Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for September, 2009

09.30.09

Să-mi trăiesc viaţa

Posted in Viata at 4:21 am by rast

Nu vreau să mai dau calificative! Aş putea spune că am avut noroc, că încă de la vârsta de 22 de ani, viaţa mi-a fost “sub semnul” vocii interioare! Nu mai spun că am avut noroc :) ! Spun doar aşa: la 40 de ani, după 20 de ani de simţit şi ghidat de vocea inimii (totuna cu vocea interioară – aceeaşi Mărie cu altă denumire/pălărie :) ), mă simt împlinit!

De ce am folosit termenul împlinit? Urmând imboldurile aceleiaşi voci, nu am vrut să am copii! Mi-am pus problema unui copil de multe ori: vocea mi-o tăia scurt: viaţa asta, fără copii! Şi nu am făcut… odrasle :) ! Multe persoane mă întrebau de ce nu am copii, că doar un copil te face cu adevărat împlinit! Degeaba explic eu oamenilor că te poţi simţi împlinit şi fără a avea urmaşi (intenţionat nu am spus moştenitori :) ).

La 40 de ani, afirm cu convingere: mi-am trăit viaţa! Înţeleg :) , în profunzimea ei profundă, zicala din bătrâni “ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mâncat mălaiul!”. Mă uit pe fundul cratiţei… mălai zero! Mi s-a gătat mălaiul :) !

Circulă o întrebare pe Internet: ce ai face dacă ai şti că mai ai o oră de trăit?

Ce aş face eu: aş simţi clipa prezentă (puterea prezentului – Eckhart Tolle). Pe nenea Tolle îl citez, nu din cauză că-mi place… am găsit cărţile lui, după ce eu singur, ca urmare a îndrumărilor vocii, am ajuns la… puterea prezentului. Tolle este pentru mine o confirmare a faptului că nu-s nebun… că mai sunt şi alţii ca mine…

Am un contact destul de mare cu realităţile acestei vieţi, a anului 2009. Această viaţă nu vreau s-o trăiesc!!! Aş putea să vă dau 1001 argumente… dar nu vă spun decât unul!

Într-o emisiune a lui Oreste… aş putea spune, că am auzit ideea şi în altă parte…. viaţa asta (începutul mileniului III) este aşa de mizerabilă (furtişaguri, minciuni, pupincurisme etc.) încât ai două opţiuni:

  1. te adaptezi şi devii şi tu ca ei
  2. mori

Da!!! Şi Oreste şi invitatul, au fost de acord că există doar cele 2 opţiuni. A trăi cinstit, corect, moral, conform celor 4 legăminte ale toltecilor, în ziua de azi este… o utopie!

Cele 4 legăminte:

  1. să spui tot timpul adevărul – să fii impecabil
  2. să nu iei nimic în nume personal
  3. să nu faci presupuneri – să cunoşti, nu să-ţi dai cu părerea
  4. să faci tot timpul, tot ce poţi… să te fructifici la maxim

Da! Conform 3, încerc să aflu realitatea… concluzia… refuz să trăiesc această viaţă! Încerc să-mi fac o carapace. Am avut una… vocea îmi spune să o schimb… deja “mi se conturează” noua carapace. Nu! Nu voi ieşi din scenă. The show must go on! Parcă aşa spunea Fredy Mercur :) !

Voi continua să consum O2 şi să produc CO2… şi să scriu pe acest blog!

LaterEdit: ATENŢIOMATO!!! Dacă am spus de emisiunea lui Oreste, asta nu înseamnă că i-am devenit fan… şi mă uit la ea ca la slujba de duminică :) ! Nu! O să vă spun părerea mea despre această emisiune şi… realizatorul ei: e cusută cu aţă albă! ATENŢIOMATO (a doua oară :) ) dacă dau citate sau scenete din acea emisiune asta nu înseamnă că v-o recomand să o urmăriţi şi să credeţi toate bazaconiile tot ce se spune pe acolo.

Sorry că mă laud! Urmăresc înregistrările conectat la vocea inimii mele… îmi semnalează grave probleme… eu am drumul meu, chiar dacă fac referiri (ATENŢIOMATO – a trei-a oară: referiri nu recomandări) la diverse persoane…

09.29.09

Aryana Havah – Viaţa pe Pământ… încotro – mâncarea

Posted in Sănătate at 1:00 am by rast

Problema mâncării este esenţa vieţii. Mâncarea este cea mai stringentă necesitate.

Citez:

A: Ştii ce nu înţeleg? Cum vor supravieţui oamenii în 2013? Ce vor mânca?

R: Acest lucru se va regla de la sine. În primă fază se va face apel la stocurile rămase intacte, la proviziile celor ce s-au pregătit, la rezerve de stat, pentru ca apoi să se înceapă cultivarea pământului, acolo unde clima o va permite. Locurile neprimitoare nu vor fi populate.

A: Bine, şi cu ce vom cultiva? Cu calul şi plugul?

R: În primă fază da, empiric, apoi din 2014 se va pune la dispoziţia oamenilor, gratis, noua formă de energie de care îţi vorbeam. Cu ajutorul ei vom putea obţine căldură, lumină, hrană, combustibil.”

pentru ca apoi să se înceapă cultivarea pământului“… cultivarea pământului!!!… să fi fost mama natură aşa de rea cu omul??? Toate celelalte vieţuitoare de pe pământ nu trebuie să cultive pentru a avea ce mânca.

Dacă, noi oamenii, suntem o încununare a creaţiei, de ce suntem aşa de oropsiţi, să avem grijă de a ne cultiva păpica???

De ce natura nu ne dă şi nouă haleala noastră cea de toate zilele???

Transformările ce vor veni (vor fi transformări la nivel social în mod categoric… la întrunirea G20 de săptămâna trecută s-a discutat foarte serios ideea unui guvern mondial), dacă nu merg spre o viaţă mai aproape de natural (mai aproape de natură)… degeaba se fac!!! Apropierea de natural se va face (deja a început) măcar printr-o perspectivă ecologistă, dacă nu printr-o conştiinţă de respect şi co-abitare pentru toate fiinţele.

Omul modern “s-a luptat” cu natura, pentru a-şi impune ideile… destructive. Va trebui să “colaboreze”.

Bine, şi cu ce vom cultiva? Cu calul şi plugul?“… la această întrebare eu aş răspunde: vom culege cu mâna!

M-am gândit f. f. f. mult asupra ideii din Biblie: că iarba şi fructele cu sămânţă în ele sunt hrană omului. Se pare că este un adevăr. Dovadă stau observaţiile ştiinţifice care au descoperit calităţi vindecătoare multor fructe şi ierburi.

09.25.09

Aryana Havah – Viaţa pe Pământ… încotro – o lume nouă

Posted in Sănătate at 5:44 am by rast

Premoniţiile doamnei din cartea “Viaţa pe Pământ… încotro” merg mult mai departe de anul 2009. Se vorbeşte, într-o oarecare măsură, de anumite caracteristici ale noii lumi.

Citez:

A: Deci după 2013 vom trăi într-o lume nouă?
R: În 2013 se va începe construirea acestei lumi. Va dura însă ceva mai mult. Abia către sfârşitul anului oamenii se vor dezmetici şi vor realiza că trebuie să ia totul de la capăt.
A: Şi de condus cine va conduce?
R: Iniţial vor exista lideri de grup, însă după 2014 acest lucru se va regla la nivel global. O nouă orânduire îşi va face apariţia. Va fi un guvern format din lideri spirituali, cu reale înclinaţii ezoterice, un guvern al omeniei. Cu timpul mumărul lor se va stabiliza la 400 plus un lider conducător.
A: De ce 400?
R: Sela spune că aesta este numărul aşezărilor colective care vor exista.
A: Adică a ţărilor?
R: Da, dar se vor numi altfel, vor fi ceva gen aşezări colective.
A: Asta înseamnă că tot vom fi conduşi de câteva persoane! Deci va fi acelaşi lucru.
R: Nu. Aceştia sunt suflete foarte evoluate. Unii nici măcar nu sunt prezenţi acum pe Terra, urmează să sosească

  • A – este Aryana
  • R – Ruxandra – doamna care are viziunile despre lumea viitorului
  • Sele – una bucată suflet ne-întrupat, care şopteşte doamnei Ruxandra ce va fi în anii ce vor urma.

Am citat doar un mic fragment. Sunt spuse multe altele despre lumea “ce va veni”… dar nu se spune nik despre capacităţile telepatice ale oamenilor ce vor prinde acele timpuri.

09.23.09

Aryana Havah – Viaţa pe Pământ… încotro

Posted in Sănătate at 11:26 pm by rast

Nu am mai scris pe blog… dar nu am dormit :) am citit f. f. mult, printre care şi cartea “Viaţa pe Pământ… încotro” de Arzana Havah. Cartea a fost scrisă pe la începutul acestui an, 2009 şi face anumite previziuni, până în anul 2021.

Nu se pune problema de a crede sau nu această carte. E bine să faceţi ca mine: o iau ca o sursă de idei… nici nu le memorez pe toate. Am cartea şi pot reveni la ele oricând. Nu e bine de spus nici DA nici NU, ci “să vedem”… mai ales că, cel puţin o previziune… a trecut!

Citez (copy-paste)

Vara va aduce o climă haotică pe întreg globul. Va fi secetă în mai toate regiunile, întretăiată de furtuni cu aspect tropical. În România văd o vară de foc, care va avea şi furtuni cu aspect de vijelie. Ştiu că sună ca un buletin meteo, însă imaginile care îmi vin în minte sunt ale unui Bucureşti cu oameni leşinaţi de căldură, cu tocuri intrând în asfalt, pentru ca apoi să se suprapună imaginea unor vijelii, cu copaci căzuţi peste maşini, grindină, vânt puternic şi acoperişuri smulse. Sela îmi spune că la nivel global apa se va raţionaliza datorită secetei, Franţa, Spania, sudul Italiei şi America de Nord vor fi extrem de afectate. Rusia va fi lovită de fenomene extreme cu aspect de tornadă, care, culmea, se vor manifesta preponderent în oraşe. Spre toamnă un nou pământ va apărea de sub apă. Nu ştiu dacă va fi datorat unei erupţii vulcanice…”

Vara va aduce o climă haotică pe întreg globul“… da! Am pute-o numi haotică… dar a fost mai haotică decât anul trecut?

Bucureşti cu oameni leşinaţi de căldură, cu tocuri intrând în asfalt“… eu, de aici din Iaşi nu am auzit de oameni leşinaţi, nici de tocuri prin asfalt.

Spre toamnă un nou pământ va apărea de sub apă“… Toamnă? Unii spun că septembrie este lună de toamnă. Fiind trei luni de toamnă în total, fiind 24 ale lui septembrie… am putea spune că s-au dus 30% din toamnă… am putea spune că s-a dus începutul toamnei (spre toamnă)… pământul ăla nou… nema!

Să vedem ce va mai fi!

09.19.09

Viitor

Posted in WordPress at 3:33 am by rast

Am început să cred in ideea că viaţa unui om se poate împărţi în etape. Am derulat filmul vieţii mele şi am constatat diferite perioade care pot fi marcate de anumite schimbări de puncte de vedere de a privi viaţa.

Zilele acestea se pare că delimitează o altă etapă: nu-mi mai fac păreri definitive despre nimic din ceea ce mă înconjoară. Prin faţa blocului sunt vreo 3 copii de 3-4 ani ce ies seara afară şi ţipă în fiecare zi. Ziceam: ce copii… nu mai comunică prin vorbit, ci prin ţipat. I-am ascultat, am fost atent la ei, am încercat să-i înţeleg… este probabil, o necesitate de a fi băgaţi în seamă. Joaca pentru ei, de multe ori, înseamnă bătaie. Se bat lovesc unii pe alţii. Prin faţa blocului ies şi unii oameni maturi. Le mai atrag uneori atenţia: dacă vă bateţi… nu daţi aşa tare. Mă întreb: de ce nu îi învaţă să se joace, nu să se bată… îi acceptă să se bată între ei. Dădeam vina pe părinţi că nu ştiu să-şi educe copiii. Au ieşit nişte certuri printre părinţi. Certuri cu voce ridicată din care am prins diferite fragmente.

Părinţii, oameni maturi, au diferite probleme… încearcă să-şi rezolve problemele, nu prea mai au timp şi de educaţia copiilor. I-au făcut şi îi lasă la voia întâmplării.

Fiecare, copil sau matur, are câte o explicaţie/motivaţie pentru comportamentul său. Nu e bine să îngrădeşti copilul într-o educaţie rigidă (fă aşa, nu fă aia etc.), este de dorit să-i laşi, ca părinte, o libertate destul de mare. Să-şi creeze o personalitate proprie, nu îngrădită. Dar unii copii îşi creează personalitatea după alţi copii cu care intră în contact… şi tot nu va fi personalitatea lui. E prea vast subiectul… dar asta am vrut să spun: nu-mi pot face o părere definitivă: e bine aşa, ar trebui să fie aşa etc.

Exemplul, de mai sus, cu copiii, este doar un exemplu din viaţa mea. Nu-mi mai fac păreri despre nici un lucru. Nu numai şoferii conduc maşinile aiurea… şi pietonii circulă dez-membrat :) !

Nu-i mai judec nici pe vânzătorii din piaţă care te fură la cântar. Am văzut nişte faze, de cumpărători tembeli… p’ăia merită să-i furi. Am ajuns să fiu adeptul butadei: “şi tu ai dreptate şi tu ai dreptate”… toţi au dreptate din punctul lor de vedere. Eu, din perspectiva punctului meu de vedere, am voie să nu-mi dau cu părerea.

Navigând pe vastitatea Internet-ului am citit diverse păreri despre diverse subiecte… unele ridicole tare, tare, tare… din punctul meu de vedere :) , aveau şi autorii motivaţii despre punctul lor de vedere. Dau aici doar un singur exemplu: o tanti de 53 de ani a făcut un post, pe blogul ei, în care îşi exprima părerea despre o emisiune TV. Dădea citate (probabil din memorie) total aiurea (am văzut o înregistrare cu acea emisiune… să trăiască YouTube :) ). Cineva, pe blog, i-a atras atenţia că vorbeşte aiurea… i-a spus frumos, nu înjurând-o. Tipa s-a supărat… i-a răspuns la comentariu, şi şi-a dat propria justificare/motivaţie a modului de percepere proprie a emisiunii… total lipsită de realism. Dar mi-am pus problema… după lungimea post-urilor de pe blog-ul ei (are post-uri cât e zidu’ chinezesc :) , dacă nu mă grăbesc… ocupă tipa spaţiul Internet-ului :) ) are timp nu glumă. Are timp de scrie pe blog, kilometri de post-uri. O fi singură, se simte “cu sufletul pustiu şi gol” şi încearcă “să se umple”. Poţi să spui că greşeşte???

Pentru mine începe o nouă etapă… în care trebuie să mă ocup mai mult de programare. Şi mă voi apleca, pentru început, peste PHP, făcân oarece modificări/adaptări WordPress.

09.17.09

Codul lui Oreste – Alexandru Pârgaru – frică şi iubire

Posted in Adevărul at 4:03 am by rast

Am văzut şi înregistrarea video numărul 14 de la:

http://fymaaa.blogspot.com/2009/07/codul-lui-oreste-mai-multe-emisiuni-2.html

faină emisiunea, faine subiecte.

Am scis şi eu pe blog ceva despre sistemul de învăţământ. Nu am intrat în detalii şi nici nu voi intra :) , doar un lucru vreau să spun: în anul şcolar 1992-1993 am fost profesor suplinito de fizică şi chimie la o şcoală generala, având elevi din clasele VI-VII-VIII. Am învăţat multe de la ei. Am învăţat cum “funcţionează” mintea unui copil. Am văzut modul de reacţie (şi sunt de acord cu el) al copiilor faţă de acel “crede şi nu cerceta” :) de care se spune în emisiunea lui Oreste. Actualul sistem de învăţământ, cu definiţiile şi formulele rigide, OMOARĂ sufletul copiilor… Ar fi interesant de realizat un întreg site cu tema asta: învăţământul de mâine…

Din emisiunea lui Oreste am învăţat şi eu ceva :) ! Am întâlnit deseori ideea că iubirea şi frica sunt sentimente antagonice/antagoniste. Nu vedeam legătura între aceste două sentimente, chiar dacă m-am “confrunt cu ele” în timpul vieţii. M-a descălţat :) Alexandru Pârgaru în emisiunea sus amintită. Spunea că omul zilelor noastre are diverse frici, care se pot înlătura prin iubire. Când fiinţa umană este cuprinsă de iubire, fricile dispar. Da! Sunt de acord cu el. Cu o mică precizare :) frica de moarte. Pentru a scăoa de frica de moarte, cred că este nevoie de mai mult…

Când spun iubire nu mă refer la acel “îl iubesc pe X”, ci iubire fără obiect…

09.16.09

Codul lui Oreste – Alexandru Pârgaru

Posted in Adevărul at 4:33 am by rast

În aceste zile de început de toamnă, chiar cu soarele pe cer… “plouă” peste mintea mea bătrână, cu noian de noutăţi :) ! M-am stop-at de la anumite procese mentale, pentru a avea timp de procesor disponibil pentru a procesa noile idei/informaţii care solicită neorunii mei bătrâni.

Am auzit, de mulţi ani, despre acei copii minune: indigo, de cristal etc. nu am dat importanţă subiectului. Îl categoriseam la capitolul ETC-etera. În rătăcirile peregrinările mele pe vastitatea Internet-ului, mi-au căzut ochii şi pe aici, unde am aflat de emisiunea lui Oreste (emisiuni care zgâlţâie credinţe false ale omenirii), dar vizionând emisiunea cu Alexandru Pârgaru (doar cea de la punctul 2… o am în plan şi pe cea de la punctul 14) am început să-mi pun serios problema acestor copii (indigo sau de cristal – mie nu-mi place să folosesc termeni d’ăştia speciali: minune, maeştri etc.)

Trec peste cuvintele spuse de Alexandru Pârgaru, lansează în acea emisiune o vastitate de idei noi, care ar putea genera mii de pagini de comentarii. Mă opresc la un singur aspect: ochii lei Alexandru – dacă sesizaţi lumina din ochii lui. Nu mă refer la culoarea ochilor, nici la mărimea lor, nici la paralelismul lor, ci la LUMINA din ochii lui. Şi nu mă gândesc la LUMINĂ ca metaforă ci ca strălucire.

E tare gagiu! Dacă vă bate gândul să vedeţi înregistrarea acelei emisiuni, mai semnalez un aspect: atunci când primeşte o întrebare mai nouă pentru el, “bagă” ochii în pământ şi este f. f. atent (2-3-4 secunde) să formuleze răspunsul. BETON copchilule :) ! În acele momente de liniştire mentală, gagiu’ (Alexandru) “primeşte un mesaj” de la spiritullui, de la vocea lui interioară… cum vreţi voi să-i spuneţi.

Faceţi o comparaţie: ochii lui Alexandu Pârgaru, înainte de a formula răspunsul şi ochii altor persoane (din alte emisiuni) înainte de a… deschide gura. Marea majoritate a oamenilor se uită la cel care l-a întrebat, răspunzând repede (societatea ne învaţă că astfel de răspunsuri -rapide- sunt dovadă de IQ ridicat). Acel răspuns vine din mintea omului, nu din sufletul său. Aveţi pe viu un exemplar uman (scuze Alexandru – mai glumesc şi eu :) ) care se conectează life cu sufletul său.

Nu e musai să te uiţi în jos când primeşti o întrebare şi te consulţi cu sufletul tău. IMPORTANTĂ este acea pauză. Când primeşti întrebarea, mintea este f. f. rapidă şi îţi scoate în conştient un răspuns rapid, dar nu se ştie dacă este cel mai bun. O minte conştiinţă liniştită (un om împăcat cu sine însuşi) va avea nevoie de un timp mai lung pentru a răspunde. Şi, pentru a intra în anumite detalii :) , acel timp se poate împărţi în două:

  • preluarea mesajului/răspunsului, de la suflet
  • formularea răspunsului în limba română

Da! Sufletul nu ştie româneşte, nici ruseşte, nici englezeşte, nici chinezeşte, nici… Sufletul comunică cu conştiinţa prin diferite mijloace: imagini, idei etc.

Felicitări Alexandru Pârgaru – mă bucur că exişti!

09.14.09

Telefoanele mobile – evoluţie sau involuţie

Posted in Sănătate at 3:43 am by rast

Nu mai este joaca de a crede sau nu: telefoanele mobile sunt nocive. Este certitudine!!! Acum se fac clasificări funcţie de nocivitatea lor, un articol aici.

Omul modern, văzând atâta explozie tehnologică (inclusiv telefonia mobilă), este convins că omenirea se află pe o scară ascendentă, evolutivă. Dar el priveşte problema de la coadă, neglijând capul.

Ce vreau să spun în legătură cu acel cap de mai sus: este natural ca omul să caute să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă. Ăsta este capul: îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Apariţia telefoniei mobile ni s-a părut un salt calitativ al condiţiilor de viaţă. Puneţi într-o balanţă avantajele şi dezavantajele telefoanelo/telefoniei mobile. Marele avantaj este facilitatea comunicării – rapiditate, accesibilitate etc. Marele dezavantaj: efecte negative asupra sănătăţii. Eu cred că mai importantă este sănătatea….

Nu sunt un om care să fie impotriva tehnologiei în viaţă. Dar militez pentru o tehnologie ecologică (îi spun ecologică, încadrând şi ecologia mediului ambiant dar şi sănătatea omului). Sunt unele persoane care au căzut în extrema de a promova o viaţă fără tehnologie, o viaţă trăită în copaci fără NIK tehnologic. Cel mai bun este “drumul de mijloc”, o tehnologie curată, fără efecte negative asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător.

09.11.09

Optimism vs. Pesimism vs. Realism

Posted in Dezvoltare personală at 5:59 am by rast

După cum am mai spus, aceste timpuri de criză, m-au purtat pe blog-uri site-uri mai deocheate :) ca tematică (nu! nu! p’alea cu poze cu gagici sărace – că n-au bani nici de haine – le-am ocolot :) ). Am dat peste tot felul de… înţelepţi/medium cu tot felul de preziceri despre viitor. Preziceri de cataclisme naturale, boli necunoscute, energii cosmice ciudate, probleme psihice etc.

Am şi eu sfătuitorul meu: vocea mea interioară. Ea îmi zice: cască ochii, receptează ce se întâmplă în lume, înţelege ceea ce receptezi şi gândeşte-ţi fiecare pas care-l faci în viaţă!

Cei din jurul meu, oamenii cu care mai intru în contact auditiv (persoane cu care mai stau de vorbă “face to face” nu “mail to mail” :) ) şi cu care mai vorbesc despre aceste timpuri cotidiene, mă consideră un pesimist. Mulţi din cei ce se consideră optimişti au o speranţă că lucrurile se vor îndrepta. Au doar speranţa… ea nu se bazează pe nimic, nici măcar pe intervenţia divină: cum va da domnul. Unii cred că aceste vremuri de criză sunt de la Dumnezeu: din cauză că suntem prea răi şi nu ne mai suportă… dar speră în continuare… crezându-se optimişti. Astfel de stări, eu nu le numesc optimism, ci iluzia-nism. Unii speră într-o minune. De unde minuni?

Simţul meu intern (să nu-i mai spun voce) nu-mi spune nici să fiu pesimist nici optimist, ci realist. Să urmăresc ceea ce se întâmplă, să înţeleg ceea ce se întâmplă şi să mă controlez să nu mă afecteze psihic (tristeţe, frică, depresie etc.).

Dacă optimistul vede partea plină a sticlei, pesimistul partea goală a sticlei, mie mi se spune să văd toată sticla: nu-i nici plină, nu-i nici goală. Apropo de relativitatea binelui şi răului…

Pe multe site-uri am citit păreri nasoale despre funcţionarii publici care “abia îşi mişcă fundu’” la locul de muncă. Am o părere personală :) ! Aceste observaţii/critici sunt valabile şi pentru angajaţii din mediul privat!

Am o ipoteză: mulţi spun că este lipsă de bun simţ… oare nu este, ceea ce unii mediumi spun, lipsă de energie (psihică şi fizică). Oare acel X de la ghişeu (funcţionar public sau vânzător în taraba cu covrigi) nu are nişte probleme psihice personale (tristeţe, supărare, frică, depresie etc.) care-i fac orice mişcare un chin? Motiv pentru care se mişcă ca melcu’?

O persoană cu lipsă de bun simţ poate fi “impulsionată” să fie mai amabilă, dar o persoană cu belele psihice (certuri în familie, copii ce n-o ascultă, singurătate, frică) şi implicit lipsă de energie fizică sau dureri “pe ici pe colo” cum se poate îndrepta?

La un medium d’ăsta am citit o prezicere extremă: că vor veni vremuri, 2011 – 2012, când va fi criză de oameni sănătoşi care să poată sta pe un scaun şi să muncească.

Să sperăm să nu ajungem în vremuri d’astea???

Mă uit la tinerii de azi (15-20-25 ani) se mişcă ca roboţii, nu au direcţie, obosesc instant, ţipă în loc să vorbească…

09.09.09

Vremuri de apoi

Posted in Viata at 1:06 am by rast

Aceste timpuri de criză m-au făcut să-mi ajustez interesul faţă de anumite valori şi obiceiuri curente ale vieţii cotidiene, printre care şi site-urile vizitate pe Internet. Am constatat o tendinţă care m-a pus serios pe gânduri. Dar să fac o scurtă introducere:

Nu sunt un adevărat (în sensul religiei de azi – a respecta ritualurile clasice: mers frecvent la biserică, pupat mîna popilor, haleală de post în zilele ce trebe etc.)  creştin, dar am crescut printre astfel de oameni. Mi-au rămas în memorie diferite idei… chiar dacă nu le practic sau nu le dau crezare. Una dintre aceste idei este care spune că în vremurile de apoi (apocalipsă) se vor arăta mulţi în numele lui Iisus.

Asta este ideea… am găsit o multitudine de site-uri/persoane care se arată în numele lui Iisus. Nu mă refer doar la cei care susţin că ei sunt încarnare lui Iisus (d’ătia am găsit – nu e bine spus găsit :) , găseşti atunci când cauţi… eu nu am căutat Iisuşi… am căutat altceva, dar am dat peste ei – doar trei) ci şi la cei care spun că intră în contect cu spiritul lui Iisus care le comunică diverse idei. Astfel de persoane se numesc medium-uri, mai nou chenelling-uri. Unii spun că visează, alţii că îl întâlnesc în astral etc.

Am mai asistat la câteva apocalipse :) , dar parcă nu erau atîţia aleşi de nea Iisus, care să ne deschidă ochii.

Interesat câţi bani cere fiecare pentru astfel de deschideri de ochi :) ! Mie, vocea interioară îmi spune să deschid ochii, să nu cad de fraier.

Mă pot da şmecher că şi eu sunt un fel de medium, că am intrat în contact cu spiritul lui Vasile (l-aş putea invoca pe Bulă că numai prostii şi bancuri am în cap) care mă povăţuieşte :) ! Mai ştii, cu vremurile astea de criză poate găsesc şi eu câţiva fraieri care să creadă şi să-mi dea ceva bani pentru haleală, plată CET (Centrală Electro Termică), RDS (trăiască Internet-ul :) )!

Am dat (intenţionat nu am spus găsit… dacă nu am căutat) peste blog-uri care făceau reclamă la diverşi medium-uri… deci freieri sunt :) , e plină piaţa…

Tendinţa asta de Iisus-izare mă face să mă înteb serios: oare scrierile vechi, vorbele din popor… că vremurile de apoi sunt însoţite de astfel de păcălici, au sosit. Oare ăsta să fie un semn? Un semnal de alarmă?

« Previous entries