Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for July, 2009

07.28.09

Viaţă mai bună

Posted in Viata at 1:36 am by rast

Toată lumea fuge după o “viaţă mai bună“. Dar ce înseamnă “viaţă mai bună”?

Mulţi oameni gândesc problema din punctul de vedere al vieţii lor şi se gândesc la îmbunătăţiri (cârpeli) minore, pe ici’ – pe colo’. Eu (oare sunt singurul?! :) ) îmi pun problema unei schimbări majore… Povestea cineva (văzuse la o emisiune TV) un grup de oameni (erau bipezi şi ştiuau să vorbească) de printr-un stat prin care trece Ecuatorul. Adică cald tot timpul, junglă etc. se pare că erau negri. După concepţia noastră sunt “sălbateci”, adică nu erau organizaţi nici măcar în sate… nu aveau case etc.

De aici interesul/scopul emisiunii, trăiau în “podeţe” de nuiele/liane/lemne, agăţate prin copaci la înălţimi destul de mari. Pentru a nu cădea jos, acele podeţe erau împrejmuite cu un fel de gard (tot din nuiele)… nema beton, ciment etc. Trăiau în copaci, la înălţime, din cauza unor gâze care, la sol, le-ar provoca numeroase înţepături şi i-ar deranja f. f. mult – ca ţânţarii noştri vara, dar mai tare…

Da! Ştiu! Noi îi considerăm sălbateci, cu un mod de trai care este “inacceptabil”. Compar viaţa lor cu a noastră. Nu! Nu o să fac două liste, pe două coloane: avantaje şi dezavantaje! Pentru viaţa noastră de “homo sapiens” mi-aş putea exprima nişte nemulţumiri, dar nu ştiu cum este viaţa lor…

Ei nu au nevoie de bani!!! Mâncarea se află în copaci (peste tot în jurul lor), trebuie doar să o culeagă. Noi, oamenii civilizaţi, dacă putem găsi printre blocuri un copăcel, abia putem umple un buzunar cu fructe… ăia au pe săturate!

Ei nu au nevoie de bani pentru haine! E cald tot anul. Au probabil nişte material cu care îşi acoperă goliciunea unor zone…

Toată mâncărimea aia de gâze nu ar fi recompensată de liniştea care domneşte în acele ţinuturi? Acum, când scriu aceste cuvinte, un vecin de la blocul alăturat bate cu un ciocan… parcă aş vrea să stau la înălţime, în copaci, în linişte!

Ce avantaje ne-a adus civilizaţia?

De ce Dumnezeu sau selecţia lui Darwin, a fost aşa de crudă cu noi, să ne lase într-o astfel de lume?

07.23.09

Viaţa şi filozofia ei

Posted in SF natural at 1:30 am by rast

Am găsit un site inspiraţional. Un site cu post-uri despre viaţă şi problemele ei. Nu dau nume, cine “mă prinde” :) dau o bere/suc/cafea! Aproape orice post de acolo mă inspiră să scriu cel puţin câte un post pe blog-ul meu, despre cum văd eu acea problemă. Dacă voi avea “impuls interior” voi lua post-urile respective unul câte unul şi-l voi… prelucra :) în stil propriu! Voi scrie post-urile în categoria “SF natural“, le voi comenta prin prisma aceea ce simt, citindu-le!

Filozofia este, prin originea denumirii, “dragoste de înţelepciune”! În zilele cotidiene, din ce în ce mai puţini oameni au o astfel de dragoste! Mulţi iubesc banii (ar trebui şi aici un termen/denumire specific :) ). Se spune că un filozof trebuie să aibă cunoştinţe vaste, din multe domenii: citite, văzute, discutate etc. A fost un timp (la varsta de: 10-20 ani) când “m-am jucat” cu filozofii/discuţii despre viaţă (fără a avea pretenţia de filozof :) ). Acum, la 40 de ani am luat-o pe alt drum (de fapt, de mai mulţi ani am apucat-o pe drumul ăsta): al “vocii inimii”!

Oamenii apreciază filozofii şi pentru limbajul lor plin de neologisme… plin de cuvinte rar utilizate în discuţiile cotidiene. Eu, pe drumul care îl străbat, am dat de idei pe care nu le pot exprima. Nu s-au “inventat” cuvinte care să desemneze anumite stări psihice, anumite evenimente etc.

Filozofii spun că, în viaţă, trebuie să lupţi, să te ridici, să te afirmi etc. Câţi, astfel de oameni, au murit “cu sufletul pustiu şi gol“? Mie, “vocea inimii” îmi spune: “las’o naibii de afirmare… ai grijă de sufletul tău”. Oamenii fug după lucruri trecătoare. Eşti apreciat… faci o gafă ceva ce ceilalţi consideră a fi o gafă: gata cu apecierea… deja te desconsideră! Fuga după bani… un incendiu, o inundaţie… O să spuneţi că sunt prea negativist! Nu! Nu sunt negativist, dar îmi plac lucrurile durabile. Nu mă ghidez după ideea “lasă că merge şi aşa”.

Să luăm de exemplu 3 stări (3 – cifră magică :) )

  • sentimentul singurătăţii
  • frica de moarte
  • nemulţumirea de sine

câţi oameni luptă împotriva acestor 3 stări interioare? Dacă ai o căldare de bani + 3-4 conturi la BRD, ai scăpat de “frica de moarte“? Da! Poţi cumpăra diferite medicamente pilule care atenuează acest sentiment, dar peste o bucată de timp efectul pilulei trece… şi tu rămâi “pustiu şi gol”!

Se spune că un om curajos are frici/frică (inclusiv frică de moarte), dar trece peste ele. Păşeşte cu curaj… spre visul/idealul său.

Dacă vrei să mergi spre “legenda ta personală” nu ai nevoie de curaj, ci de putere de decizie. “Legenda ta personală”, aproape TOTDEAUNA va fi în afara sistemului de valori al timpului şi arealului geografic în care trăieşti.

Dacă nu ai frică de moarte, nu înseamnă că te bagi ca bou’ chioru’ în tot felul de situaţii aiurea. Lipsa acestui sentiment îţi dă un calm care te face “să gândeşti la rece” situaţia!

07.18.09

Programator ne-deprimat

Posted in Dezvoltare personală at 2:51 am by rast

Articolul de aici, mi-a adus nenumărate idei stocate în memorie. Prima şi cea mai importantă, din păcate şi cea mai enervantă, pentru mine; este că “vocea inimii” mi-a spus de prin februari 2009 că vom ajunge timpuri f. f. grele, atu-ul meu ca angajat va fi faptul că sunt sănătos şi munca mea dă randament. Nu! Nu sunt atât de dus cu pluta să mă bucure aşa ceva. Ştirea citată mai sus îmi confirmă faptul că este bine să urmez ideile/sfaturile “vocii inimii”. Ea mă ajută să trec mai uşor peste aceste vremuri de criză. Dar trebuie “să calc peste cadavre”. Treaba asta nu-mi place! Nu sunt genul omului care gândeşte “după mine potopul”. Cu chiu cu vai, aş scoate-o eu cumva la liman, un job stabil… dar asta presupune colegi deprimati, cu probleme psihice. Chiar dacă eu sunt OK, cele 8 ore de servici (de comunicare cu colegi cu probleme psihice) ar fi o corvoadă care ar face această viaţă insuportabilă.

Altă idee scoasă “de la naftalină” :) ! Anul trecut, înainte de criză, anunţurile de job-uri căutau persoane motivate… indiferent de domeniu. Chiar dacă situaţia economică era bună, oamenii nu aveau motivaţie. Când găsesc primul anunţ de job disponibil, că ar căuta persoane ne-deprimate… îl link-uiesc aici, pe blog! Al doilea link în pun la CV-ul care spune: abilităţi: persoană non-depresivă. Aş avea unele modificări şi în CV-ul meu, dar le voi face când voi scrie şi faptul că sunt o persoană ne-depresivă.

De vreo 2 luni de zile “vocea inimii” mă atenţionează că vor veni timpuri nasoale tare (nasol este superlativul de la greu). Poate voi mai scrie câte ceva despre ce mă atenţionează vocea:

  • ori mă invită Dan Diaconescu la vreo emisiune
  • ori mă invită cititorii blog-ului la spitalul de nebuni

Se spune prin articol despre HiperTensiuneArterială! Eu mă lupt cu hipo-tensiunea, zi de zi… dacă nu bag nescafe in mine (intenţionat am folosit termenul “bag” şi nu am spus beau… pentru că nu-l beau că-mi place ci pentru că-mi creşte tensiunea!!!)

07.16.09

Energie solară

Posted in SF natural at 4:48 am by rast

Articolul de aici, mă duce cu gândul la piticii din mintea mea :) , la ideea ce o aveam/am, de a scrie o carte SF: “planeta se răzbună”, în care se termină resursele energetice planetare: petrol, cărbune etc. În acel post nu am intrat în amănunte SF-istice… dar o să spun în acest post nişte amănunte… altele, altă dată… în alt post :) !

Noi oamenii, suntem “copiii” acestei planete. Barza ne aduce din “emisfere cereşti”, ne aruncă pe această planetă albastră şi ne lasă la dispoziţia liberului arbitru, să trăim cum vrem: ghidându-nr după “vocea inimii” sau după “vocea poporului”. Indiferent cum trăim, nu putem trăi fără păpică, fără haleala noastră cea de toate zilele, fie ele de post sau de frupt (cărniţă, brânzică etc.). Religia creştină, într-o rugăciune de bază, spune: “dă-ne nouă pâinea ce-a de toate zilele”. Doamne-doamne ne dă această pâine, dar foloseşte diferiţi intermediari: vânzătorul din magazinul din colţ, brutarul ce pune “sare după gust”… pământul ce face grâul cu spicul mare (cine mâncă pâine de secară… tot în pământ se face şi secara :) , aşişderea şi mămăliga). Aş putea considera pământul ca fiind “tatăl nostru”, cel care ne hrăneşte.

El nu vrea să ne distrugă, chiar dacă “unii copii” ai lui au luat-o razna şi-l ciopârţesc cu lama cu draglinele şi forezele… El ar vrea ca (virgulă) copiii lui să trăiască fericiţi, în bucurie, sănătoşi, sute de ani. Mulţi copii au luat-o razna, sunt obraznici… Pământul s-a supărat şi-i pedepseşte… le taie macaroana :) dar… cum îi triază? Cum va proceda pământul să nu-i bată şi pe copii cuminţi (cât de cât cuminţi – nu există om fără… păcat)

El soluţii a dat! Soarele îl ajută, aruncă spre noi (spre pământ) “bolovani” de energie! Oamenii sunt fraieri şi nu o folosesc! Ea e gratis, nu cere muncitori pe schele, profituri etc.

Cad în realitate… mă duce mintea la lampa care luminează veşnic, găsită pe undeva prin măruntaiele acestei regiuni Carpato-Danibiano-Pontice. Lampa dă lumină fără a folosi vreun combustibil. Transformă nişte energii cosmice (energiile solare lumineaza Canada :) în acel timp orar) în energie luminoasă!

07.14.09

Cât sunt de “pe dos”!

Posted in Dezvoltare personală at 2:01 am by rast

Da! Da! Este vorba despre mine! Mă bârfesc pe blog-ul personal! Dacă în altă parte nu am unde… Azi am primit un comment la un post mai vechi, în care cineva mă întreabă dacă mă cred iluminat. Nu numai că nu mă cred iluminat (mi-ar fi uşor să mă cred iluminat, să scriu asta pe blog… şi să găsesc câţiva fraieri să creadă… şi să mă sponsorizeze în aceste vremuri de criză :) ).

În primul rând eu nu sunt de acord cu ideea de iluminat! Pot defini termeni ca: iubire, bucurie fără motiv, împlinire, nemulţumire de sine, optimism, speranţă etc. Dar nu pot defini termenul: iluminat!

Partea proastă este că am scăpat şi de ceea ce religia creştină numeşte “mândrie”. Toltecii (Castaneda) îi spune “importanţă de sine”! Nu mai am astfel de stări… să mă consider eu grozav şi pe ceilalţi… tembeli. Când mă laud, pe aici pe blog, de aiurea o mai fac.

Ştiţi de ce mă consider cel mai tare “pe dos”? Am site web personal, dau bani pe el, mă pricep la HTML-eală (na! mă laud :) ) şi l-am lăsat în paragină. Nu! Nu vreau să fac concurenţă Bărăganului, ce este mai în paragină :) ? Dar site-ul meu ar da dovadă că sunt un tip neserios.

Vocea interioară îmi spune că nu este prea important pentru mine, aş putea face nişte eforturi să-l fac site web :) nu paragină de site web, aşa cum este acuma! Dar nu fac nici un efort… dacă nu mă trage inima!

Teoretic am probleme mari, din cauza crizei! Personal, nu am probleme… mă simt bine în pielea mea. Nu am probleme de somn, de trezit dimineaţa, nu mă confrunt cu stări de lene, mă simt împlinit, am stări de bucurie fără motiv (nu daţi cu bolovani în mine… nu mş laud :) ) . Altceva vreau să spun. Cu toată împăcarea asta: “cu mine însămi”… abia aştept “the end”-ul. Deja mă gândesc la a părăsi această lume. Iarăşi sunt “pe dos”! În loc să “trag tare” să fac site-uri, să le promovez (mă pricep şi la SEO, cunosc site-uri de PR etc. – iar mă laud :) ), NU MA MAI INTERESEAZĂ NIK!!! S-au dus dracu’ toate interesele… inclusiv cel de a trăi, de a avea o motivaţie de viaţă!!!

Evenimentele cotidiene îmi dau motive de tristeţe sau chiar depresie. Mă apucă râsul. Mă gândesc dacă nu cumva am luat-o razna! Îmi place să spun că nu :) , că doar sunt “pe dos”!

07.13.09

Microsoft Office 2007

Posted in Uncategorized at 11:06 pm by rast

Omniprezentul Word, editorul de text de la omniprezentul MicroSoft, în versiunea 2007 a luat decizia să se perfecţioneze :) , adăugând formatelor de documente şi formatul .docx.

Eu, în materie de Word, editare de text, sunt destul de afon :) pentru un calculatorist (informatician… în limbaj academic). Scriu câte un document în Word, cam de 2-3 ori pe an. Mai mult, primind astfel de documente, pe o listă de discuţii, doar le deschid şi citesc.

M-am confruntat cu problema de a deschide un document *.docx – Word 2007. Pe PC este instalat Word 2003. M-a ajutat prietenul Google! Sunt multe soluţii. Unele cu bani oferă progrămele ce convertesc d0cx în doc etc. Soluţia cea mai bună mi s-a părut cea oferită de… MicroSoft, de aici. Un pack pentru tot Office-ul (Word, Excel, PowerPoint), pentru a-l extinde “să priceapă” şi fişiere 2007.

Frica de moarte

Posted in Dezvoltare personală at 1:49 am by rast

Se pare că treaba e nasoală tare. Ieri (duminică) am avut doi vizitatori pe cuvântul cheie “frica de moarte“, azi (până la ora 12.00) tot 2. Prea multe persoane caută în prezent această sintagmă. Mă duce cu gândul la actuala criză şi efectele ei. Să fie chiar atât de rău încât oamenii să se gândească fie puşi în faţa sentimentului de frică de moarte? Am scăpat de această stare psihică de mai mulţi ani, dar îmi aduc aminte ce nasol era când conştientizam această frică.

Nu există soluţii standard, reţete de urmat, pentru a scăpa de această stare. Cel mai important lucru, în lupta cu acest sentiment, este conştientizarea faptului că moartea nu este ceva groaznic, aşa cum ne învaţă societatea noastră actuală.

Toate persoanele care au suferit o moarte clinică, dar au revenit la viaţă, au scăpat de acest sentiment… obositor. Unii au văzut lumini, tunele, diverse culori… diferă de la persoană la persoană. Dar TOŢI (sau marea majoritate) au scăpat de frica de moarte. Şi-au dat seama că “dincolo” nu este chiar atât de rău. Nu e! Chiar dimpotrivă, este mai bine decât aici .Încerc să conştientizez acea stare din “cealaltă realitate”. Chiar dacă o să par nebun :) ! Nu mă credeţi pe mine! Experimentaţi singuri… o să vă ia mult timp, dar este singura metodă de a scăpa cu adevărat, de frica de moarte. Diferite pastile sau tehnici de a sta în diferite poziţii sunt… vrăjeli!

07.11.09

Despre destin

Posted in Dezvoltare personală at 4:52 am by rast

Un post interesant aici, de unde voi copia o singură constatareŞ

“E greu sş-ţi pierzi calmul când îţi deraiază toate şansele.”

“Trăiesc” o astfel de stare de calm. Cu toate preocupările mele despre psihic şi echilibrare, am ajuns la concluzia că tot “destinul”… e mai tare! În această stare nu am vrut să ajung! Viaţa-destinul m-a adus în această stare… de vreo 3-4 luni de zile.

Nu mă plâng! Bruma de raţionalitate dobândită prin educaţie occidentală s-a dus. A rămas doar ceea ce simt!

Mi-au “deraiat toate şansele”… de prin octombrie-noiembrie 2008 am încercat “din toate puterile”, am apelat la toţi cei cunoscuţi, am încercat tot felul de soluţii. NIK! Toate şansele s-au dus. Am rămas, cum se spune “cu viaţa în mâinile lui Dumnezeu”! Din păcate, am o concepţie de viaţă, mai… modestă. Nu cred că mă aflu în catastifele divine. Sunt prea puţin important: un programator, în spatele unui monitor, într-un colţ de birou! Mi-e bine aşa! Dar cât o să dureze?

Raţiunea îmi spune că ar trebui să am ceva palpabil. Nişte şanse, nişte portiţe deschise.

Cineva din nevăzut îmi şopteşte că am ajuns unde trebuia: să am doar infinitatea (Castaneda) ca sprijin.

Ăsta o fi fost destinul meu. Să ajung în această stare de nepăsare, de calm. Mi-am dat cu părerea despre destin, despre soartă, în cartea ce am scris-o. M-am gândit mult asupra acestui aspect al vieţii: destin! De 2-3 luni am început să regândesc acest aspect al vieţii din perspectiva unei lumi paralele determinante: cealaltă realitate. Suntem ca nişte păpuşi, suntem mânuiţi de impulsuri emoţionale din cealaltă realitate.

Nu noi suntem stăpânii acestei lumi… dacă vor, ceilalţi pot să ne manipuleze ca pe nişte roboţi. Unii oameni deja sunt robotizaţi…

07.08.09

Care este drumul?

Posted in Dezvoltare personală at 12:58 am by rast

Am citit articolul lui Zoso, de aici. Mi-a adus aminte de drumul meu…

Să ne fie clar! Nu vreau să critic cele spuse de Zoso. Sunt două moduri diferite de a trăi viaţa:

  • un mod raţional, etapizat – bazat pe experienţa altora şi pe sistemul de valori al societăţii
  • un mod… simţit de “vocea inimii”, inteligenţă emoţională.

Până la 20 de ani (revoluţia evenimentele din 1989), până am luat primele contacte cu filozofiile orientale, am urmat un drum din prima categorie. În 1987 am dat admitere la facultatea de mecanică (TCM). Locuri de muncă pentru ingineri mecanici erau… pe toate drumurile (precum astăzi, câinii bagabonzi… pe toate drumurile :) ). Evenimentele din ’89 “m-au prins” în anul III. Am absolvit facultatea în ’92. Am făcut ultimii doi ani + proiect de stat = diplomă de inginer TCM-ist, pentru mama. Ea “m-a sponsorizat” să fac facultatea, să am diplomă… Da! Ştiu! Părinţii spun că este datoria lor să-şi poarte odraslele prin facultăţi. Despre odrasla mamei am altăpărere :) ! Aşa-mi place să spun: mama m-a sponsorizat să termin studiile.

Oricum, diploma de inginer mecanic, nu am folosit-o decât o singură dată, ca angajat la Bibliotecă. Pe atunci eram doar student la Informatică, şi nu aveam (încă) bucata aia de carton, pe care scrie: “Diplomă”. Acum am două bucăţi de carton :) ! Pe căldura asta le folosesc pe post de evantai!

În 1994 am dat admitere la colegiul de Informatică (programare). M-am ghidat după “vocea interioară”. Aşa cum a păţit Alchimistul lui Paolo Coelho, “am păţit” şi eu. Simţeam că acolo este locul meu. Programare, nu calculatoare (hardware – facultatea de electronică şi calculatoare), nici economie (facultatea de ISE). În acele timpuri (1994) erau foarte căutaţi economiştii… cum erau căutaţi inginerii mecanici înainte de ’90 :) ! Toţi din jurul meu mi-au spus că-s fraier că nu dau admitere la ISE. Mama, precum tatăl lui Alchimistul, m-a înţeles şi m-a lăsat să fac cum vreau eu: informatică/programare. Până acum nu am regretat. Nici acum nu regret! Să vedem ce va mai fi!

Mi-am pus deseori problema de a începe un “drum nou”. Da! Acum la 40 de ani! Criza asta! Dar vocea inimii îmi spune: PROGRAMARE… bagă mare :) ! S-a tâcnit vocea?

Apropo de acest post şi de articolul menţionat al lui Zoso, nu am nimic de comentat. Nu pot da descrie etape. Fiecare om are drumul său, etapele sale… Acest drum, simţit cu “vocea inimii”, nu pot spune că este cel mai bun. Nu pot spune că este mai bun decât celălalt drum: raţional.

Nu poţi spune că vaporul este mai bun decât avionul!!! Vaporul are avantajele lui, avionul pe ale lui… aşa şi cele două tipuri de drumuri. Am mers pe drumul meu, alături de oameni ce merg pe celălalt tip de drum. Le pot compara: nu pot spune că unul este mai bun decât celălalt. Avantaje şi dezavantaje!

07.06.09

copy-paste, unul de la altul

Posted in CSS at 5:28 am by rast

Lucrez, când apuc, la ideea aia a mea de LMS (Layout Management System). Am făcut furat ceva aici :) , de la YAML (am mai spus că-mi place ideea). Şi fiindcă am furat (că parcă alţi webdesign-eri nu fură :) , iau cu împrumut…) doamne, doamne m-a pedepsit :) !

Din altă parte, de aici, am furat download-at GNU-ul pus la dispoziţie. Color picker-ul este foarte fain, iar sursele lui (JavaScript şi un mic CSS) mcic şi uşor de înţeles.

Am pus împreună cele două aplicaţii. PROBLEMĂ! Funcţiona bine color picker-ul, dar dispărea tot ce scrisesem în pagină (fereastra originală *.html, aia unde apare lista: Button 1, Button 2 etc… ). D’aia m-a bătut doamne, doamne… că s-a stricat ceea ce deja făcusem.

Spiriduşul mititel (un pitic zgribulit de pe creier) mă înghiontea să nu renunţ. Să-mi pun ceilalţi piticuţi la muncă (programare), să depistez unde este eroarea. Am pus piticii la muncă, au transpirat vreo 2 kile de influxuri neuronale şi până la urmă au depistat unde este problema.

Extraordinar de simplă! Id-ul unui div! Am schimbat id-ul, i-am pus un “s” în plus (din page_margins, l-am botezat page_marginss) şi totul a mers OK!

Unele lucruri se “calcă pe bătături” unele pe altele, poate au copiat unul de la celălalt :) şi eu de la amândoi!

De aia este bine să-ţi faci propriile tool-uri de realizare a paginilor web! De aia este bine sa faci eforturi în plus, să schimbi denumirile din engleză în română!

« Previous entries