spune şi aşa: cu cât sunteţi mai capabil să respectaţi şi să acceptaţi Clipa de acum, cu atât veţi fi mai liber de suferinţă şi durere — şi de mintea egocentrică.

Oare din ce motiv, de obicei, mintea se împotriveşte sau neagă Clipa de acum? Pentru că nu poate funcţiona şi păstra controlul în afara timpului, care este trecut şi viitor, aşa că ea percepe Clipa de acum, care se sustrage temporalităţii, ca pe o ameninţare. Timpul şi mintea sunt, de fapt, inseparabile.

Imaginaţi-vă Pământul fără oameni, locuit numai de plan­te şi animale. Ar mai avea un trecut şi un viitor? Ar mai avea sens să vorbim despre timp? Întrebările „Cât este ora?” sau „În ce zi suntem?” — dacă ar mai exista cineva să le pună — ar fi total lipsite de sens.

Stejarul sau vulturul ar fi zăpăciţi de o asemenea întrebare. „Care oră?”, ar întreba ei. „Sigur, e acum. Timpul este Clipa de acum. Ce altceva mai există?”

Da, avem nevoie de minte, ca şi de timp pentru a funcţio­na în această lume, dar ajungem la un punct în care ele pun stăpânire pe viaţa noastră, şi atunci începem să funcţionăm prost, apar durerea şi suferinţa.

Mintea, pentru a se asigura că păstrează controlul, caută permanent să acopere momentul prezent prin trecut şi viitor şi astfel, la fel cum vitalitatea şi potenţialul creator infinit al Fiinţei, care sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acope­rite de timp, adevărata dvs. natură este ascunsă de minte. Po­vara din ce în ce mai grea a timpului s-a acumulat în mintea umană. Toţi oamenii suferă din cauza acestei poveri, dar con­tinuă să mai adauge câte puţin la ea în fiecare moment, ori de câte ori ignoră sau neagă acest preţios prezent sau îl reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv viitor, care există nu­mai în mintea lor, niciodată în realitate. Acumularea timpului în mintea colectivă şi individuală include şi o mare cantitate de durere reziduală din trecut.

Dacă nu mai vreţi să vă creaţi durere dvs. înşivă sau alto­ra, dacă nu mai doriţi să suplimentaţi reziduurile durerilor tre­cute care mai trăiesc încă în dvs., atunci nu mai creaţi timp sau, cel puţin, nu mai mult decât este necesar pentru a face faţă aspectelor practice ale vieţii.

Cum să încetăm să creăm timp? Daţi-vă seama că momentul prezent este tot ceea ce veţi putea avea vreodată. Faceţi din Clipa de acum ţinta prin­cipală a vieţii dvs. Dacă mai înainte sălăşluiaţi în timp şi fă­ceaţi din când în când vizite scurte în Clipa de acum, locuiţi de acum încolo în prezent şi vizitaţi din când în când trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să faceţi faţă aspectelor practi­ce ale unei situaţii. Spuneţi mereu „da” momentului prezent.

Ce poate fi mai inutil, mai nesănătos, decât să creaţi o rezistenţă internă faţă de un lucru care există deja? Ce poate fi mai nesănătos decât să te opui vieţii înseşi, care este acum şi numai acum? Predaţi-vă în faţa a ceea ce există. Spuneţi „da” vieţii — şi observaţi cum viaţa începe dintr-o dată să lucreze “pentru şi nu împotriva dvs.”

Eckhart Tolle


… a învăţa să trăim cu ele, decât să încercăm să le evităm?“… omul, şi oricare altă fiinţă, încearcă să-şi facă viaţa cât mai uşoară, cât mai lipsită de durere. Un exemplu: câinii şi pisicile, pe timp de ploaie şi frig, nu încearcă să se adapteze şi să suporte frigul, încearcă să găsească un adăpost.

“… atâta timp cât viaţa vă este condu­să de o minte care nu este supusă observării.“… după părerea mea, viaţa este condusă de o minte care are concepţii ne-naturale, dobândite prin procesul educaţiei.

“Da, avem nevoie de minte, ca şi de timp pentru a funcţio­na în această lume, dar ajungem la un punct în care ele pun stăpânire pe viaţa noastră”… da! nu putem trăi fără minte, fără timp… important este ca acestea să nu fie “ghidaje” în viaţa noastră, ci doar nişte puncte de reper, cu semnificaţie cât mai mică.

“Daţi-vă seama că momentul prezent este tot ceea ce veţi putea avea vreodată. Faceţi din Clipa de acum ţinta prin­cipală a vieţii dvs.”… asta fac atunci când adaug bancuri şi poante în site-ul de bancuri de care mă ocup. Această simplă activitate îmi permite să trăiesc in prezent, fiind concentrat/atent să nu greşesc în diferite locuri.

05.16.10

Osho – transformare interioară

Posted in Succesul at 1:17 am by rast

Citat:

Cuvântul personalitate nu este uşor de înţeles. El vine de la persona, care înseamnă mască. În Grecia Antică, actorii care jucau teatru obişnuiau să poarte măşti; aceste măşti erau numite persona – căci sunetul venea din spatele unei măşti. Sona înseamnă sunet. Publicul nu vedea decât măştile, din spatele cărora se auzeau sunetele. Din acest cuvânt, persona, s-a născut un altul: personalitate.

Orice personalitate este falsă. Indiferent dacă este bună sau rea, personalitatea unui sfânt sau a unui păcătos, – ea este falsă. Puteţi purta o mască frumoasă sau una urâtă nu contează. Adevarata dumneavoastră faţă este esenţa dumneavoastră.

Personalitatea face parte integrantă din procesul de creştere. Este ca şi cum ai prinde un peşte din mare şi l-ai arunca pe malul apei: el va sări înapoi în mare. Abia acum îşi va da el seama, pentru prima oară în viaţa lui, că a trăit în mare. Abia acum îşi va da seama că: „Marea este lumea mea”. Până să fie prins şi aruncat pe mal, el nu s-a gândit nici o clipă la mare. Nu şi-a dat seama nici o clipă că trăieşte în ea. Ca să cunoşti ceva, trebuie mai întâi să-l pierzi. Ca să devii conştient de paradis, trebuie mai întâi să-l pierzi. Abia după ce l-ai pierdut şi l-ai regăsit îţi vei putea da seama – pentru prima oară – de frumuseţea lui.
A fost necesar ca Adam şi Eva să fie alungaţi din Grădina Edenului; acest lucru face parte din creşterea naturală. Numai părăsind frumoasa Grădina a Edenului va putea Adam să devină cândva un Christos – să se întoarcă înapoi. Părăsirea Edenului de către Adam este ca şi peştele prins şi aruncat pe malul apei; Iisus este precum peştele care sare înapoi în apă.
Oamenii primitivi, spre exemplu, au ceva în comun cu copiii mici. Ei sunt frumoşi, spontani, naturali, dar absolut inconştienti de ei inşişi; ei nu au nici un fel de conştiinţă de sine. Trăiesc fericiti, dar fericirea lor este inconştientă. De aceea, ei trebuie mai întăi să piardă această fericire, să devină civilizaţi, educaţi, învăţaţi, să capete o culturî, o civilizaţie, o religie, să îşi piardă întreaga spontaneitate, să uite complet de esenţa lor, pentru ca, într-o bună zi, să reinceapă să-şi aminteascã de toate acestea. Acest lucru este inevitabil.
Asta este ceea ce se întamplă astăzi cu lumea, iar efectele sunt atat de profunde deoarece este pentru prima oara cand umanitatea a devenit cu adevarat civilizata.
Cu cat o tara este mai civilizata, cu atat mai puternica este senzatia de gol. Tarile inapoiate nu cunosc inca aceasta senzatie. Nu a sosit inca timpul pentru ele. Pentru a avea aceasta senzatie de gol interior, de lipsa de semnificatie, de absurd, omul trebuie sa devina mai intai foarte civilizat.
De aceea, eu sustin intru totul stiinta, caci aceasta ajuta la aruncarea pestelui pe mal. Cand se va trezi pe malul fierbinte, pestelui i se va face sete. Inainte nu i-a fost niciodata sete. Pentru prima oara in viata lui, el va simti lipsa oceanului care il inconjura, raceala lui, apa datatoare de viata. Isi va da seama ca moare.
Aceasta este situatia in care se afla astazi omul civilizat, omul educat: el simte ca moare. Aceasta senzatie il ingrijoreaza foarte tare. El doreste sa afle ce este de facut, cum poate intra din nou in oceanul vietii.

Osho


El vine de la persona, care înseamnă mască.“… oricum, chiar şi psihologia modernă consideră că personalitatea (anumite trăsături de personalitate) se creează/formează în timpul vieţii (copil/tânăr fiind) datorită procesului educaţional.

Adevarata dumneavoastră faţă este esenţa dumneavoastră.“… îmi place că Osho foloseşte acelaşi termen: “esentă” ca şi Gurdjieff. Am scris despre ceea ce spune Gurdjieff despre personalitate şi esenţă aici.

Până să fie prins şi aruncat pe mal, el nu s-a gândit nici o clipă la mare“… ceva de genul ăsta mi se întâmplă mie acum, în anul 2010. Până la “accidentul” din ianuarie, ştiam că este bine să ai ca punct de sprijin în viaţă doar infinitatea, dar nu prea practicam această idee decât în faze relativ incerte ale vieţii. Din ianuarie trăiesc “consultând” infinitatea chiar şi în cele mai obişnuite evenimente ale vieţii.

05.09.10

Comentarii, sugestii, propuneri la jocul dtris

Posted in Java at 5:39 am by rast

Jocul 2Dtris (fisierele jar si jad) pot fi download-ate de aici, o pagina care încearcă să explice acest joc.

În acest post se pot face comentarii, sugestii, propuneri.

05.04.10

Osho – Iluminarea – natura lucrurilor

Posted in Succesul at 8:45 am by rast

Citat:

“Iluminarea este însăşi natura lucrurilor. Nimani nu recunoaşte însă acest lucru. Dimpotrivă, oamenii au fost induşi ăn eroare, spunându-li- se că scopul suprem este mai presus de natură. I s-a dat chiar ăi un nume frumos: “supra-natură” . Iar oamenii au crezut această poveste frumoasă, dintr-un motiv foarte simplu:
Natura lucrurilor este chiar acolo unde te afli. Ea nu este o provocare, ceva fascinant, şi nu îţi cere să dovedeşti nimic. Nu se află undeva pe o stea îndepărtată. Mintea şi-ar dori o sarcină foarte dificilă, aproape imposibilă dacă s-ar putea. Nu poăi fi cineva special decât dacă ai atins imposibilul.
Iluminarea nu este un talent. Un om iluminat nu este ca un artist înăscut, ca un pictor sau ca un muzician – acestea sunt talente.
Iluminarea este pur ăi simplu sursa vieţii fiecărei persoane. Nu trebuie nici măcar să ieăi afară din casă ca să o cauţi.
Iluminarea nu înseamnă altceva decât realizarea faptului că “Sunt ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fiu. Nu am fost niciodată şi nu voi putea fi niciodată altcineva.”
Această definiţie a naturii arată că nimeni nu îşi poate transcende natura. Poţi să faci efortul de a o depăşi, creând astfel tot felul de suferinţe, de angoase, dar nu o poţi transcende.
Ea este una cu tine.
Cum ai putea să ieşi în afara ta? Ea este însăşi sursa vieţii tale, însăşi existenţa ta. Oriunde te-ai duce, vei ramâne una cu ea.
Au fost oameni a căror primă experienţă de sine a constat într-un imens hohot de râs. Ei şi-au dat seama de absurditatea eforturilor lor de până atunci, când nu încercau altceva decât să fie ei inşişi! Este imposibil să încerci sa fii tu insuţi, de vreme ce eşti deja.”

Osho – Cartea despre ego


“Iluminarea este însăşi natura lucrurilor”… Da! Adică, mama natura ne-a creat pe noi oamenii să trăim în acea stare pe care actual o numim “iluminare“, şi căruia îi atribuim un iz de miraculos. Oamenii/omenirea a fost creată să trăiască în acea stare (aşa-zis-ul rai pe Pământ), prin involuţie, omul a uitat de starea lui naturală… a decăzut aşa de mult încât atribuie stării naturale un iz de basm, greu de atins, destinat doar aleşilor. Chiar termenul “iluminare” este cam forţat ales, ar fi trebuit un termen gen “întoarcere”, “întoarcere la viaţa naturală”, “re-integrare în natural”…

“Nu poăi fi cineva special decât dacă ai atins imposibilul”… fiecare om îşi doreşte să fie cineva special, vrea să iasă în evidenţă, să atragă atenţia asupra sa. Din acest motiv au apărut comportamente dereglate, din dorinţa de a fi altfel. Din cauza acestei dorinţe, de a atrage atenţia, oamenii nu-şi mai pun problema dacă ceea ce fac (sau cum se comportă) este “sesizat” în bine sau rău, de cei din jur. Să dau un exemplu pe care-l văd deseori în autobuzul cu care fac naveta la servici. Este o profesoară, trecută de 50 de ani, şi care poartă o pălărie cu un trandafir mare, roşu, pe ea. Pălăria este faină, trandafirul la fel, dar se potriveşte cu faţa ei ridată, ca nuca în perete. Ar sta bine la o tipă de 30-35 ani, fără riduri pe obraji şi frunte. Unde dai şi unde crapă :) !

“… Nu trebuie nici măcar să ieăi afară din casă ca să o cauţi.”… Pentru omul normal al zilelor noastre această expresie este un exemplu de “izolare”. Se spune/spunea că: sunt 3 mijloace de a cunoaşte:

  • a citi
  • a călători
  • a vorbi

aş mai adăuga :) , de ultimă oră

  • a Google-iza

Odată intrat în contact cu sinele tău divin (voce interioară sau voce a inimii sau altă denumire), adevărata cunoaştere “se va revărsa asupra ta” doar făcând linişte în mintea ta şi punându-ţi diferite întrebări. Cunoaşterea care o obţii prin cele 3 mijloace (citit, călătorii, vorbit) poate fi mincinoasă sau inutilă. Vocea interioară nu minte, iar dacă îi pui o întrebare inutilă, nu-ţi răspunde… dându-ţi un semnal că eşti pe un drum greşit.

05.01.10

Tetris transformat – Dtris

Posted in Java at 3:40 am by rast

Nu! Acest post nu este spre a mă lăuda :) ! Este primul post care încearcă să descrie jocul pe telefoane mobile la care am început să lucrez. Prezint mai jos o poză:

tetris

Am început de la acel joc de Tetris, Open Source, găsit pe Internet. M-am gândit să refolosesc acele piese deja desenate. Neuronii mei obosiţi mi-au dat soluţia, dându-mi ideea de a face un joc… în care să se completeze un pătrat, nu o linie, ca la Tetris.

La Tetris, piesele “cad de sus”, cu o viteză prestabilită. La jocul Dtris ( :) Domnului să ne rugăm… să facă din Dtris un brand ca Tetris :) ), piesele apar prin mijlocul tablei (pătratului) şi pot fi mutate LEFT, RIGHT, UP, DOWN şi apoi aşezate (cu tasta OK/FIRE). A apărut şi o problemă: cum fac rotaţia piesei. La Tetris rotaţia se face cu tasta UP, la Dtris UP-ul este folosit pentru a muta piesa mai sus. A trebuit să aloc altă tastă pentru rotaţie. Am ales tasta numerică “1″ a telefonului. Deci press “1″ to rotate :) .

Am început… mi-au venit şi alte idei: voi face jocul în mai multe variante. Deocamdată lucrez la varianta simple, în care se cer completate tot linii (nu întregul pătrat) sau coloane. În desenul de mai sus am completat coloana 1, din stânga. Chiar ieri am lucrat la procedura de alocare a unui punctaj/scor pentru liniile sau coloanele complete. Am realizat procedura de alocare a punctajului, dar nu am făcut/programat procedura ce “şterge” linia/coloana completată.

Teoretic, aş putea spune că această variantă de Dtris simple, este un fel de Tetris pe 4 poziţii DOWN (Tetris clasic), UP, LEFT, RIGHT.

Probabil chiar şi această variantă de Dtris simple, va avea 2 variante:

  • piesa nouă apare pe suprafaţa pătratului şi se poate muta doar prin spaţiile libere rămase de la celelalte piese
  • piesa nouă apare undeva, înafara pătratului şi se poate muta oriunde, “pe deasupra” pieselor deja puse.

Deja am un dubiu: ce impact poate avea un joc cu aşa multe variante?