Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for June, 2009

06.13.09

Programare – Star Trek

Posted in Uncategorized at 4:57 am by rast

O astfel de ştire ar trebui să mă bucure. Nu! Nu să mă facă fericit:) . Doar să mă bucure în perioada asta de criză, acaparată de ştiri negative. Ar fi şi o confirmare a ceea ce simt: “să fiu optimist ca programator… că voi avea un job… o sursă de bani pentru procurat haleală, apă şi căldură (haine)”. Dacă mie bine mie şi-mi licăre “o luminiţă la un capăt de tunel”, nu înseamnă că este bine. Chiar dacă am bani pentru cele necesare unei vieţi decente, asta nu înseamnă că o duc bine. Trebuie “să ies în lume”, mă izbesc de sărăcia altora, de stările lor depresive… oameni cu care nu poţi inter-relaţiona, nici ca vânzători de fructe în piaţă.

Ziceau “gurile rele” că filmele SF sunt inspirate unor regizori pentru a familiariza oamenii de rând, cu viaţa din viitor.Oare aşa a fost şi cu filmul Star Trek? Nu am urmărit filmul, vedeam secvenţe sau episoade, întâmplător, în momente diferite de plictiseală inactivitate. Aceste timpuri de criză, îi va face pe oameni să renunţe la confort?

Sunt necesităţi de bază: mâncare, apă (aerul-mai este încă gratis :) – nu-lu pun la necesităţi), căldură. Am văzut deseori, în ultimii ani, oameni care renunţau la trebuinţele de bază pentru a da banii pe mici satisfacţii. Un fost coleg de birou (cel mai des bârfit, pe acest blog) nu mânca dar îşi cumpăra CD-uri originale cu muzică. MP3-urile se auzeau prost pentru clăpăugele (urechile) din dotare.

Cum va evolua lumea din acest an. Viaţa nu se termină aici. Simt că vor fi mari schimbări. Nu simt “cum va fi”, doar că va fi altfel…  mult diferit de ceea ce este astăzi sau a fost ieri (cu zeci sau sute de ani în urmă). Chiar acum, scriind aceste rânduri simt “va fi multă sticlă şi puţin beton”. Această simţire mă face să cad pe gânduri… actualul job este în industria betonului… GATA! Nu-mi mai dau cu părerea, să vedem ce va fi!

06.11.09

Calitate, durabilitate – perspective de viitor

Posted in Viata at 1:23 am by rast

Articolul de aici îmi aduce o confirmare a ideilor ce le simt. Simţeam (de prin ianuarie 2009) să programez… “buchea cărţii”. Acest lucru m-a făcut să fiu mai critic cu programele ce există “pe piaţă”, inclusiv cu paginile web. Sunt multe site-uri, multe programe (concurente pe un anumit domeniu), dar câte sunt bune, adică fac ceea ce scrie în documentaţie că fac.

Una din problemele societăţii actuale (apropo de lumea asta întoarsă pe dos) este că nu-şi pune problema unei durabilităţi a produselor ce le face. Este o fugă după bani, nu după o viaţă bună… Un producător de bunuri de larg consum, produce intenţionat lucruri ce se defectează în timp scurt, astfel încât consumatorul să cumpere un produs nou, şi astfel marind vânzările. Nu este vorba doar de insatisfacţia cumpărătorului… se consumă resurse, se produce poluare, reziduuri, etc… Această fugă după bani atrage o gamă largă de probleme… ce nu pot fi reparate cu bani. Degeaba sădim 100 mp (metri pătraţi) cu pomi, urmăriţi de X camere de luat vederi de la Y televiziuni şi facem campanie de ecologizare, dacă în munţii împăduriţi 10 tractoare produc defrişări de 200 mp zilnic. Praf în ochii fraierilor ce se uită la TV. Nu mai tăiaţi copaci!!!

Citisem într-o carte (acu’ vreo 6-7 ani) o idee interesantă, la care am simţit un click: “bagă la cap” mi-a spus. Am memorat ideea, apoi am început să mă gândesc la ea. Din tot regnul animal (autorul introducea şi omul în regnul animal) doar omul îşi face planuri de viitor. Se spunea că ar mai fi vreo 2-3 specii de animale care fac ceva “rudimente” de planificare a viitorului, doar omul poate să elaboreze strategii de viitor. Dacă mama natură (Dumnezeu sau supa primordială a lui Darwin) a înzestrat omul cu această capacitate, de ce ne batem joc de ea!!! şi trăim aiurea, fără planuri temeinice de viitor?

Nu-i nevoie să-mi spuneţi, ştiu ideea zilelor noastre de a lupta pentru visele noastre. Mulţi au vise, luptă pentru ele… dar acele vise/idealuri împlinite/realizate sporesc nivelul de trai al celui ce a luptat? Anul trecut (februarie-martie-aprilie 2008) după ce am “evadat din moarte”, m-am întors în această viaţă cu o grămadă de vise (multe le-am scris şi pe acest blog). Am început să lupt pentru ele… am început să-mi pun problema dacă ele mă ajută cu ceva, dacă mă vor face să trăiesc mai bine. Le-am tăiat de pe listă rând pe rând, erau doar vise insuflate de o societate însetată de aprecierea celorlalţi, nu care duceau la o viaţă mai bună.

Sunt VIP-uri cunoscute, apreciate şi lăudate de mii de oameni dar iau droguri pentru echilibrarea psihică. Sunt oameni (li se spune tărani) care trăiesc într-o fundătură de sat, cunoscuţi de cei 12-14 vecini, dar şi la 60 de ani nu poartă ochelari şi au dantura fără carii. Care dintre ei trăiesc mai bine?

06.08.09

Viaţă anapoda (întoarsă pe dos)

Posted in Inteligenţă emoţională, Viata at 3:43 am by rast

Eu îi spun “voce interioară”, alţii “vocea inimii”, alţii “inteligenţă emoţională”. Nu contează denumirea, important este acel “proces” de a simţi anumite “gânduri pe negândite” sau emoţii. Şi acest proces are două tăişuri. Nu mai amintesc de beneficiile ce le poate aduce unei persoane care se ghidează după astfel de… “mesaje”. Nu m-am mulţumit cu “mesajele” de echilibrare a fiinţei mele, am vrut mai mult… am vrut să aflu adevărul despre această lume în care trăiesc/trăim. Eram nemulţumit de unele practici/obiceiuri ale oamenilor din jurul meu şi am vrut să ştiu ce se întâmplă.

Am căzut “din lac în puţ”. Mi-am pus diferite întrebări şi am primit anumite răspunsuri. Am pus cap la cap aceste răspunsuri şi… am căzut în puţ… dar unul adânc taaare. Mi-am dat seama cât de “sucită” este lumea în care trăim, cât de întoarsă de la valorile naturale ale vieţii… Nu oamenii (persoană cu persoană) sunt de vină, ci societatea. Valorile societăţii sunt TOTAL pe dos. Un om (copil) se naşte, creşte – îşi însuşeşte, prin educaţie – valorile unei vieţi normale. Este “victimă” a societăţii. Chiar dacă simte câteodată să facă ceva echilibrant pentru fiinţa sa, nu face deoarece acel lucru este “altfel” decât l-a învăţat societatea.

O să dau ca exemplu, mult hulitul Coelho, cu al lui Alchimistul. Acel ciobănaş “a simţit” să plece. A avut curaj/putere să se desprindă de obiceiurile societăţii/comunităţii ăn care trăia. Şi tatăl lui simţise, în tinereţe, un anumit impuls… dar nu a avut puterea necesară să-l înfăptuiască. Şi acel neguţător de porţelanuri a simţit să mergă la Mecca… dar a tot amânat… până când a fost prea târziu.

Astfel de mesaje, simţite în diverse împrejurari, are orice persoană – dar, datorită valorilor anapoda ale societăţii şi obiceiurilor/regulilor/principiilor memorate prin educaţie, sunt neglijate.

Al doilea tăiş al unei simţiri ale mesajelor interioare este că devii conştient cât de întoarsă pe dos este lumea în care trăim… şi te apucă angoasa. Nu! Nu poţi emigra. În orice colţ de lume este la fel. Mai mulţi bani nu întorc lumea. Poate doar emigrarea pe altă planetă!!! Offf, iar SF-uri!!!

06.06.09

Maxime remarcabile

Posted in Ce au spus... at 4:17 am by rast

Pe o listă de discuţii (hazdenecaz) am primit un mesaj cu titlul “maxime remarcabile” de la co-listeanul: Vlad Dumitrescu. Pe blog-ul meu copy-paste acele maxime remarcabile, selectate de Vlad, căruia îi şi mulţumesc (nu pentru suplimentarea post-urilor de pe blog :) , ci pentru înţelepciunea maximelor)

- Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.

(N. Iorga)

- Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea.

(Georges Brassens)

- Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici.

(Maurice Coyaud)

- Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.

(Jack Penn)

- Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.

(Peter O’Toole)

- Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare.

(Tudor Musatescu)

- Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili.

(Ernest Hemingway)

- Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri.

(J.F.Kennedy)

Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti.

(David Dunham)

Nimic nu costa mai mult decat nestiinta.

(legea lui Moisil)

- Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate.

(George Wolinski)

- Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.

(Papa Ioan al XXIII-lea)

Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere.

(Robert Brasillach)

- E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.

(Jules Renard)

- Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene.

(David Dunham)

- Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei.

(Sigmund Freud)

- Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta.

(Andy McIntyre)

- Nimeni nu e de neinlocuit dar – uneori – este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura.

(Claire Martin)

- Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.

(Isaac Asimov)

Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.

(Jean Grenier)

- Oboseala si lenea au aceleasi simptome.

(Bissane de Soleil)

- Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. ..

(Gelu Negrea)

- A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.

(Cicero)

- Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide.

(Max Jacob)

- Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace.

(Moliere)

- In politica, prostia nu e un handicap.

(Napoleon)

- Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta.

(Woody Allen)

06.04.09

XML parser

Posted in PHP at 10:58 pm by rast

Mai nou… :) !!! Când aud cuvântul parser (parse – a analiza: pe limba lui Eminescu :) ) mă strânge ceva în spate pe creier. De mai mult de 30 zile caut diferite parser-e: pentru fisiere HTML sau CSS.

Încercând să-mi fac munca mai uşoară, la site-ul la care lucrez, am început să stochez anumite date în fişiere *.xml. Teoretic altă belea: parser-e XML. Practic: am găsit cea mai bună soluţie pentru mine – funcţii de parse-are native, implementate în limbajul PHP. De vreo 7-8 zile folosesc fişierele XML şi funcţiile de parse-are. Sunt cam alambicate. Parser-ul de XML implementat în PHP “gândeşte” deosebit faţă de alte funcţii PHP, dar odată prins acest mod de algoritm, poţi face multe lucruri cu aceste fişiere XML.

Am făcut multe programe cu baze de date (PHP şi MySQL). Am început să folosesc XML ca modalitate de stocare de date. RECUNOSC: folosind o bază de date (server de baze de date) este mai simlu… decât cu XML. Dar la site-uri web depinzi de hosting… dacă au, sau nu, instalat un server.

Majoritatea CMS-urilor (Drupal, Joomla, WordPress, etc..) folosesc baze de date.

Nu folosesc baze de date din cauză că vreau să fac o aplicaţie care poate rula de pe un CD.

06.03.09

Stres

Posted in Dezvoltare personală at 3:36 am by rast

Apropo de post-ul anterior, despre dorinţele personale şi cele “insuflate” din cealaltă realitate…

Din cauza că nu am avut un job care să mă pună în situaţia de a realiza o pagină web, pe care să o pot pune în CV-ul meu, “să arăt oficial” că mă pricep şi la programare web; am început un site: http://webdesign.programaredinpasiune.ro/index.html la care, când am timp, mai lucrez câte ceva. Aş putea face mult mai multe în acest site, decât ceea ce se vede. Când încep să lucrez, simt (mi se comunică din cealaltă realitate) că acest site nu este important pentru viitorul meu ca programator. Raţional, îmi vine greu să cred aşa ceva, ar fi ca o carte de vizită. Dacă l-aş completa cum trebuie, din punct de vedere al conţinutului, ar putea genera chiar o carte.

Aş putea să nu dau ascultare a ceea ce simt şi să lucrez la site, ar fi o generare de stres. Da! Am ajuns la o concluzie, care de fapt este o ipoteză: atunci când nu faci ceea ce simţi, adică nu vrei să mergi pe drumul tău – ăla care ţi-l comunică “vocea inimii” – eşti atenţionat printr-o stare generală de stres şi/sau nemulţumire de sine. Există şi stres generat de factori externi: zgomot, mizerie, etc. , dar şi stres generat de ambiţia ta de a merge pe un drum care nu-ţi este destinat, ci pe care tu îl crezi propice ţie din considerente raţional-conştiente, conform valorilor societăţii în care trăieşti.

Apropo de cărţi… Am scris o carte: “Vocea interioară – un alt mod de a trăi“. Multe persoane m-au felicitat pentru acest lucru. Pe mine nu m-a bucurat prea mult, m-ar fi bucurat o carte profesională, despre programare sau tehnologii Internet. Dar gagiii din cealaltă realitate au alte intenţii. Cum am scris acea carte: făcusem un site. Cineva din Bucureşti a găsit site-ul şi mi-a propus să scriu o carte. Coincidenţa (sau poate gagiii din cealaltă realitate) a făcut ca la servici, în acea perioadă, să nu am de lucru. Am scris cartea mai mult ca o provocare, să văd dacă sunt în stare să scriu ceva. Am scris-o, a fost publicată (ATENŢIE! nu am dat nici un ban pentru publicare, costurile au fost suportate de editura care a publicat-o).

Nu vreau să mă laud. Mă miră şi pe mine cum “suntem trăiţi” din cealaltă realitate. Nu am vrut niciodată să scriu cărţi, nu a fost un vis pentru care să lupt… am devenit autor de carte (lucru pe care mulţi l-ar visa/dori) fără să vreau, fără să-mi doresc, fără să mă coste ceva. Multe persoane au diverse proiecte/dorinţe/visuri dar nu au banii necesari să le pună în practică. Eu nu am avut nici dorinţă/proiect, nici nevoie de bani, TOTUL a venit din cealaltă realitate.

Ce este acolo, în cealaltă realitate? Noi, ăştia de aici, din realitatea materială, “trăim” sau “suntem trăiţi” ca simple marionele, fără să fim deloc conştienţi?

Next entries »