Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for October, 2009

10.30.09

Dezvoltare personală – frica de moarte

Posted in Viata at 5:41 am by rast

Îmi aduc aminte ca şi cum ar fi fost ieri… au fost evenimente care m-au transformat profund.

În 1991, după o scurta practică yoghină, luând contact cu filozofia de viaţă orientală, am ănceput să citesc diferite traduceri ale diferitor texte orientale. Am interpretat greşit unele idei şi am avut o stare psihică auto-indusă foarte asemănătoare cu “moartea clinică“. Printr-o conjunctură de evenimente am reuşit să revin la viaţa cotidiana fără intervenşie medicală.

Dar nu despre aceste experienţe voiam să scriu, ci despre urmările lor: revenisem la viaţa cotidiana, dar trăiam altfel. Aş putea remarca două diferenţe mari între viaţa mea şi viaţa unui om obişnuit:

  • lipsa sentimentelor – o viata emotionala restransa
  • lipsa fricii de moarte

Despre frica de moarte vreau să vorbesc. Am trăit cu ea vreo 22 de ani şi fără ea vreo 18. Aş putea concluziona: se merită făcute eforturi pentru a scăpa de acest sentiment de frică de moarte. Orice persoană, pe cont propriu, ca punct distinct al dezvoltării personale, ar fi bine să-si găsească propriul drum (propria metodă) de a scapa de frica de moarte. Sunt foarte multe cărţi, scrise de medici ce au cercetat posibilitatea unei vieţi dincolo de moarte, ce aduc argumente ale existenţei unei vieţi, chiar mai bune, după “părăsirea trupului de lut”.

Frica de moarte nu este “un dat ancestral”, un sentiment nativ al omului. Ea este dobândita, în straturile cele mai subtile ale subconştientului, după o anumită perioadă de educaţie – prin însuşirea valorilor acestei societăţi “în care am făcut ochi”.

Sunt de acord cu ideea oamenilor optimişti, că nu are rost să ne gândim la moarte atâta vreme cât suntem în viaţă şi suntem sănătoşi dar, monitorizând acest blog, am observat că multă lume a început să caute pe Google, ca cuvânt cheie “frica de moarte”.

Această perioadă de criză (la toate nivele societăţii) împinge pe mulţi oameni în faţa unor stări psihice foarte disconfortante: depresie, inutilitate etc. Pentru “a lupta” cu aceste stări psihice, tot mai frecvent întâlnite, trebuie “tăiat răul de la rădăcină”, iar rădăcina este frica de moarte.

Am trăit (trăiesc şi în prezent… şi probabil voi mai trăişi în viitor :) ) ani mulţi, fără frica de moarte. E graşit spus “aşa ne-a creat Dumnezeu”. Observaţi copiii, ăia mici care nu au început un process intens de educaţie… nu au frică de moarte. Ei trăiesc, se joacă, fără a le fi frică că ceva din jurul lor ar putea fi dăunător sănătăţii sau vieţii lor.

Folosind medicamentele alopate, în cazuri de depresie, este ca atunci când vrem să tăiem un copac, de pe un teren pe care vrem să plantam flori, şi începem să tăiem câte o creangă care ni se pare mai umbroasă. NU! Dacă ne apropiem cu toporul sau fierăstrăul, de rădăcinile copacului… acesta nu va mai face umbrî deloc florilor.

Frica de moarte este “rădăcina”, dar nu “unicul” impediment în calea combaterii stărilor psihice ne-benefice.

10.27.09

Motoare de căutare – google-ul nostru, cel de toate zilele!

Posted in JavaScript, Succesul at 3:02 am by rast

Aceste vremuri de criză/schimbări “mă treg după ele”… în sensul că trebuie să mă schimb şi eu… să-mi modific, în oarecare măsură, atitudinea de viaţă şi unele preocupări/obiceiuri.

Cu oarece “mândrie personală“, cu mai mult de 1 an în urmă, am adăugat în sidebar-ul blog-ului (aici de faţă) secţiunea “cu ce mă ocup” – care conţine anumite proiecte personale. Proporţional cu mândria alocată :) , am alocat şi o doză de indiferenţă. Proiectele prezentate în acele link-uri, fiind aproape abandonate.

Schimbările sociale ale acestor timpuri friguroase, m-au făcut să reiau ideile proiectelor, începând o muncă mai motivată asupra lor.

Din aceste puncte de vedere, mi-am pus problema unei căutări într-un site web. Blog-urile au, din start, o astfel de căutare, ce apare în sidebar, şi face o căutare în baza de date a post-urilor blog-ului. Este deci o căutare într-o bază de date. Dar dacă site-ul nu este dinamic, ci foloseşte pagini *.HTML statice?

Motiv pentru care am încercat să folosesc ajutorului prietenului omului Google (da!, în aceste timpuri “prietenul omului” nu mai este tradiţionalul câine… cu credinţa lui cu tot :) , ci Google).

Ce a ieşit se poate vedea aici. Ceea ce se vede este suficient de complicat pentru a merita comentarii. Nu comentez nik, nu am ales interfaţa cea mai simplă… sunt în teste. Dar voiam să-l bârfesc pe Google, din alt punct de vedere, a ceea ce nu se vede… de vizitatorul ne IT-ist al paginii.

Acea mini-aplicaţie de căutare este rezultatul înserării în pagunaweb a unui script JavaScript, pe care Google îl pune automat la dispoziţia celui ce îi formulează o cerere de mini-alicaţie de căutare.

Ei bine, acel scurt cod HTML, ce înserează un script (scris de însăşi Google :) , prin reprezentanţii lui – programatorii), nu este valid W3C… chiar dacă funcţionează, îi lipseşte un atribut.

Da! Ştiu, important este să funcţioneze! Dar, totuşi, nu este vorba de firma lui Grigore din deal, care nu respectă nişte standarde/regulamente. Băieţii ăia de la W3C sunt declaraţi oficial, grupul de standardizare al tehnologiilor web.

W3C este unu’ pe toată Terra, Internet-ul este doar unul pe Terra… Google nu este chiar unica firmă, dar este una dintre cele mai mari… şi nu respectă standardele. Este o atitudine foarte interesantă! Este ştiut că marele MicroSoft nu prea respectă standardele, făcându-şi propriile reguki… a început şi Google???

10.24.09

Offline vs. online – bani pe net

Posted in Succesul at 2:05 am by rast

Un articol interesant realist, aici. Articolul se referă la întreprinzători, eu nu am experienţă de lucru cu întreprinzători, ci cu salariaţi obişnuiţi, dar şi aceştia au aceleaşi probleme de înţelegere.

Chiar şi eu, care mă plimb online de ani de zile, am scris chiar şi articole despre tehnologii Internet (TCP/IP), îmi vine greu să pricep anumite lucruri. De exemplu, in aceste zile de octombrie în încălzire, îmi pun mintea pe bigudiuri pentru a descifra cum se pot face bani pe Internet prin intermediul Internet-ului.

Unele modalităţi le-am priceput mai demult: de exemplu reclamele link-urile alea puse de Google, la anutite site-uri. Câştigă şi Google, câştigi şi tu.

M-am bunghit şi cu tehnologia de marketing afiliat, am “pricipit” şi termenul de rata de conversie, dar se pare că mai sunt şi alte metode de a face bani din Internet.

Multă lume face bani din blog-ing. Am citit, pe ici – pe colo, cum se pot câştiga bani prin intermediul unui blog. M-am prins! Blog-ul de faţă, nu are aşa de mulţi vizitatori încât să-mi aducă ceva câştiguri… dar sunt curios de tehnologie. Mai mult mă interesează tehnologia/metoda, decât banii – asta, în aceste timpuri de octombrie 2009, cu aceste vremuri de criză… cine ştie. Sper să nu fiu nevoit să mă re-calific şi să încep să-mi câştig existenţa din online.

Din offline, slabe şanse de supravieţuire. Am testat mediul offline şi am văzut pe viu, ce posibilităţi am. Rămâne să testez mediul online. Deja mă duce gândul să încerc să câştig ceva bani cu blog-ul de faţă, măcar de curiozitate de tehnici. Pentru aceasta ar trebui făcute şi modificări în thema blog-ului… pentru a-l optimiza SEO – pentru motoarele de căutare…

Ar putea fi şi o provocare a mea ca programator. Multe persoane (cu cunoştinţee de PHP) au realizat theme WordPress, bazându-se mai mult pe principii de web design (theme frumoase, aspectuase, colorate). Aş lua o “coloratură” de asta, îi schimb numele… ceva nuanţe pe ici – pe colo, şi o optimizez din punct de vedere SEO/SEM. Fac şi eu o themă WordPress…

10.21.09

Colegii mei de muncă/birou – identificarea

Posted in Dezvoltare personală at 4:15 am by rast

Da! Încep să-mi bârfesc şi actualii colegi de birou :) ! Dacă la serviciul de dinainte aveam doi colegi mai mici ca mine (23 şi 25 de ani), acuma mă confrunt cu 4 colegi, dintre care o femeie, toţi peste 45 de ani… colega având chiar 50 – împliniţi prin mai, anul ăsta 2009 (am halit şi o bomboană cu prilejul schimbării prefix-ului m’neaei).

Nimic nu este întâmplător în viaţa noastră! Citise din cărţi ideea lui Gurdjieff, că problema umană este “identificarea“. Memorasem ideea, dar nu o înţelegeam. Colegii mei de birou “mi-au deschis ochii” :( , făcându-mă să înţeleg acest proces de identificare al omului.

Evenimentele politice actuale + meciurile de fotbal (3 colegi ce urmăresc sticla aia colorată :) de-i spune TV, când 20+2 de oameni fugăresc o sărmană minge, iar când o ajung o lovesc cu piciorul) duc la ample dezbateri între ei.

Prin intonaţiile vocilor lor când îşi expun părerile şi/sau criticile – mai rar aprecierile – am înţeles ceea ce Gurdjieff numea identificare. Aşa’s de implicaţi emoţional, că mă tem să nu uite să respire… că eu respiraţie artificială (eventual gură la gură) – în caz de urgenţă – nu le fac :) !

Dacă îi compar cu mine, cu starea de nepăsare care o am faţă de fotbalişti şi politicieni, îmi dau seama că-şi consumă inutil energii psihice.

Sportul cu balonul rotund îmi este total indiferent. Problematicile ţării nu-mi sunt indiferente. Mă interesează prezentul şi viitorul acestui spaţiu mioritic, cu reţeau lui hidrografică cu tot. Dar nu mă interesează bârfele politice. Mă interesează mersul ţării, nu hoţii ce se laudă că o conduc. DA! Nu fac parte dintre cei care cred că guvernul şi parlamentul conduce ţara asta… şi celelalte. Adevăraţii conducători stau în umbră… au cumpărat mintea, sufletul şi puterea de decizie a unor frumos-vorbitori pe sticla mai sus menţionată sau hârtia zilnic tipărită de cotidianele mass-media.

Citiţi aici o poveste faină! Eu o să-mi permit să fac o sinteză scurtă, apropo de întreaga mea viaţă şi dez-interesul meu pentru politicieni şi purtătorii de adidaşi cu crampoane, două reprize a 45 minute.

Am stat îndelung (şi mai stau) de vorbă cu mine însumi, încercând să identific şi să elimin din viaţa mea lucrurile care:

  • nu sunt adevărate
  • nu sunt bune
  • nu sunt utile

Cu ce mă ajută pe mine – utilitate – să mă uit pe sticlă şi să urmăresc cum băieţii ăia cu muşchi la gambe lovesc biata minge rotundă.

Băteţi-mă, tăiaţi-mă cu lama, nu-mi daţi apă pentru ness… nu cred că România este condusă de aleşii noştri. Ei sunt simple marionele ce “fac jocurile” celor cei plătesc mituiesc.

Să nu credeţi că am rămas fără preocupări în porcăria asta de viaţă viaţa asta de kkt doi lei (juma de euro, ce mai :) ). În aceste zile de criză, îmi nenorocesc obosiţii mei neuroni cu probleme ce au le consider

  • adevărate
  • bune
  • utile

şi încerc să le sistematizez într-un site:

http://sanatate.programaredinpasiune.ro

prăşesc la site-ul ăsta de-mi bubuie mintea obosită de atâta HTML, CSS, XML, JavaScript şi marketing afiliat.

10.20.09

Dinţi albi sau sănătoşi

Posted in Sănătate at 1:35 am by rast

Nu-s sărit de pe fix :) ! Am avut o educaţie ca toată lumea, că este bine să te speli pe dinţi cu pasta şi periuţa. Pe lângă frumuseţea albului dinţilor cică este şi sănătos.

Unii spun că nu este chiar aşa, un articol interesant aici, mai sunt şi alte surse.

Nu vreau să promovez ideea de nocivitate a fluorului. Îmi pun doar o simplă întrebare: de ce dinţii albi sunt consideraţi frumoşi, ci nu cei galbeni?

Vorbeam odată (prin 2004) cu o persoană ceva mai ciudată, având parte de o educaţie mai deosebită – mai de la ţară. Persoana avea vreo 50 de ani şi nişte dinţi galbeni, dar foarte sănătoşi şi puternici.

Nu vreau să promovez nici culoarea galbenă… îmi pun doar unele întrebări.

Ar fi interesante nişte statistici medicale despre sănătatea dinţilor, observând de-a lungul anilor, diverse comunităţi de oamenii, cu diverse obiceiuri şi preferinţe de frumuseţe.

Noi, oamenii sec XX şi XXI am fost învăţaţi de albul este frumos şi “pică bine”, fiind un simbol al purităţii. Dar dacă prin alte secole XV sau IX, galbenul (sau verdele) era considerată culoarea purităţii.

Despre culoarea şi sănătatea dinţilor nu am o experienţă personală, nu pot vorbi “în cunoştinţă de cauză”, iar cu părerea nu vreau să-mi dau. Doar îmi pun nişte întrebări.

10.18.09

Marketing online – explicaţii – rast

Posted in Succesul at 6:01 am by rast

Da! La căutarea după cuvântul cheie “rast“, Google aduce acest blog pe primul loc :) , declasează celelalte site-uri care au scris despre comuna rast, din sudul ţării. Dar acesta nu este “meritul” meu! Pe blog nu fac marketing online! Pentru a face marketing pe un site (blog sau alt site) este nevoie de o optimizare “k lumea” :) a tuturor paginilor, din toate punctele de vedere.

Un site are două părţi:

  • partea ce o vede orice vizitator
  • partea ce o vede doar un specialist în creeare pagini web (să-l numim webmaster – unii îl numesc webmeşter :) – cică asta ar fi treducerea în româneşte a englezescului webmaster :) ) – aici e buba cu “notele mari” obţinute în marketingul online

Orice platformă de blog (WordPress, Textpattern, Dotclear etc.) sau CMS (Joomla, Drupal etc.) nu este optimizată foarte riguros ca SERP (Search Engine Results Page).

Îmi voi etala arăta cunoştinţele de SERP :) pe alte site-uri, realizate integral de mine. În acest moment site-urile de care vorbesc sunt în construcţie, din acest motiv nu le dau adresa în mod public. În momentul în care vor fi suficient de bine “puse la punct”, nu numai că le voi face publice pe blog, dar voi începe “o campanie” de a le face cunoscute şi prin alte părţi ale Internet-ului. S-ar putea să-mi bag nasul şi în partea de PR (Public Relations), să-mi fac reclamă că mă pricep la chestii SEO.

Să nu fiu înţeles greşit… nu fac astfel de lucruri: să mă dau mare câte ştiu, din motive de apreciere ale altora. Mi-au ieşit de mult astfel de fumuri din cap. Dacă aş fi dorit apreciere aş fi făcut multe alte lucruri… de exemplu theme WordPress.

Criza actuală, cu ale ei, diferite implicaţii… mă face să scop capul din carapacea în care aşa frumos stagnez dormitez. Am luat (mai iau şi în zilele astea, de sfârşit de an 2009) suficiente şuturi în dos, pentru a face (sau măcar să încerc) câţiva paşi înainte.

În toată brambureala asta (ca să nu-i spun haos social generalizat), am un mare avantaj, pe care lipsa mea de modestie, mă face să-l mai spun odată, în acest post, pe blog: în ciuda vârstei (am schimbat anul ăsta prefixul, la 4… deci 40) port sub pălărie fes pe timp de iarnă, nişte grame de celule cenuşii (neuroni obosiţi :) ) care “nu au închinat steagurile” şi nu mai pot învăţa lucruri noi.

Neuronii mei, suficient de bine antrenaţi, reuşesc să priceapă noile lucruri ce mă preocupă: SEM, SERP, marketing afiliat. Chiar săptămâna trecută, cu ajutorul prietenului Google, am reuşit să descifrez ceea ce înseamnă: rata de conversie a unui site web.

Na! M-am lăudat destul… mă duc la colţ, cu mâinile sus :) ! Nu vă gândiţi la oarece remuşcări de conştiinţă :) , ridic mâinile că am vazut nişte păianjeni şi nu am şters praful prin casă de vreo…

10.14.09

Copii indigo, de cristal, curcubeu

Posted in Inteligenţă emoţională at 11:49 pm by rast

S-au spus/scris multe despre astfel de copii. Am citit :) , am pus la cap… şi mi-am întrebat vocea interioară ce este adevărat şi ce este înloritură despre astfel de copii.

Ceva, ceva este adevărat despre ei. Sunt nişte suflete deosebite.

Alta este problema care voiam să o semnalizez. Majoritatea scrierilor despre astfel de copii promovează destinul lor divin de a “produce” schimbări în această lume/omenire. Multe texte citite “ne sfătuiesc” să-i băgăm în seamă şi să-i lăsăm în pace să “producă” schimbările. Nu cred că doar ei sunt “cei ce vor face”. Cred că şi noi, aştia ne-indigo :) , ar trebui să ne aducem contribuţia, nu doar să aşteptăm schimbările de la ei.

În acest post aş vrea să critic atitudinea ce o pot induce aceste texte despre copiii indigo/de cristal/curcubeu, pentru ceilalţi oameni: o atitudine de aşteptare a maturizării acestor copii. Nu cred ca “misiunea” noastră (a celorlalţi) este doar de a le asigura “o cale lină”. Cred că şi noi ar trebui să punem umărul la infăptuirea acestor schimbări. Multe persoane ar spune că ei nu ştiu care ar fi acele schimbări şi nu ştiu ce să facă.

Oricare ar fi schimbările sociale, ele ar trebui înlănţuite cu o “schimbare” personală, valabilă pentru orice persoană în particular: controlul mental personal.

Văd/aud pe posturile de TV şi/sau radio din ce în ce mai multe persoane care nu-şi pot controla vorbele ce le ies din gură. Nu mai vorbesc de greşelile de ortografie şi exprimare din textele scrise: ar putea fi interpretate ca ne-talente de scriitor. Oamenii au început să nu-şi mai controleze vorbele.

Ce să mai vorbesc de controlul emoţiilor (inteligenţa emoţională), în prim plan apare controlul vorbirii.

Este o boală psihică recunoscută: solilocvia – oameni ce vorbesc singuri. Mă întâlnesc zilnic cu astfel de oameni, care vorbesc aiurea cu dosare, creioane, caiculatoare, scaune etc. E belea! Problemele de criză nu sunt o justificare a unui astfel de comportament deviat: să vorbeşti singur.

Oricât de tare ai fi atins de această criză, este bine să te controlezi, să te stăpâneşti… să fii conştient de manifestările tale exterioare.

Copiii indigo/de cristal/curcubeu chiar dacă vor aduce schimbări sociale, nu pot aduce control personal al comportamentului. Fiecare persoană trebuie să se adapteze.

Marketing online – începuturi

Posted in Succesul at 12:01 am by rast

În colţul meu îngust de univers :)văd” job-ul de programator (web sau desktop) ca un job de sine stătător – în sensul că acele cunoştinţe de programare dobândite de-a lungul anilor sunt relativ suficiente pentru un job al anilor 2009 – ani de criză!

Un articol foarte interesant, din multe puncte de vedere, nu numai al unui job, aici.

Un site bun, nu implică doar design agreabil, funcţionalităţi multiple, structurare intuitivă… şi alte aspecte “ce se văd” direct de utilizatorul/vizitatorul site-ului.

Un site bun implică şi lucruri “ce nu se văd“, dar sunt luate în considerare de motoarele de căutare. Este simplu să înscrii un site în baza de date a unui motor de căutare, acesta să-şi trimită apoi boţii… să indexeze paginile existente. Problema se pune ca atunci când un căutător pe web, apelând la motorul de căutare cu anumite cuvinte cheie, acesta să listeze site-ul cât mai “în faţă”, pe prima pagină – în cazul Google (în primele 10 rezultate).

Din câte se observă, în aceste timpuri de criză, în care modalităţile tradiţionale de promovare/merketing costă relativ mult, dar mediul online (Internet-ul) devine din ce în ce mai ieftin… promovarea, marketing-ul, vânzările etc., “se mută” din ce în ce mai mult pe Internet. Din acest motiv, nu este suficientă existenţa unui site, ci a unui site bine realizat, din aceste puncte de vedere.

Mă adaptez situaţiei… şi am început să-mi îmbogăţesc cunoştinţele despre marketing-ul online.

10.11.09

Statistici pagină web – războiul browser-elor

Posted in Succesul at 11:23 pm by rast

O idee mai veche… este de a realiza un site de statistici web. Da! Ştiu! Sunt multe site-uri care oferă statistici web, în diferite formate şi diferite perioade de timp. Folosesc în mod curent (aproape zilnic) două dintre ele: trafic şi countomat… dar am mici nemulţumiri :) ! Nu! Nu sunt critici… toate aplicaţiile ce oferă statistici web sunt OK! Numai că pe mine mă interesează anumite lucruri/statistici care, în mod curent, pe mulţi nu interesează.

Ce am observat? Urmăresc, în principal, două site-uri:

  • unul este profesional: site al unei firme de construcţii metalice
  • celălalt este personal, blog-ul pe care scriu acuma

Cele două site-uri au nişe diferite de cititori.

Pe site-ul profesional sunt foarte puţine “vizite” de IE6. Pe site-ul personal, sunt mult mai multe “vizite” de IE6.

Site-ul profesional este accesat (găsit în căutările Google) de pe calculatoare proprietare de firmă, care are un angajat IT-ist care a UpGrade-atIE-ul la versiuni superioare: 7 sau 8.

Site-ul personal are mai multe accesari casnice, unde persoanele îl lasă pe Windows XP, aşa cum vine el, cu kit-ul de instalare (cu IE6) ne-mai-chinuindu-se să facă UpGrade.

Nu este o critică… este o constatare.

Citeam blog-ul unui tip, webdesign-er de meserie, care era bucuros că nu prea are accesări de IE6. El trăgea concluzia că lumea a apelat la IE 7 sau 8. Uita să ţină cont de publicul îintă… Persoanele ce accesau/vizitau blog-ul lui erau persoane familiarizate cu IT-ul, şi deci mai întreprinzătoare în a instala versiunile 7 sau 8 ale IE.

Degeaba ne uităm în statistici generale ale folosirii browser-elor… ele trebuie defalcate în funcţie de publicul ţintă al site-urilor.

10.09.09

Măsuri de criză

Posted in Succesul, Sănătate, Viata at 1:16 am by rast

Multe persoane au probleme financiare. Cauza este… această criză. Lumea o numeşte “criză”. Încep să nu mai fiu de acord cu această denumire. Da! Sunt de acord că sunt probleme la nivelul întregii societăţi, dar nu sunt de acord cu denumirea de criză! O criză se poate instaura asupra unui lucru care merge bine. Societatea asta – o putem numi capitalistă – niciodată nu a mers bine… încă de la instaurarea ei. Dacă dăm filmul istoriei înapoi, putem deduce că de sute mari de ani, societatea are mari probleme. S-au încercat diverse cârpeli: s-a înlocuit monarhismul cu statul democrat. Unii au ajuns la concluzia că era mai bun monarhismul… ATENŢIOMATO!!! Nu mă refer doar la România!

Aceste timpuri care ne-au lovit ne pun în situaţia unor mari schimbări în viaţă care ar trebui urmate de diverse măsuri adaptative, funcţie de posibilităţile fiecăruia. Citesc, prin diverse forum-uri pe Internet, despre diverse grupuri/comunităţi de oameni afectaţi. Prima or reacţie este… “să ceară“. Pensionarii cer, profesorii cer, bugetarii cer… ei cer de la guvern! Dar, guvernu’ săracu’ :) de unde să le dea? Abia au ei de unde fura… :) de unde să le dea şi altora? Angajaţii (ne-bugetari) cer…

Sunt şi persoane care au optat, ca măsură adaptativă la aceste noi situaţii, să se retragă la o viaţă la ţară… să muncescă din nou pământul (să cultive cereale sau să sădească livezi sau pădure – dătătoare de lemn: ars în sobe sau mobilă).

Nu critic oamenii care cer şi laud pe cei ce se retrag la ţară! Eu sunt pus în faţa situaţiei de a cere :( ! Nu am posibilitatea de a mă retrage la ţară! Pentru a face acest lucru ai nevoie de nişte… puncte de sprijin: rude, cunoscuţi, prieteni etc. care locuiesc deja la ţară şi te pot… “iniţia” şi pe tine. Ştiu vreo 2 cazuri de persoane care au vândut apartamentul, au cumpărat o casă şi credeau că vor fi fericiţi. După câteva luni de viaţă, în noile condiţii, i-au apucat disperarea: nu ştiau să cultive/sădească legume, nu ştiau să facă focul în sobă, îi apuca deseori plictiseala etc.

Fiecare persoană trebuie să-şi analizeze foarte bine posibilităţile şi capabilităţile de adaptare. Dacă “crezi că poţi“, asta nu înseamnă că şi “poţi“. Trebuie multă cunoaştere de sine şi discernământ. Sfaturile sunt TOTUL inutile. Cine te poate cunoaşte mai bine decât tu.

« Previous entries