Archive for May, 2009
05.03.09
Posted in Dezvoltare personală at 5:47 am by rast
Răspund în acest post la prima întrebare de la Wayne Dyer:
“Dacă ai descoperi că mai ai doar 6 luni de trăit, cum ţi-ai trăi viaţa?”
De frica de moarte am scăpat cu mai bine de 10 ani în urmă. Am trăit fel de fel de experienţe de viaţă, fără a-mi mai pune problema morţii. Dar de când cu criza asta şi alte obiceiuri ale societăţii actuale, mi-am pus foarte serios problema morţii, a părăsirii definitiv a acestei lumi. Nu m-am gândit la sinucidere, nu am stări psihice proaste (depresii, angoasă, etc…), pur şi simplu nu-mi mai place viaţa asta fără rost. Şi domnul Dulcan căuta un sens pierdut al acestei vieţi.
Viaţa mea ar avea un sens, mi l-am găsit, dar nu pot să mă îndrept spre el din cauza valorilor sociale. Nu este vorba că nu vreau să lupt pentru “visul meu”. Pentru a ajunge la ideile mele îmi trebuie o atmosferă curată, aer respirabil, alimente naturale, apă potabilă cu energii telurice (de la izvoare naturale, filtrată de straturi freatice)… nu dezinfectată cu clor.
Am ajuns ca luptătorii tolteci, să trăiesc cu moartea lângă mine. Nu! Nu mă compătimiţi, această stare se pare că este naturală. Eu ar trebui să-i compătimesc pe cei ce au frică de moarte.
ŞTIU! Psihologia modernă consideră oamenii fără frică de moarte anormali, dacă nu chiar bolnavi. Cineva, absolvent al facultatii de psihologie, mi-a spus să am grijă, că astfel de oameni au devenit mari criminali (omorând pe alţii). O fi având dreptate. Dar cei ce au devenit criminali, au avut o motivaţie care i-au împins la crime, lipsa fricii de moarte nu cred să fie o motivaţie să-i omori pe alţii.
Cel mai mare beneficiul al unei vieţi trăite “cu moartea lângă tine”, fiind zi de zi conştient că mâine poate fi ultima zi, este că: “trăieşti”, nu doar respiri şi dai din fălci (mănânci), într-o fugă continuă după bani.
Apropo de religii: de creştinism şi tolteci, etc… Înainte de a fi adeptul unei religii, eşti om. Indiferent în ce areal geografic ne naştem, indiferent dacă suntem botezaţi sau nu, din punct de vedere fiziologic suntem la fel. Albi, galbeni (chinezi, cu ochii mici şi oblici), negri (cu părul creţ), avem aceleaşi organe interne, bem apă, respirăm oxigen, etc…
Eu sunt creştin, nu mă dezic de această religie, nu adopt altă religie… dar sunt om şi încerc să-mi fac viaţa cotidiană cât mai aproape de natural-ul ei, încerc să-mi fac viaţa cât mai suportabilă, să trăiesc cât mai sănătos.
A trăi conştient de moartea iminentă, nu înseamnă să stai cu frica-n sân, că mâine s-ar putea să… e bine să iei decizii în viaţă, luând în context şi varianta părăsirii acestei lumi.
Permalink
05.02.09
Posted in Dezvoltare personală at 2:03 am by rast
Ideea că în lume nu există “bine şi rău“, ci totul este relativ, o ştiam de multă vreme – o citisem de multe ori, în diferite contexte. Credeam în această idee, spusă chiar în Biblie. În Geneză, lui Adam şi Eva, Dumnezeu le porunceşte să nu guste din “pomul cunoaşterii binelui şi răului“. Cei ce au mai interpretat Biblia, s-au rezumat doar la cuvintele: “pomul cunoaşterii“.
Cineva, undeva, cândva (nu mai ţin minte 
: cine, unde, când) a spus cam aşa: “nu există oameni buni sau răi, există oameni de la care ai de învăţat câte ceva” (bine că ţin minte “ce” a spus gagiu’). Mare dreptate a avut!
Fostul şef, de la fosta firmă unde am lucrat… l-aş putea încadra în top-ul oamenilor răi. Dar aş greşi. Spre sfârşitul celor doi ani, cât am lucrat la acea firmă, am încercat să-l înţeleg, am încercat să văd problemele din punctul lui de vedere, am încercat să-i înţeleg logica. Nu numai că l-am înţeles, că i-am înţeles logica (chiar dacă nu l-am aprobat), dar am şi înţeles cu adevărat ceea ce se spune despre relativitatea binelui şi răului. Omul (fostul şef) nu era (nu este) un om rău. Acele lucruri putea el să le facă, acele decizii putea el să le ia (criticate, de mulţi alţii, ca fiind rele). Deciziile lui, strategia lui, era considerată rea, din punctul celorlalţi de vedere. Poate erau şi oameni care considerau deciziile lui bune…
Important este că mi-am dat seama de aceasta relativitate dintre bine şi rău, ce însăţeşte viaţa noastră/mea cotidiană. Am fost obişnuit 40 de ani (sau să-i scad pe cei 2-3 când învăţam cuvintele limbii române , începând cu mama, tata… etc.) “să judec” lucrurile din viaţa mea, funcţie de anumile valori iniţiale, date de educaţia avută. Încerc “să nu mai judec” nik! Nu prea pot! Mintea mea, obişnuită “să judece”, să compare, evenimentele cotidiene cu diferite valori pre-stabilite, este greu de ţinut în frâu, dar nu imposibil.
Evenimentele zilnice, unele care îmi provoacă o stare de nervozitate, încerc să nu le mai judec, încerc să mi le integrez ca valori alternative de viaţă.
Mintea mea, plină de HTML, CSS, etc., se luptă şi cu probleme de relativitate bine-rău !
Permalink
05.01.09
Posted in CSS at 3:59 am by rast
Sunt multe framework-uri CSS. Am testat fugitiv câteva dintre ele. Cel mai mult mi-a plăcut YAML, multe variante de design, o documentaţie amplă, multe exemple. Nu aş vrea să mă rezum doar la variantele lui de design, aş vrea să implementez (împrumut , că doar e Open Source), anumite tehnici pe care el le foloseşte, în pagina la care lucrez (sper să mai lucrez şi la altele – job-ul actual nu este de programare/realizare site-uri web, ci de programare… în general – inclusiv Java şi automate programabile… cam ceea ce am făcut la job-ul dinainte). Dar, “până una alta”, mi s-a tras ca sarcină şi realizarea site-ului.
Provocări pentru mine, ceea ce-mi convine. Din YAML, în această zi de 1 MAI, serbată prin muncă de CSS , am încercat să împrumut un stil de meniu orizontal, realizat prin “sliding door“, o modaitate de a crea butoane şi meniuri în paginile web.
Pentru a implementa sliding door, YAML foloseşte “cascadat” vreo 8-9 fişiere CSS, destul de complexe şi întortocheate. Dacă foloseşti frmework-ul lor, este siplu să faci o pagină web, dar dacă vrei să schimbi ceva… să adaptezi tehnologiile lui, la alt tip de pagină… “îţi prinzi urechile” în încâlceala aia de CSS-uri. Eu mi le-am prins şi sunt pe la jumătatea drumului. Nu am reuşit să descâlcesc (încă) încrengătura de link-uri din CSS-uri. Am mers pe logica şi organizarea lor şi am nişte rezultate. Dar sunt curios dacă nu ar fi posibilă o ată organizare, fără a pierde din facilităţi.
Le dau dreptate celor care au realizat YAML-ul, încâlceala lor de CSS-uri oferă “o mare putere” de adaptabilitate a framework-ului, cu condiţia să-l cunoşti !
Permalink
Next entries »
