Скачать программки на комп Карта сайта Samsung gt s3600 скачать игры Карта сайта Скачать дрожь земли 3 Карта сайта Tekken 6 скачать бесплатно торрент Карта сайта Катя чили скачать бесплатно Карта сайта Vkracker 5 скачать Карта сайта Скачать cell Карта сайта Скачать порно сестер Карта сайта Скачать суперзвезда Карта сайта Саруханов зачем вернулась ты скачать Карта сайта Ла2 скачать бесплатно Карта сайта Acdsee keygen скачать Карта сайта

Archive for March, 2009

03.29.09

Dumitru Constantin Dulcan -cealaltă realitate

Posted in Viata at 8:54 am by rast

Nu! Sintagma “cealaltă realitate” nu aparţine domnului Dulcan, ci toltecilor (Carlos Castaneda având chiar şi o carte cu acest titlu).

În încheierea subcapitolului “Visul anticipativ (predictiv)”, al capitolului 7 “Stările modificate ale conştiinţei”, domnul Dulcan spune (citat):

“Conştientizarea unei realităţi, a unui eveniment situate într-un timp ce nu a fost consumat încă, nu poate impune decât o singură concluzie: trăim în două universuri paralele, unul esenţial, în care viaţa noastră pare să fie anteprogramată în mare parte şi un altul secundar, cel al realităţii concrete, efect al primului. Dacă are altcineva o explicaţie mai plauzibilă sunt gata s-o ascult. Dar, dacă în loc de explicaţie se oferă doar o negare a visului anticipativ, numai pentru că pune într-o dificultate insurmontabilă toate conceptele materialiste, atunci va trebui să nege o întreagă istorie, martoră a acestor coincidenţe stranii, o dată cu propria mea experienţă trăităpe viu în momentele mele de mare impas existenţial.”


“… trăim în două universuri paralele”… în această constatare, ca şi în toată cartea domnului Dulcan, nu este vorba de filozofie ieftină, ci de adevărate observaţii clinice, înregistrate pe diferite dispozitive. Teoria universurilor paralele, este o ipoteză susţinută de diverse persoane, dar din păcate fără un suport cazuistic. Domnul Dulcan pleacă de la un număr foarte mare de cazuri şi elaborează această teorie a două universuri paralele. Teoria dumnealui este susţinută de o bogată colecţie de cazuri de vise anticipative.

“Dacă are altcineva o explicaţie mai plauzibilă”… Da! Domnul Dulcan ajunge la o explicaţie, nu la o teorie, cum fac majoritatea ştiinţelor actuale; ele neglijând multe cazuri experimentale ce contrazic teoria.

“…momentele mele de mare impas existenţial”… am avut şi eu momente de mare impas existenţial. Am primit şi eu soluţii salvatoare dintr-o lume nevăzută. Ceea ce mă face să fiu de acord cu explicaţia dată de domnul Dulcan. Experienţa mea nu este bogată în cazuri de vise anticipative, mie mi se comunicau gânduri, pe care le recepţionam în stare de veghe. La mulţi oameni “li se comunică” anumite soluţii optime, în perioade de impas, dar marea majoritate neglijează aceste “impulsuri spontane”, mintea, cultura şi teoriile materialiste existenţiale, învăţate în timpul vieţii ghidându-i spre alte soluţii, nu aşa eficiente, pe termen lung.

Nu copii citate din volumul II (Creierul şi noua spiritualitate) al cărţii domnului Dulcan, mi-ar fi foarte greu să selectez anumite cazuri, altfel (dacă le-aş copia pe toate :) ), ar trebui să copii peste 60% din carte.

03.28.09

Criza, speranţa şi organizarea

Posted in Viata at 4:10 am by rast

După cum am mai spus simt, ca în aceste momente de criză, să-mi amplific şi cizelez cunoştinţele de programare Java (poate şi PHP, JavaScript, CSS, etc…). Nu simt să sper într-o rezolvare a oamenilor politici.

De fapt, ideea de speranţă, “m-a părăsit” de mult timp. Sunt convins că speranţa nu ajută la mare lucru. Poate chiar dăuna. Dacă speri în ceva anume, iar acel ceva nu se realizează, speranţa se poate transforma în iluzie. Iar iluzia, devine foarte uşor dez-iluzie… ceea ce poate genera stări psihice deosebit de dez-agreabile.

Iată, aici, un articol despre speranţa pe timp de criză. Iar această idee vine de la însuşi, dânsul :) Autodesk: “Hope is not a strategy”.

Cei de la Autodesk vor să învingă prin design :( , eu nu pot să am astfel de strategii (cu design-ul). Simţul meu artistic… e retardat rău de tot :( .

Dar simt să nu disper, să pun osul la treabă, să mă concentrez pe ceea ce pot: programare şi organizare.

În ultima perioadă am lucrat mult în NetBeans. Am început să-l înţeleg, nu doar să utilizez facilităţi ale editorului de text :) . Este un tool de dezvoltare… puternic, facilitează o bună structurare şi organizare internă a proiectelor.

Lucrând cu NetBeans, utilizând conexiunea la o bază de date (MySQL) şi afişarea unor tabele (JTable + TableModel), mi-am adus aminte de un proiect mai vechi de-al meu, despre care am scris (cu aproximativ un an în urmă) şi aici, în blog: RoJavaMyAdmin, o modalitate (aplicaţie Java) de a gestiona un server MySQL.

Voi încerca să reiau lucrul la acest proiect, utilizând facilităţile de structurare a NetBeans.

03.27.09

Bogăţia şi apa sâmbetei

Posted in Viata at 3:13 am by rast

În articolul de aici, domnul Mugur Isărescu face o declaraţie destul de surprinzătoare pentru vremurile de criză şi disponibilizări de şomaj, prin care trece ţara şi noastră. Ideea că prin România sunt bani, dar prost gestionaţi, mi-a răscolit multe amintiri istorice dar şi unele mei recente.

Privind înapoi, în anii de istorie, începând cu Decebal, acum 2000 de ani, când romanii veneau spre Dacia, se spune că s-au îngropat mari bogăţii (aur, argint, etc…). În secolul trecut, tezaurul român a fost transportat cu trenul în Rusia. S-au scos de pe teritoriul românesc mari cantităţi de aur, argint, probabil şi petrol, etc… şi tot mai sunt bogăţii…

Nu! Nu fac parte din categoria oamenilor ce cred că neamul românesc este un popor ocrotit de forţe divine. Încerc să înţeleg anumite lucruri…

Domnul Isărescu spune:

“România duce lipsă de organizare, de capacitate administrativă, de management performant.”

Să le luăm pe rând :) :

- organizare: se observă acest lucru de la managerii (directorii) marilor instituţii, până la omul de rând (muncitor/pălmaş/simplu angajat). Nu este vorba doar de organizarea muncii, a activităţii cotidiene, ci chiar şi de organizarea propriei vieţi. Am cunoscut oameni (în viaţa personală dar şi citind diferite blog-uri pe Internet) care au deficienţe mari în organizarea vieţii personale. Lumea este într-o continuă fugă după bani, cheltuie mult timp să-i câştige… dar îi risipeşte aiurea. Cheltuie banii fără rezultate. După părerea mea: lipsă de organizare şi prioritizare.

- capacitate administrativă: lucru observat şi la persoane cu funcţii publice (primari, etc…) în administrarea unor bunuri publice… dar şi în administrarea unor bunuri personale, la multe persoane particulare.

- management performant: cred că domnul guvernator este prea blând în exprimare :) , eu aş fi spus management deficitar, adică: mult mai grav decât lipsa de performanţă.

Iată un alt articol, aici, despre criza actuală, din care voi copia vorbele mitropolitului Teofan:

“Criza lumii de azi, despre care se vorbeşte mult în ultima vreme, nu este în esenţa ei doar o criză economică. Problemele materiale sunt numai o consecinţă a lipsei de sens a vieţii care defineşte existenţa multora dintre noi, o urmare a tristeţii, a răcelii spirituale, a fricii, a stării de deznădejde care cuprinde multe suflete.”

Lipsa de sens a vieţii este cauza. Dacă dăm timpul înapoi cu 2-3 ani, când lucrurile mergeau bine (fără criză), observăm o lume care pentru bani făcea orice: bătăi între fraţi, omoruri în familie, etc… Aceste lucruri nu au dispărut, nu s-au rarefiat, dar sunt cauze ale crizei prin care trecem.

Au început să apară păreri despre cauzele crizei, dar păreri despre soluţii de rezolvare? Au apăprut şi astfel de păreri, dar par mai mult SF-uri, despre o lume comunicativă, mai bună, mai iubitoare, mai tandră, etc…

Va putea criza să îndrepte sufletele oamenilor?

03.23.09

Viaţa şi moartea – sensul vieţii

Posted in Viata at 5:31 am by rast

Nu fac parte din marea majoritate a oamenilor, care privesc emisiuni TV. Nu mai am televizor prin casă de mai mult de 4 ani. L-am dus cadou… În diferite circumstanţe mai am ocazia să văd unele emisiuni, oricum nu la mine acasă… prin vecini, fiind musafir :) ! Zilele trecute, la moartea lui Ion Dolănescu, şefa unei mari firme, pe un post TV s-a exprimat cam aşa:

- “În această lume nebună şi bolnavă, oare nu cumva cei care se duc (mor), sunt mai fericiţi decât noi cei care rămânem (continuăm să trăim)?”

Este părerea unei persoane care are contact cu lumea, fiind şefa (proprietara – patroana) unei instituţii destul de mari. Cei doi termeni: nebună şi bolnavă, au fost spuşi în această ordine şi mi-au rămas bine întipăriţi în minte.

Aici (în această lume), viaţa a început să devină un chin. Cu mulţi ani în urmă, se spunea că viaţa devine un chin, la vârste înaintate (bătrâneţe), când bolile se ţin lanţ. Dar acum viaţa a început să devină chin şi la anii tinereţii. Nu mă refer doar la boli, care au început să fie prezente şi în anii de tinereţe (mă refer inclusiv la obezitate), ci la lipsa de comunicare, minciunile omniprezente, stresul cotidian, neînţelegerile pe toate nivelele, etc…

Partea proastă, hop şi criza! Şi nu se întrevede nici un semn pozitiv, în nici un domeniu!

03.22.09

Intuiţia, Einstein, criza

Posted in Dezvoltare personală at 6:04 am by rast

Intuiţia este “o capacitate” care i-a ajutat pe mulţi oameni să facă descoperiri care au influenţat omenirea sau să se protejeze pe ei însăşi (să-şi urmeze propria cale). Voi copia din articolul de aici, câteva fragmente, mai întâi definiţia intuiţieiŞ

“intuiţia reprezintă abilitatea de a obţine acel gen de cunoaştere la care nu putem ajunge prin interferenţă sau observaţie, raţiune sau experienţă. Astfel, ea este în mare parte o sursă originală, independentă a cunoaşterii, acel gen de cunoaştere care nu poate fi obţinută prin celelalte surse ale cunoaşterii umane. Astfel sunt explicate percepţia umană a adevărului şi principiilor morale.”

Enciclopedia Britanică

Intuiţia face parte din ceea ce eu numesc “voce interioară”, sau din ceea ce psihologii numesc “inteligenţă emoţională”. Aparent, gândindu-ne doar la cuvinte,  intuiţia şi inteligenţa emoţională, nu ar avea nimic comun. Prima fiind gânduri, iar cealaltă emoţii. Dar emoţiile se “traduc” în gânduri.

O persoană cu o intuiţie foarte puternică, în urma unor experienţe intuitive, nu mai poate fi de acord cu ideea pe care o învăţăm din şcoală, că această lume se compune din lucruri materiale. Intuiţia nu are suport material dar EXISTĂ. Ea este o dovadă că mai sunt şi alte lucruri în această lume, decât cele compuse din elementele tabelului lui Mendeleev.

Din acelaşi articol, iată ce spune A. Einstein:

“Intelectul uman are foarte puţin de lucru pe drumul descoperirilor. Pe acest drum, eşti supus dintr-o dată acelui salt al conştiinţei, numeşte-l intuiţie sau cum vrei tu, şi soluţia există dintr-o dată în tine şi nici nu ştii de ce. Toate marile descoperiri sunt făcute în acest fel.”

Descoperiri??? În zilele noastre, cea mai mare descoperire este să găseşti o modalitate de supravieţuire în aceste condiţii de criză. Nici eu nu sunt ocolit de problemele crizei. Mi-am pus în alertă toţi neuronii de care dispun. Prin acest proces, al intuiţiei, am recepţionat: JAVA. Şi asta fac, chiar dacă raţional nu văd unde aş putea ajunge ştiind, poate chiar prea multe, despre acest limbaj.

Raţional, aş putea găsi poate alte variante de supravieţuire. Dar intuiţia îmi spune JAVA. Poate nu este cea mai bună soluţie, dar este soluţia mea, este calea mea. Chiar cu riscul de a ajunge într-o înfundătură, o voi urma. M-am împăcat cu destinul (dacă chiar există), cu calea mea, precum ciobănaşul din Mioriţa, în faţa morţii. Dacă aşa vor forţele pozitive ale Universului…

“Singurul lucru într-adevăr valoros este intuiţia.”

Am dat înapoi filmul vieţii mele… mi-am amintit multe evenimente importante, unele de mult uitate. Când am făcut ceea ce intuiţia “îmi spunea”, lucrurile au ieşit bine, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Dacă nu ascultam intuiţia, ci făceam lucruri raţionale, conforme cu evenimentele cotidiene ale acelor timpuri, pe termen scurt ele aveau un efect benefic, dar pe termen lung “sufeream” dezavantaje. Se dovedea că dacă urmam semnele intuiţiei, era mai bine.

“Mintea intuitivă este un dar sacru şi mintea raţională îi este servitorul devotat. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi uită darul.”

Da! Aceasta este rădăcina relelor tuturor problemelor de pe Terra! Degeaba încercăm să cârpim aceste probleme cu măsuri legale de morală sau ecologie. Sufletul omului este problema. Neglijăm darul (intuiţia) şi onorăm servitorul. Ba mai mult: am ridicat servitorul la rang de conducător.

03.18.09

Open Source – NetBeans

Posted in Java at 2:46 am by rast

Nu numai preocupările recente asupra GSM-ului, ci şi cele mai vechi, despre Java :) , m-au îndreptat spre a folosi programul NetBeans (tot de la firma SUN). Mi se pare foarte OK. Nu vreau să mă rezum doar la editorul de text, care este un ajutor destul de mare pentru un programator. Limbajul Java fiind extraordinar de “stufos”, este foarte greu să ţii minte toate metodele unei clase şi parametrii cu care este apelată. Editorul de text vine în ajutorul… memoriei programatorului, indicându-i ce posibilităţi are.

03.15.09

Paulo Coelho – Manualul războinicului luminii

Posted in Succesul at 1:26 am by rast

Războinicul luminii a învăţat că Dumnezeu foloseşte singurătatea ca să ne înveţe convieţuirea.

Foloseşte mânia ca să ne arate infinita valoare a păcii. Foloseşte plictisul ca să pună în evidenţă însemnătatea aventurii şi a renunţării.

Dumnezeu foloseşte tăcerea ca să ne înveţe răspunderea pentru cuvintele noastre. Foloseşte oboseala ca să putem înţelege valoarea trezirii din somn. Foloseşte boala ca să pună în evidenţă binecuvântarea sănătăţii.

Dumnezeu foloseşte focul ca să ne dea învăţătură despre apă. Foloseşte pământul ca să înţelegem valoarea aerului. Foloseşte moartea ca să ne arate importanţa vieţii.


Nu ştiu de ce, chiar citind cartea domnului Constantin Dulcan, gândul mă duce la “Manualul războinicului luminii” al lui Paulo Coelho. Am început această carte, citind vreo 30-40 de pagini, acum vreo 5-6 ani. Am împrumutat-o unui coleg şi… împrumutată a rămas. Între timp, pe o listă de discuţii, am primit-o în format .doc. Am de unde s-o citesc :) . Citatul de mai sus este mai spre sfârşitul cărţii, găsind-ul căutând cuvântul moarte, cu care viaţa mea a fost “acoperită” multă vreme.

“Războinicul luminii a învăţat că Dumnezeu foloseşte singurătatea ca să ne înveţe convieţuirea”… aş avea o mică observaţie asupra cuvântului Dumnezeu. Fiecare om înţelege prin Dumnezeu altceva. Unii înţeleg o “forţă”… alţii, un moş cu barbă cu un catastif în breţe şi care pune buline albe sau negre fiecărui om. Aş fi muuult mai de acord cu termenul folosit de domnul Constantin Dulcan, de “mână invizibilă”.

Se pare că şi eu sunt la sfârşitul unui ciclu, folosit de mâna invizibilă pentru a mă învăţa ceva. Am învăţat pe propria piele trei lucruri:

  • sunt oameni destul de înzestraţi cu inteligenţăde la natură, dar care pentru a fi apreciaţi de alţii îşi bat joc de ei, de propria sănătate. Răutatea umană este prezentă de mii de ani, dar oameni răi cu ei însăşi nu credeam că sunt. Iată că m-am convins că există :( !
  • există oameni care au trăit o viaţă (au aproape 60 de ani), au o şcoală înaltă (facultate), au fost “în vâltoarea vieţii” şi dau dovadă de lipsă de logică crasă. Nu este vorba de aspecte profesionale ci de aspecte umane, pe care şi un om cu 4 clase le poate pricepe.
  • orgoliul uman, mândria (recunoscut ca cel mai mare “păcat” în religia creştină) te poate face deseori, să pirzi foarte mult. Pe când, dacă ai recunoaşte că ai greşit, ai avea de câştigat. Dar oamenii vor să susţină morţiş, că ei au dreptate şi vor să-şi împună punctul de vedere, lipsit de realitate fiind.

03.08.09

În căutarea sensului pierdut

Posted in Dezvoltare personală at 5:23 am by rast

Viaţa omului are un sens, un scop bine definit. După atâţia ani de viaţă (vreo 40 :) ) am ajuns la concluzia că viaţa nu a apărut întâmplător pe Terra şi nici nu este la voia întâmplării. Viaţa oamenilor, ca de fapt viaţa oricărei fiinţe din regnul animal sau vegetal, are un scop, se integrează într-o comunitate bine definită, cu interacţiuni bine definite cu alte comunităţi.

Omul modern (2009… mileniul III) a uitat TOTAL de adevăratul sens al vieţii. El crede că scopul vieţii este acumularea de valori materiale, facerea de moştenitori (decepţie :) , cică nu-i aduce barza :) ) şi lăsarea lor a valorilor cumulate (să aibă băieţii ce bea). Oamenii au uitat de rostul vieţii, pentru bani îşi vând şi mama. Din cauza dorinţelor materiale au apărut atâtea conflicte familiare… se bat fraţii între ei pentru juma’ de metru pătrat de pământ. Uitarea sensului vieţii a început cu muuulţi ani înainte.

“Ion” a lui Rebreanu ar fi făcut orice pentru pământ… şi-a “vândut” iubirea, şi-a maltratat propriul suflet. Ecleziastul biblic avea destule avuţii, dar ceva îi lipsea… şi a început să caute. La fel şi Buddha, avea destule bogăţii dar a dat ascultare unei nemulţumiri interioare şi a început să caute şi altceva.

Alchimistul lui Paulo Coelho porneşte în cătarea “legendei personale”, legendă care este “scrisă”, se pare, înainte de naşterea noastră.

În fiecare dintre noi există o nelinişte, o nemulţumire de sine, suficient de motivantă pentru a porni în căutarea adevăratului sens al vieţii. Cine nu urmează acest imbold intern, de a-şi găsi împăcarea de sine (mulţumirea interioară), adevărata împlinire, va avea o maturitate (ca să nu zic bătrâneţe :) ) însoţită de stări psihice disconfortante.

03.07.09

Dumitru Constantin Dulcan – mâna invizibilă

Posted in Viata at 2:21 am by rast

Încă nu am terminat de citit primul volum al cărţii “În căutarea sensului pierdut”, scrisă de domnul Dumitru Constantin Dulcan, dar curiozitatea m-a făcut să citesc ultima pagină a acestei cărţi, un fel de concluzie. Redau mai jos un fragment:

“Privind retrospectiv, am acum convingerea că fiecare dintre noi venim pe lume cu un rost de împlinit, cu un sens precis în funcţionalitatea Universului. Este motivul pentru care suntem dotaţi cu o anumită zestre nativă şi ne naştem în locul şi condiţiile adecvate drumului pe care îl avem de străbătut în viaţă.

Experienţa trăită de mine, cel puţin, mi-a sugerat existenţa permanentă a unei mâini invizibile care mi-a sancţionat fără menajamente erorile săvârşite, după cum mi-a oferit şi şansele de evoluţie spirituală şi profesională.”


“venim pe lume cu un rost de împlinit, cu un sens precis în funcţionalitatea Universului”… e frumos spus “funcţionalitatea Universului”, părerea mea:  “Universul” este un angrenaj mult mai mare şi mai complex. Noi; fiecare dintre noi este o rotiţă din “Universul”  lumii lui, din comunitatea din care face parte.

Asta este şi concluzia la care am ajuns şi eu, privind propria mea viaţă. Mai precis, am ajuns la această concluzie, simţind stările interioare din diverse împrejurări şi ghidându-mă după ele. Lumea merge prost, omenirea este în grea situaţie. Oamenii nu se mai ghidează după simţurile interioare. Un exemplu: eşti într-o comunitate (petrecere, etc…) şi simţi să pleci acasă… sau în altă parte. Raţional iei decizia să rămâi (o fi o tipă faină pe acolo :) , sau spune unu bancuri faine, sau e un vin bun, sau ceva prăjituri…), dar poate în alt loc se poate ivi o oportunitate mult mai importantă decât ceva mâncare sau băutură.

“ne naştem în locul şi condiţiile adecvate drumului pe care îl avem de străbătut în viaţă”… aş mai completa: suntem puşi (inspiraţi, avem chef, etc…) în faţa unor activităţi “adecvate drumului”. Un exemplu din viaţa mea? Chiar acest blog. A fost o perioadă în care acea “mână invizibilă” mi-a şters orice activitate, orice aş fi încercat să fac, nu aveam inspiraţie, nu aveam spor… decât dacă scriam pe blog. Eram îndemnat (simţeam) să scriu pe blog. Acuma sunt îndemnat să mă ocup mai intens de programare (învăţ Eclipse, NetBeans, etc…). Idei de post-uri pe blog am aproape în fiecare zi dar dacă vreau să scriu: “mi se taie avântul”.

Raţional, preocuparea mea pentru aceste tehnologii (GSM, Eclipse, etc…) nu are o finalitate, un scop. Probabil, la un moment dat se va ivi o oportunitate ce mă va duce mai aproape de drumul meu în viaţă.

“Experienţa trăită de mine, cel puţin,”… experienţa mea, a lui rast :) , este pe aceeaşi linie. Deci: cel puţin doi la socoteală :) .