Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for June, 2009

06.29.09

Să pari prost, dar să fii deştept

Posted in Povestiri cu tâlc at 4:37 am by rast

Un băieţel era considerat înapoiat mintal de către ceilalţi copii din vecini.

Cineva, ştiind că băiatul era inteligent, i-a întrebat pe ceilalţi copii de ce îl desconsideră şi îşi bat joc de el.

- Pentru că e un prost, au răspuns ei.

- Dacă îl punem sa aleagă între o monedă de cincizeci de bani şi una de zece bani, el o alege pe cea de zece bni, pentru că, spune el: este albă şi albul reprezintă puritatea. Şi mereu face la fel!

Mai târziu, vecinul l-a întrebat pe băieţel de ce alege mereu moneda de zece bani.

- Simplu! a răspuns copilul, dacă mai jucăm de câteva ori jocul ăsta, o să-mi umplu buzunarele cu monezi de zece bani. Dar dacă iau moneda de cincizeci de bani, jocul s-a terminat!


Datorită firii mele mairetrase multe persoane mă consideră “puţin” retardat. Nu mă deranjează acest lucru. De-a lungul anilor am observat că am unele avantaje. Vorbă populară: “lumea se fereşte de oamenii deştepţi” nu este fără fundament. Lumea mă crede prost slab dezvoltat mintal şi nu se fereşte de mine. Am putut astfel afla multe lucruri pe care oamenii, faţă de alţii, vor să le ascundă. Am, fără să vreau, uneori posibilitatea, să ascult unele intimităţi ale unor oameni!

De aceea poate, timiditatea nu este un defect, este, poate… o metodă de protecţie. Tupeul, îndrăzneala, te “aruncă în faţă”, te scoate în evidenţă… lumea te apreciază… dar pe tine ca om, cu ce te ajută aprecierea celorlalţi? Aş putea face referire la recentul deces al lui Michael Jackson, cu ce l-a ajutat faima, aprecierea celorlalţi??? Odată cu el, pot fi menţionaţi sute de VIP-uri.

06.26.09

Cântecul greierilor

Posted in Vorbe virusate at 10:38 pm by rast

Notam anul trecul în blog, o anumită dată, de 31 iulie, când am început să ascult greierii pe timp de noapte. Anul ăsta, am auzit, prima oară, pe 23 iunie.

Am crezut că este ceva… izolat, un greier uitat rătăcit de lume. Dar pe 24 şi 25 iunie l-am auzit, cântând mai viguros. Se pare că, deja a început vremea lor. Nu pot trage concluzii definitive, la viaţa de bloc, cu ierburi înghesuite… dar poate căldurile, anul ăsta mai recente, au făcut ca greierii “să se trezească la viaţă” cu o lună mai devreme!

Cunoaşte-te pe tine însuţi – control emoţional

Posted in Inteligenţă emoţională at 1:32 am by rast

Un articol interesant aici. Nu mă refer la modalitatea de a face cumpărături sau tendinţe impulsive ale fiinţei umane în diverse împrejurări ci, aşa cum se spune şi în finalul articolului: “controlul impulsului de moment“, în orice împrejurare a vieţii (cititul unei cărţi, vederea unui lucru frumos sau nu, ascultarea unei melodii etc…).

Urmând impulsurile interioare am început să-mi controlez din ce în ce mai frecvent “impulsurile de moment“. Ele pot fi impulsuri interioare, venite din adevărata fiinţă umană, din “vocea inimii”, dar pot fi şi impulsuri manipulatorii, provenite din diverse cauze exterioare.

Controlul unor astfel de impulsuri presupune, în primul rând, o bună cunoaştere a propriei persoane (dorinţe, emoţii, stări psihice etc…).

Nu am fost nativ, o persoană cu inteligenţă emoţională dezvoltată. Îmi amintesc de multe rateuri ale tinereţii (până la 20 de ani). De la 22 de ani, am început să-mi dezvolt această inteligenţă emoţională, fără nici o îndrumare a vreunui guru, numai după ceea ce simţeam.

Chiar şi acum, după aproapw 20 de ani, sunt conştient că “este loc de mai bine”. Nu am ajuns la capătul drumului :) ! Sunt o mulţime de lucruri pe care nu le ştiu despre mine… dar “sap” în continuare.

Am ajuns la o singură concluzie general adevărată: omul, aşa cum a fost el creat de evoluţie sau divinitate, a fost înzestrat cu control TOTAL asupra emoţiilor sau impulsurilor de moment. De-a lungul timpului, omul a piedut acest control. Din păcate, în ziua de azi (2009), nu oamenii îşi controlează impulsurile ci, impulsurile îi controlează pe oameni. Aici este şi secretul unor tehnici manipulatorii ale mass-media sau vendori, în diferite interese.

Nu putem avea pretenţia “a ne simţi bine” atâta timp cât nu avem control asupra noastră (asupra emoţiilor sau gândirii).

06.24.09

Jurnal negândit

Posted in Viata at 12:15 am by rast

Semnalez şi eu pe blogu’mi personal apariţia în blog-osferă a unui nou blog, deosebit cred eu, a lui Radu Georgescu, antreprenor.

Am decis să scriu un întreg post în blog, despre acest eveniment, deoarece “titlul” noului blog: “Jurnal de antreprenor” mi-a stârnit o serie de gânduri despre blog-ul meu! Cum aş numi blog-ul meu, acesta pe care scriu acuma :) ?

Cel mai potrivit nume ar fi (deocamdată): “jurnal ne-gândit”.

Sunt oameni care se pot numi: antreprenori, ingineri, medici, profesori… funcţie de ceea ce fac, în mod curent, în viaţă (intenţionat nu am spus: meserie, job, funcţie, activitate de a câştiga banii necesari existenţei, etc…).

Am început, de aproape un an, să mă ghidez EXCLUSIV după gândurile negândite (vocea inimii, inteligenţă emoţională, voce interioară, etc… nu numele contează ci procesul/ starea psihică). Chiar şi post-urile din blog le scriu fără să gândesc! Nu-mi planific post-urile ce voi urma să le scriu. Urmez impulsurile interioare. Când am citit titlul: “jurnal de antreprenor”, am simţit un “îndemn interior” de a-mi denumi şi eu blog-ul. Dar ce denumire mai potrivită cu starea mea psihică i-aş putea da?

Jurnal negândit cred că este cel mai nimerit titlu. Am început să nu gândesc/raţionalizez nici evenimentele ce ţin de job/meserie (programare web), nici cele ce ţin de dezvoltarea personală.

Viaţa m-a adus în faţa situaţiei de a nu mai avea nici rude nici prieteni/amici, care să-mi fie puncte de reper/sprijin. Doar ceea ce simt (infinitatea toltecă) îmi mai poate fi ghid/sprijin/sfătuitor.

Nu am urmat indicaţiile nici unui maestru, nu am urmat etapele nici unei căi de evoluţie spirituale, stau zilnic: seară de seară… atent la ceea ce simt şi încerc să înţeleg ceea ce simt.

Am 40 de ani, am citit câteva cărţi de filozofie, am avut parte de o educaţie conformă cu valorile societăţii actuale. Am luat-o razna :) pe la 20-21 de ani, când am început să dau ascultare imboldurilor interioare, neglijând ceea ce ştiam a fi corect şi civilizat, din educaţia învăţată şi memorată.

Până acum aproape 1 an, am împletit viaţa raţională cu ceea ce simţeam. Am abandonat raţiunea!!! Mă miră doar ceea ce simt şi comportamentul dereglat al oamenilor din jur!

06.23.09

M-am supărat pe Google!

Posted in Viata at 11:32 pm by rast

Nu! nu mă apucă plânsul ;) , nici deprimarea, nici vorbirea lui de rău… :) , doar o mică bârfă pe blog-ul personal! Ci şi depre noile mele preocupări de monitorizare ale site-urilor la care lucrez. Chestia este generală, nu cred că mi se întâmplă doar mie :) !

La modul general:

- se dă un site web la care se lucrează. Adică este pus pe Internet (are domeniu şi hosting) şi face des actualizări/modificări. Să presupunem că se şterge definitiv o pagină (un fişier *.html) – să spunem că firma respectivă nu mai oferă acel serviciu descris în respectiva respectuvul *.html. Deci, fişierul este DELETE de pe HardDisk: total, definitiv şi categoric… pentru totdeauna!

Prietenul Google apucase să-l înregistreze prin bazele lui de date, apare în căutări… Fişierul, odată şters, cum îi comunicăm lui Google să şi-l DELETE şi din bazele lui de date? Dacă ne lăsăm în baza roboţeilor pe care Google îi trimite… destul de frecvent (cu asta sunt mulţumit, nu am ce bârfi :) ), slabe şanse.

Revenind la cazul meu particular, la site-ul zilnic supravegheat/monitorizat, o pagină un fişier *.html, şters de două luni şi ceva (peste 61 zile) mai apare şi acum în căutările Google.

În aceste timpuri de criză recomand (parcă m-ar băga careva în seamă :) ) prietenului Google să angajeze programatori buni… nu tineri :) !

Chiar dacă sunt supărat pe Google, va rămâne prietenul meu. Îmi aduce diverşi vizitatori. Chiar şi pe acest blog, pe care scriu acum. După sintagma “frica de moarte“, blog-ul este “pus” pe prima pagină. S-a bunghit Google că am ceva mai personal cu sentimentul ăsta “frica de moarte“.

Ceea ce-mi ridică un semn de întrebare, este faptul că în ultimele zile (4-5) au aterizat pe rast.desculţ vreo 6 vizitatori surferi web. Ceva se întâmplă în aceste timpuri de criză…

06.22.09

pdf2word

Posted in PHP at 11:56 pm by rast

Se întâmplă ceva în lumea asta care ne scapă de sub control. Eu nu înţeleg toate “maşinaţiile” ce le văd observ în dezvoltarea unor aplicaţii şi a unor limbaje de programare. De exemplu, chiar denumirea din titlu. Este… “o gamă” de aplicaţii (sunt multe aplicaţii, dezvoltate de diferite firme sau comunităţi de persoane) care transformă un document din format *.pdf în format Word, *.rtf (rtf-ul este mai… universal decât doc-ul).

Atât pdf cât şi rtf sunt proprietate de firmă (Adobe, MicroSoft), dar s-au găsit nişte “băieţi buni” care au dezvoltat gratuit aplicaţii care sî convertească un format în altul… în mod public online, ca web aplicaţii.

“Băieţi buni” care să facă online (site-uri web) aplicaţii non-conformiste, se vor găsi tot timpul. Se ascund uşor sub sigla anonimatului. Dar cei care dezvoltă limbajul PHP şi îl distribuie în format gratuit, fie el şi Open Source, pot fi găsiţi :) dez-anonimizaţi.

Adobe are aplicaţia sa “Adobe Reader” distribuită gratuit (free), dar este doar reader nu şi writer. Nu se pot face modificări într-un document *.pdf.

PHP-ul are, incluse nativ, funcţii de creeare *.pdf din pagini web, *.html. M-am jucat :) odată cu aceste funcţii. Pentru a modifica/crea pdf-uri, nu este musai să dai bani pe aplicaţia celor de la Adobe, îţi trebuie ceva timp să înveţi/studiezi PHP.

06.19.09

Internet-ul în viaţa cotidiană – mirare

Posted in Viata at 3:14 am by rast

Lucrez la un site. Recunosc! Design-ul este execrabil (execrabil – respingător, detestabil, dezgustător, oribil – conform DEX) :) ! Mă ocup de alte aspecte ale site-ului. Apropo de prioritizarea lucrurilor (am în minte un post pe tema asta). În principal mă ocup de cuvintele cheie şi cum reacţionează nenea Google când îl întrebăm despre acele cuvinte cheie.

Pentru a mă ajuta în munca mea, folosesc un serviciu gratuit de contorizare a unui site web. Urmăresc statisticile oferite zilnic, chiar de mai multe ori pe zi – site-ul ce oferă acest serviciu, îşi “curăţă” baza de date funcţie de anumite criterii de performanţă ale interogărilor SQL, uneori ştergând date chiar de două ori pe zi.

Mă interesează ce-i interesează :) pe vizitatorii site-ului, adică ce pagini vizitează, odată ajunşi pe site şi luând cunoştinţă de opţiunile meniurilor. Mă MIRĂ foarte mult (îmi “vărs” mirarea pe blog :) , fiind vorba de web, interes şi structurare a unui site web) interesul oamenilor pentru “recomandări” şi “parteneri“. Interesul pentru parteneri şi recomandări este mai mare decât pentru produsele şi serviciile oferite de firmă. Citisem, recent, pe o publicaţie .net, că încrederea românilor în partenerii/clienţii/furnizorii de afaceri este scăzută. Se pare că este adevărat…

06.18.09

css framework – yaml builder

Posted in CSS at 2:19 am by rast

Mă ocup intens de o ideea trăznită de a face un Layout Management Sistem, o aplicaţie care să ajute în realizarea paginilor/site-urilor web. Am asistat recent la discuţii între programatori (pe un forum de discuţii) care :) “bârfeau” persoanele non-IT-iste că nu ştiu despre “ce este vorba” în realizarea site-urilor. Referindu-se la clienţi sau şefi din aceeaşi firmă, dar cu o altă specializare, spuneau că nici nu ştiu ce vor, dar’mite să dea detalii despre ce să se prezinte în site.

Astfel de discuţii mă duc cu gândul la ideea de a face o prezentare cât mai non-tehnică despre site-urile web. E greu să explic ce avioane :) am prin cap. Las timpul să vorbească, în sensul că atunci când voi avea rezultate clare, puse într-o aplicaţie vizibilă pe net, voi încerca să dau şi explicaţii.

Oricum, prin perindările mele de documentare pe pânza de păianjen web mi s-a părut mai complet realizat css framework-ul YAML. Acu’ vreo 30 minute altă uimire pentru mine. YAML nu s-a oprit, a pus la dispoziţie o aplicaţie web menită să ajute la punerea în aplicare a ideilor expuse în css framework.

Aplicaţia web de care vorbesc, se poate vedea aici. Este cam tehnică, dar ceva în genul ăsta mă bate gândul să fac şi eu – dar mai non-tehnică (offf, câte dar-uri :) )

O altă mirare ce am înregistrat-o în fiinţa mea :) , dând copy-paste la adresa web (URL) a site-ului unde se poate vedea aplicaţia celor de la YAML, este că gagii sunt din Germania (adresa e cu “de” la final), europeni. Am început să mă plictisesc de aplicaţii americane sau indiene :) .

Aplicaţia mi se pare… “originală” şi în modul cum realizează wysiwyg-ul, apropiindu-se de funcţionalitatea unei aplicaţii desktop, instalate pe calculatorul local.

06.16.09

Solilocvia

Posted in Încotro, Dezvoltare personală at 10:28 pm by rast

Mă confrunt cu o problemă nouă. Mulţi oameni din jurul meu, vorbesc singuri… comentează ceea ce fac: “aşa, bine”, “nu!”, “ah!”, “ia!”, etc… şi multe oftaturi: “offf!”, “eee!!!”.

M-am folosit de nea Google pentru a obţine informaţii despre “oameni care vorbesc singuri”. Am aflat că asta este o boală, recunoscută de psihologia modernă sub denumirea de solilocvia. Am găsit aici un prim articol din care am aflat multe lucruri, făcând conexiuni cu ceea ce ştiam. O să copy-paste (prost obicei :) ) anumite fragmente:

“Bolnavul dialoghează cu sine sau cu alte persoane…” apropo de dialogul interior. E groaznic! Îmi întăreşte convingerea sintegmei pe care am inventat-o (staţi liniştiţi! folosiţi-o dacă vă place! nu am de gând să o brevetez :) ): “totul este Intreruperea Dialogului Interior!”. Voi aminti aici cel mai nociv efect al unui dialog interior necontrolat (mai ales dacă el este certăreţ, pesimist): “consumă” sistemul imunitar.

“Necazurile îi aduc pe oameni în această stare, pe care cu greu reuşesc să o depăşească”… asta constatasem şi eu: oamenii care vorbesc singuri au mari probleme personale, chiar dacă “pozează” în oameni care se simt bine în pielea lor. Vorbind de unii singuri, în public… se trădează… şi “descoperă” un om bolnav. Hmmm!!! Eram conştient că acest obicei, de a vorbi singur, este o problemă pentru unii oamenii, dar nu chiar boală. Dar şi psihologia modernă o recunoaşte ca boală şi încă gravă!!!

“Dacă nu este înlăturată la timp cauza afecţiunii, bolnavul poate ajunge la depresii majore şi chiar la sinucideri.”… no comment!!!

Secretele unui cuplu fericit

Posted in Dezvoltare personală at 1:49 am by rast

Da! Sunt un mârlan! Un nesimţit! Copii diverse idei de post-uri pe blog. Cu titlul acestui post am primit un mail care face reclamă unui curs de relaţii inter-umane. Ne-ar învăţa acolo cică, oarece secrete (să-i fie ruşine lui Dumnezeu :) că nu a dictat măcar un secret d’ăsta lui Moise, pe munte, în cele 10 porunci) cum să fim fericiţi doi câte doi. Oare de ce prin Biblie sau alte cărţi sfinte nu se spun secrete de viaţă în cuplu???

Răutatea din mine se varsăăă… în cuvinte bârfitoare, cu suport electronic, pe un server oarecare. De ce mi s-a răscolit răutatea? Pentru că m-am săturat de… secrete, care au aşteptat perioada de criză pentru a fi dezvăluite.

O să copy-paste + comment, anumite citate din acel fabulos curs de 300 şi ceva RON (ieftin ca braga?):

“atunci cand vezi un cuplu fericit iti doresti din tot sufletul ca si relatia ta sa fie la fel.”

Ioi!!! Cupluri fericite, arătaţi-mi şi mie unul!Aaa, dar nu oameni care “pozează” în cupluri fericite, ci adevărate “cupluri fericite“.

Am cunoscut această sintagmă de la vârste fragede, din copilărie, din cărţile cu cei trei muşchetari. Încă de pe atunci îmi pusesem în gând de a forma şi eu un cuplu fericit. Am încercam diverse metode… cu diverse persoane jumătăţi. N-a ieşit figura. Mi-am pus diferite probleme: oi fi eu ghinionist? Nu am întâlnit încă persoana? Or fi metode mai bune? Nu am aplicat bine metodele…

Viaţa m-a trântit de pământ… şi am simţit că treaba stă altfel. Viaţa nu este făcută să fie trăită în cuplu… Nu spun mai multe, v-eţi spune că sunt un destrăbălat :) . Dacă vă interesează ce mi-a spus Viaţa, întrebaţi-o şi voi… direct.

“Cum ar fi daca in doar doua zile ai invata secretele cuplului fericit pe care le-ai putea aplica apoi intreaga viata?”

Dar de ce s-a aşteptat atâţia ani să ni se dea secrete ce se pot învăţa în două zile. Răilor :) de ce aţi tăinuit lucruri aşa bune?

« Previous entries