Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for April, 2009

04.29.09

Munca mea şi profesionalismul

Posted in Mărturisiri at 5:01 am by rast

Sunt foarte de acord cu ceea ce spune/comentează Bazilide, aici. Nu mă simt cu musca pe căciulă şi nici nu încerc să mă auto-justific :) ! Fac totuşi, aceste gânduri publice, scriindu-le pe blog! Eu am o problemă :) ! Nu cred să fiu singurul cu această problemă, mai sunt şi alţii… chiar scriind aceste cuvinte mi-am adus aminte de o remarcă a unui profesor de la facultate. După ce am dat examen (nu zic ce notă am luat :) , m-am lăudat suficient), când mi-a trecut nota în carnet, mi-a spus:

“- Nu ştii să-ţi vinzi marfa! Păcat!”

Niciodată nu am avut nimic de vânzare ;) ! Nu ştiam la ce se referă! M-am gândit mult la cuvintele lui. Nu spun la ce concluzie am ajuns :) . Spun doar o altă… problemă personală cu care “m-am luptat” ani de zile: când am terminat şcoala generală (14 ani), eram obez şi caracterizat de dirigintele (fostul diriginte) avut 4 ani, drept un temperament melancolic (dezechilibrat şi fără energie). Aşa a scris pe caracterizarea cu care am dat admitere la liceu. Nu m-a supărat, eram prea mic, nici nu ştiam ce e ăla temperament.

Anii de liceu au trecut uşor, fără să-mi pun probleme… eram la mama-acasă :) ! dar, gata cu chiulul… au venit anii de facultate, viaţă de cămin, seri de discotecă, cu totul altă viaţă!

Belea mare! Habar nu aveam să dansez. Cu vreo fată prin discotecă, nu reuşeam să leg două vorbe. Eram foarte timid, mă bâlbâiam cumplit, râdeau fetele de mine. Mi-am dat o palmă şi am început să mă educ. Aveam ca slogan un titlu de film: “sunt timid dar mă tratez”.

Şi dă-i medicamente :) : discoteci, vorbe cu fete, vacanţe la Costineşti, lecţii de dans. În cămin, la camera de lângă mine, stătea un tip cu un an mai mare, dar care ştia să danseze foarte fain. Mergeam seara la el în cameră şi îl rugam să mă înveţe paşii. Muncă grea :) !

Până acum 2 ani şi 3 luni, am fost angajat prin firme cu capital de stat. Persoanele care au folosit programele făcute de mine se pot număra pe degete. Niciodată nu mi-am pus foarte serios problema de a avea proprii clienţi. Acest blog, inclusiv post-urile, le scriu după inspiraţia “gândurilor pe negândite”. De multe ori îmi pun problema la ce mă ajută aceste post-uri, subiecte deschise. Rămân nedumerit!

Am făcut, pe Intenet, domeniul şi site-ul: programaredinpasiune.ro, pe care l-am lăsat la “jumătatea drumului”, mai bine spus: la primii doi paşi! Dau dovadă de neseriozitate… vă mai spun un mic secret. De mulţi ani sunt “împăcat cu mine însămi”, de vreo 2-3 ani nu mă pot împăca deloc cu vremurile (sistemul de valori al societăţii) zilelor noastre. Mă bătea gândul (la modul foarte serios) să părăsesc această lume (cu sistemul ei de valori cu tot). De pe la începutul acestui an (2009), au început să mă acapareze gânduri de a mă lupta cu tusea, mucii, minciunile, criza… ce ne acaparează.

Părăsind gândurile de abandonare a obiceiului de a trage aer pe nări (şi de a-mi lăsa corpul veşnic în poziţia de orizontală), am început să văd activitatea cotidiană din alte perspective. Ir dacă mă ajută şi Forţele Pozitive ale Universului, voi adopta o “strategie de viaţă” total diferită. Teoretic, ştiu cam ce voi face. Practic, nu pot trece singur la acţiune, decât dacă conjunctura unor factori externi fiinţei mele, sunt de partea mea.

Una dintre strategii: să fac munca mea (programe, site-uri) publică, să fie cunoscută de cât mai multe persoane.

04.27.09

Profesionalism

Posted in Java at 4:37 am by rast

Acum vreo 7-8 ani în urmă, eram coleg de birou cu un tip cu care am devenit un bun amic. Ieşeam foarte des la o cafea (după orele de servici), undeva prin oraş. Nu ne ajungeau cele 8 ore zilnice de sporovăială, la birou, continuam într-un cadru mai relaxat, la o cafea.

Am început să mă distanţez faţă de el în momentul în care am observat că “apela” la tot felul de furtişaguri (mici găinării, implicit cîştiguri mici) pentru a-şi suplimenta veniturile cotidiene/lunare. În momentul în care a observat şi el că relaţia noastră de amiciţie a început să scârţâie m-a întrebat ce s-a întâmplat.

Am fost sincer şi am recunoscut:

“- Tu te bazezi pe mici furtişaguri, eu pe profesionalism. E o mare diferenţă între noi. Putem fi buni colegi de birou, implicit buni amici, dar nu prieteni “la cataramă”"

“- Mulţi oameni au această practică… de a face mici furtişaguri, şi văd că le merge. O duc bine!”

Nu a renunţat la practica lui. Nu ştiu cât a reuşit să câştige prin această practică. Mă gândesc mai mult la mine :) ! Mi-am pus şi eu deseori problema de a mă baza pe un profesionalism extrem. Nu! Nu m-am gândit să apelez la furtişaguri :) , ci la ideea de “a mă bate cu pumnii în piept” că sunt mare şi tare. Văd practicile zilelor cuente, mă gândesc dacă să apelez la astfel de strategii…

Simt să mă bazez în continuare pe profesionalism şi pe calitatea soft-ului făcut de mine. Noua provocare, de a face un site web, mă pune în faţa unei certificări profesionale: a celor două validatoare (HTML şi CSS) de la w3c, care atestează faptul că sunt în temă cu standardele w3c, de creare site-uri web, în vigoare.

Merg, în continuare, pe ceea ce simt şi nu adopt obiceiurile actuale de a reuşi în viaţă!

04.26.09

NetBeans – multiEditor

Posted in CSS, PHP at 11:50 pm by rast

Am început să folosesc versiunea 6.5.1 a NetBeans. Faţă de versiunea 6.5 sunt diferenţe mari. Încă nu am reuşit să cunosc toate capabilităţile aplicaţiei. Cu ajutorul ei se pot scrie şi programe Ruby (netestate deloc :) ). În versiunea 6.5.1 sunt multe facilităţi pentru scrierea de CSS-uri sau HTML-uri.

Acum, după cumpărarea SUN de către Oracle, să vedem ce strategie va adopta acesta pentru dezvoltarea NetBeans, şi cît de gratuit va rămîne! Va continua el să se lupte, pe piaţa Open Source, cu Eclipse?

Îl numesc, pe NetBeans,  “multi editor” pentru faptul că se pot dezvolta aplicaţii Java (EE, ME, SE), PHP, pagini web (HTML, CSS), Ruby, Groovy, C/C++, etc…

Noutatea cea mai importanţă pentru mine, este un parser CSS, care afişează structura arborescentă a unui fişier CSS (o listă a elementelor). Am “aruncat un ochi” :) pe sursele NetBeans, parserul CSS este foarte complex, chiar prea complex să-mi bat capul spre a-l înţelege :) . Este dezvoltat ca proiect Java în NetBeans. Într-o primă fază, înainte de “a-mi prinde urechile”, cu înţelegerea surselor, vreau să încerc să-l testez ca aplicaţie separată, adăugabilă în alte aplicaţii… sau posibilităţi de export spre alte formate.

04.22.09

CSS framework

Posted in CSS at 11:04 pm by rast

Am început să lucrez la site-ul de care spuneam. Având probleme cu vederea, îmi vine greu să “răspund” noii provocări, de a construi chiar şi design-ul site-ului. Am început să mă documentez, despre design de site-uri. Mă frământă o nouă dilemă :) ! Nu sunt unicat, cu probleme de vedere, dovadă însăşi: Windows-ul nostru drag (XP şi altele), are posibilitatea de a seta dimensiunea font-urilor afişate pe ecran. Dacă Windows, ca sistem de operare, precum şi alte programe… dar chiar şi limbaje de programare, JAVA (cu layout manager-ile sale), vin în ajutorul oamenilor cu disabilităţi de vedere, înseamnă că sunt multe persoane…

Chiar şi browser-ele web au setări în acest sens:

  • în Internet Explorer, meniul View->Text size->… avem 5 opţiuni,
  • în FireFox, meniul View->Yoom->… este mai generos cu noi :) , putem yoom-a cat de mult. Folosesc des yoom-ul +, şi unele site-uri se comportă bine (apropo de CSS), altele aiurea.

Chiar după puţin timp de HTML, CSS, Web, firea mea non-conformistă, a găsit lucruri de… “răzvrătire”. Brambureală mare: am găsit ideea de CSS framework, chiar şi o listă de framework-uri, aici. Dar un gând pe ne-gândite, îmi spune: de ce să te înregimentezi în regulile unui X? Fă-ţi regulile tale!

Am “aruncat un ochi” peste câteva CSS framework-uri, care de care mai inovativ, fiecare cu regulile sale.

În materie de site-uri web, există conceptul de CMS (Content Management Szstem). Adică cel ce a făcut site-ul, dă posibilitatea beneficiarului/proprietarului site-ului, de a modifica conţinutul. Design-ul site-ului nu poate fi modificat de proprietar care, de obicei, nu are cunoştinţe de programare web.

Deja am început să mă gândesc la un sistem de management al design-ului :) ! Fără pretenţii de inovaţie :) !

Majoritatea CMS-urilor au posibilitatea de a seta diferite theme, plugin-uri, etc… care oferă design-uri diferite. După părerea mea, design-ul este dat de conţinut, de structurarea acestuia.

Să văd ce-mi va rezerva viitorul. Dacă voi deveni dezvoltator de site-uri, mă voi gândi serios la ideea de management al design-ului…

04.21.09

Carlos Castaneda – punctul de ruptură

Posted in Citate Castaneda at 5:35 am by rast

Nu vreau nici să mă laud, nici să mă plâng :) , doar constat. Am conştientizat starea în care mă aflu’. Am gândit situaţia mea actuală din multe puncte de vedere, într-o multitudine de contexte… fac acest lucru de câteva luni. Am făcut paşi mărunţi în a-mi înţelege situaţia. Am tras fel de fel de concluzii, niciuna definitivă. Mi-am adus aminte de o idee din cartea “Latura activă a infinităţii” a lui Carlos Castaneda. Am răsfoit-o aseară, am găsit citatul exact şi nu ştiu de ce: simt să scriu acest citat în blog.

“- Cred că totul se reduce la un singur lucru, a spus el. Trebuie să-ţi părăseşti prietenii. Trebuie să îi părăseşti pentru totdeauna. Nu este posibil să mergi pe această cale a luptătorilor dacă îţi cari şi istoria personală cu tine şi dacă nu renunţi la modul tău de viaţă de până acum, eu nu voi mai putea să-ţi fiu învăţător.

- Hai, don Juan, am spus eu, trebuie să iau taurul de coarne. Ceri mult prea mult de la mine.  Ca să fiu sincer cu tine, nu cred că pot face acest lucru.  Prietenii mei sunt familia mea, punctele mele de referinţă.

- Exact, exact, a murmurat el. Ei sunt punctele tale de referinţă. Deci, trebuie să dispară. Vrăjitorii nu au decât un singur punct de referinţă: infinitatea.”


“Nu este posibil să mergi pe această cale a luptătorilor dacă îţi cari şi istoria personală cu tine şi dacă nu renunţi la modul tău de viaţă de până acum”… eu nu am vrut să merg pe “calea luptătorilor”, am vrut doar să cunosc adevărul… să cunosc motorul acestei lumi. M-am lăsat purtat de simţurile interioare. Conjunctura evenimentelor cotidiene m-au adus exact în această ipostază de “punct de ruptură”. Nu am vrut să renunţ la modul meu de viaţă! Înţelegând anumite lucruri despre lumea în care trăiesc/trăim, mi-am adaptat modul de viaţă conform acestor lucruri înţelese…

“Prietenii mei sunt familia mea, punctele mele de referinţă”… nu am avut prea mulţi prieteni dar, chiar şi cei mai apropiaţi… viaţa m-a despărţit de ei, fără voinţa mea. Diferite conjuncturi m-au făcut să mai tai un prieten de pe listă :) , nu am renunţat eu la ei… viaţa ne-a despărţit.

Pe Castaneda l-a sfătuit don Juan să renunţe la prieteni şi modul de viaţă pe care l-a avut, pe mine m-a “ghidat” viaţa, de multe ori fără voinţa mea.

“Ei sunt punctele tale de referinţă. Deci, trebuie să dispară”… nu mă refer la prieteni, ci la cunoştinţe. Chiar dacă nu au dispărut :) , majoritatea fiind din Iaşi, am apelat la ajutorul lor, anul trecut… în ideea de a-mi schimba locul de muncă, muuult prea stresant pentru mine. Nici un ajutor de la nimeni. Această lipsă de “puncte de referinţă” am constatat-o anul trecut. Nu mi-a rămas ca punct de referinţă decât infinitatea.

Nu cred să fiu un caz singular, vremurile de criză au adus, probabil, pe mulţi în situaţia de a nu mai avea puncte de referinţe/sprijin.

“Vrăjitorii nu au decât un singur punct de referinţă: infinitatea“… reciproca o fi adevărată :) ? Cine are ca punct de referinţă infinitatea, este (are şanse să devină) vrăjitor?

04.19.09

Provocare extremă

Posted in Succesul at 12:06 am by rast

În aceste zile de aprilie s-a întâmplat o mare mutare în viaţa mea. Lucrez la altă firmă, alt birou (chiar dacă în aceeaşi clădire), alţi colegi, alţi şefi, etc… Am avut o perioadă de limpezire a minţii şi de familiarizare cu noua situaţie.

Se spune, în unele filozofii, că anumite situaţii de viaţă, ne “sunt date” de forţele divine, astfel încât să ne transformăm (să devenim mai buni), să tindem către “mai înalt”. Io-s destul de înalt :) , nu vreau mai mult! Încep să dau crezare acestei idei. Privind la ultimii 2 ani de servici, colegi, am trecut printr-un caz de provocare extremă. Am avut un şef şi un coleg de birou, ieşiţi din comun, negativ vorbind. Aş putea să-i bârfesc :) , să sughiţe până pe 23 august :) (altă sărbătoare), de să le sară părul de pe cap. Dar nu mă interesează bârfa, nici să mă plâng.

Voi mai vorbi despre ei, în cazul în care voi vrea să prezint arhetipuri umane. Cei doi (şef + coleg birou) reprezintă pentru mine două arhetipuri umane ale sec. XXI, reprezentanţi ai două clase sociale (că doar n-or fi doar doi zăluzi în România, şi ăia foşti colegi cu mine :) ), care îmi confirmă ipoteza că omenirea este “pe chituci” (cine nu cunoaşte termenul: “pe butuci”, adică e defectă rău/tare).

Cei doi, “au fost” o provocare. Actualmente “am” o altă provocare (de data asta profesională). Am primit ca sarcină de servici (primul task, la noul job… mamăăă, ce de engleză :) ) să realizez site-ul web al firmei. Provocarea constă în faptul că tot eu voi “proiecta” (deja am făcut câte ceva) şi design-ul. O altă provocare este faptul că va trebui să realizez site-ul în HTML, CSS, JavaScript; fără PHP, MySQL, etc… Motiv, pentru mine, de a-mi crea nişte tools-uri PHP, de creeare fişiere HTML.

Am început să-mi pun problema realizării unor tools-uri pentru realizatorii de site-uri. Fiind doar la începuturi şi căutând pe Internet (Google să trăiască) m-am confruntat din nou cu brambureala ce există în domeniu: incompatibilitate între browsere, versiuni diverse-toate actuale şi funcţionale, funcţii depreciate-dar funcţionale, etc… Altă provocare :) , să fac tools-uri care să ţină cont de această brambureală.

De curiozitate, chiar acuma am făcut “o probă”. În HTML, tag-ul center, care centrează conţinutul, este depreciat de mulţi ani (se recomandă centrarea din CSS). Validatorul de la W3 “te trage de urechi” dacă-l găseşte în pagina ta. În NetBeans (versiunea din martie sau aprilie 2009-6.5), la scrierea unui fişier HTML, tag-ul center, apare ca sugestie de folosire (e depreciat de ani…). Haos de varză!

04.18.09

Sărbători fericite

Posted in Uncategorized at 12:11 am by rast

… şi linişte sufletească!

04.16.09

Cădeam cu ochiu-n pix

Posted in Viata at 10:23 pm by rast

Sintagma din titlu îmi aparţine (probabil o voi breveta :) ) din primul an de studii la fac. de informatică. Trebuia, la cursuri, să stau o oră cuminte în bancă şi să scriu cele spuse de domnul de la catedra. De multe ori lucruri foarte plictisitoare: teorii despre matematici şi alte discipline, nu programare.

Dintotdeauna am suferit de hipo-tensiune. De cand am început cu tot felul de regimuri de alimentaţii vegetariene (1990) am avut tensiuni sub 13. Aceste hipo-tensiuni, cumulate cu o limpezire a minţii, datorată unei ascultări a sentimentelor emoţiilor (inteligenţă emoţională – voce interioară), deci fărăr zbucium mental de luare de decizii, mă făceau să adorm la orele de curs plictisitoare. Am început să beau cafea.

Începutul a fost greu :) ! Am ajuns la 5-6 ceşti/zi, prin 2003-2006. Am încercat să reduc din cantitate. În vara lui 2007 am renunţat la cafea (simţeam că este momentul) şi am început înlocuit licoarea cu plicuri de 3 în 1. Spre sfârşitul lui 2008 (noiembrie, decembrie) belea mare: hipo-tensiune ortostatică. Când mă trezeam dimineaţa şi plecam la servici, totul era ok până ajungeam în staţie, unde trebuia să stau în picioare, nu să merg! Când stăteam (în picioare), începeam să ameţesc. Am observat că, după ce beam un 3 în 1, puteam să stau în picioare, fără să ameţesc. Am luam măsuri.

Mă trezesc dimineaţa cu 30-40 min. mai devreme şi beau un 3 în 1 + 1 linguriţă ness. Fac acest lucru de la începutul lui 2009, nu am mai ameţit niciodată. Să dea domnu’ ness să fie :) !!!

Unele persoane mă îndeamnă să merg la medic să iau medicamente. Da! Există medicamente pentru hipo-tensiune. Am citit şi alte lucruri despre această “boală”: hipo-tensiune. Într-o carte mai veche de medicină în familie (medicină pe înţelesul omului de rând), am găsit ideea că oameni “ce suferă” de hipo-tensiune, trăiesc mai mult… Adică ar trebui să merg la medic şi să-l rug să-mi dea ceva medicamente să trăiesc mai puţin :) ! Poate mă ajută ness-ul!

04.11.09

Mâncarea şi viaţa

Posted in Viata at 3:00 am by rast

De ani de zile am un regim alimentar foarte ciudat, comparativ cu alimentaţia unui om al zilelor noastre (secolul XXI). Nu am tras nici o concluzie definitivă despre alimentaţia omului: carnivor sau nu, vegetarian sau nu, etc… Singura concluzie, care aş pute-o face şi publică :) , este că alimentaţia are un rol în viaţă, cu implicări asupra sănătăţii.

Ceea ce mă miră la medicina actuală, este că, la această concluzie, a ajuns şi ea. Sistemul medical adoptă ideea de regim alimentar doar în anumite cazuri de vindecare. Nu pot face o listă cu boli şi regimuri alimentare indicate, dar aş putea aminti despre: ulcer, hipertensiune, etc…

Dacă restricţia de la unele alimente favorizează procesul de vindecare de la anumite boli, nu este logic că folosirea acelor alimente, pentru oamenii sănătoşi, poate duce la apariţia bolii respective?

Oamenii respectă regimul X, cu interdicţie de la alimentele Y, Z, T, până la vindecare; după care iar mănâncă pe săturate, alimentele în cauză. Dacă boala re-apare, dă vina pe medic sau medicină, că nu l-a vindecat bine. Nu-şi pune problema că el a fost vindecat, dar alimentaţia zilnică i-a adus boala din nou.

04.06.09

Destin sau întâmplare

Posted in Viata at 3:55 am by rast

Lumea modernă, civilizaţia actuală, este “construită” pe o filozofie de viaţă care este de părere că viaţa a apărut şi s-a dezvoltat întâmplător (Darwin). Omul modern respinge ideea creaţionistă asupra vieţii şi implicit aceea a unui destin. Experienţa mea de viaţă nu mă poate face să trag concluzii asupra caracterului creaţionist sau evoluţionist al vieţii, doar poate asupra ideii de destin.

Remarcabil postul de aici, care m-a făcut să-mi răscolesc amintirile.

Anii de liceu i-am făcut în Tg. Neamţ. În 1992 am absolvit fac. de mecanică din Iaşi. Iată-mă după 5 ani de studii prin Iaşi, întors “la mama acasă”, în Tg. Neamţ. Nu pot să spun că Iaşi-ul mi-a plăcut în mod deosebit, raţional nu mă lega nimic de Iaşi. În Tg. Neamţ, nu-mi găseam liniştea, nu puteam “să mă adun”, chiar dacă nu aveam nici un motiv raţional (sănătos eram, servici îmi găsisem, etc…). Când veneam prin Iaşi “mă simţeam acasă”.

În Iaşi stateam pe la cunoştinţe, în Tg. Neamţ… era casa mea (mama era trecută în actele de proprietate :) ), totuşi, în Iaşi aveam sentimentul de acasă. Am urmat indemnurile acestui impuls interior şi “am luptat” să ajung în Iaşi. Nu a fost o luptă foarte anevoioasă, ceva parcă, îmi deschidea anumite uşi.

Au trecut mai mult de 10 ani de când sunt locuitor (cu domiciliul stabil) al Iaşi-ului. În Iaşi mă simt, în continuare, acasă. Am respins o ofertă de relocare, ca programator Java. Simt că locul meu este în Iaşi, chiar dacă “semnele” vizibile (ştiri mass-media, criza, oamenii din jur, etc…) ar fi de altă părere. Semnele interioare sunt pro-Iaşi.

Pot să le neglijez…

« Previous entries