Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for January, 2010

01.31.10

Osho – moarte firească

Posted in Citate Osho at 1:32 am by rast

Iată ce spune Osho despre moarte:

” Fiinţele trebuie sa traiasca o viaţă naturaă pentru a ajunge la o moarte firească. Moartea care se întimplă firesc reprezintă culminarea unei vieţi trăite în chip firesc, fără nici o inhibiţie, în absenţa oricărei stări depresive. O viaţă ca aceea a animalelor, păsărilor şi copacilor, fără nici o  discontinuitate; o viaţă trăita liber, care îi permite naturii să se reverse prin intermediul ei, fără nici o opoziţie, ca şi cum voi aţi fi absenţi, iar viaţa s-ar
mişca de la sine. Nu voi sunteţi cei care trăiţi viaţa; mai degrabă viaţa va trăieşte pe voi; voi vă aflaţi undeva în umbră. In acest caz, punctul culminant al acestei vieţi va fi o moarte firească. Moartea va fi o reflectare a acestui punct culminant, crescendo-ul întregii voastre vieţi. Ea este, într-o formă condensată, tot ceea ce aţi trăit. Foarte puţini oameni au murit însă în mod firesc, deoarece foarte puţini au trăit în chip firesc.

Ne este teamă de moarte, deoarece ştim că vom muri şi nu vrem ca acest lucru să se întâmple. Dorim să rămânem cu iluziile noastre; dorim să trăim într-o stare în care să putem spune: “toţi ceilalţi vor muri, însă nu şi eu.” Această iluzie este omniprezentă: “Eu nu voi muri.” Moartea este un subiect tabu. Oamenilor le este teamă să discute despre ea, deoarece le aminteşte de propria lor moarte. Ei sunt preocupaţi de viaţa de zi cu zi; apropierea morţii este iminentă, şi ca urmare apare dorinţa de a se refugia în activităţile lor. Acestea sunt ca o perdea: nu, nu vor muri, în nici un caz nu vor muri, cel puţin nu acum, poate mai târziu. “O să vedem noi, atunci când se va întâmpla.” Dacă acceptaţi viaţa în totalitate, aţi acceptat şi moartea; ea este doar o odihnă. Aţi lucrat toată ziua; nu doriţi oare să vă odihniţi? Somnul vă reconfortează, vă pune din nou în forma. Întreaga oboseală dispare, sunteţi din nou proaspeţi. Moartea realizează acelaşi lucru, la un nivel mai profund. Ea schimbă acest corp cu un altul, deoarece corpul pe care îl aveti nu mai poate fi înviorat de un somn obişnuit – a îmbătrânit. Se impune o schimbare
mai importantă; este nevoie de un corp nou. Energia voastră vitală are nevoie de o nouă formă. Moartea este doar un somn care vă ajută să treceţi mai uşor într-o nouă formă. ”


“Nu voi sunteţi cei care trăiţi viaţa; mai degrabă viaţa va trăieşte pe voi; voi vă aflaţi undeva în umbră.”… este un alt mod de a spune că trăieşti “cu inima”, ascultând de vocea interioară, ascultând de inteligenţa emoţională, de indicaţiile oferite de emoţii.

Este o viaţă în care trebuie să faci abstracţie de educaţia primită, de valorile sociale ale comunităţii din care trăieşti. Nu este uşor. Fac acesst lucru de ani buni… numai cei din nevăzut mă agreează şi-mi dau ajutor.

01.29.10

Non-dualitate, adevăr al creaţiei

Posted in Adevărul at 12:56 am by rast

Am o părere bună despre mine Ş= ! Se pare că am trecut de dualitate!

În ultimii doi ani am avut o viaţă foarte nasoală, am avut colegi de servici cu obiceiuri foarte deranjante. Simţeam că trebuie să mă concentrez, să nu-i mai judec şi să încerc să-i înţeleg. M-am pus în locul lor! Ce am constatat?

Oamenii au probleme (nu mai mari sau mai mici)! Nu poţi compara problemele unuia cu probleme altuia. Nu problemele sunt importante, ci modul de percepere a lor. De exemplu:

sunt divorţat de 10 ani, am o viaţă socială foarte retrasă. Mulţi din cei ce mă cunosc, consideră lipsa unei partenere de discuţii foarte nasoală. Mule persoane au stări de singurătate din cauza unui pertener de viaţă. Eu nu am astfel de stări. Lipsa unei partenere de… nu mă deranjează deloc. Nu (mai) simt nevoia să discut cu cineva. Da! Multe persoane simt nevoia unui partener de discuţii, pentru a se “descărca”, pentru a-şi împărtăşi gândurile. Şi eu am fost aşa. Dar nu mai sunt. Infinitatea a devenit un suplinitor fidel al unui partener de viaţă.

Consideram un lucru rău să fluieri în birou, sau să râgâi sau să cânţi sau să tropăi… Am analizat foarte atent astfel de persoane, cu manifestări considerate nesimţite/neruşinate. Îi înţeleg: este modul lor de a se apăra împotriva problemelor ce le au! Nu mai judec aceste manifestări. Îi compătimesc pe astfel de oameni.

Alte evenimente din viaţă…

De multe ori îmi trece autobuzul cu care fac naveta le locul de muncă, pe sub mustaţă… în sensul că, cum ajung la 20 metri de staţie, deja pleacă. Trebuie să mai aştept, pe următorul. Nu mă mai enervez. Aşa a fost să fie! Ăsta este mersul lucrurilor!

Am transcens dualitatea dându-mi seama că TOTUL este ghidat din acel plan paralel, numit de Castaneda/ don Juan: “cealaltă realitate“.

Teoriile filozofice moderne greşesc: nu noi decidem ce este bun sau rău pentru noi. Jocul vieţii este ghidat din cealaltă realitate, acolo se decide drumul nostru, viaţa noastră, întâmplările din viaţă, momentul când ni se arată o oportunitate, etc.

În cealaltă realitate nu există bine şi rău, frumos şi urât. Totul este determinat de anumiţi factori.

Noi oamenii am decis caŞ

  • ninsoarea să fie considerată frumoasă, şi
  • ploaia să fie considerată urâtă.

Aşa am fost educaţi. Aşa am învăţt că este.

De ce nu am învăţat invers? Staţi şi gândiţi-vă: de ce X este frumos, iar Y este urât. Nu! Nu e X frumos! Ne place nouă. Poate lui Z îi place de Y.

Era o vreme când se considera că femeile frumoase sunt cu pielea albă şi grase. Acuma se consideră frumuseţi, femeile bronzate şi slabe. Este vorba de moduri de percepere şi tradiţii/educaţie.

01.27.10

Aryana Havah – adevăr şi minciună

Posted in Dezvoltare personală at 2:34 am by rast

Iată iarăşi o idee ce poate fi comparată cu o idee spusă de Castaneda

“A: Rămân totuşi la părerea mea. Este important să ai un sprijin, să ai unde găsi explicaţii, să ai pe cine să întrebi!

D: Asta datorită faptului că omul este obişnuit ca ideile altora să fie cele bune. Este programat să fie aşa! Noi am fost învăţaţi să acceptăm ideile altora şi să ni le însuşim ca fiind corecte. De ce trebuie să căutăm Adevărul în exteriorul nostru când el se află în interior? Dacă tu auzi la televizor o
informaţie, sufletul tău îţi spune exact dacă este corectă sau nu. Daca tu simţi că nu este adevărat, dar totuşi te uiţi la explicaţiile celor ce au lansat-o, atunci mintea ta va reuşi să te facă să vezi Adevăr în minciună. Dar nu este corect! Sufletul tău ştia exact şi ţi-a dat răspunsul. De ce trebuie să îţi verificicredinţa?”


“De ce trebuie să căutăm Adevărul în exteriorul nostru când el se află în interior”… în filozofia orientală este o vorbă “un înţelept nu trebuie să iasă din casă!”. Da! Atâta vreme cât ai inima deschisă (percepi vocea interioară) nu trebuie nici să citeşti, nici săcălătoreşti pentru a întâlni oameni cu care să discuţi. Poţi percepe intuitiv anumite aspecte ale vieţii, care te pot influienţa în mod direct.

Celelalte lucruri, la ce-ţi folosesc… la ce îţi foloseşte informaţia că la Mircurea Ciuc au fost -28 o Celsius???

01.21.10

Pilot automat

Posted in Sănătate at 11:35 pm by rast

Apropo de cele ce mi s-au întâmplat la început de an… 31 grade, etc.

Zilele de spitalizare sunt destul de… “fără stres”, cu mult timp liber. M-am gândit mult la ceea ce mi s-a întâmplat… secerat brusc de o stare foarte grea. M-am întrebat de ce?… ce s-a întâmplat?… sunt chiar aşa bolnav?

Vocea interioară îmi spune ceva incredibil: s-a distrus pilotul automat!

Orice om are un “pilot automat”! Oricui i s-a întâmplat… să meargă pe undeva şi să nici nu-şi dea seama când a ajuns. Nu a conştientizat drumul parcurs. A ajuns la destinaţie, parcă condus de cineva.

Da! Creierul umn dispune de un “pilot automat”! Omul este foarte concentrat la dialogul interior iar informaţiile primite din exterior, prin intermediul organelor de simţ, nu mai sunt “procesate” conştient, ci de un “pilot automat“.

Încă de prin 2004 vocea interioară “m-a prevenit” că pilotul automat trebuie distrus. Se pare că viaţa naturală, aşa cum ne-a creat mama natura… sau Dumnezeu, nu are pilot automat.

Distrugerea pilotului automat este etapa următoare a puterii prezentului, de care vorbeşte şi Eckhart Tolle! Dezvoltând foarte, foarte mult puterea prezentului, adică să fii clipă de clipă conştient de ceea ce faci (conştientizând orice gest, vorbă sau pas pe stradă/trotuar, fără a mai apela la pilotul automat), vine şi momentul în care pilotul automat se distruge… organismul nu mai are nevoie de el!!!

Am şi o oarecare confirmare medicală. Înainte de externare mi s-a făcut o tomografie cerebrală… s-a scanat creierul şi s-au făcut un fel de radiografii. rezultatul spune că am pe creier nişte formaţiuni calcifiate – oare nu or fi formaţiunile ce controlează pilotul automat?

Viaţa fără pilot automat este foarte interesantă, devii conştient de toate frumuseţile, dar şi de toate nebuniile vieţii cotidiene/sociale. Nu pot spune că este un avantaj. Conştientizezi viaţi artificială în care suntem obligaţi să trăim, fiind învăţaţi să o considerăm normală… iar anumite abateri de la regulile articiale ale societăţii actuale, să le considerăm anormalităţi, demne de condamnări şi violenţe.

Filmul Avatar – comunitate spirituală

Posted in Dezvoltare personală, Inteligenţă emoţională at 7:28 am by rast

Am vazut filmul Avatar. Excelent fil! Aduce în atenţia oamenilor beneficiile unui mod de viaţă natural, în comuniune cu natura. Să simţi (inteligenţă emoţională) animalele, copacii, florile… totul din jurul tău.

Pe lângă beneficiile unei vieţi naturale, scoate în evidenţă violenţa oamenilor de rând, aceia care trăiesc doar pentru bani acumulări materiale, neglijând valorile puse la dispoziţie de natură, de planeta pe care locuim.

Sunt oameni (singulari sau în comunităţi) care s-au retras din societate, căutând un regim de viaţă cât mai apropiat de natură (oi fi unul din ei :) ?). Exact ca în film, aceştia au atras atenţia şi dezaprobarea celorlalţi oameni… care mai apoi au început manifestări de violenţă (Osho este un caz).

Comunităţi spirituale au mai fost (ashram-urile indiene sunt protejate chiar de autorităţi, fiind reprezentanţi ai religiei oficiale – comunitatea înfiinţată de Gurdjieff a fost “mascată” de o şcoală pentru sănătate şi filozofie… autorităţile nu aveau motive să se opună… nu promova în mod direct, un regim de viaţă apropiat de natură sau lte valori sociale – şcoala lui Gurdjieff integra omul în mediul social al societăţii moderne).

Ideea de a înfiinţa o comunitate, cu activităţispirituale, am avut-o şi eu… şi încă de mai multe ori, în diferite împrejurări. Am avut aceste idei (de a înfiinţa ug grup de practicieni cu preocupări spirituale) la modul raţional. Nu am simţit niciodată să fac aşa ceva. Au fost doar gânduri ale minţii mele!

În ziua de azi, cu un aşa sistem social, o comunitate cu activităţi spirituale ar fi binevenită.

01.20.10

Moarte şi destin

Posted in Sănătate at 12:04 am by rast

Nu! Nu am murit! Am scăpat şi de data asta!

P 4 ianuarie dimineaţa ambulanţa m-a purtat spre camera de urgenţe al spitalului SF. Spiridon din Iaşi. Am avut “cazare” şi mâncare gratis vreo 15 zile. M-am întors Am dat pijamaua jos abia ieri la amiază. De azi intru în viaţa cotidiană, fără a mai servi cele douî perfuzii zilnice :) !

Tura asta a fost mai nasol: mi-am pierdut conştiinţa vreo 2 zile… nu-mi aduc aminte nik din ce s-a întâmplat. Au urmat vreo 5-6 zile de o oarecare confuzie, dar îmi aduc aminte :) ! De vreo săptămână funcţionez:

  • psihic – la parametri normali
  • fizic – mai am de recuperat

Nu-mi explic fenomenul… dar în acele zile îmi răsunau în cap cuvintele scrise de domnul Pavel Coruţ într-o carte

“luptă om din neamul oamenilor” – adică nu din neamul reptilienilor…

Ideea era să lupţi pentru a mai respira ceva O2!

Am avut timp să cuget, să fac bilanţuri, evaluări şi planuri de viitor! Sunt curios când va fi următoarea întâlnire cu “dama cu coasa“.

Dacă gagica nu m-a secerat definitiv înseamnă că mai am câte ceva de făcut pe aici. Simt că nu trebuie să ard gazu’ de pomană. Mai am de trecut prin nişte intersecţii karmice. Se pare că barza , când m-a paraşutat pe aceste plaiuri mioritice, mi-a înscris în registrul vieţii un destin ce trebuie îndeplinit! Dacă nu mă fac băiat serios şi lupt pentru el, destinul… va trebui să mai rămân pe-aici… în realitatea asta plină de criză, nervi, scuipaţi şi secreţii nazale + câini şi pisici bagaboande.

Tura asta nu aş mai numi-o “moarte clinică“… nu am văzut nici o luminiţă, nici un îngeraş cu aripioare… am avut doar gânduri şi idei interesante.

Am încercat să o iau de la capăt! Să desluşesc cauza care m-a adus aici. Nu am găsit decât 2 ipoteze… suficient de ciudate şi interesante (să nu SF-istice) să trec drept nebun pentru eventualele comentarii.

Aparatu medical nu şi-a exprimat părerea nici pe biletu de externare, despre cauze. Cert este că ăn ziua de 4 ianuarie, ceasul a continuam să bată în anatomia mea la 31 de grade. Diagnostic: hipotermie. Cred c-a fost mai mult… o încercare de evadare din lumea asta nebună, nebună, nebună!

“N-am scăpare nici în moarte,

fiindcă porţile-s închise”

M-am gândit şi la destin… apropo de planuri viitoare! Mă îndrept din ce în ce mai mult spre webmaster.

Planuri am… să vedem şi rezultatele!