Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for May, 2009

05.30.09

Cunoaşte-te pe tine însuţi

Posted in Dezvoltare personală, Inteligenţă emoţională at 4:54 am by rast

Cest post “mi-a fost inspirat” de citirea unor articole despre filmul “Secretul” – acel film în care se descoperă “secretul” de a-ţi pune o dorinţă şi de a o mentaliza/vizualiza, că unele puteri universale… sar să te ajute; să-ţi îndeplinească dorinţa.

Când îi spui unui om “cunoaşte-te pe tine însuţi”, el îţi va răspunde că se cunoaşte, că ştie ce-i place, că ştie că este nervos/calm/milos/nemulţumit, etc. Ar mai spune că-şi cunoaşte dorinţele, că ştie ce vrea în viaţă. Chiar dacă îşi cunoaşte dorinţele, aş spune eu, nu ştie dacă sunt ale lui sau sunt impuse/induse din… cealaltă realitate (universul paralel). Sintagma “cealaltă realitate”, mi se pare cea mai potrivită pentru a descrie “universul paralel” de lângă noi în care trăim, dar de care nu suntem conştienţi.

Ce implică adevărata “cunoaşterea de sine”: în primul rând să faci distincţie între cele două mari categorii de dorinţe:

  • ale tale, care ţi le-ai implementat tu, cu mintea ta… şi care ţi-au fost “inspirate” de societatea/comunitatea în care trăieşti (părinţi, profesori, colegi de servici, vecini, etc…)
  • ale celeilalte realităţi – “inspirate” în mentalul tău din cealaltă realitate. Acestea nu sunt dorinţele tale, sunt “comenzi” (pe care tu le execuţi orbeşte, ca o marionetă)

Dorinţele din cealaltă realitate arată faptul că o anumită conjunctură de evenimente s-a produs… şi ea, la rândul său, va produce un alt şir de evenimente, la care tu va trebui să iei parte. Iar cealaltă realitate “îţi transmite” această “oportunitate” sub formă de dorinţă. Tu crezi că dorinţa ţi-a fost îndeplinită. FALS! Acele condiţii premergătoare unor evenimente, au generat în tine acea dorinţă.

Viaţa mea este plină de astfel de dorinţe, venite din cealaltă realitate. Eu le pot distinge foarte uşor de dorinţele mele, de peste 10 ani fac acest lucru. Cu toate acestea, sunt de părere că NU mă cunosc. Abia sunt la începuturile cunoaşterii de sine. Acum vreo 4 ani (2005), când mă preocupam mai intens de cunoaşterea celeilalte realităţi, datorită unor experienţe din somn, am emis ipoteza că noi, oamenii – probabil şi alte specii de animale – avem două memorii:

  • una cotidiană – pe care toţi o ştiţi şi pe care ştiinţele medicale o recunosc şi au ample teorii despre ea,
  • una onirică – în care “sunt înregistrate” evenimentele din cealaltă realitate, activă în timpul somnului şi pe care ştiinţele medicale nu o recunosc.

Castaneda are o carte “dedicată” memoriei onirice: “Arta visatului”. Toltecii, ca primă tehnică de a pătrunde conştient în somn, încercau să fie conştienţi în somn de această realitate, să-şi aducă aminte (în somn) de… “ei însăşi”, de această realitate materială. Prin 2005, în urma citirii cărţilor lui Castaneda, am fost tentat să încerc şi eu să intru conştient în somn, urmând indicaţiile toltecilor.

Nişte gagii :) (se pare că acolo nu există sex: femei şi bărbaţi – toţi sunt la fel), din cealaltă realitate m-au atenţionat “să nu forţez”. Se pare că noi oamenii, avem un corp astral (corpul din cealaltă realitate) ne-dezvoltat. Toltecii, prin tehnicile lor, forţau corpul astral (ca un halterofil care pune 50Kg. în plus la halteră şi se chinuie “din răsputeri” să o ridice)… unii reuşeau. Mi s-a mai transmis că un om care are corpul astral bine dezvoltat (aşa cum mama natură l-a făcut/proiectat) intră fără eforturi în cealaltă realitate. Adică este conştient de cealaltă realitate… în mod natural, fără a face tehnici deosebite.

Punctul de plecare, în toată povestea asta cu cealaltă realitate şi conoaşterea de sine, este dezvoltarea corpului astral. Această dezvoltare durează ani de zile, sunt probleme ce ţin chiar de codul ADN-ului.

ADN-ul este “destinat” corpului fizic. Cu ajutorul lui celulele corpului îşi extrag substanţele nutritive necesare vieţii lor, din alimentele pe care le mâncăm. ADN-ul fiind incomplet, celulele nu pot extrage toate substanţele necesare vieţii lor şi implicit unui corp astral bine dezvoltat. Deci, pentru a avea un corp astral bine dezvoltat, trebuie transformări genetice (adăugarea unor gene pozitive şi eliminarea unora negative, care vin din generaţii de strămoşi) care durează ani mulţi.

Apropo de cunoaşterea de sine. Am două post-uti în draft (în care mă lăudam pe mine, nu cunoaşterea de sine) dar, de dimineaţă “mi s-a spus” din cealaltă realitate: “scrie-l p’ăsta cu dorinţele, cu filmul Secretul”. Am perceput această “comandă” ca dorinţă de a scrie despre acest subiect.

05.26.09

Bănuială de bănuială!

Posted in CSS, SF natural at 10:49 pm by rast

Încep să am o bănuială! Internetul şi noile lui tehnologii (CSS, AJAX, etc.) oare nu au fost inventate în urma unor “inspiraţii” din alte planuri ale existenţei? De multe ori, în ultimele săptămâni – de când lucrez la site-ul web, încercând să fac diferite sistematizări în fişierele *.css, simt: să fac sau nu, anumite completări/modificări.

Mi se pare un lucru foarte ciudat! Mi se pare “destul de normal-natural” să am intuiţii în viaţa cotidiană… dar şi în ceea ce priveşte astfel de tehnologii specializate? Uneori mă miră şi pe mine ideile ce-mi trec prin minte. Ştiu că nu sunt ale mele… că vin de undeva. Sunt curios unde vor ajunge!

O altă nedumirire: sunt îndreptat, prin ceea ce simt, să folosesc produse/soft-uri Open Source. Nu! Nu sunt un zgârcit! În viaţa de până acum (dinainte de criză) mă ghidam după ideea: “dai un ban, dar stai în faţă”. Simt că ceva se va schimba. Aş putea lansa o ipoteză! Sunt mulţi oameni care lansează ipoteze SF-istice!

Imperiul banului ia sfârşit!

Acest lucru îl simt. Încerc să înţeleg mental ce se poate întâmpla. Încerc să-mi aduc aminte din istorie, timpuri străvechi, în care oamenii trăiau fără bani; în care oamenii îşi procurau cele necesare prin simplu schimb de produse.

V-aţi imaginat vreodată o lume/viaţă în care nu există bani?

Un lucru care priveşte chiar blog-urile. Sunt diferite păreri legate de deschiderea unui link (a unei alte pagini web) din blogroll. Cea mai utilizată practică, este deschiderea ei în altă fereastră (sau “fila”  – în Firefox). Acest efect (deschiderea altei ferestre) se face prin specificarea în link a atributului “target”, cu valoarea “_blank”. În XHTML 1.0 strict, atributul target este depăşit (ca să nu spun de-a dreptul: scos). Căutam o soluţie echivalentă în CSS. Asta până când am găsit o discuţie pe o listă (mânca-l-ar mama de Internet :) ). Din vechile versiuni HTML se “scot” (se consideră depăşite) acele elemente (tag-uri, atribute, etc…) care pot fi preluate de unele funcţionalităţi ale browser-ului.

Mai precis: acel target este preluat de o manevră suplimentară a celui ce vizitează pagina, dar îi lasă libertatea de a alege; adică un click dreapta pe link şi selectarea din lista care apare “deschiderea în fereastră nouă”.

Se observă o tendinţă a tehnologiilor Internet (apropo de “programare web”): de a lăsa o cât mai mare libertate de alegere a utilizatorului/vizitatorului.

Din acest motiv nu mă miră nici tendinţa de realizare a paginii web la care lucrez, tendinţă pe care o simt – nu o… teoretizez, de a lăsa o mai mare libertate de alegere a proprietarului. Din cunoştinţele mele de programare şi design web, există puţine (sau chiar deloc) tools-uri care să-i confere proprietarului o libertate de alegere a design-ului. Există o tendinţă… sunt multe teme pentru WordPress. Proprietarul unui blog are de unde alege.

De asemenea sunt multe template-uri pentru un site web, proprietarul ar avea de unde alege, dacă realizatorul paginii i-ar pune la dispoziţie o gamă de opţiuni.

O temă (template) mi se pare un concept prea… extins. Ce te faci dacă unui proprietar îi place ceva într-o temă şi altceva într-altă temă (ideal-ul ar fi o combinaţie între cele două teme, template)?

Mă tentează o… “mergere” în detaliu a realizării paginilor web. De exemplu alegerea culorii de fundal (sau a unei imagini, cu crearea efectului de degrade), alegerea unei imagini pentru un header (sau footer) al paginii, etc…

Inspiraţie sau idei dereglate: părul şi unghiile

Posted in Inteligenţă emoţională at 2:57 am by rast

În post-ul anterior m-am lăudat că inspiraţia (muza de subiecte ciudate-interesante) nu mă lasă. Ba dimpotrivă; trăind încercând să trăiesc cât mai conştient posibil (puterea prezentului – Eckhart Tolle) şi în legătură cât mai permanentă cu “vocea sufletului” meu, aceasta îmi dă diverse teme de gândire.

Prezint în acest post, una dintre ele: unghiile şi părul oamenilor. Să le luăm pe rând.

Părul! L-aş întreba pe nenea Darwin de ce omul nu năpârleşte ca celelalte animale. De ce părul omului creşte continuu? Este ăsta un semn de evoluţie? Nu! Nu-mi daţi spuneţi teoriile ştiinţifice/medicale actuale, le cunosc; ceva… în mintea mea mă face să mă gândesc la acest aspect al vieţii, să-mi pun întrebări şi să încerc să aflu răspunsuri.

Am în minte memorie o idee: că părul constituie o eliminare de proteine ne-necesare organismului. Să fie o eliminare a proteinelor unor proteine animale, pe care le consumăm (carne, ouă, lapte)?

Omul cheleşte; la o anumită vâstă multe persoane se confruntă cu problema căderii părului: chelia. Mai sunt oare şi alte animale cărora le cade părul?

S-au inventat fel de fel de loţiuni împotriva căderii părului. Este vreu una dintre ele, cu adevărat eficientă, fără efecte nocive, colaterale.

Am o experienţă personală… ciudată, în ceea ce priveşte căderea părului. Pe la 33-35 de ani, incepuse părul să cadă. Nu numai că vedeam, în oglindă, părul cum se răreşte, dar găseam frecvent fire de păr pe tastatură (tastatura albă, eu brunet). Coincidenţa a făcut să urmez un regim alimentar mai strict: cât mai puţină carne şi cât mai puţine mâncăruri gătite… cât mai multe alimente vegetariene şi crude. Motivaţia acestui regim a fost alta, nu căderea părului. Dar am observat o scădere a aestui proces, de chelire. În oglindă am observat chiar o îndesire a părului. În iarna acestui an (2008-2009) am reluat consumul de carne (mai mult porc – afumat)… iar fire de păr pe tastatură. Această vară, cu vreo trei luni toride, mă face să elimin din nou carnea din alimentaţie. De data aceasta urmăresc în amănunt (zilnic) acest aspect: al firelor de păr pe tastatură.

Unghiile?!?! Dacă omul nu-şi taie unghiile acestea cresc extraordinar de mult. Am văzut odată nişte poze cu un tip ce nu-şi tăiase unghiile câţiva ani. Aveau vreo juma’ de metru. A-ţi văzut vreun animal cu unghii (copite) mari? Ştiu de cai şi vaci domestice, li se mai taie unghiile copitele. Dar animalele sălbatice au copite mari? Animalele sălbatice care mănâncă exclusiv hrană naturală… nu cele domestice cărora li se mai pune prin alimente (iarbă, fân) diverse substanţe… hrănitoare, din diverse pungi comercializabile.

Unghiile, ca şi părul, din câte îmi aduc aminte, sunt eliminare de proteine.

Nu! Nu am ajuns la nici o concluzie finală, nici în acest post, dar nici în… teoriile mele de zi cu zi. Continui să mă întreb ce se întâmplă pe această planetă albastră, cu ea şi cu locuitorii ei!

Later edit: Dacă există, în ziua de azi (anul 2009) oameni care trăiesc EXCLUSIV cu hrana naturală (ne-preparată cu ajutorul focului), oare cum le creşte părul? Mai sunt, oare, prin junglă triburi de… “sălbateci”, care nu au nevoie de foc, nici pentru încălzire?

05.23.09

Blog-ul şi viaţa

Posted in Viata at 5:03 am by rast

Ideea de blog vine de la jurnal-ul intim pe care unele persoane şi-l ţin, prin diferite carneţele, ascunse prin diverse locuri. Blog-ul, este prin contrast, ceva public, ba chiar mai mult :) , încerci să-l promovezi prin diferite mijloace.

Pentru mine, acest blog, are un mare avantaj: datorită unor comentarii, am început să văd evenimentele cotidiene şi din perspectiva unor alte contexte. Să dau un exemplu mai recent: mă lăudam într-un post :) despre profesionalismul meu (programare), într-un comentariu mi s-a atras atenţia asupra mulţumirii clienţilor sau şefilor mei, asupra muncii mele. Această idee “a săpat” (în sens benefic) mult în mine. RECUNOSC! Mi-am schimbat prioritatea unor criterii după care apreciam munca mea.

A fost o perioadă în care scriam foarte mult/des pe blog. Într-un comentariu mi s-a spus să am aceeaşi inspiraţie şi… :) “apă la moară”-subiecte de post-uri. Nu mi-am pus niciodată această problemă a inspiraţiei. RECUNOSC! Nu am inspiraţie pentru ceva fără o anumită bază… apreciez, din acest punct de vedere, designerii web care pot face template-uri de site-uri. Ei fac design, fără conţinut. Eu nu pot.

De exemplu, la site-ul la care lucrez, pe măsură ce se adună pagini (conţinut), îmi vin şi idei de design. Un desing “pus peste” un conţinut dat.

Dar să revin la blog şi la subiecte de post-uri. Inspiraţia nu a obosit :) muza îmi dă zeci de idei. Problema este alta: simt că activitatea de scriere în blog nu mai este prioritară, ci latura profesională (programare, mai recent, design web şi desene de scheme electrice – noul job o cere).

Prin acel comentariu de “lipsă de inspiraţie” am început să dau mai multă atenţie însăşi conceptului de inspiraţie; de unde vine inspiraţia? de unde vine ideea? de ce ideea vine când “vrea ea” şi nu când “vreau eu”? – apropo de mirajul foii albe, când scriitorii de profesie stau la masa de lucru fără să le vină vreo idee.

Aceste idei, ca şi intuiţia de altfel, vin din “cealaltă realitate”. Acolo, fiecare dintre noi, are o viaţă de care nu este conştient. Există un moment de… “licăr de conştiinţă”, atunci când ne trezim brusc dintr-un vis… rămâne ceva în memorie… o frântură.

Nu am ajuns la nici o concluzie! Doar una singură… literatura din domeniu nu-mi mai este de folos/ajutor. Încerc experimentarea pe propria-mi… realitate – asta care aparţine celor 5 simţuri.

05.16.09

Răzbunarea planetei

Posted in SF natural at 3:11 am by rast

În post-ul anterior m+am lăudat că am multe SF-uri prin cap. Unele dintre ele “bat la porţile sistemului tactil” :) (degetele cu care lovesc tastele tastaturii) şi încearcă să se facă publice. O întreagă carte nu am timp să scriu, dar un articol post, pe blog… tocmai scriu :) !

Titlul post-ului ar fi şi titlul cărţii: răzbunarea planetei (sau poate planeta se răzbună)! Ar fi vorba despre o planetă Vectra, din sistemul solar Penta, ai căror locuitori au neglijat sute de ani, mediul natural în care trăiau şi implicit, faptul că planeta avea “un suflet viu”, fiind şi ea parte integrantă a unei creaţii, cu mii de ani în urmă, a unei inteligenţe net superioare.

Locuitorii acelei planete au “exploatat” cu nechibzuinţă resurse materiale, din corpul planetei, provocând dez-echilibre foarte mari, implicit suferinţă mare, sufletului planetei (ca şi în cazul unui om care se taie sistematic cu lama şi îşi dă cu ciocanul peste oasele organismului).

Planeta era îngăduitoare, suporta chinurile pricinuite de “copiii ei” în speranţa că se vor îndrepta la un moment dat. A tras anumite “semnale de alarmă”, prin unii locuitori care au prognozat diferite calamităţi, dar nu au fost luaţi în considerare de cei ce conduceau planeta. Într-o anumită conjunctură, planeta nu a mai rezistat şi a hotărât să se răzbune.

Primul lucru care l-a făcut, a fost să se protejeze, să-şi apere “organismul” de loviturile permanente ce le suferea. Locuitorii planetei aveau un organism compus din materiale uşoare (carbon, hidrogen – hidraţi de carbon – azot, oxigen, etc…), planeta avea un organism compus din materiale grele (fier, plumb, uraniu, siliciu – ciment, etc…) pe care locuitorii îl scoteau din corpul planetei şi îşi făceau diferite dispozitive cu care îşi satisfăceau lenea şi alte mici plăceri.

Planeta a început să defecteze acele instalaţii/dispozitive cu care locuitorii scoteau minereurile materialele din care îşi construiau diferitele lucruri. Din acest motiv a luat naştere o criză catastrofă planetară. Locuitorii nu-şi dădeau seama ce se întâmplă, de ce dispozitivele lor se strică şi de ce specialiştii lor nu reuşesc să le repare.

Cele scrise mai sus ar fi subiectul “în mare”, amănunte se pot scrie…

05.15.09

A citi cărţi

Posted in Dezvoltare personală at 1:28 am by rast

Văd pe Internet o încercare de a restabili un obicei social pierdut de câţiva ani: a citi cărţi. Am avut “o interacţiune” interesanta cu această pasiune, specific umană. Prin şcoala generală, am citit foarte puţin, nici măcar cărţile recomandate de profesoara de limba română. Prin liceu am început să citesc :) literatură poliţistă. În primii ani de facultate eram bâtă la capitolul “cultură generală”. Am cunoscut o persoană foarte citită, care mi-a “îndrumat paşii” spre lectură, recomandându-mi cărţile bune ale literaturii. Prin anul 4 m-am orientat spre literatura filozofică. Mai întâi spre orient (yoga), apoi spre sufism şi tolteci.

Am ajuns să citesc extrem de puţin. La un moment dat (prin 2002) am vrut să mă apuc foarte serios de studiat medicina. Am început cu un avânt mare, spre ideea de cunoaştere a bunei funcţionări a organismului uman, spre o sănătate cât mai bună, la vârste cât mai înaintate. După doar câteva luni am rămas f. f. f. dezamăgit. Am găsit idei care se contraziceau, chiar în aceeaşi carte. Am ajuns la concluzia că teoriile medicale ale sec XXI sunt abia la început, dacă nu cumva au luat-o chiar pe o latură greşită.

Citind recent cartea domnului Dulcan, aceasta mi-a confirmat ideea că medicina este pe un drum greşit. Prin simplul fapt că ea neagă existenţa “celeilalte realităţi”, a universului paralel determinant, pentru universul nostru material (perceptibil cu cele 5 simţuri), toate teoriile ei, au ca bază, un punct de referinţă greşit. Dacă baza este eronată, totul este eronat.

Medicina actuală are nişte succese în anumite tratamente, dar dacă ne gândim bine, ele tratează doar anumite simptome, nu cauza ce generează stările proaste ale organismului. Medicina tratează durerea, dar nu tratează cauza durerii, nu tratează acel dez-echilibru al fiinţei umane care a dus la generarea senzaţiei de durere.

Nu mai citesc cărţi tipărite. Sunt foarte subiective, prezintă punctul de vedere al unor persoane, modul lor de percepere al realităţii. Prefer să percep realitatea cu propriile mele organe de simţ. Prefer să am propriul meu subiectivism asupra realităţii.

Odată mă preocupa literatura SF, am abandonat şi acest domeniu. Am prea multe SF-uri în mintea mea. Sunt SF-uri, deci un grad mult mai mare de subiectivism. Pe acest blog am vrut şi vreau în continuare să fiu cât mai obiectiv şi realist. Poate voi scrie şi ceva SF-uri ce am prin minte, nu degeaba am făcut categoria SF natural :) !!!

05.14.09

CorelDRAW – organizare

Posted in Dezvoltare personală at 2:05 am by rast

La noul job trebuie să anumite modificări în scheme electrice, desenate (de altcineva) în CorelDRAW. Motiv pentru care a trebuit să învăţ lucruri noi. Nu m-am rezumat la a învăţa programul Corel, ci a asimila principii de desenare (shape, nodes, rectangle, object, group, grid, snap to grid, snap to object, align, şi muuulte altele…). Intenţia mea este de a nu mă rezuma doar la Corel, vreau să trec desenele într-un program specializat desenării/proiectării instalaţiilor electrice. AutoCAD are o bibliotecă cu simboluri utilizate în achemele electrice. Deocamdată mă documentez care este cel mai bun/folosit program.

Pe lângă cunoştinţele de utilizare ale programului (meniuri, opţiuni, etc…) mă confrunt cu probleme de organizare!!! Organizarea elementelor ce conpun diferite obiecte, astfel încât desenarea să se facă mai uşor şi în timp cât mai scurt. Este un exerciţiu o provocare de personalitate! Cum pot organiza anumite lucruri, ţinând cont de un complex cât mai larg de criterii: uşurinţă de de senare, rapiditate, facilităţi multiple de modificări ulterioare, etc…

05.12.09

Viaţa personală şi cea profesională

Posted in Dezvoltare personală at 4:31 am by rast

Răsfoind Internet-ul, aud citesc din ce în ce mai des, oameni ce se plâng de viaţa personală, de timpul scurt care le mai rămâne pentru a se ocupa de ei, de viaţa lor personală, de pasiunile/hobby lor. Viaţa profesională (job-ul) le ocupă majoritatea timpului. De tineri au început să muncească (job-uri acaparatoare de timp şi bine plătite) pentru bani, pentru valori materiale… dar au uitat de ei, au uitat să trăiască.

Păţesc invers, exact pe dos: ) ! Cât am fost mai tânăr, m-am preocupat şi de meserie (de profesie: programare… mai puţin de job-locul de muncă), nu am alea locuri de muncă cu bani mulţi, dar în special de viaţa mea personală, de pasiuni, etc. Am căzut chiar, într-o extremă: nu mai am pasiuni, dorinţe, visuri, etc.

Am mai spus acum vreo 3 ani, pe un forum de discuţii, că am făcut o “greşeală” în viaţă şi m-am ocupat f. mult de hobby-urile mele, îndeplinindu-mi toate dorinţele (destul de puţine), ajungând (la nici 40 de ani) fără frustrări. Am fost vehement contrazis: cică nu există oameni fără frustrări şi, deci, mint!

Din păcate nu mint! Aş vrea să fie aşa. Nici nu vreau să mă laud. Nu poate fi o laudă. Este un lucru de care aş putea să mă plâng. Dacă aş putea da timpul înapoi, mi-aş alege o dorinţă, două, pe care să nu mi le îndeplinesc niciodată, aşa încât să rămână frustrări până la bătrâneţe.

Da! Sunt omul care “îşi doreşte” frustrări!

Viaţa fără frustrări este foarte lipsită de stres interior, dar frustrările sunt deseori “motorul vieţii”. Visele pe care le ai, dar ne-împlinite “te duc înainte”, te fac să lupţi, să ai un ţel.

Am început să-mi doresc un job solicitant… ca “motor al vieţii”. Ciudat rău, nu!?

05.09.09

yin yang

Posted in Viata at 2:26 am by rast

Din anii tinereţii, când citeam filozofie orientală, îmi aduc aminte de o interpretare a semnului yin yang: în “oceanul” de yin apare un sâmbure de yang şi se dezvoltă (creşte) – şi invers, în “oceanul” de yang apare sâmburele de yin şi se dezvoltă…

Aceasta apare ca o lege a naturii. Orientalii spun că aşa va fi un “sfârşit al acestei lumi” (lumea nu va dispărea, ci se va transforma)… omenirea va decădea foarte mult, se va naşte opusul… şi omenirea va “înflori”.

În aceste vremuri de criză (economică, socială, etc…), “plutim” într-un “ocean” de maximă decădere (dezorganizare, crime, bătăi, nu mai vorbeşte om cu om, etc..) ar trebui să vedem şi un semn opus, luând naştere şi dezvoltându-se. Avem posibilitatea de “a vedea cu ochii noştri” validitatea acestei teorii orientale.

Vremuri grele, în istorie -trecut- au mai fost. Dar se mai găsea ceva pozitiv, ceva de care să te legi şi să-ţi clădeşti “castele de nisip” de speranţe în ceva mai bun. În primul rând oamenii mai vorbeau unii cu alţii. Da! Da! Şi acum vorbesc… dar nu se înţeleg. Sporovăieli aud mii, şi în viaţa cotidiană şi în liste de discuţii sau forum-uri pe Internet. Certurile sunt la modă.

Când o să apară opusul? Înţelegerea!!! Că dacă înţelegere ar fi, şi bunăstare materială s-ar găsi!

05.03.09

Wayne Dyer – am aflat de el

Posted in Dezvoltare personală at 5:50 am by rast

Răsfoind Internet-ul am găsit nişte idei de-a lui: Wayne Dyer. Am căutat cu Google şi am aflat mai multe despre Wayne Dyer, ca om/personalitate. Se pare că este un tip interesant. Am găsit într-un site anumite întrebări pe care el le propune oamenilor, celor care vor să-şi optimizeze viaţa personală. Mi se par întrebări foarte realiste şi utile pentru cei ce nu vor să ajungă la vârste înaintate şi să constate, abia atunci, că viaţa a trecut pe lângă ei.

Iată întrebările:

  1. Dacă ai descoperi că mai ai doar 6 luni de trăit, cum ţi-ai trăi viaţa?
  2. Ce fel de persoane ai în jurul tău?
  3. Unde ai alege să trăieşti dacă ai lua-o de la 0?
  4. Cât crezi că ai dormi dacă nu ai avea ceas?
  5. Cât şi când ai mânca dacă nu ar existamesele stabilite?
  6. Ce ai face dacă nu ar exista bani?
  7. Cum ai fi dacă nu ai şti ce vârstă ai?
  8. Ce fel de personalitate ai vrea să ai începând de azi?
  9. Cum te-ai descrie pe tine ca persoană?

O să răspund, în acest post, întrebării nr. 9, pentru a confirma :) , pentru a aduce un argument (dacă mei este necesar – celor ce au mai citit pe blog), descrierii mele de către mine! Dacă ar fi să mă descriu în termeni moderaţi (fiindu-mi milă de mine :) ), m-aş descrie scurt: un ciudat. Dacă ar fi să mă descriu mai aproape de realitate: “întors pe dos”… nu mai ţin minte de ce Cănuţă era considerat un om sucit (cartea: Cănuţă om sucit), dar cred că-i fac concurenţă :) !

Nu vorbesc la mişto! Sunt foarte conştient că sunt altfel (deseori, în sensul rău) decât ceilalţi oameni din jurul meu. Un exemplu, pe care eu îl consider un lucru bun: acum vreo 6 ani, am dus televizorul de acasă. Efectiv, nu am televizor. Am reuşit să-i conving şi pe cei cărora le plăteam un abonament. Când mi-am pus Internet, RCS&RDS, care are cablaj la mine în bloc, nu le venea să creadă că nu am şi abonament la cablu.

Nu vreau să spun că este bine fără TV (apropo de post-ul anterior), eu nu-i simt lipsa. Mai văd emisiuni TV, când merg în vizită, dar nu am deloc dorinţa de a-mi procura din nou aparat TV!

Şi nu aş crede să mă mai sucesc odată (cu încă 1800 :) )pentru a reveni la normal.

« Previous entries